259 matches
-
Str. Gheorghinelor Pța. Ghioceilor Str. Gorunului Str. Govorei Str. Grâului Str. Graurilor Str. Hațegului nr. 55 - 107 și nr. 32 - 48 Str. Henri Coandă Str. Henrik Ibsen nr. 19 - 79 și nr. 22 - 124 Str. Herbert Spencer Str. Herculane Str. Iacobinilor Str. Iasomiei Str. Ilie Cristea Pța. Independenței (Centrul Civic) Str. Independenței Str. Ioan Budai-Deleanu Str. Ion Bogdan Str. Ion Buteanu Pța. Ion C. Brătianu Pța. Ion Creangă Str. Ion Heliade Rădulescu Str. Ion Luca Caragiale Str. Ion Musceleanu Str. Ion
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
66; 1 - 81; Șos. Chitilei - nr. 68 - 104; 83 - 111 Șos. Chitilei - nr. 106 - 188; 113 - 221 Șos. Chitilei - nr. 190 - capăt; 223 - capăt; Str. Cisnădie Str. Ciulnița Str. Clucereasa Elena Str. Cluj Str. Col Ștefan Stoika Str. Col. Gheorghe Iacobini Str. Colecției Int. Colierului Str. Comana Str. Constantin Bălăcescu Str. Constantin Buzdugan Str. Constantin Caracas Str. Constantin D. Stahi Str. Constantin Stere (fosta Petre Gheorghe) Str. Copilului Str. Copșa Mică Str. Cosmești Str. Costache Aristia Str. Costache Marinescu Str. Costache
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
Henric al IV-lea</ref> reprezentanți ai cartierelor au format un guvern revoluționar sub conducerea ducelui de Mayenne, fratele ducelui de Guise. Armata regală unită cu armata protestantă au venit să asedieze Parisul la sfârșitul lunii iulie. În aceste împrejurări, iacobinul Jacques Clément l-a înjunghiat la Saint-Cloude pe regele Franței în ziua de 31. Înainte să moară la 2 august Hentic al III-lea îl recunoaște pe Henric de Navara ca urmaș.
Henric al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/312075_a_313404]
-
Ambasadorul Franței a lăut o serie de initiative fără să ia în calcul voia guvernului francez sau al celui american, precum recrutarea unor soldați împotriva Marii Britanii. Relațiile diplomatice dintre Franța și SUA s-au deteriorat. După venirea la putere a iacobinilor, crescuse pericolul real că SUA să fie atrase într-un război împotriva voinței lor, deși obiectivul acestora era menținerea unor relații pașnice cu Franța și Spania. Relațiile cu Marea Britanie erau proaste având în vedere că nu respectă preveri că evacuarea
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
adus victorii franceze care au facilitat cucerirea peninsulei italiene, a Țărilor de Jos și a mai multor teritorii la vest de Rin. Pe plan intern, agitația populară a radicalizat Revoluția semnificativ, culminând cu ascensiunea lui Maximilien de Robespierre și a iacobinilor. Dictatura impusă de Comitetul Salvării Publice în timpul „Terorii”, din 1793 până în 1794, a provocat până la 40.000 de decese în interiorul Franței, dar a abolit sclavia în colonii și a asigurat granițele noii republici. Domnia „Terorii” s-a încheiat cu executarea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Terorii”, din 1793 până în 1794, a provocat până la 40.000 de decese în interiorul Franței, dar a abolit sclavia în colonii și a asigurat granițele noii republici. Domnia „Terorii” s-a încheiat cu executarea lui Robespierre și înlăturarea de la conducere a iacobinilor. Un consiliu executiv cunoscut sub numele de Directorat și-a asumat atunci controlul asupra statului francez în 1795 și s-a menținut la putere până în 1799. Datorită acuzațiilor de corupție, regimul s-a prăbușit printr-o lovitură de stat condusă
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
plâns că Adunarea încerca să schimbe religia, mai ales când preoții refractari au fost destituiți. Ostilitatea față de revoluție se va transforma ulterior într-un război civil. Cluburile politice s-au format imediat după întrunirea Stărilor Generale în mai 1789. Clubul iacobinilor a luat naștere din contactele deputaților radicali bretoni și cei care împărtășeau perspective similare. După evenimentele din octombrie, când Adunarea s-a mutat la Paris, clubul s-a întrunit într-o clădire închiriată de la dominicani, supranumiți iacobini. Membrii săi dezbăteau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
mai 1789. Clubul iacobinilor a luat naștere din contactele deputaților radicali bretoni și cei care împărtășeau perspective similare. După evenimentele din octombrie, când Adunarea s-a mutat la Paris, clubul s-a întrunit într-o clădire închiriată de la dominicani, supranumiți iacobini. Membrii săi dezbăteau acolo măsurile care urmau să fie supuse Adunării. Întrucât taxa de înscriere era mare, membrii săi erau 1.200 în iulie 1790 și proveneau din straturile bogate. Până în vara 1791, în Clubul iacobinilor au dominat reprezentanții monarhismului
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
