479 matches
-
Doica lui, Sumayya, a dat vina pe niște smochine prea coapte, dar nimeni nu putea spune cu siguranță că de-acolo pornise răul. Trupușorul subțire, mistuit de febră, se acoperea de bube de la un ceas la altul. Musa înțepenise în iatacul băiatului, cu mâna încleștată pe mâna mică și fierbinte a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit spre Tayyib
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca o Madonă. Copilul îi povestea visul dascălului creștin, care se încrunta și-i vorbea apăsat și rar despre blasfemie, ispitiri și draci cu chip de femeie care-l înspăimântau dincolo de orice închipuire. Își ducea, atunci, spaima devenită coșmar în iatacul tatălui lui, emirul cel smead și odinioară atât de temut, care-l asculta niciodată sever și spunea că nu, nu era o Madonă mama lui, dar era frumoasă și blondă, așa ca el, purta perle în jurul taliei și se îmbrăca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care scad arșița, despre gramatica arabă și coloanele fine ca un gât de lebădă care se oglindeau în apa din ochiul de marmură ascuns în patio-ul palatului lor. Purta o esclavă la gleznă și cercei enormi, ca roabele, deși iatacul ei era plin de mătăsuri și straie croite ca pentru o prin țesă vizigotă. Își vopsea mâinile cu henna și își colora pleoapele încă de la zece ani. Devenise repede eleva favorită a lui Aabid și vocea ei unduia leneș într-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prieten a lui Postumus.Dar când începu a-i face mărturisiri de dragoste,îl îndepărtă.Cumpărând câțiva servitori,Ioachimo se strecură seara în camera ei și se ascunse într-un cufăr.Peste noapte studie atât infățișarea prințesei,cât și interiorul iatacului ei.La plecare îi fură brățara de pe încheietura mâinii. Nivelul 4.La Roma,romulanul se lăuda în fața lui Dan că a cucerit-o pe Hera.Ii povesti despre camera prințesei,despre tablourile ei impresioniste,despre alunița ei și în final
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
prin hrube Și sărmana Rusie gemea Pângărită de negrele dube Și ciobota cu sânge pe ea... I Te-au luat când e rumenă zarea, Te-am condus ca un dus peste veac, La icoană scădea lumânarea Și copiii plângeau în iatac. Rouă rece pe fruntea cu riduri, Ș pe buzele tale - îngheț. Am să url la Kremlin lângă ziduri, Cum a fost de-au bocit pe streleți... 1935, toamna, Moscova II Lin e Donul prin stuhac. Luna spelbă dă-n iatac
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
iatac. Rouă rece pe fruntea cu riduri, Ș pe buzele tale - îngheț. Am să url la Kremlin lângă ziduri, Cum a fost de-au bocit pe streleți... 1935, toamna, Moscova II Lin e Donul prin stuhac. Luna spelbă dă-n iatac, Dă zurlie și-a deochi, Vede-o umbră - numai ochi. Bolnavă-i femeea cea, Singurică, singurea, Omu-n groapă, fiu-n laț: Domnului să vă rugați... III Nu, aceasta nu-s eu, chinuri îndură o alta. Eu n-ași ști
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Barbu, asupra căreia toate tac. Iată, în Miorița lui Voiculescu, gîndul de despărțire al ciobănașului, pe care balada ni-l ține secret: "Plecam spre curți eterne cu car de stele zestre/ Dar rămâneau în poartă dureri domesticite/ Și'nchisă în iatacuri, cu brațe rătăcite./ Melancolia lumii se arăta'n ferestre." Urcușul e o rupere, un greu efort sufletesc. Același prin care, în buna școală a autohtonismului Gândirii, pămîntul crește îngeri: A izvorât un sfânt din pământ,/ Nu l-a adus nici
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
grădinile minții ca o frunză de aur cizelat subțire, bătută de vânturi chihlimbarii. (...) Pe tot întinsul spiritului (meu) zac ruinele și arborii edenici rupți de furtunile iubirii. Și numai undeva, într-o insulă fericită bătută de ape viorii, zace neatins iatacul alb, cu horbote scrobite de lumină (curate) la ferești, cu năframe sfinte prin unghere." (pp. 334-335). În 1957, Leonid Dimov le părăsește pe Lucia și Tatiana. Începe procedura de divorț, pronunțat un an mai târziu.
