55 matches
-
și fost în multe privințe, dat fiind că o mare parte a principiilor sale sînt luate din zestrea ideologică lăsată moștenire de denigratorii democrației burgheze de la sfîrșitul secolului XIX, în care se amestecau revizionismul marxist, sindicalismul revoluționar, pucismul blanquist și iacobinismul extremist. Mussolini însuși și o parte din trupele sale proveneau din rîndurile stîngii socialiste, așa cum se va întîmpla mai tîrziu cu numeroși conducători ai fascismului european. Numai că, înainte de 1914, această "matriță de dreapta" a fascismului, se inspirase deja dintr-
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Mare. Cred că ar fi interesant să punctăm (...) problema limitelor libertății și a limitelor pluralismului” (pp. 289-290). Puși în fața unei asemenea întrebări cei mai mulți dintre politicienii români s-ar fi lăsat, probabil, duși de val și ar fi cîntat în struna iacobinismului politically correct al reporterului. Nu însă și Valeriu Stoica. Acesta fandează elegant și dă lovitura decisivă cu grația toreadorului care își înfige spada în gîtul taurului: „în democrație trebuie să admitem și opiniile care șochează, și opiniile care ne zgîlțîie
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
din 1944-1947, a alcătuit o bună selecție din publicistica lui N.Carandino din acel memorabil ziar. A însoțit ediția și cu un util aparat de note (pe lîngă buna prefață), exagerînd însă prin explicarea unor termeni ca irepresibil, chartrism, impunitate, iacobinism. O mișcătoare și documentată postfață semnează, la sfîrșitul ediției, dl Valeriu Râpeanu. N. Carandino - Rezistența - prima condiție a victoriei. Articole politice apărute în Dreptatea 1944-1947. Antologie, introducere, note și comentarii de Paul Lăzărescu. Postfață de Valeriu Râpeanu. Editura Fundației Pro
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
mai tîrziu, la 9 termidor (27 iulie 1794), îl condamna și pe călău. Din nefericire, romanul lui Dostoievski a încetat de la o vreme să mai fie simplă ficțiune. Crimele tovarășilor lui Stavroghin nu sînt altceva decît o înfiorătoare profeție a iacobinismului bolșevic; după 1917, după Stalin, procesele de la Moscova, "cultul personalității"și toată trena lor de grozăvii, el e deja istorie. Exact istoria celor două revoluții, din 1789 și 1917, face obiectul de cercetare a unui mare specialist, din păcate dispărut
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
viorile lui Hullin!" Am vorbit despre demistificare și trebuie spus, fără a cădea în extazieri protocroniste, că romanul acesta devansează cu decenii viziunea critică despre Revoluția franceză a unor François Furet sau Jean-François Revel, istoricii contemporani care au văzut în iacobinism originile bolșevismului și ale dictaturilor proletare, cu toate practicile și instituțiile represive pe care le-au fondat. Este tulburător să citești, în cartea apărută în 1943, că acel Comitet al Mântuirii Publice inițiat în perioada Teroarei ar putea fi considerat
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
bunăvoie lojile în 1794, iar în 1795 un împărat nou și tânăr a interzis toate societățile secrete, inclusiv, desigur, masoneria. Motivul pentru care masonii s-au pomenit brusc în acest pericol a fost presupusa lor implicare în Revoluția Franceză și iacobinism, ca și într-o mișcare similară din Austria, pe care poliția secretă - pe bună dreptate, s-a dovedit - a bănuit-o. Această adoptare a ideilor revoluționare datează dinainte de anul 1789, începutul Revoluției Franceze: în deceniul anterior, majoritatea americanilor de seamă
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
pe jumătate analfabetă. Dar culmea dialecticii este atinsă de paradoxul formulat de același De Maistre în Considérations sur la France: "Dacă ne gîndim bine, vom vedea că o dată începută mișcarea revoluționară, Franța și Monarhia nu puteau fi salvate decît de către iacobinism", ceea ce-l face pe Compagnon să exclame: "un contrarevoluționar pariază pe Revoluție pentru a reainstaura monarhia." Pornind de la atitudinea față de Revoluție, anti-luminismul (situarea în partidul anti-filozofilor, și în special împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
pe jumătate analfabetă. Dar culmea dialecticii este atinsă de paradoxul formulat de același De Maistre în Considérations sur la France: "Dacă ne gîndim bine, vom vedea că o dată începută mișcarea revoluționară, Franța și Monarhia nu puteau fi salvate decît de către iacobinism", ceea ce-l face pe Compagnon să exclame: "un contrarevoluționar pariază pe Revoluție pentru a reainstaura monarhia." Pornind de la atitudinea față de Revoluție, anti-luminismul (situarea în partidul anti-filozofilor, și în special împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
