200 matches
-
două partide: partidul credincios Romei, condus de Oldřich de Rosenberg (1403-1462), și partidul husit, condus de George. După mai multe încercări de reconciliere, George a decis să ridice armele. El a organizat treptat o forță armată în nord-estul Boemiei, unde husiții erau puternici și unde era situat castelul său străvechi de la Litice. În 1448 a mărșăluit împreună cu această armată, formată din aproximativ 9000 de oșteni, de la Kutná Hora la Praga, și a ocupat capitala aproape fără nicio rezistență. A izbucnit un
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
rămas fideli Romei. În 1451 împăratul Frederic al III-lea, în calitate de tutore al tânărului rege Ladislau, i-a încredințat administrarea Boemiei lui George de Poděbrad. În același an, o dietă convocată la Praga i-a acordat regența lui George. Lupta husiților împotriva partidului papal a continuat fără întrerupere, iar poziția lui George a devenit foarte dificilă atunci când tânărul rege Ladislau, care a fost încoronat în 1453, și-a exprimat simpatiile pro-Roma, deși el recunoscuse vechile privilegii ale Boemiei. În anul 1457
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
calea domniei sale. Pius a declarat Compacta nulă și neavenită în 1462 și a vrut ca George să fie de acord cu această decizie. George a respins cererea papei, dar s-a străduit să intre în grațiile Romei prin pedepsirea extremiștilor husiți. George a încercat să obțină pacea cu Roma printr-o măsură radicală, ceea ce unii consideră că a fost o propunere timpurie a constituirii unei Uniuni Europene. El a propus un tratat între toate puterile creștine, cu Germania (ce includea pe
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
a fost refăcut de către Carol al IV-lea, fiind construite fortificații noi, cu două porți și un palat regal, în timp ce palatul Sfinților Petru și Pavel urma să fie reparat. La începutul Războaielor Husite, Vyšehrad a fost cucerit și jefuit de către husiți în 1420 și apoi din nou în 1448 de către trupele regelui George de Poděbrady. Castelul a fost apoi abandonat și a devenit o ruină. El a trecut printr-o serie de lucrări de renovare în secolul al XVII-lea, atunci când
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
fost, de asemenea, o perioadă de toleranță religioasă datorită Confederației de la Varșovia (1573). Polonia era un stat multinațional (cu polonezi, ruteni, evrei, germani, italieni, olandezi, flamanzi, armeni, scoției, bohemiani, tătari) și multireligios (romano-catolici, ortodocși, greco-catolici, reformați, luterani, musulmani, Frația poloneză, husiți și mulți alții). Toate aceste națiuni au contribuit la crearea unei diversități excepționale în arhitectura și sculptura manieristă a Polonia/Poloniei. Prima jumătate a secolului al XVII-lea este marcată de activitatea puternică al iezuiților și Contrareformei, care a dus
Arhitectura și sculptura manieristă în Polonia () [Corola-website/Science/329220_a_330549]
-
Dobrovský și Josef Jungmann. După Bătălia de la Muntele Alb din 1620, Ținuturile Cehe au suferit de pe urma politicii de germanizare realizate de împărații Habsburgi. Opresiunea imperială a avut, de asemenea, legătură și cu religia - până la 95% din locuitorii Boemiei erau protestanți (husiți) atunci când Habsburgii au preluat puterea. Deși Habsburgii promiseseră anterior cehilor respectarea libertății religioase, ei au inițiat o politică agresivă anti-Reformă, realizând eforturi de recatolicizare care au făcut ca o mare parte a elitelor cehe să fugă din țară. Această recatolicizare
Renașterea Națională Cehă () [Corola-website/Science/336003_a_337332]
-
să-i omoare, desi boală a fost mortală La asediul de Thun-l'Eveque în 1340, în timpul Războiului de o sută de ani ", atacatorii au catapultat animale descompuse spre orașul asediat. În 1422, în timpul asediului de la Castelul Karlstein din Boemia, atacatorii husiți au utilizat catapulte pentru a arunca morți,organe și bălegar spre ziduri. Ultimul incident cunoscut de folosirea cadavrelor contaminate cu ciumă că arme biologice a avut loc în 1710, când forțele rusești au atacat suedezii ,azvârlind cadavrele de zidurile orașului
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]
-
urmă acoperite de grohotișuri, blocând pentru totdeauna accesul către obiectele prețioase. În timpul Războaielor Husite Trosky a fost un centru al taberei pro-catolice. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, după toate probabilitățile, castelul nu a fost niciodată cucerit complet de husiți sau de alți dușmani. Probabil prin 1428, la scurt timp după ce castelul a ars, el a fost asediat de către Jan Kralovec, căpitanul Armatei Táborite. Începând din 1438 cavalerul tâlhar Kryštov Šov de Helfenburg și tovarășul său Švejkar s-au stabilit
Castelul Trosky () [Corola-website/Science/336272_a_337601]
-
