321 matches
-
deschizînd larg o fereastră, important e să luăm o hotărîre cît mai rapid, ca să nu dea de bănuit. — Domnul Președinte a venit? se aude din nou vocea lui Picioruș de Ghips, urmată de zgomotul mecanismului din rezervorul suspendat și de huruitul apei în vasul veceului. — Prezent, spune domnul Președinte, sîntem în formulă completă, adaugă, ridicînd tonul ca să se facă auzit cum trebuie. — Deci le putem da la cap nenorociților? își face în sfîrșit Picioruș de Ghips apariția din celălalt capăt, izbind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
manevrînd volanul ca un apucat. — Ce ai pățit? potolește-te, încercă Sena să-l liniștească privind impacientat la acul de kilometraj. — Au tras pe sfoară o țară întreagă, zise Dendé după un moment de pauză în care se auzi doar huruitul motorului ambalat puternic. Geniul și Cucoana sînt vii și nevătămați cum te văd și cum mă vezi, adăugă încercînd să-și tragă puțin sufletul. — Ai înnebunit de tot, zise Sena simțind cum îl apucă amețeala. Știi ce-au îngropat adineaori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
duceau la contact și le smulse pe fiecare atent să nu producă vreun scurtcircuit. Fără să mai stea deloc pe gînduri, le apropie unul de altul, dar nu le ținu lipite decît foarte puțin, pentru că aproape instantaneu simți sub el huruitul la început sacadat, apoi tot mai uniform al motorului care pornise. Dar înainte să se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
salvamarul, tot evreu e! În susul și-n josul plajei, cât cuprind cu privirea, evrei - și li se alătură alții și alții în această dimineață frumoasă, revărsându-se parcă din cornul abundenței. Mă întind pe plajă, închid ochii. Deasupra capului aud huruitul unui motor: nu-mi fac griji, e un avion evreiesc. Sub mine, nisipu-i cald: nisip evreiesc. Cumpăr o înghețată evreiască de la un vânzător evreu. „Nu că-i grozav?“ îmi zic în sinea mea. „O țară de evrei!“ Ideea însă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În sus și-n jos, pe culoarul gol, ca să-și găsească un compartiment pe plac. Acum, fără să fi greșit cu nimic În ce-l privea, iată-l copleșit de oameni, Întrebări și apeluri care Îi asaltau mintea ca un huruit. Ea se așteptă la o izbucnire, la o remarcă rea și critică, una care să-l trimită pe omuleț, tremurând, acolo de unde venise. Blândețea replicii o surprinse. Ați spus un preot? — Oh, nu, se scuză omul. Nu știu din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care le Împărtășea cu arabul: calitatea de gazdă princiară, care spală picioarele cerșetorilor și-i hrănește din propria farfurie. Uneori putea Înceta să mai fie dușmanul celui bogat pentru a deveni prietenul oricărui sărac care caută un acoperiș În numele Domnului. Huruitul trenului i se diminuă În minte și luminile i se stinseră În ochi În timp ce ridica spre propria-i mândrie cortul În oază și săpa puțul În deșert. Deschise larg mâinile În fața ei: — Da, trebuie să dormi acolo. Aranjez eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
erau Închise, curentul trăgea prin ușile batante și prin platforma ce lega vagoanele Între ele. Și nici zgomotele trenului nu erau Încă destul de regulate ca să nu se distingă de liniște. Între Herbesthal și Köln erau multe tunele și În fiecare huruitul expresului se amplifica. Myatt dormi agitat, iar pufăitul aburului slobozit În jeturi și curentul ce-i bătea obrazul Își aduseră contribuția la ceea ce visă. Culoarul deveni lunga și dreapta Spaniards Road, deschisă la fiecare capăt. Era În Bentley-ul lui Isaacs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În sezonul trecut. — Nici berea asta nu e bună. Mi-aș dori o sticlă de Guinness. Sunt convins că stafidele acestea... — Te iubesc. — Agentul nostru... Ce-ai spus? Am spus că te iubesc. Îngerul plecase, și gălăgios, și vesel. Cu huruitul lui de roți, zăngănit de farfurii, sunet de voci și clinchet de oglinzi, expresul trecea pe lângă un șir lung de brazi și pe lângă lucirile Dunării. În cazane, presiunea aburului creștea. Mecanicul deschise regulatorul și viteza trenului crescu cu opt kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