cu stigmatul de rasist, fascist și antidemocrat. Patologia aceasta psihologică exercită un veritabil terorism social. E ca o atmosferă sufocantă în care, dacă dai semne că te abați de la linia oficială, ești exclus. Această logică de excludere a fost a iacobinismului, a comunismului, a nazismului - a tuturor sistemelor totalitare. Ea se întemeiază pe visul unei societăți locuite de puri, eliberate de orice oponent, de orice adversar. Această nebunească utopie ațîță o ură perpetuă: din moment ce vor fi întotdeauna rebeli față de ordinea stabilită
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
credea că e revoluționar. De fapt, a fost o maimuță balcanică — a tiranizat poporul român la adăpostul armelor rusești. Nu? Ce originalitate are revoluția românească? Dar n are nici cea rusească originalitate... Păi știți cum am definit eu revoluția rusească? Iacobinism tătaro-mongol! Teroarea iacobină mutată în stil tătăresc la Moscova. GÂNDIRE Dumnezeu a făcut lumea și pe om; și cu omul a încoronat creația sa. Și l-a însărcinat să cunoască lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. — Originea primordială a capacității
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
7 martie, Pimenta de Castro socotește inutil să redeschidă Camerele la 4 martie. Astfel intră în conflict direct cu democrații lui Costa, care declară deschisă lupta împotriva "dictaturii". De fapt, nu era o dictatură, ci o reacțiune destul de blândă împotriva iacobinismului instaurat de Costa, a masoneriei și a "furnicii albe". Pimenta de Castro era împotriva masoneriei și a tuturor societăților secrete pentru că, spunea el, acestea transformă individualitățile cele mai autentice în niște automate. Iar Pimenta, care devenise republican pentru că credea în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Noiembrie 1932), Salazar își amintește de rolul său, în acțiunea Centrului Catolic. "Nu spun că rezultatele au fost mari; spun că fără această acțiune ar fi fost și mai mici. Bunele intenții ale multora s-au lovit de incultura și iacobinismul politicienilor extremiști și al oamenilor lor, ca și de îngustimea de vederi a partidelor așa numite conservatoare. Fapt este că se putea întotdeauna afirma, și cu aparențe de dreptate, că Republica Portugheză era prin esență anticatolică, iar neutralitatea sa o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aranjat la timpul potrivit printre cei care erau ostili maximalismului revolu?ionar �n general ?i lui Robespierre �n particular, dar poate ?i din convingere, �n m?sura �n care voiau s? o rup? cu deismul r?s?riț �n urma iacobinismului anilor 1793-1794 (Copans & Jamin, 1978(*. Sub numele de �ideologie� ace?ți oameni, care s�nt savan?i �nainte de toate, �n?eleg promovarea unei activit??i intelectuale de un gen nou, o ?tiin?? a ideilor, care ar �nlocui ?i metafizica
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
care �n final se anuleaz?. Pe scurt, din cauza dispari?iei progresive a structurii de clas?, societatea modern? ar deveni prin natur? cert?rea??, nu revolu?ionar? [Nisbet, 1966]. S�ntem aici, cu siguran??, la antipozii socialismului identificat de Tocqueville cu iacobinismul ?i de care avea oroare. Socialismele utopice ?i marxismul �ncep�nd cu 1830, pe urmele lui Saint-Simon, se dezvolt? socialismul, dar cu pre?ul a numeroase dificult??i care ?în de spargerea doctrinei. Dincolo de dezacordurile mai pu?în �n privin
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pe jumătate analfabetă. Dar culmea dialecticii este atinsă de paradoxul formulat de același De Maistre În Considérations sur la France: „Dacă ne gîndim bine, vom vedea că o dată Începută mișcarea revoluționară, Fanța și Monarhia ne puteau fi salvate decît de către iacobinism”, ceea ce-l face pe Compagnon să exclame: „un contrarevoluționar pariază pe Revoluție pentru a reainstaura monarhia.” Pornind de la atitudinea față de Revoluție, anti-luminismul (situarea În partidul anti-filozofilor, și În special Împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de Michelet și Quinet în cartea lor despre evrei. În ce privește prologul la Joseph Balsamo, nu trebuie decît să transpunem în tiparul romanului popular acele teze dezvoltate încă din 1787 de abatele Barruel în cele cinci volume ale Memoriilor consacrate istoriei iacobinismului 10. Pentru Barruel, originea și desfășurarea revoluției franceze erau legate profund de acțiunile francmasoneriei, moștenitoarea unei vechi tradiții a urii față de Monarhie și față de Biserică, francmasoneria fiind ea însăși condusă, într-o împrejurare sau alta, de o sectă, aceea a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sau propriile decepții. Dar într-un mod mai clar, în legătură cu fiecare dintre cazurile prezentate, e foarte ușor să renunțăm și să demonstrăm preocuparea de a manipula implicată în aceste mărturii. Asimilîndu-i pe Enciclopediști acțiunii subterane a francmasoneriei, și francmasoneria însăși iacobinismului, abatele Barruel tinde în mod evident să-i discrediteze pe reprezentanții gîndirii filosofice, asociindu-i întîmplărilor sîngeroase ale "dictaturii montagnarde" și făcîndu-i direct responsabili de opinia pe care o aveau. Propaganda antisemită nu numai că a servit apărarea tuturor pozițiilor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și "Protocoalele înțelepților Sionului", Galimard, Paris, 1967. Și celelalte citate din Protocoale... sînt preluate din aceeași carte. 