antipapa Felix al V-lea); în 1446 a fost trimis la regele Franței; în 1451 a fost trimis la cererea împăratului ca nunțiu apostolic în Austria. În această perioadă Giovanni a vizitat toate zonele Imperiului, predicând și luptând împotriva ereziei husiților; de asemenea a vizitat Polonia la rugămintea regelui Cazimir al IV-lea. În calitate de reprezentant al papei sau inchizitor, i-a persecutat pe ultimul Fraticelli din Ferrara, pe iezuiții din Veneția, pe evreii din Sicilia, Moldova și Polonia, și mai presus
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
vizitat Polonia la rugămintea regelui Cazimir al IV-lea. În calitate de reprezentant al papei sau inchizitor, i-a persecutat pe ultimul Fraticelli din Ferrara, pe iezuiții din Veneția, pe evreii din Sicilia, Moldova și Polonia, și mai presus de toți pe husiții din Germania, Ungaria și Boemia; scopul său în ultimul caz a fost să facă imposibile întâlnirile dintre reprezentanții Romei și cei ai Boemiei, pantru că orice încercare de reconciliere i se părea că permite erezia. Din nefericire, talentele de orator
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
ani mai târziu, în 1365, când a fost sfințită Capela Sfintei Cruci situată în Turnul Mare. În urma izbucnirii Războaielor Husite, bijuteriile coroanei imperiale au fost evacuate în 1421 și aduse prin Ungaria la Nürnberg. În 1422, în timpul asedierii castelului, atacatorii husiți au folosit arme tipice războiului biologic atunci când prințul Sigismund Korybut a folosit catapulte pentru a arunca peste ziduri cadavrele morților (neinfectați cu ciumă) și 2.000 de încărcături de bălegar, reușind se pare să răspândească boli în rândul apărătorilor. Mai
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
prima jumătate a secolului al XV-lea. Războiul a pus capăt atelierului de lucru care a lucrat în mod constant timp de aproape un secol, iar mobilier din catedrală, zeci de tablouri și sculpturi, au suferit extrem de mult de pe urma iconoclasmului husit. Ca și cum nu era suficient, un incendiu mare a deteriorat în mod considerabil catedrala în anul 1541. Poate cel mai remarcabil loc din catedrală este Capela Sf. Venceslau, unde sunt păstrate moaștele sfântului. Încăperea a fost construită de Peter Parler între
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
al Boemiei. Moravia și Boemia vor rămâne deținute de dinastia germană Luxemburg până când au fost moștenite de Alfred de Habsburg în 1437. În timpul războaielor Hussite, Habsburgii au pierdut controlul asupra Boemiei și Moraviei, iar Țările Cehe au fost împărțite temprorar. Husitul George de Podebrady a fost ales rege al Boemiei în 1458. În 1466, Papa Paul al II-lea l-a excomunicat pe George și a interzis tuturor catolicilor să continuă să-l deservească, iar, în 1469, Matia Corvin, regele Ungariei
Moravia () [Corola-website/Science/299954_a_301283]
-
adepții supremației papiilor. Conciliul de la Basel a durat până în 1449, fiind preocupări masive de reforma internă a bisericii și a prerogativelor papale, ce rezistă unor bule de disoluție a papei Eugen al IV-lea. În 1433 are loc compromisul cu husiții prin compactele de la Basel, punând bazele încheierii razboaieor husite. Erau recunoscute secularizariile făcute de husiți în Cehia și li se acordau împărtășania în ambele forme (pe rit catolic pentru laici: numai cu pâine, clerici: pâine și vin; ori husiții nu
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
internă a bisericii și a prerogativelor papale, ce rezistă unor bule de disoluție a papei Eugen al IV-lea. În 1433 are loc compromisul cu husiții prin compactele de la Basel, punând bazele încheierii razboaieor husite. Erau recunoscute secularizariile făcute de husiți în Cehia și li se acordau împărtășania în ambele forme (pe rit catolic pentru laici: numai cu pâine, clerici: pâine și vin; ori husiții nu au cerut diferențierea dintre clerici și laici). Husiții au recunoscut papalitatea și pe Sigismund ca
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
cu husiții prin compactele de la Basel, punând bazele încheierii razboaieor husite. Erau recunoscute secularizariile făcute de husiți în Cehia și li se acordau împărtășania în ambele forme (pe rit catolic pentru laici: numai cu pâine, clerici: pâine și vin; ori husiții nu au cerut diferențierea dintre clerici și laici). Husiții au recunoscut papalitatea și pe Sigismund ca rege al Ungariei în 1434. În 1437, Eugen al IV-lea și-a chemat adepții la Ferara și la Florența. Conciliul de la Basel a
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
razboaieor husite. Erau recunoscute secularizariile făcute de husiți în Cehia și li se acordau împărtășania în ambele forme (pe rit catolic pentru laici: numai cu pâine, clerici: pâine și vin; ori husiții nu au cerut diferențierea dintre clerici și laici). Husiții au recunoscut papalitatea și pe Sigismund ca rege al Ungariei în 1434. În 1437, Eugen al IV-lea și-a chemat adepții la Ferara și la Florența. Conciliul de la Basel a ales alt papa. Între 1436-1445 s-a desfășurat conciliul
