6,099 matches
-
pe-aici, pe la noi. Nu am dreptul să-l întâlnesc decât la vorbitorul poemului. De-asta scriu. Atât merit." (p. 32) În aceste așa-zise fragmente de jurnal există deopotrivă nu puține pagini încărcate de notații filozofarde desuete (pasajele despre iad, despre dragostea adevărată, amante ori statutul piticilor în societate), dar și nenumărate bucăți splendide în care situații pitorești și bizare sunt izolate perfect, scoase din context și analizate cu o minuție desăvârșită. Tocmai aici stă arta lui Cristian Popescu, în
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
Nimic din toate acestea nu poate egala fericirea drepților. Acestea trec, dar ale noastre rămân; un singur dar dorim: cununa dreptății. O singură slavă râvnim: slava din împărăția cerurilor. Dornici suntem să căpătăm cinstea cea de sus; de chinul din iad ne înfricoșăm. Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințaȚi, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc pe idoli. Săgeți de copii socotim rănile ce ni le veți face (Ps. 63, 8). Loviți
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cărbuni aprinși, ci să ne gândim cum ne simțim când ne arde febra. Ni se pare viața cu neputință de trăit, suntem tulburați, ne necăjim, ne supărăm ca și copiii mici și socotim focul acela tot atât de puternic ca și focul iadului. Pe mucenici însă nu-i ardea febra, ci îi înconjurau din toate părțile flăcările focului, scântei săreau pe răni, mușcând din răni mai cu cruzime decât o fiară sălbatică, dar ei, ca niște oameni de oțel, care ar vedea acestea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
alocuri cu ajutorul deținuților pasionați de artă. Apropiindu-mă de fort, constat că, deasupra întrării, sunt înfipte precum o căpușă în țeasta unui dobitoc, două obiecte specifice mediului concentrațional: un foișor gri și un proiector ruginit. Sub ele, poarta ruginită spre iad e pe jumătate deschisă. Un iad ce poartă pe frontispiciu un chenar dreptunghic în interiorul căruia stă scris cu litere mari negre Fortul No. 13 Jilava. De altfel, aceste litere reprezintă singura bucățică de fort care primește din când în când
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
Apropiindu-mă de fort, constat că, deasupra întrării, sunt înfipte precum o căpușă în țeasta unui dobitoc, două obiecte specifice mediului concentrațional: un foișor gri și un proiector ruginit. Sub ele, poarta ruginită spre iad e pe jumătate deschisă. Un iad ce poartă pe frontispiciu un chenar dreptunghic în interiorul căruia stă scris cu litere mari negre Fortul No. 13 Jilava. De altfel, aceste litere reprezintă singura bucățică de fort care primește din când în când botezul vopselei. În rest, prăpăd. De la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
comun. Doar în timpul evenimentelor din decembrie 1989, spune „nea halat”, aici au fost aduși și închiși 60 de studenți de la Universitate. Toți destinați plutonului de execuție. Din fericire, toți au scăpat cu viață... Înainte de a păși dincolo de poarta ce delimitează iadul de viața cotidiană, arunc o privire înapoi, spre fort. Adierea lină a vântului face ca rețelele de sârmă ghimpată să se atingă. Deși lugubru, acest sunet metalic mă anunță că părăsesc temutul Fort 13 Jilava. Acum știu de ce este considerat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
Batalioane de politruci au trecut Dunărea în colb și au promis verzi și uscate. Din toate acestea - cu ce s-a ales? Nimic. Am crezut că nerușinarea nu poate fi o virtute, dar, iată că se poate, și drumul spre iad, vorba lui Dante, este pavat cu palavre și tristețe. Parcă aud cum cineva de sus, de la Guvernul de la București, eventual Angel Tîlvar, spunând că adevărul este altul. Să fie cel care este ,,furnizat” de trompeta Zajcearului? Nu, domnule Tîlvar! Rapoartele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