9. J. Michelet și E. Quinet, Iezuiții, reeditare, J.-J. Pauvert, Paris, 1968. 10. Abatele Augustin de Barrael, Memorii pentru o istorie a iacobinismului, Vouille, Diffusion de la pensée française, 1953, 2 vol. Reeditată de mai multe ori, lucrarea a fost publicată pentru prima dată la Londra în 1797. 11. "Apariția animalității în conștiință, notează Gilbert Durand, este semnificativă pentru coborîrea persoanei pînă la nivelul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dispune discreționar de aceste bunuri, așa cum au fost iacobinii în timpul revoluției franceze, sau activiștii de partid în structurile de partid și de stat din regimurile comuniste. Rezultatul a fost o dominație absolută și tiranică a facțiunii conducătoare, o reînnoire a iacobinismului cu toate abjecțiile sale. Ideile socialiste au prins repede în masele largi, pauperizate, datorită principiilor și spiritului liberal care cuprinsese Europa, polarizând rapid societatea, deși nici doctrinarii socialismului nu știau unde va duce sistemul lor. Și aceasta pentru că dezmoștenirea celor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
publice locale, dreapta politică redescoperă virtuțile regionalismului, mai ales ca mijloc de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională era înțeleasă și abordată diferit de diversele partide. Spre exemplu, partidele de stânga erau divizate de la iacobinismul tradițional al comuniștilor și al unei părți a socialiștilor, până la regionalismul moderat susținut de către prim-ministrul Pierre Mauroy. Aceste diviziuni ideologice din a două parte a anilor '70 au dus la acceptarea ideii de regionalizare sub forma unei restructurări mai
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
diferenței între beneficiile pe care centralizarea le-a adus în trecut Franței și a răului potențial pe care ar putea să îl provoace menținerea ei în noul context. În numele dreptului la diferență și la diversitate și, fără a aduce atingere iacobinismului ancestral, o evoluție a sistemului de guvernare era apreciată ca fiind vitală pentru o administrare eficientă a țării. Cât privește România anului de grație 2008, în ciuda mai multor runde ale alegerilor naționale și locale desfășurate până în prezent și a noului
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în noul sistem descoperindu-i astfel avantajele.9 Principiile fundamentale ale reformelor din 1982-1986 Oare de ce au lansat socialiștii în primul rând reformele de descentralizare? Care era analiza lor rațională fundamentală? Pare a fi o abordare surprinzătoare având în vedere iacobinismul feroce care caracterizase majoritatea aripii stângi franceze încă de la Revoluția Franceză. Pentru a răspunde la această întrebare, ar putea fi înaintate câteva motive. În primul rând, s-a ajuns la concluzia că sistemul politico-administrativ francez nu se armoniza bine cu
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au promovat descentralizarea au existat câțiva care au argumentat că aceasta nu va discredita percepția iacobină a ideii de cetățenie și nici legătura dintre cetățean și stat. Însuși Mitterrand a comentat că, din contră, reformele au amplificat și au dezvoltat iacobinismul. În loc să se bazeze pe centralizare, standardizare și uniformizare, "noul" iacobinism va fi de aici înainte caracterizat de descentralizare și pluralism. Al patrulea motiv principal în favoarea reformelor este legat de cel precedent și are în vedere sistemul administrativ francez. S-a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
aceasta nu va discredita percepția iacobină a ideii de cetățenie și nici legătura dintre cetățean și stat. Însuși Mitterrand a comentat că, din contră, reformele au amplificat și au dezvoltat iacobinismul. În loc să se bazeze pe centralizare, standardizare și uniformizare, "noul" iacobinism va fi de aici înainte caracterizat de descentralizare și pluralism. Al patrulea motiv principal în favoarea reformelor este legat de cel precedent și are în vedere sistemul administrativ francez. S-a argumentat că deciziile luate în cadrul ministerelor centrale din Paris au
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
legea din 199529 cu referire la dezvoltarea și planificarea teritorială, elaborată de un ministru de dreapta al afacerilor interne, Charles Pasqua, fiind cunoscută, din acest motiv, sub numele de legea Pasqua. Pasqua era politician de dreapta și era cunoscut pentru iacobinismul înflăcărat, însă legea lui a marcat o schimbare importantă pentru planificarea politică în contrast cu cea adoptată în timpul perioadei les Trente Glorieuses. De fapt, perioada demersurilor de planificare naționalizate, caracteristice perioadei precedente, erau acum de domeniul trecutului, iar noua abordare a trebuit
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]