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
babe sau moșnegi care erau gata să dea ortul popii, învrâstându-le cu întâmplări mai vesele despre vreo vădană care ținea lampa aprinsă în fereastră, la vedere, până în crucea nopții, pentru vreun ibovnic, înlesnindu-i drumul pe dâra de lumină până în iatacul năbădăioasei. În unele ocazii asista și Simona la aceste clevetiri, dar se vedea că e absentă și nu o interesează câtuși de puțin viața celor din jur, câtă vreme însăși viața ei i se părea de prisos. Deși își ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Patria Noastră. Vameșii Vama a apărut odată cu divizarea lumii în enclave, în neamuri, în țări și popoare. Decidescendența vamei o regăsim, cu siguranță, în Rai și în Iad; pe pragul de la intrarea lui Dumnezeu și pe cel de la ieșirea din iatacul Evei și al lui Adam. Ăștia ne sunt înnaintașii vameșilor. Da, ăștia ne-or fi, dar, ei nu au cerut și nici nu au primit, șpagă, la trecerea prin vamă. Ei nu au cerut și nici nu au primit...asta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să fac. Nu cumva vrei să-ți arăt repartiția? Am o repartiție pentru iad și alta pentru maghernița asta. Pumnul pe care i-l vâră bietului Antoniu pe sub nas, e uriaș, monstruos, și greu de contrazis. Asta-i repartiția pentru ,,iatacul,, tău. N-ai decât să dormi pe jos, dacă nu Încăpem. Te crezi cumva marele șef al gunoaielor? Antoniu și-a dezlipit scârbit guma de pe frunte și o aruncă afară, prin ușa deschisă.. -Înțelege, n-am cum să Împart cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o construcție fantastică, în care inserează secvențe din viața reală, învăluite fie în poetice metafore, fie în alegorii cu substrat filosofic. Realitatea diurnă îi oferă pretextul epic pentru numeroasele sale povestiri, remarcabile fiind cele adunate în volumul Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării. În volum sunt adunate 431 de povestiri, cele scurte fiind de doar 300-400 de caractere chinezești, cele ample de câteva mii de caractere. Adoptând o manieră grotească și prin descrierea relațiilor unor oameni cu vulpi și demoni care au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
demoni care au apărut în viața lor sub înfățișarea unor tinere frumoase, scriitorul biciuiește rigiditatea și putrefacția ritualurilor feudale, inechitatea sistemului de susținere a examenului-concurs și se declară pentru libertatea persoanei. Vulpile descrise de Pu Songling în Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării apar, de obicei, sub înfățișarea unor fete. Dintre acestea, cea mai reușită este Xiao Cui, eroină din povestirea cu același nume, plină de intrigi și suspansuri captivante. Scriitorul a creat, cu o măiestrie extraordinară, imaginea unei fete candide, inimoase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că i-a luat înapoi tot ce i-a dat bărbatului, dar l-a și pedepsit cum se cuvine. Pu Songling este apreciat de unii critici chinezi ca "rege al prozei scurte" și "un Maupassant al Orientului". Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării constituie o operă nepieritoare din istoria literaturii chineze, fiind traduse în peste 30 de limbi. Multe povestiri din această capodoperă au fost imortalizate pe pelicule și montate pe scenă. 4. Epopei din China Povestea regelui Ghesar Povestea regelui Ghesar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bogatei familii Lu. Aceștia aveau un băiețel de 5 ani pe nume Tianlin. Xiangling se juca zilnic cu băiețelul în grădina casei și cei doi se înțelegeau de minune. Într-o zi, Tianlin a aruncat din neatenție mingea într-un iatac mic din grădină. Xiangling a intrat în încăpere să ia mingea, dar i-au căzut ochii pe o traistă frumoasă, atârnată pe perete. Uitându-se cu atenție, a observat că era tocmai traista pe care i-o dăruise acum câțiva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ce s-a întâmplat. Mama lui Tianlin era însă tocmai Zhao Shouzhen, care se măritase cu un băiat din familia Lu. Având traista plină de bijuterii, familia sa s-a îmbogățit treptat. Neputând să-și uite binefăcătoarea, Zhao a ridicat iatacul din grădina casei și a atârnat pe perete traista, ca amintire. Auzind că d-na Xue a plâns la vederea traistei, a venit la ea