271 matches
-
smintite, o Izoldă a satului buzoian. O poveste de dragoste după toate regulile postmodernității, scrisă chirurgical, povestită de o martoră-personaj, cu sfârșit terifiant. Victimă a fidelității față de propriul stil, devenit a doua natură, Mariana Ionescu oferă un text "dificil" prin hybris-ul analitic al unor pagini, și ceea ce este mai grav, necurățat de un anume manierism. Ceea ce nu știrbește valoarea a cel puțin 100 de pagini performante, prin acel vibrato al exegezei lăuntrice, prin ingeniozitatea investigației legăturilor periculoase dintre viață și
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
cap, tensiunile cad cu o clipă înainte de a atinge nivelul maxim. Această tendință sporește normalul, sentimentalul, prea-umanul, dar blochează monstruosul, ruptura, tragedia și sublimul. Cauza pentru care literatura română n-a dat un Shakespeare este de a nu fi cunoscut hybrisul. Părerea opusă o găsim la părintele D. Stăniloaie care, în Românism și Ortodoxie, a accentuat tocmai pe echilibru ca valoare supremă a sufletului nostru. O va dezvolta N. Steinhardt în faimosul lui eseu despre Secretul "Scrisorii pierdute". Chiar aceasta e
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
umană și modelul Naturii... ...ceea ce e, totuși, destul de grav în estetica romantică, în special la Hegel, este afirmația, pe care n-o mai făcuse nimeni înainte, că arta e superioară Naturii. Eu cred că e ceva extrem de grav întrucât amplifică hybris-ul artistului; așa încât, artistul era prezent în egală măsură ca fiind cel mai aproape de Dumnezeu, dar și ca cel născut incapabil de a fi... Am vorbit despre Kandinsky și, în aceeași perioadă, apăruse în muzică serialismul dodecafonic reprezentat de Schönberg
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
contextul relației extraterestru - uman: contaminarea rasei/speciei. La finalul filmului anterior, Ripley omora toți alienii, în afară de "puiul" care avea să irumpă din cutia ei toracică. Se sinucide, pentru a anihila specia. Jeunet recurge la tipologia omului de știință debordând de hybris pentru a înscena renașterea lui Ripley: ea e clonată, cu puiul de alien înăuntrul ei, pe care îl extrag înainte de a o ucide. O păstrează în viață deoarece cele două organisme "se încrucișaseră" genetic: Ripley are acum sânge acid, dar
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
simțit ispitit de bravura unor tineri interpreți, de actualitatea și virtualitatea talentului și vocației lor. Lucrarea avea să se numească Luxuria, ceea ce însemna că erau vizate desfrîul, neînfrînarea. Un desfrîu ca libertate stilistică; o neînfrînare ca patos, dar și ca hybris tehnologic. Ce legături există între Alexandru Matei, "Game" și Luxuria? Ei bine, cel mai mic numitor comun este percuția ca formă de exprimare, iar cel mai mare multiplu comun este creația muzicală contemporană ca stare de agregare. Instituția Alexandru Matei
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
ceilalți, adevărații intelectuali, sau în ce măsură se pot cele două categorii reuni într-una singură? Răspunsul nu e ușor de găsit, chiar dacă pare ispititor să vedem drept ideal un intelectual atît critic, cît și tehnocrat (în treacăt fie spus, acesta este hybrisul multor intelectuali români, care visează la o unificare simplistă a categoriilor). Însă aceste două categorii, sau semnificații ale termenului, nu sînt neapărat nici clar distincte pe un plan social și istoric, nici bine determinate la un nivel teoretic. Meritul lui
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
mișcare merge foarte departe la von Trier, încât fiecare act al existenței lui Joe, în principiu un act sexual, transpare deodată într-o lumină ezoterică ca înzestrat cu un sens ascuns, tulburător, pentru care nimfomania devine o formă particulară de hybris, acel hybris care constituie nucleul oricărei tragedii. Este existența lui Joe așa sau meritul îi revine hermeneutului care apare să-i dea sens? Șirul lui Fibonacci, teoria polifoniei la Palestrina și Bach, reevaluează deodată amalgamul sexual, dezordinea amoroasă din existența
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
