281 matches
-
cadou lui Elizabeth o piele de leopard. Pierdut în fantezia romantică, Flory își imaginează că Elizabeth este femeia care "îl va înțelege și care îi va dărui prietenia de care el are nevoie". El o dă afară din casă pe ibovnică. La suprafață, Elizabeth este îngrozită de atitudinea lui Flory față de birmanezi, care îi vede pe aceștia ca un popor cu o cultură bogată, în timp ce Elizabeth îi vede ca niște 'bestii'. Flory este întrerupt de 2 ori din a o cere
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
în mod deosebit și a constituit punctul de plecare al romanului „Ion“. Aflat la vânătoare, Rebreanu a observat „... un țăran îmbrăcat în haine de sărbătoare“, care s-a aplecat, deodată „și-a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe-o ibovnică. Scena m-a uimit și s-a întipărit în minte, dar fără vreun scop deosebit, ci numai ca o simplă ciudățenie“. O altă întâmplare relatată de sora sa, Livia, i-a reținut atenția: o fată înstărită, rămasă însărcinată cu un
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
care a eternizat-o de atâtea ori în tablourile sale. Rămas văduv, Rembrandt angajează o educatoare pentru fiul său, Titus. În 1646, această sarcină va fi luată de Hendrickje Stoffels, care îndeplinește un rol dublu, acela de educatoare și de ibovnică. Pictorul este din nou foarte îndrăgostit, trăiesc ca soț și soție, dar nu se căsătoresc oficial. Justiția ecleziastică îi acuză de imoralitate, citându-i în proces. Încălcând normele legale în vigoare în Olanda secolului al XVII-lea, Hendrickje mai trăiește
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
București, s-a căsătorit cu o femeie bogată, tot cârciumareasă. A murit otrăvit de aceasta, din gelozie, când l-a prins că în drumurile spre fosta cârciumă din Drăgășani, unde se ducea des să se aprovizioneze cu vin, avea o ibovnică foarte tânără. Viața sa a stat la baza filmului românesc "Haiducii lui Șaptecai" (1970), regizat de Dinu Cocea. Rolul principal a fost jucat de Florin Piersic.
Anghel Panait () [Corola-website/Science/300005_a_301334]
-
caz, seniorul era prea preocupat de problemele militare pentru a se mai interesa de amănunte ca legea și ordinea. Tenzo și cârdașii lui făceau tot ce le poftea inima: jucau, măcelăreau și mâncau vaci și găini pe pământ sfințit, țineau ibovnice și transformaseră altarul în armurerie. Ce-a mai făcut banda lui Tenzo în seara asta? întrebă Shinshichi. Sătenii începură să vorbească toți odată. Reieși că bandiții încerpuseră prin a lua lăncile și halebardele din altar. Beau sake și urlau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se mai abătuse de pe acest drum. Nici nu avea ce să regrete, fie și de-ar fi fost ca viața să i se sfârșească în chiar acea zi. Dar ceea ce-l îndurera cel mai mult era faptul că Oyu devenise ibovnica lui Hideyoshi. Ca frate al ei, simțea încontinuu mustrări de conștiință. La urma urmei, Oyu îi fusese alături în momentul crucial când își alesese propriul ei drum. Vina era a lui, nu a surorii sale. Își făcea griji în secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
era o rușine? În provinciile și satele voastre, tatăl era silit să roșească pînă în albul ochilor că fătul lui pribeag începea, la București, să scrie versuri, în loc să fie șef de cabinet, trimis cu buchete de trandafiri și bilete la ibovnicele profesionale ale domnului ministru. Statul socialist are grijă de voi, de văduvele și de urmașii voștri, de odihna voastră, de sănătatea voastră. Așezăminte somptuoase vă așteaptă, ca pe toți muncitorii, pretutindeni... Creangă, de pildă, scria într-o cocioabă mucegăită, Caragiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care s-a rupt, asociatului pe care l-a tîrît la tribunal; aportul noului, inovația cea mai de seamă este că, pentru a distruge un ins, ei nu merg la certații ci la prietenii lui, la nevastă, la copii, la ibovnice, la cei pe care-i iubește și-n care și-a pus, omenește, prostește, încrederea și setea de afecțiune". În delirul anchetei, cu Nu în brațe, gîndul îi poposește la afirmația lui Nae Ionescu, că cine nu are sînge românesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
