205 matches
-
iar latina a redevenit limba oficială a imperiului. Reformele care priveau statul țăranilor și cel al protestanților au rămas neschimbate. Leopold a murit în martie 1792, în perioada în care Revoluția Franceză degenera în Regimul Terorii Iacobine. Revoluția și Teroarea Iacobină au zguduit toate casele domnitoare din Europa. Absolutismul luminat s-a încheiat în Ungaria odată cu urcarea pe tron a succesorului lui Leopold, Francisc I (1792-1835), care a demonstrat o aversiune aproape bolnăvicioasă față de orice reformă și care a făcut Ungaria
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
față de orice reformă și care a făcut Ungaria să intre într-un proces de stagnare politică pentru mai multe decenii. În 1795, poliția l-a arestat pe Ignác Martinovics și pe câțiva dintre susținătorii lui care organizaseră un complot revoluționar iacobin care urmărea instalareau unui sistem politic democratic, radical și egalitarist în Ungaria. Complotiștii au fost executați. Din acest moment, Fracisc a luat hotărârea să înăbușe orice încercare de reformă care ar fi putut genera o revoluție. Executarea complotiștilor i-a
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
singur stat european, și, deși, înfrângerea sa a întârziat momentul unificării continentului cu aproape un secol și jumătate, ideea a reapărut după Al Doilea Război Mondial. Ideile Revoluției franceze au impulsionat procesul de afirmare a națiunii române. Construirea de "societăți iacobine" a dus la afirmarea Școlii Ardelene și, mai târziu, la declanșarea primei mișcări revoluționare românești conduse de Tudor Vladimirescu.
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
radicale ale Revoluției Franceze . El a devenit un apărător puternic al ,sans - culottes" , publicarea vederilor sale în pliante , pancarte și ziare , în special lui " L' Ami du peuple " , care la ajutat să-l facă legătura lor neoficial cu , grupul radical iacobin republican , care a venit la putere după iunie 1793. Marat a fost asasinat de către Charlotte Corday , un simpatizant Girondist, în timp ce lua o baie că medicament pentru boala lui de piele.Moartea lui Marat a devenit un simbol pentru iacobini, un
Jean-Paul Marat () [Corola-website/Science/310852_a_312181]
-
Revoluționarilor a avut loc procesul reginei. Spre deosebire de rege, căruia i s-a acordat timp pentru apărare, procesul reginei a fost mai mult o înscenare, luându-se în considerare timpul acordat (mai puțin de o zi) și punctul de vedere misogin iacobin. Acuzația cea mai infamă a fost că a abuzat sexual de fiul ei. După două zile, a fost declarată vinovată de trădare în dimineața zilei de 16 octombrie 1793. Întoarsă în celulă a scris o scrisoare cumnatei sale afirmând conștiința
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
începând cu 1 ianuarie 1948. Prima entitate statală care a utilizat tricolorul italian a fost "Repubblica Cispadana" (Republica Cispadană) în 1797, după ce armata victorioasă a lui Napoleon a traversat Italia. În această perioadă, mai multe mici state republicane de inspirație iacobină au înlocuit vechile state absolutiste și aproape toate au utilizat drapele cu trei benzi egal dimensionate de diverse culori inspirate de modelul francez din 1790. Culorile alese de Republică erau roșu și alb, iar drapelul milanez era verde, aceeași culoare
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
lui Hugo, a cărui acțiune se petrece în timpul Revoluției Franceze. În acel roman, trupele revoluționare conduse de Gauvain (un aristocrat curajos și inteligent trecut de partea revoluționarilor) și Cimourdain (delegatul Comitetului Salvării Publice și un comisar politic de o implacabilitate iacobină) luptă cu insurgenții regaliști conduși de nemilosul marchiz de Lantenac (unchiul lui Gauvain). Pe măsură ce asediul se apropie de sfârșit și castelul este în flăcări, Lantenac încearcă să fugă, împreună cu ceilalți supraviețuitori, printr-un pasaj secret, dar se întoarce pentru a
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
în valuri de sânge. Astfel arăta priveliștea odioasă care a fost prima ce m-a impresionat.” A petrecut primii ani ai Revoluției în Corsica, luptând într-o bătălie complexă între regaliști, revoluționari și naționaliștii corsicani. El a sprijinit facțiunea revoluționară iacobină, a câștigat gradul de locotenent-colonel și comanda unui batalion de voluntari. După ce depășise termenul permisiei și a condus o revoltă împotriva unei armate franceze din Corsica, a reușit totuși să convingă autoritățile militare din Paris să-l promoveze în gradul
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