închiriată de la dominicani, supranumiți iacobini. Membrii săi dezbăteau acolo măsurile care urmau să fie supuse Adunării. Întrucât taxa de înscriere era mare, membrii săi erau 1.200 în iulie 1790 și proveneau din straturile bogate. Până în vara 1791, în Clubul iacobinilor au dominat reprezentanții monarhismului liberal constituțional. Robespierre era liderul unui grup minoritar de deputați și iacobini radicali. S-a format o rețea națională de cluburi iacobine. În primăvara 1791, existau 900 de cluburi. Clubul cordelierilor a fost fondat în 1790
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Întrucât taxa de înscriere era mare, membrii săi erau 1.200 în iulie 1790 și proveneau din straturile bogate. Până în vara 1791, în Clubul iacobinilor au dominat reprezentanții monarhismului liberal constituțional. Robespierre era liderul unui grup minoritar de deputați și iacobini radicali. S-a format o rețea națională de cluburi iacobine. În primăvara 1791, existau 900 de cluburi. Clubul cordelierilor a fost fondat în 1790 și era mai radical decât Clubul iacobinilor și accesul era liber. Nu era de acord cu
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Robespierre era liderul unui grup minoritar de deputați și iacobini radicali. S-a format o rețea națională de cluburi iacobine. În primăvara 1791, existau 900 de cluburi. Clubul cordelierilor a fost fondat în 1790 și era mai radical decât Clubul iacobinilor și accesul era liber. Nu era de acord cu distincția dintre cetățeni activi și cei pasivi și sprijinea măsurile susținute de sanculoți: democrația directă, rechemarea deputaților pentru a da socoteală de acțiunile lor și dreptul la insurecție. Clubul avea aderență
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
că o va respecta. Radicalii erau consternați că regele nu a fost detronat sau trimis în judecată, iar furia acestora s-a îndreptat împotriva Adunării, susținând că nu mai reprezintă poporul. Cordelierii (poreclă a călugărilor franciscani) i-au convins pe iacobini să li se alăture în susținerea unei petiții pentru detronarea regelui, scindând Clubul iacobinilor. Cei care nu doreau detronarea regelui au părăsit clubul. Robespierre a rămas să-i prezideze pe radicalii rămași. 72 dintre cluburile iacobinilor s-au dizolvat și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
trimis în judecată, iar furia acestora s-a îndreptat împotriva Adunării, susținând că nu mai reprezintă poporul. Cordelierii (poreclă a călugărilor franciscani) i-au convins pe iacobini să li se alăture în susținerea unei petiții pentru detronarea regelui, scindând Clubul iacobinilor. Cei care nu doreau detronarea regelui au părăsit clubul. Robespierre a rămas să-i prezideze pe radicalii rămași. 72 dintre cluburile iacobinilor s-au dizolvat și cele mai multe s-au întrunit în lunile următoare. Disidenții parizieni au format clubul feuillantii (nume
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
i-au convins pe iacobini să li se alăture în susținerea unei petiții pentru detronarea regelui, scindând Clubul iacobinilor. Cei care nu doreau detronarea regelui au părăsit clubul. Robespierre a rămas să-i prezideze pe radicalii rămași. 72 dintre cluburile iacobinilor s-au dizolvat și cele mai multe s-au întrunit în lunile următoare. Disidenții parizieni au format clubul feuillantii (nume familiar al unui grup politic numit Prietenii Constituției-"Amis de la Constitution"), care domina Adunarea. La 17 iulie 1791, 50.000 de oameni
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
au fost aleși și nu existau țărani sau meșteșugari și erau puțini oameni de afaceri. La început, 264 de deputați și erau membri ai Clubului Feuillantilor, care considerau revoluția ca fiind încheiată,136 de deputați și erau membri ai Clubului Iacobinilor. 350 de deputați și nu aparțineau niciunei tabere. Pe deputați îi îngrijorau clericii care au refuzat sa depună jurământul civic și emigranții, ai căror număr a crescut. Toți episcopii Vechiului Regim și multe dintre familiile de la curte și parlamentare au
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
amesteca, Rusia era ocupată cu Polonia, iar Prusia ar lupta pentru Franța. Un război cu Austria ar spori durabilitatea noului regim. Exceptând câțiva politicieni, printre care Robespierre, majoritatea deputaților au fost cuceriți de argumente. Robespierre s-a împotrivit la Clubul Iacobinilor, considerând că cei care se opun fățiș revoluției sunt discreditați pentru a constitui un pericol, adevărata amenințare venind din partea militarilor ca La Fayette. Războiul ar fi numai un mijloc de înlăturare a Constituției și ultima fază de nimicire a libertății
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
demisionat, iar la 19 iunie, Ludovic și-a folosit dreptul de veto împotriva legilor în privința preoților refractari și taberei gărzilor provinciale. La 18 iunie a fost citită scrisoare lui La Fayette în Adunare, în care scria că îi acuză pe iacobini că au instaurat un stat în stat și cerea Adunării să pună capăt domniei cluburilor. Șefii ai celor 48 de secțiuni au reacționat organizând o demonstrație armată la 20 iunie, ai căror lideri proveneau din Clubul Cordelierilor. Iacobinii i-au