foarte departe la von Trier, încât fiecare act al existenței lui Joe, în principiu un act sexual, transpare deodată într-o lumină ezoterică ca înzestrat cu un sens ascuns, tulburător, pentru care nimfomania devine o formă particulară de hybris, acel hybris care constituie nucleul oricărei tragedii. Este existența lui Joe așa sau meritul îi revine hermeneutului care apare să-i dea sens? Șirul lui Fibonacci, teoria polifoniei la Palestrina și Bach, reevaluează deodată amalgamul sexual, dezordinea amoroasă din existența lui Joe
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
unei formidabile colecții de hărți, capabil să creeze un muzeu al hărților în preajma Bucureștiului, undeva pe lîngă Otopeni. În felul său, este un om al exceselor care se pierde prin excese. Cred că scandalul ŤMătușa Tamarať face parte din acest hybris la bonomiei cumulative. Adrian Năstase nu este un pesimist. Este un continuu optimist, cîtă vreme poate să acumuleze. Zîmbește plăcut și acumulează cu pasiune." (pp. 156-157) Portretul e de-a dreptul literar prin virtuțile plastice de zugrăvire a personajului. În
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
care provincia o îndura în marginea centrului. Pentru niște tineri intelectuali școliți în „Mica Vienă“, cum i se spunea în interbelic Cernăuțiului, grație spiritului de rivalitate culturală și totodată spre a-l distinge de acel „mic Paris“ care, sub imperiul hybrisului regățean, amenința să sufoce cultura regiunilor alipite în Marea Unire, pentru niște intelectuali ambițioși complacerea în trena Bucureștiului aducea cu o pasivitate lașă și cu o delăsare de rău-augur. Din acest motiv, spiritul german al Cernăuțiului, altoit pe stofa tinerimii
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
cursă pentru depășirea infinită a limitelor. De aici receptivitatea sa de excepție. Lectura cosmică a poemului "Cosmos", concept de origine greacă, însemnează ordine, armonie, coerență internă opus conceptului de "chaos" semnificând dispersie, dizarmonie, anarhie. De asemenea, gândirea clasică elenă opunea "hybris-ul", adică supramăsura, conceptului "dike" care era legea, echilibrul. Principiul delfic metrion "nimic prea mult !" recomanda evitarea excesului care poartă la dezordine. Expresii ale ordonării cosmice aflăm în unele principii, precum: logosul universal rațiunea care instituie unitatea și inteligibilitatea lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
misterioasă. Bat, marital, cu pumnul în masă. Rememorez fulgurant plânsul ei cu sughițuri de acum câteva luni. Iat-o în culpă, scotocind într-o casă care nu e a ei, vulnerabilă, gata să se simtă prost, să-și ceară scuze. Hybris. Da, și eu pot fi intelectual... — Eu am să plec acum. Pleacă. Mai mică și mai tristă decât venise. Deschid albumul. Brusc. Așa cum deschizi o ușă din spatele căreia te aștepți să iasă un căpcăun. A ieșit. Zimțată pe la colțuri, ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tremuraseră de plăcere, iar Ivan simțise pentru prima oară, după mulți ani, gustul fier binte al unei lacrimi ivite nu se știe de unde. Fierbinte și sărat, prins într-un strop imens, distinct în boarea alburie, brăzdată de vinișoare roz. 31. Hybris Prieteni. Așa cum nu mai fuseseră alții. Sclavul între două vârste și stăpânul cel tânăr. Musa cel încă neîncercat de măcelul de la Guadalete vegetează în grădinile din Kairouan. Fiul unic al unui părinte bogat. Smead, înalt, magnetic. Toată lumea îi cade la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
instrument pedestru de comunicare? Aici contează opțiunea personală a autorului (firește, a unuia cu orizont spiritual), care-și poate celebra creația drept un reflex al divinității, drept lumen, ori, dimpotrivă se simte stînjenit de imperfecțiunea esteticului, de caracterul său de hybris neînstare a asigura contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de smerenie, aspirînd la anonimat și la o rugăciune metaverbală: Aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
nu se scrie cu jurnale, cu observații critice, cu examene neîncetate - care pînă la urmă te paralizează". Așadar, în conștiința lui Sebastian prevala postura romancierului, aparent stînjenită de exercițiul critic deschis spre infinit, ca de o substanță informală, de un hybris ce s-ar opune creației obiective. N-ar fi nepotrivit a vedea aci un mic răsfăț al unui condei ce excelează tocmai în "observații critice", în "examene neîncetate". Poate că e însă și o saturație de sine, o insatisfacție a