1794. Clary era o familie bogată de negustori din Marsilia. Energia sa clocotitoare, activitatea neobosită, vastele sale cunoștințe, acumulate în lecturile nesfârșite, l-au impus tuturor, începând cu comisarii politici atașați armatei, dintre care unul era Augustin Robespierre, fratele temutului iacobin Maximilien Robespierre. Zi și noapte în mijlocul soldaților, era iubit și apreciat de aceștia, care în ziua atacului l-au urmat cu elan și, aplicând cu vigoare planul întocmit de el, au înfrânt trupele engleze, au eliberat orașul și au izgonit
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
de fiul ei, Willem al V-lea. Acesta va deveni conte în urma unui război civil și va ocupa și poziția de duce de Bavaria-Straubing, ca Wilhelm I. Un război de succesiune a avut loc între Ioan al III-lea și Iacobine (Jacqueline). În cele din urmă, războiul s-a încheiat cu victoria lui Filip al III-lea cel Bun, ducele de Burgundia în 1432, care, între timp, moștenise pretențiile lui Ioan asupra comitatului de Olanda. Filip era nepot de frate al
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
comitatului de Olanda. Filip era nepot de frate al lui Willem al VI-lea, care se căsătorise cu o fiică a ducelui Filip al II-lea cel Viteaz de Burgundia. În 1432, Filip al III-lea a constrâns-o pe Iacobina să abdice din Hainaut și Olanda în favoarea sa. Pe perioada dominației străine a Burgundiei și a Habsburgilor, comitatul era guvernat de un "stadtholder" în numele contelui. În 1581, statele generale olandeze ale Provinciilor Unite s-au autoproclamat independente față de dominația spaniolă
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
poezia engleză s-a caracterizat prin elaborarea limbii și aluzii la mitologia clasică. Printre cei mai importanți poeți din această epocă se află Edmund Spenser și Sir Philip Sidney. După moartea lui Shakespeare, Ben Jonson devine figura principală a perioadei iacobine (domnia lui James I). Totuși, estetica lui Jonson își are rădăcinile mai degrabă în Evul Mediu decât în epoca elisabetană: personajele sale întruchipau teoria umorilor. Conform acestei teorii din epocă, diferențele de comportament ale oamenilor rezultă din predominanța unuia dintre
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Unul din meritele principale ale lui Beaumont și Fletcher a fost să-și dea seama că feudalismul și cavaleria medievale s-au transformat în snobism și fals și că noi clase sociale apăruseră. Un alt stil teatral popular în era iacobină a fost piesa de răzbunare, popularizată de John Webster și Thomas Kyd. George Chapman a scris câteva tragedii de răzbunare subtile, dar e în istorie mai ales pentru faimoasa traducere a lui Homer, care a avut o influență profundă asupra
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
prevedea o Rusie ce respingea „orice diferențe de credință, rasă sau religie”. Slonim însuși era un adversar cunoscut al eurasianismului și teoriilor excepționalismului rus, care considerau bolșevismul ca fiind compatibil cu ideile naționaliste. El a interpretat bolșevismul ca un experiment „iacobin” de control exercitate de stat; el mai credea încă în eșecul inevitabil al regimului și în reapariția Rusiei democratice. Cu toate acestea, după cum i-a raportat lui Aleksandr Kerenski, eserii din Praga se temeau de creșterea Partidului Comunist din Cehoslovacia
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
din același oraș. În timpul revoluției, iacobinii au constituit în același timp un grup de presiune politică și o rețea extrem de eficientă. Activitatea clubului, esențială încă de la începutul lui 1790, a devenit dominantă între 1792 și 1794. În această perioadă, adjectivul „iacobin” a ajuns să însemne „partizan al politicii Comitetului de Salvare Publică”. La sfârșitul lui 1793, clubul colabora cu circa de societăți de același tip în toată Franța. Căderea lui Robespierre a marcat sfârșitul exercitării rolului politic de către club și a
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
cel care avea l-a ucis pe Mirabeau. A existat iacobinismul ziariștilor republicani, orleaniști, Brissot, Laclos etc., în care dominant a fost Robespierre. În cele din urmă... iacobinismul de la 1793, cel al lui Couthon, Saint-Just, Dumas etc...” Înainte de revoluție, termenul „iacobin” desemna Ordinul dominican, care își înființase prima mănăstire din Paris într-un azil pentru pelerini săraci la 6 august 1218. În 1789, dominicanii aveau în Paris trei clădiri: cea din strada Sf. Iacob (rue Saint-Jacques), cea din strada Saint-Honoré care
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
circa zece deputați: Robespierre, Pétion, Roederer, Buzot, Grégoire și alți câțiva. Dar scindarea provocată de Barnave avea să se dovedească a fi un eșec politic, atât în Paris cât și în provincie (în toamna lui 1791, existau 442 de societăți iacobine și doar 60 feuillante, 110 fiind nehotărâte). În iunie și septembrie 1791, societatea a trecut la mai multe excluderi legate de introducerea chestiunii coloniale în viața politică franceză. La 10 și 12 iunie, la cererea lui Danton, au fost suspendați