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
acuză pe iacobini că au instaurat un stat în stat și cerea Adunării să pună capăt domniei cluburilor. Șefii ai celor 48 de secțiuni au reacționat organizând o demonstrație armată la 20 iunie, ai căror lideri proveneau din Clubul Cordelierilor. Iacobinii i-au respins. 8.000 de demonstranți, membri ai Gărzii naționale, au năvălit la Tuileries. Regele nu și-a retras vetoul și nici nu i-a rechemat pe miniștri girondini. Adunarea a luat măsuri pentru a fi recunoscută importanța crescânda
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
noua insurecție, iar girondinii l-au avertizat pe rege de răscoală, propunându-i să-i recheme pe miniștrii demiși. Ludovic a refuzat. Liderul iacobin, Robespierre, a cooperat cu comitetul central al federaților, la 29 iulie, într-un discurs la Clubul Iacobinilor, și-a anunțat propunerile, renunțând la sprijinul acordat anterior constituției din 1791 și reclamând răsturnarea monarhiei. Dorea o Convenție națională, aleasă prin sufragiu, care să înlocuiască Adunarea Legislativa, o epurare a conducerii departamentale, ce includea mulți regaliști. În urma susținerii petițiilor
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a asigurat frontierele Franței. În august-septembrie 1792 s-au desfășurat alegerile pentru Convenție, rezultatele fiind însă denaturate de teama și intimidare. La Paris, simpatizanții monarhiști și-au pierdut dreptul de vot. Toți cei 24 de membri care reprezentau Parisul erau iacobini, republicani și susținători ai Comunei. Inițial erau 200 de girondini și 100 de iacobini în Convenție. Majoritatea nu aparțineau nici unei tabere și pentru că ocupau parterul din mijlocul sălii în care lucra Adunarea, au primit denumirea "mlaștina" sau "câmpia". Până la 2
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fiind însă denaturate de teama și intimidare. La Paris, simpatizanții monarhiști și-au pierdut dreptul de vot. Toți cei 24 de membri care reprezentau Parisul erau iacobini, republicani și susținători ai Comunei. Inițial erau 200 de girondini și 100 de iacobini în Convenție. Majoritatea nu aparțineau nici unei tabere și pentru că ocupau parterul din mijlocul sălii în care lucra Adunarea, au primit denumirea "mlaștina" sau "câmpia". Până la 2 iunie 1792 s-a desfășurat lupta dintre girondini și iacobini. Iacobinii erau cunoscuți ca
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
girondini și 100 de iacobini în Convenție. Majoritatea nu aparțineau nici unei tabere și pentru că ocupau parterul din mijlocul sălii în care lucra Adunarea, au primit denumirea "mlaștina" sau "câmpia". Până la 2 iunie 1792 s-a desfășurat lupta dintre girondini și iacobini. Iacobinii erau cunoscuți ca montagnarzi sau munteni, pentru că ocupau locurile de sus ale Adunării, la stânga președintelui. Girondinii erau membri ai Clubului iacobinilor. Ambele grupuri erau alcătuite din burghezi și erau de acord în majoritatea chestiunilor politice, crezând în revoluție și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și 100 de iacobini în Convenție. Majoritatea nu aparțineau nici unei tabere și pentru că ocupau parterul din mijlocul sălii în care lucra Adunarea, au primit denumirea "mlaștina" sau "câmpia". Până la 2 iunie 1792 s-a desfășurat lupta dintre girondini și iacobini. Iacobinii erau cunoscuți ca montagnarzi sau munteni, pentru că ocupau locurile de sus ale Adunării, la stânga președintelui. Girondinii erau membri ai Clubului iacobinilor. Ambele grupuri erau alcătuite din burghezi și erau de acord în majoritatea chestiunilor politice, crezând în revoluție și republică
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Adunarea, au primit denumirea "mlaștina" sau "câmpia". Până la 2 iunie 1792 s-a desfășurat lupta dintre girondini și iacobini. Iacobinii erau cunoscuți ca montagnarzi sau munteni, pentru că ocupau locurile de sus ale Adunării, la stânga președintelui. Girondinii erau membri ai Clubului iacobinilor. Ambele grupuri erau alcătuite din burghezi și erau de acord în majoritatea chestiunilor politice, crezând în revoluție și republică, detestând privilegiile, fiind anticlericali și în favoarea unei economii liberale, dorind o Franța mai luminată și mai umană. Însă se priveau reciproc
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
sud, Nisa și Savoia au fost cucerite, în care s-a instalat o administrație revoluționară. Cum armatele trebuiau să fie întreținute, pământurile bisericii și ale celor considerați inamici al noului regim au fost confiscate, fiind desființate dijmele și obligațiile feudale. Iacobinii au insistat ca regele să fie judecat. Girondinii doreau să evite procesul și propuneau organizarea unui referendum pentru a decide soarta acestuia. Regele a fost găsit vinovat și condamnat la moarte, iar aceștia au cerut amânarea execuției. Marat a propus
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]