mod plăcut și prin faptul că ne prezintă chiar autobiografia personală, cât și Bibliografia Arhiepiscopului și Mitropolitului Antonie Plămădeală, lucrări în volum, în întregime, între care se disting vol.: „Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă” - Sibiu, 1983; „Trei ceasuri în iad”, Editura Eminescu - București, 1970, 1992 și 1993; „Ca toți să fie una” - București, 1979; „Amintirile Mitropolitului Antonie Plămădeală” - București, 1999, împreună cu numeroase fotografii, care îl înfățișează în diverse ipostaze ale vieții sale, referințele critice asupra operei, cu și despre scriitorul
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
pildă, în urmă cu câțiva ani, am ascultat cu profundă emoție pe **doctorul Mija Teofil - Teo-fil, nume predestinat să-l iubească pe Dumnezeu - fost deținut politic povestind despre efectul întăritor al poeziilor lui Mihai Eminescu pentru psihicul celor aflați în iadul închisorilor comuniste. Generații întregi, în perioada comunistă nu au cunoscut decât ceea ce a permis cenzura acelor vremuri, subliniind doar geniul său poetic care culmina în Împărat și proletar cu revolta poetului împotriva celor avuți. Despre opera sa politică, despre caracterul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
cred nimic și n-am tărie. Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința și reapari din cerul tău de stele, Ca să te- ador de-acum pe veci, Marie!, poezie învățată ( pentru că acea generație o memorase înainte de a intra în acel iad!) știută de oricare dintre supraviețuitotii închisorilor comuniste. Eminescu se roagă scriind, ori scrie rugându-se: “Privirea ta de milă caldă, plină, Îndurătoare - asupra mea coboară”, culminând cu acceptarea (sub influiența lui Creangă) a tratamentului său din perioada ultimă a bolii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
multe femei“, o producție Teatrul de Artă București și Căra Exclusive Agency. Spectacolul, după Lenid Zorin, în regia lui Bogdan Hușanu, este interpretat de Paula Chirilă și George Constantinescu. Un bărbat și mai multe femei - raiul pe pământ sau un iad autentic? Gavrunski, personajul masculin, cunoaște de-a lungul piesei femeia înger, femeia exaltata, femeia paznic, femeia autoritara, femeia disperată, femeia victima - ele sunt norocul și ghinionul din viața sa. O viață care devine brusc foarte imprevizibilă... Citește tot... Karaoke Night
Cafepedia Iasi [Corola-blog/BlogPost/94688_a_95980]
-
ar fi un moft. 11. Față incandescentă, o densă flacără în beznă. Magnetism, asupra tuturor ochilor de pe și de sub suprafețele corpului, ca lumina asupra fluturelui nocturn. Ca și el, apropiindu-te, ești al pierzării. Foc în adâncurile beznei, foc al iadului. Ispita unui păcat strălucitor, o strălucire demonică.
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
Aura Christi Lecția lui Porfiri Petrovici Basta. Am atins desăvârșirea: locuiesc într-o sferă de iederă. O, ce forfotă, ce vacarm de pomină e aici! M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
Nicolae Ionel I Căci cu credință sînt încredințat: nici moartea, nici viața, și din cer, nici îngerii, nici stăpînirile; din iad, nici o vîlvoare-a vreunei negre vreri, nici naltul, nici adîncu-ntunecat, nici focul tunătoarelor puteri, cele de-acum, cele ce ne-or fi vad, pînă-n decindea-ntregii învieri, nici o făptură, strig, nu va putea, da demon hîd, da luminos arheu, din temelii
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
se așeze pe unghiile ei dacă îmi spui de ce insectele făceau asta te iau cu mine în insule pot să-ți povestesc totul pentru că știu că în curând vei pleca știu cum va fi nu-mi spune nimic sunt în iad sub un munte de varză nu mă deranja câinele meu nu te mai recunoaște.