al poliției, atunci cine ești? Ce făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin din mijloc, În timp ce un deget răsucea nasturele de jos al vestei - este... Numele fu lăsat să cadă În Întunericul străveziu de la lumina zăpezii, Înăbușit de huruitul trenului, de zăngănitul conductelor de oțel, de ecourile unui pod. Dunărea alunecă de pe o parte pe cealaltă a liniei ferate ca un țipar de argint. Omul trebui să-și repete numele: — Josef Grünlich. Ezită o clipă, apoi continuă: — Căutam bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el o atingea cu mâinile și amândoi se legănau ușor În mișcarea trenului. Nu, spuse el. — Ar fi mai potrivit, spuse ea și Începu să râdă ușor, ca pentru sine. Râsul ei dăinui ca o oază sonoră aproape imperceptibilă sub huruitul și zăngănitul expresului, dar când vorbiră, În loc să șoptească, trebuiră să pronunțe cuvintele intime tare și clar. Senzația de stranietate supraviețui chiar și gesturilor uzuale. Cum zăcea pe pat, tânăra se dovedi stâjenită Într-un mod misterios și inocent care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre vagoane gemură, se loviră și se-ncordară, iar apoi pereții subțiri se clătinară la bubuitul pistoanelor și huruitul roților grele. Când fumul se limpezi, Coral Musker stătea destul de liniștită pe banca de lemn. Nu mai era nimic de spus și picioarele Îi erau reci ca gheața. Dar după o vreme Începu să citească În tăcerea doctorului Czinner o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un moment foarte scurt. Ne aflam deja la capătul aleii și ne apropiam de luminile străzii Hanovra. Pe lîngă noi a trecut un camion, iar pasiunea mea subită, oricît de puternică a fost, s-a evaporat ca fumul la auzul huruitului ca de tunet al acestuia. Nu se Întîmplase nimic. Și nu avea să se Întîmple nimic, dat fiind că, În acel moment, ne aflam la doar cîțiva metri și cîteva minute de punctul de cotitură unde aveam să rămîn proptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de afară, bucățele și fărîmițe de mîncare amestecate cu măruntaie și resturi ale vieții de șobolan - un ambalaj uleios, o fîșie unsuroasă de coajă de costiță, coji de alune, blat crocant de pizza. Bărbații se opriseră din lucru din cauza ploii, huruitul mașinilor Încetase și el, iar acum nu se mai auzea decît mugetul ploii. Mă simțeam agitat și deprimat și mi-am petrecut toată dimineața plimbîndu-mă tîrșîit prin prăvălie, Încoace și-ncolo, Încoace și-ncolo. Ploaia nu s-a potolit ; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca să car volumul În spatele boilerului și să-l bag În ce mai rămăsese din vechiul nostru adăpost din colț, cîteva mormane de confetti murdare, aproape fără nici un miros. Odată campat acolo, sunetele lumii abia dacă mai ajungeau pînă la mine. Huruitul camioanelor s-a preschimbat În vînt. Bubuiturile pereților ce se prăbușeau au devenit brizanți ce băteau peste stîncile negre. Iar sirenele și claxoanele mașinilor s-au tranformat În strigăte triste de pescăruși. Era timpul să plec. Jerry zicea mereu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
te-am văzut că n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă cînd, deodată, casa fu din nou zguduită de salvele unui tun din apropiere. Apoi se auzi șuierul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cutremure pămîntul. — După cum Îți spuneam, reluă străinul, dar Își pierduse, o dată cu aplombul, șirul gîndurilor, părînd acum un biet infirm ce Încearcă să-și dea curaj În fața morții. Astă-seară o să fie lată! urmă el. Speram c-au să treacă mai departe... Huruitul se auzi din nou. — Nu dorești Încă o felie de cozonac? Îl Întrebă Rowe, căruia-i era, totuși, milă de omul acesta; căci Își dădea seama că dacă lui personal nu-i era frică, asta se datora nu atît curajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai rămas nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Annei Hilfe? Digby Însă, ca un școlar care a băgat de seamă că profesorul său ascunde o taină rușinoasă: nu-i mai recunoștea autoritatea și puterea. Drept care, școlarul puse la cale o revoltă. Pe la orele nouă și jumătate seara, auzind huruitul unui automobil, dădu la o parte perdeaua și-l zări pe doctor lîngă Poole, care era la