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
ochi”. Un laitmotiv al operei ce ne preocupă aici este dubla condiționare a edificării umane: să nu se exagereze nici sub aspectul autorității, dar, mai ales, nici sub cel al toleranței. Dintr-un dozaj necorespunzător se obține produsul marcat de hybris, ce are ca însemne excesul și violența considerate în antichitate sursa generatoare, alături de destin, a conflictului și a prăbușirii eroului unei tragedii. Aforismul gânditorului V. Fetescu consecvent cu el însuși și disponibil logicii triplei relații a autorității (autor, subiect, obiect-domeniu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cazul de față), am putea afirma că asistăm la o Întîlnire teatrologică fericită. Revenind: subcapitolele au titluri acroșante, ingenioase, de cele mai multe ori, elocvente pentru conținutul lor - De la război cu toată lumea la război cu sine Însuși, Identitate, alteritate, creație bilingvă - un „hybris” În dramaturgia absurdului, Ionescu - În căutarea teatrului pierdut...din sine, Ionescu și Dumnezeu: o dragoste cu năbădăi! ș.a.m.d. Apoi, impresionează știința dlui. Dușa de-a Împleti viața dramaturgului, cu opera sa, Într-un portret convingător realizat, mesajul lucrării
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
stratul, incitant și el, al "potrivirii" cuvintelor. Defel fortuită ar fi, sub acest unghi, stilistica unor titluri precum Arheologie, Oseminte pierdute, Testament. Răsturnînd, reordonînd cuvintele "tribului", Arghezi se arată insuflat de o demonie gnoseologică, de "tentația metacunoașterii" ca de un "hybris enorm", id est un eșec în direcție metafizică, însă un factor modelator în direcție estetică. Amestec singular de modern și arhaic, poetul caută cu febrilitate ceea ce Michel Foucault a numit "signaturile", începînd cu cea de căpetenie, indescifrabilă, care aparține creatorului
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
însemnînd suflet sau spirit și deopotrivă mînie. Raporturile lui Arghezi cu divinitatea, bizuite pe termeni veterotestamentari, confirmă ceea ce Girard numește "dubla violență" sau "dorința mimetică, impuls de rivalitate". E de sesizat aci o reverberație a mitului prometeic, precum și urma acelui "hybris enorm", care este conceptul poeziei ca tentativă de metacunoaștere: "Păcatul meu adevărat/ e mult mai greu și neiertat./ Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!/ Tîlhar de ceruri, îmi făcui solia/ Să-ți jefuiesc cu vulturii
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
intrat cu o forță înspăimîntătoare în țărâna care i-a primit cu totul și cu totul nepăsătoare. Poate cu o nepăsare mai mare decît aceea cu care primise pe toți ceilalți morți care nu se făcuseră vinovați de un asemenea hybris. Fiind un norocos, Șerban Pangratty privea cu mai multă indulgență agitația, fierberea celor care simțeau că s-a schimbat ceva adînc în viața lor, dar încă nu pricepeau ce anume s-a schimbat și de aceea continuau să discute despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
principatele eclesiastice" (asta însemnînd puterea papală, teocratică) descoperă o calculată detașare ironică. Intrucît sînt guvernate de o Rațiune superioară, ar fi un semn de orgoliu, spune autorul, dacă s-ar încumeta să le analizeze. Ar comite, deci, un fel de hybris. Folosește figura retorică a preteriției, spunînd totuși ceea ce n-ar vrea să spună, motivînd că mintea umană n-ar putea ajunge la astfel de ordini sacre. Mimarea modestiei e mînuită, ca întotdeauna, cu semnificația contrară. Observația care urmează e mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, în timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală întru câtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală întru câtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea juridică și morală de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia („păcat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală întru câtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea juridică și morală de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia („păcat”, „greșeală”) apare de șaizeci de ori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]