știu despre ce vorbești! se bâlbâi sienezul. Redevenise circumspect. Aruncă o privire nervoasă peste umăr, ca și când s-ar fi temut de o capcană. - Nu-i nimeni, Îl liniști Dante cu răceală. - Ți-am mai spus-o și mă jur pe ibovnica mea, Becchina cea sfântă, și pe coarnele pe care mi le pune. - Cecco, știu totul. Monerre mi-a dezvăluit planul. Dar pe cine voiați să urcați pe tron? Pe unul dintre cei care au murit? Sau... - Care va să zică franțuzul nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
evului mediu nu încerc să caut răspunsuri ele se află aici lângă mine îți ating părul știu că sunt eu în sfârșit 11 august 2011 Dragoste un câine mușca din lună pe dealul țintirimului iar vara se tăvălea prin iarbă ibovnică depravată dornică de dragoste mirosea ațâțător a fân și a dezmăț nocturn cu sfârcuri strânse între dinți vămuite supte de vlagă sub coroana stejarului din fundul curții dinspre munte se prăvăleau nori mari încălecați de fantomele haiducilor iar tu țipai
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină care se zbătea În murdăria de pe jos și icnea ca de nespusă trudă. „Nu-l legi mă, boule?!” se mirase vesel Veterinarul. „Adu mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
violul și tâlhăria. Cea mai fericită viață de ostaș acolo se lăuda peste decenii nea Mitu Păcătosul că o dusese. Lălăia pe câmpuri ziulica Întreagă cu oile, avea lapte proaspăt și brânză să-și pună și-n cap, Își făcuse ibovnice prin satele dimprejur și ducea un trai pe care ar fi vrut să-l aibă până la sfârșitul cât mai Îndepărtat al zilelor sale. Ibovnicele - atât cele măritate, cât și văduve - și le ținea aproape cu lapte și lână furate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întreagă cu oile, avea lapte proaspăt și brânză să-și pună și-n cap, Își făcuse ibovnice prin satele dimprejur și ducea un trai pe care ar fi vrut să-l aibă până la sfârșitul cât mai Îndepărtat al zilelor sale. Ibovnicele - atât cele măritate, cât și văduve - și le ținea aproape cu lapte și lână furate de la gospodăria unității și cu pâine caldă rostuită de la manutanță. Femeilor care, din felurite pricini, nu puteau să-l primească În vreo noapte, le dărâma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Între o soață din slăvită casă/ Ce e cu trupul însăși păcătoasă,/ și-o fitecine - de se-ntâmplă așa/ Că amândouă calcă-alături -/ Cât cea de neam, adică cea dintâi,/ Se va chema aleasă inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic sau țiitoare./ Dar știe orice om cu mintea trează/ Că una decât alta nu-i mai brează.”1042 Geoffrey Chaucer nu-și exprimă, decât arareori, în mod direct intențiile, „se portretizează pe sine ca un simplu reporter al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pentru că o relație sexuală neîmpărtășită celorlalți nu are o prea mare valoare. Unmartor in direct știe însă foarte bine să facă deosebire întreceea ce a aflat de la unul sau altul și ceea ce a constatat personal. „Mi-au spus că are ibovnică pe Mărioara, fata lui Pelin ceauș, zicând că să ține cu dânsa... iar cu ochii mei n-am văzut“, povestește Grigore căpitan la 22 septembrie <1786> în cadrul aceluiași proces. Societatea românească a secolului al XVIII-lea este încă o societate
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
categorii sociale diferite. Nu știm ce a hotărât Vodă, pentru că răspunsul său nu a venit la Mitropolie; probabil cei doi au fost despărțiți, iar Topliceanu și-a luat nevastă potrivit rangului său social, fata putea să-i fie cel mult ibovnică, în nici un caz soție. De regulă, pericolul cel mare nu vine din această direcție, un boier sau un negustor înstărit nu coboară în rang pentru a-și lua o nevastă inferioară din punct de vedere social, nu numai pentru că nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ru ri le făcute. În plus, el poate avea o posad ni că, important fiind să nu tul bu re rela ția ma tri mo nia lă legi ti mă; și nu are voie să-și in sta le ze ibovnica în casă alături de soție, dar o poate frec ven ta, de exemplu, atunci când se află într-o că lă to rie de afaceri. Dacă este totuși insta la tă în casă, soția, părinții și chiar judecătorul locului trebuie să-l
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