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
cerut detronarea regelui și alegerea unei Convenții Naționale alese prin vot universal. Clubul Iacobinilor a fost unul dintre principalii beneficiari ai zilei de 10 August 1792 (căderea monarhiei franceze). El a ocupat din acel moment o poziție dominantă, inaugurând perioada iacobină a Revoluției Franceze. Clubul Iacobinilor a desemnat reprezentanții Parisului (24 de deputați) la alegerile pentru Convenția Națională. Robespierre a fost ales primul, Danton al doilea (cu mai multe voturi ca Robespierre, 638 din 700). Începând cu toamna lui 1792, clubul
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
acesteia alături de pastori protestanți; iar preoții de la sate, antrenați să privească orice amestec în documentele tradiționale ale bisericii ca fiind un păcat de moarte, au devenit fără voie instrumentele propagării a ceea ce ei considerau a fi lucrarea diavolului. Autocrat și iacobin, om al lumii și mistic, el apărea contemporanilor săi ca o ghicitoare pe care fiecare o dezlega potrivit propriului temperament. Napoleon I îl considera un „bizantin schimbător” și l-a poreclit un Talma al nordului, pregătit oricând să joace un
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
este ucigașul și-i spune aceasta lui Baynes, dar polițistul refuză asistență și sfaturile lui Holmes. Holmes își petrece timpul analizând casele mari din apropierea locului crimei. Dintre toate, cel mai interesant i se pare conacul High Gable, construit în stil iacobin, acolo locuind un anume Henderson, care petrecuse evident un timp la tropice. Servitorul acestuia are tenul ciocolatiu. Henderson are două fețe care sunt îngrijite de o guvernanță englezoaica pe nume Burnet. Holmes află de la un grădinar concediat pe nume John
Aventura din Wisteria Lodge () [Corola-website/Science/324168_a_325497]
-
caleașcă deschisă, trasă de ponei Shetland, pentru a maximiza expunerea sa la aerul carierelor de pietriș. Eficacitatea tratamentului a depășit așteptările și Prințesa Anne și Prințul George au cumpărat în 1690 o reședință permanentă în zonă, Casa Campden, un conac iacobin. La Casa Campden el s-a împrietenit cu asistentul Jenkin Lewis, ale cărui memorii în legătură cu Ducele este o sursă importantă pentru istorici. De-a lungul vieții sale, Gloucester a suferit de o "friguri" recurente, care au fost tratat de către medicul
Prințul William, Duce de Gloucester () [Corola-website/Science/325914_a_327243]
-
filmele muzicale produse de Bollywood. În Renaștere aceste forme au evoluat în commedia dell'arte, o tradiție italiană în care niște clovni răgușiți improvizau povestiri cunoscute și de acolo a rezultat opera bufă. În Anglia, piesele de teatru elisabetane și iacobine includeau frecvent muzică de orgă, lăută, violă și cimpoi timp de o oră înaintea și în timpul spectacolului. Piesele, în special piesele istorice și tragediile, erau adesea împărțite printr-o piesă muzicală, probabil derivată de la intermezzoul italian, cu muzică, glume și
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
lui Brissac, la vederea căruia a leșinat. În 1792 a fost suspectată că a ajutat financiar "émigrés" (loaiali ai vechiului regim) care au fugit de Revoluția franceză. Zamor, împreună cu un alt membru al suitei du Barry s-au alăturat clubului iacobin. El a deveit un adept al revoluționarului Grieve și apoi un lucrător în cadrul Comitetului de Siguranță Publică. Du Barry a aflat și l-a interogat pe Zamor despre legătura cu Grieve. A primit trei zile de preaviz să plece din
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
fortăreața Huningue. Aici a primit vestea că a fost destituit din funcție, de către Lazare Carnot, pentru că protestase împotriva arestării regelui Ludovic al XVI-lea în urma insurecției de la 10 august. Deoarece își manifestase fățiș simpatiile promonarhiste, a fost întemnițat în timpul terorii iacobine, dar a scăpat de ghilotinare. În 1795 a fost înrolat din nou în armata revoluționară fiind trimis la Brest sub comanda generalului Hoche. A luat parte la luptele împotriva insurgenților contrarevoluționari ("șuani") din Bretania. A demisionat din armată în 1796
Rouget de Lisle () [Corola-website/Science/333062_a_334391]
-
mai ales după ce a urmat cursurile lui Jérôme Lalande, cu care mai târziu a legat o strânsă relație de colaborare. Prin intermediul lui Nicolas de Condorcet, i se oferă o catedră la Berlin și un loc la Academia Franceză. În timpul Terorii Iacobine se retage la Evreux, ca apoi să fie rechemat la Paris pentru a face parte din Convenția Națională. În această calitate, a propus înființarea Școlii Centrale, a promovat libertatea presei și transparența modului de administrare a finanțelor publice. În 1799
Charles-François Dupuis () [Corola-website/Science/331184_a_332513]