și a descusut-o despre trecutul ei. Xiangling a început povestea cu întâmplarea din ziua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Îngrijorat de soarta amicului dumitale, Îi spuse el lui Rowe. Cum Îl cheamă? Mi se pare că Stone, nu-i așa?... După o clipă, adăugă: Cățeaua! și pe buzele delicate ale domnului Prentice, cuvîntul acesta sună tare ciudat. Ajuns În iatacul doamnei Bellairs, inspectorul nu lăsă neatins nici un borcănel cu cremă - și erau destule! Desfăcu personal pernă cu pernă, cuprins parcă de o plăcere drăcească. Găsind pe o noptieră, sub o lampă cu abajur roz, un exemplar din Amorul În Orient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
despre tot ce ați trăit de când nu l-ați mai văzut, despre ce s-a întâmplat prin părțile locului încât nici nu știu cu ce să încep. Începi prin a mânca și a te odihni ; casa are și un mic iatac în care îmi pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ce s-a întâmplat prin părțile locului încât nici nu știu cu ce să încep. Începi prin a mânca și a te odihni ; casa are și un mic iatac în care îmi pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sufletul meu păstrează credința în Unul, Marele și Iertătorul Dumnezeu... Dacă-i așa, atunci este bine, dar trebuie să rechemi interiorul să iasă la suprafață ca să putem comunica. Teodora deschide o biblie veche cu foi îngălbenite, adusă de pe polița din iatac. Uite, cred că trebuie început cu psalmul 49 al oamenilor care sunt departe de Dumnezeu și vor să se pocăiască, să se întoarcă la El. Citește fără să te grăbești încercând să pătrunzi înțelesul adânc al cuvintelor. Dora citește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mi-a oferit drept recompensă un atlas al lumii legat în piele pe paginile căruia era scris diminutivul mamei. "Nory". Pentru prima dată că am acceptat să fiu plătită pentru serviciile mele... Tot ce am putut recupera sunt cărțile din iatac. Familiile care aveau bărbați pe front, înrolați în Armata Română, și averi mari, cum era a noastră, erau cele mai năpăstuite. Și tu, cu tine ce s-a întâmplat ?, se grăbește, nerăbdătoare, Dora. Universitatea din Cernăuți, unde eram studentă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în ranița ponosită, singurul lui bagaj. Printre puținele obiecte care mai erau în tașca de soldat a lui Dither : o periuță de dinți, un forfecel și un creion mai era și un aparat foto micuț, care este pe polița din iatac, un aparat nemțesc "Leica". Simion ne-a făcut o fotografie, a recuperat filmul iar aparatul ni l-a lăsat în păstrare ; dacă ar avea gură ar putea povesti câte a văzut și prin ce încercări a trecut. Din păcate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a întâmplat în acea zi. Și-apoi este târziu, trebuie să mai și dormim, așa că o să las pe mâine continuarea. Teodora întrerupe scurt, fără prea multe comentarii, depănarea amintirilor ei și, după un "Noapte bună !" grăbit, Dora se retrage în iatac. * * * Așezată pe marginea patului, Dora examinează un micuț aparat de fotografiat. Așa cum spusese Teodora, aparatul rămas de la fostul camarad neamț al lui Simion, care nu mai avusese șansa să se întoarcă la nevasta și cei doi copii ai lui, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
petrol răspândește o lumină care mângâie blând chipurile și obiectele. Penumbra delicată în care sunt scufundate puținele mobile dă încăperii o încărcare misterioasă. Dora nici nu observă când măsuța rotundă și joasă din lemn cafeniu și-a schimbat locul din iatac și se găsește în mijlocul încăperii. Teodora o invită să ia loc în fața ei pe un taburet pitic, pe măsura mesei ce i se păruse o jucărie de copil. Îi șoptește să întindă brațele până ce degetele lor se vor atinge. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tulburat-o peste măsură. O tulburare ca o maree neagră o copleșește. O cuprinde un fel de amețeală stranie sau mai curând impresia că se află pe valurile unui ocean în care barca vieții ei începe să se scufunde. Patul, iatacul, casa, se mișcă pe valurile negre ale oceanului învolburat. Luciditatea este încă prezentă atât timp cât se poate întreba: "De ce? De ce mă simt atât de tulburată ?" În străfundurile ei se conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]