trei ani mai târziu by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/5178_a_6503]
-
apoi să te schingiuie și să te omoare? Poți să mergi blând și șezând netemător, pe spinarea acestui cărăuș, pe cenușia asină, te apropii încet și crești înspre moarte, ca s-o calci mai apoi cu lumină. 12 mai 2008 Iadul la modă Paladin în cămașă de blugi și bocanci, scufundați într-o smoală din iadul la modă, talpa groasă, șireturi descheiate și limba încălțărilor ca o lavalieră la gleznă, Cântă-i, cântă-i iubitei, cu vocea ta arsă de sodă
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
pe spinarea acestui cărăuș, pe cenușia asină, te apropii încet și crești înspre moarte, ca s-o calci mai apoi cu lumină. 12 mai 2008 Iadul la modă Paladin în cămașă de blugi și bocanci, scufundați într-o smoală din iadul la modă, talpa groasă, șireturi descheiate și limba încălțărilor ca o lavalieră la gleznă, Cântă-i, cântă-i iubitei, cu vocea ta arsă de sodă. Sunetul urcă din cerul gurii, din laringe, din snopul risipit al corzilor tale vocale, ca
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
de paiangă Ce își clocește răzbunarea-n colțuri De turlă pătrățoasă și umidă, Rostogolesc pe trepte roua-n boțuri, Întind între cetăți poduri de-omidă Și te aștept să vii cîrlionțată, Impudică, cu țîța mică goală, Lin clătinată peste-un iad de smoală, De îngerii din rai blînd lăudată Și-adusă mînă-n mînă chiar de Domnul Ce ne sărută, a iertare, somnul. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc În pîlnia sticloasă și subțire Ce-mi
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
o zi din Asia Mică pe buzele tale gingașe de sugar la sân am turnat horincă de creangă din Maramureș cu mărgele amare peste caliciile atât de fragile de miraculoasă passiflora am turnat alcoolul tare ca focul tare ca focul Iadului alcoolul deși am știut că moartea cea mare va veni mâine din Asia Mică și tu te-ai chircit în creierul meu, Dumnezeule și mi-ai tras dinăuntru zgârciul materiei mele cenușii în crisparea ta tot mai lăuntrică de pe fundul
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
Nu-s muieți! Muieți vrei? Îți trebuie ție? Altfel nu poți? - Ba, răspunse leneșul, dacă nu-s muieți, mai bine să mă spînzure. - Ehei, oftă cucoana atunci, multe păcate-mi fac eu cu tine, leneșule. Dar, decît să merg în iad că am lăsat să te spînzure, mai bine voi muia chiar eu tot ce-oi putea, arză-i focul de posmagi. Oamenii îl urcară pe leneș în spatele limuzinei, lîngă cucoană și plecară mulțumiți c-au scăpat de el. Iar cucoana
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
unde s-au încurcat limbile colcăind și sfîrîind într-o putoare de hală de sortat gunoaie. Coborî în adîncuri, spre fundul pămîntului și mai departe, printre figuri duse, de toate neamurile, culorile și rasele, supte, întunecate, îndîrjite, sălbăticite în acel iad unde nu era milă, iertare și împăcare și unde fiecare se alia cu fiecare împotriva tuturor și toți se uneau spre a unelti împotriva fiecăruia - egipteni, irakieni, etiopieni, estonieni, lituanieni, turci, chinezi, kosovari, sîrbi, albanezi, slovaci, unguri, bulgari și cîți
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
de neîndurat decît toți kosovarii ăia care o călăriseră non-stop două nopți la rînd, pînă n-ar mai fi avut mult ca s-o omoare. Răsuflă ușurată altminteri cînd îi expiră luna de carantină. Ana Maria, draga mamei, trecuse prin iad... În urma răspunsurilor la interviuri - n-a fost persecutată de Ceaușescu, de Miliție, Securitate și comuniști; pe ea bărbatu-său a băgat-o-n rahat, din cauza lui ar fi fost arestată, din cauza lui a fugit... - a primit verdictul și statutul de
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
vreo doi rechini de presă veniseră cu nevestele și se holbau la țîțele modelistelor. Le-ar fi trebuit o cură de curinol compensat, gîndea Telu. După vreo șapte minute, Telu simți că se va rupe ceva în el. Din fericire, iadul se potoli și formația începu o bucată lentă. Pe dată, farmazoana se lipi de pieptu-i, cu simțire. Mirosul de parfum scump și sos de subțiori îl izbea la rădăcină. Ministrul rotea privirea peste umărul cam ascuțit. Ringul continua să exale
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
pe geamuri pe câmpii ochiul și-a avortat irisul se-ntinde opac - o coală peste cer borcanul în care ne murăm the great annihilations noi aicea jos escaladăm picioroangele ăl dintâi dacă nu scrie bine ne bagă pe toți în iad cine naiba respiră de parc-ar avea plămâni în loc de creier? cum alergi desculț în pijamaua vărgată?! fuguța înapoi în pat - na c-ai deschis iar fereastra - o boală din astea nu se vindecă așa...cu trucuri ieftine hai recunoaște nu
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
tihnit Împart eternitatea în cupe mici de culoarea șofranului Încurcă trupuri și schimbă sufletele între ele Ziua se joacă de-a moartea cu răbdare ironică Și o iau de la capăt spre asfințit. III Promisiunea morții amânată Epave agonizând Pe treptele Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul corbilor Iluzia morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și ieșind din mama
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]