prin fata care l-a ales, un egal cu ceilalți din comunitatea românească. Este adevărat că, între timp, el, slavul și ai lui, ne-au făcut să uită m pe amo-amare și să facem din amantă o dragoste vinovată, dublată de ibovnică. Fie-ne permisă o paralelă între situația din secolele VII - VIII, din societatea protoromânească, și cea din secolul al XVIIlea - o distanță în timp de 1000 de ani - când, în Moldova, la Iași, domnea Vasile Lupu, cel cu firea mai
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ei, oricând posibil de reiterat. Mița e fiică din popor (și, de aceea, e violentă!), e republicană (și, de aceea, poartă atavic povara martirilor / luptătorilor pentru instaurarea efemerei republici), e ploieșteancă (și, deci, revoluționară), dar mai ales ea este concubină, ibovnică, iubită și ar putea deveni soție: Crăcănel e hotărât să se Însoare la o nouă trădare („Crăcănel: Mița? Mița?... (hotărât) Nu!... o mai iert acum, dar daca s-o mai Întâmpla Încă o dată... hotărât mă Însor!”). Întrebarea e dacă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
acestui text literar. În anul 1932 în Mărturisiri romancierul mărturisește că a fost impresionat de o scenă pe care a surprins-o la hotarul satului Prislop. Un țăran s-a aplecat și a sărutat cu patimă pământul, ca pe o ibovnica. Scenă l-a impresionat, l-a obsedat și a fost fixată în epica românului. O întâmplare petrecută în sat a reținut atenția scriitorului. Un țăran înstărit și-a bătut unică fiica, Rodovica, pentru că a greșit cu cel mai bicisnic flăcău
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Legionarii nu s-au oprit la jumătatea drumului. Politicienii corupți au fost demascați. Hoțiile politice și greșelile oamenilor politici au fost demascate; lăcomia și desfrâul de la palatul regal au devenit cunoscute de marele public. Evreii au determinat pe rege, prin ibovnica lui Elena Lupescu, evreică botezată, să prigonească Mișcarea Legionară și astfel, în cei zece ani de „domnie” a regelui Carol al II-lea Mișcarea a fost decapitată, iar țara ruinată și în afară și în interior. În loc de îndreptarea nedreptelor orânduiri
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
prefera în cele din urmă, în locul ăstora doi, pe fostul matelot Batum, trimis de sovietul orășenesc, care măcar nu-și ascundea adevărata fire: avea năravul să bea, prădându-i pe cei cu cazanele de rachiu, trăia pe față cu două ibovnice deodată, iar dacă țăranii se luau de el când trăgea la măsea: „Dar n-ai dreptul să...“, le acoperea protestele cu hârâiala lui ilară: „Iată dreptul meu!“ și bătea cu palma în teaca enormă a mauserului de la șold, râzând în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
adormite. Ca într-un vis urât, schimbări se produceau îngrămădindu-se, contrazicându-se, făcând inutilă orice dorință de a înțelege. Într-o noapte de vară, într-un pătul cu fân, Batum muri într-un incendiu iscat de mucul propriei țigări. Ibovnica lui izbuti să scape. El, fiind prea beat, se încurcă în grămezile de fân. Cum putea cineva înțelege una ca asta? Omul care împinsese la moarte atâta lume pierise ca un simplu bețivan din sat, stârnind de-a dreptul milă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai curând prin hazardul unui oraș aflat aproape de front decât din nerușinare, iubiseră fără să se mai încurce în socoteli, deprinse cu bărbații aceia care plecau din nou la război și pe care moartea îi făcea să rămână iremediabil credincioși ibovnicei lor de o noapte. Femeia pe care o întâlnise Pavel era o astfel de ibovnică. „Târfă îngălată!“, șopti el în bezna bucătăriei unde îi făcuse patul prietenul lui, dar înjurătura asta încerca în realitate să impună tăcere unei confuze iertări
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se mai încurce în socoteli, deprinse cu bărbații aceia care plecau din nou la război și pe care moartea îi făcea să rămână iremediabil credincioși ibovnicei lor de o noapte. Femeia pe care o întâlnise Pavel era o astfel de ibovnică. „Târfă îngălată!“, șopti el în bezna bucătăriei unde îi făcuse patul prietenul lui, dar înjurătura asta încerca în realitate să impună tăcere unei confuze iertări. Concubina lui îi reamintea, prin însăși infidelitatea ei, de timpul războiului. Ea continua să trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]