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
Nedelcu, Albumul expoziției "West" "meets east" - "A Cultural Book Exchange", ediția a VIII-a, Galliery, București, 2015, text Mihaela Varga - Liviu Nedelcu, Dicționar de Artă Modernă și Contemporană de Constantin Prut, Editura Polirom, 2016 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Intersalon" Muzeul Husit, Tabor, 2016 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Semnul plastic între imagine și text", Galeriile de Artă Focșani, 2009, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției personale "Abstract",Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" - Sala Focșa, București, 2016, text Alexandra Titu
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
În anul 1231 Bayreuthul apare în documente că „Civitas Bayerruthe” („orașul Bayerruthe”), iar în 1292 simplu că „Beuerreuth”. Orașul a fost clădit pe terasa neinundabilă a râului Main, înconjurat de ziduri, fortificații și șanțuri cu apă, de apărare. În 1430 Husiții distrug orașul, refăcut scurt timp după aceea. Im 1527, în timpul Reformei protestante, locuitorii devin protestanți (în acea vreme vasalii erau obligați să adopte religia stăpânitorului local („Cuius regio, euis religio”). Până azi, Bayreuthul a rămas un bastion protestant (peste 70
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
Melno în 1422. Un alt război a fost încheiat cu Pacea de la Brzesc Kujawski în 1435. În timpul războaielor husite (1420 - 1434), Vladislav, Vytautas și Sigismund Korybut au fost implicați în manevrele politice și militare care priveau coroana cehă, oferită de husiții lui Vladislav Jagiellon în 1420. Zbigniew Oleśnicki a devenit cunoscut ca lider adversar al uniunii a statului Husit Ceh. Dinastia Jagiellonilor nu avea dreptul la succesiune ereditară automată, astfel fiecare nou rege trebuia să fie aprobat de către nbilime. Vladislav a
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
husite (1420 - 1434), Vladislav, Vytautas și Sigismund Korybut au fost implicați în manevrele politice și militare care priveau coroana cehă, oferită de husiții lui Vladislav Jagiellon în 1420. Zbigniew Oleśnicki a devenit cunoscut ca lider adversar al uniunii a statului Husit Ceh. Dinastia Jagiellonilor nu avea dreptul la succesiune ereditară automată, astfel fiecare nou rege trebuia să fie aprobat de către nbilime. Vladislav a avut doi fii de la ultima sa soție, Sofia de Halshany. În 1430, nobilimea a fost de acord cu
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
condusă de magnatul Oleśnicki. Guvernarea de către demnitari era opusă în mod activ de către grupurile șleahtei. Liderul lor, Spytek de Melsztyn, a fost ucis în timpul unei confruntări armate în 1439, și i-a permis lui Oleśnicki să curețe Polonia de simpatizanții husiților rămași și au urmărit alte obiective personale fără nici o opoziție semnificativă. În 1445, Cazimir, Marele Duce al Lituaniei, a fost invitat să-și asume tronul polonez eliberat de moarte fratelui său Vladislav. Cazimir a fost un negociator dur și nu
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
lui Jan Hus din Boemia, în perioada 1420 - 1434. O parte a istoricilor consideră că aceste războaie au fost primele în care în care armele de foc portabile, precum erau muschetele, au avut o contribuție decisivă la desfășurarea luptelor. Războinicii husiți erau, în principal, pedestrași, iar victoriile lor împotriva unor armate mai numeroase, în componența cărora erau mulți cavaleri în armuri, au revoluționat tacticile militare ale infanteriei. Mișcarea Husită a căpătat un caracter revoluționar de îndată ce vestea execuției lui Jan Hus , ca
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
pe toți discipolii lui John Wycliff și lui Jan Hus, a înfuriat populația vizată. În diferite zone ale Boemiei au izbucnit mișcări de protest, în timpul cărora numeroși preoți catolici au fost alungați din parohiile lor. Aproape imediat după apariția mișcării, husiții s-au împărțit în două grupuri principale, la rândul lor subîmpărțite în subgrupuri. Cu puțin timp înainte de moartea sa, Jan Hus acceptase o dogmă predicată în timpul absenței sale de credincioșii din Praga, așa-numitul utraquism, care presupunea obligația credincioșilor să
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
înainte de moartea sa, Jan Hus acceptase o dogmă predicată în timpul absenței sale de credincioșii din Praga, așa-numitul utraquism, care presupunea obligația credincioșilor să primească împărtășania în ambele feluri ("sub utraque specie"). Această dogmă a devenit cuvântul de ordine al husiților moderați, utraquiști sau calixtiniți (de la cuvântul latinesc "calix" - potir), în cehă "kališníci" (de la "kalich"). Husiții radicali au devenit cunoscuți drept taboriți (în cehă "táborité"), de la numele orașului Tábor, sau orfani ("sirotci"), nume adoptat după moartea conducătorului lor militar, Jan Žižka
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]