volan. Înainte de a-l vedea pe Poole, Digby se gîndise doar la o revoltă neînsemnată - bunăoară o vizită În camera lui Johns, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl așteptau acolo, printre chiuvete... SÎnt căsătorit? Întrebă el cu deznădejde În glas. — Ai fost căsătorit. Nu-ți amintești? Ai otrăvit-o! Pe Alice a dumitale... Și Începu să rîdă. — Groaznică noapte! zise omulețul, care nu auzea nimic altceva decît huruitul bombardierelor din văzduh. — Ai fost judecat pentru crimă și trimis Într-un ospiciu. N-ai decît să deschizi orice ziar din epoca aceea, și vei vedea că-i adevărat. Pot să-ți spun și data... Omulețul se Îndreptă brusc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
intenționat independența și încrederea în propriile puteri de parcă și-ar fi pretins dreptul la un teren a cărui valoare avea mai târziu să crească. Reacționasem la toate astea ca majoritatea soților, dezvoltând cu rapiditate un repertoriu extins de atitudini resemnate. Huruitul slab dar hotărât al ușoarei sale aeronave traversa cerul deasupra apartamentului nostru în fiecare weekend, un clopot de alarmă care bătea nota relației noastre. Doctorul blond trecu prin salon, înclinând din cap spre Catherine. Ea se întoarse cu spatele la mine, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de carlingă a unei aeronave japoneze de luptă Zero din al Doilea Război Mondial. Amalgamul de fire electrice și pânză ruptă întins pe podea exprima toată izolarea războiului. Plexiglasul fumuriu al bolții carlingii conținea un mic fragment din cerul Pacificului, huruitul unei aeronave ce-și încălzea motoarele pe puntea unui portavion cu treizeci de ani în urmă. I-am privit pe cei doi polițiști cum își antrenează câinele prin curte. Am deschis încuietoarea bordului și-am forțat torpedoul să coboare. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmi vârî mâna sub cămașă, căutându-mi sfârcurile. I-am prins degetele și i le-am așezat în jurul penisului. În oglinda retrovizoare am văzut că se apropia un camion de serviciu al firmei de irigații. Trecu pe lângă noi într-un huruit de praf și fum diesel care bătu darabana în ușile mașinii. Acest val de excitare îmi aduse primele picături de spermă în testicule. Zece minute mai târziu, când camionul se întoarse, vibrațiile geamurilor povestindu-mi orgasmul. Helen îngenunche peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
transformat pentru această ocazie. Deasupra capetelor noastre bubuia vocea crainicului. La finele fiecărei runde eliminatorii, soțiile șoferilor scandau fără prea mare însuflețire. Helen ședea aproape de mine, cu un braț pe după mijlocul meu, atingându-mi umărul cu fața. Stătea încruntată din pricina huruitului continuu al tobelor de eșapament sparte. - E ciudat - credeam că treaba asta e mult mai populară. - Spectacolul adevărat e gratuit. Și, arătându-i foaia galbenă cu programul, am continuat: Asta ar trebui să fie mai interesant: „Reconstituirea unui accident rutier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
interesul publicului. Fragmente amplificate ale comentariului său reverberau prin tribunele goale ca într-o tentativă de evadare. Am arătat spre un cameraman înalt, în geacă militară de luptă, care, plimbându-se pe lângă mașina lui Seagrave, îi urla acestuia indicații peste huruitul motorului prin parbrizul fără sticlă. - Uite-l din nou pe Vaughan. A vorbit cu tine la spital. - E fotograf? - De un fel special. - Credeam că face un fel de studiu asupra accidentelor rutiere. L-au interesat toate detaliile posibile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
daneze care arătau toate semnele unei frecvente utilizări. - Aruncă o privire pe astea - sunt făcute mai profesionist. Tu și doctorița Remington v-ați putea bucura de ele împreună. Gabrielle, Vera Seagrave și Helen erau în grădină, cu vocile înghițite de huruitul avioanelor ce decolau de pe aeroport. Gabrielle se plimba în partea de mijloc, picioarele încorsetate executând o parodie a exhibiției școlare de absolvire. Pielea ei palidă reflecta lumina chihlimbarie a felinarelor stradale. Helen o ținea de cotul stâng, conducând-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]