484 matches
-
atât un frig tot mai mare luneca în el, făcându-l să dârdâie ca-n mijlocul iernii. Încordarea lui era atât de mare, că-și auzea nervii trosnind și-ntinzându-se-n el. Ca și cum ar fi primit un pumn în stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai slab, dar Tom. Îmbătrânise și poate din cauza luminii sau a depărtării avea obrazul alb, ca dat cu talc, dar era Tom, îmbrăcat militar. Fuma fuma încă din liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
badea Ghiță, și de nebăgare de seamă. Cocârjat, cu lada de chei franceze în brațe, n-auzea decât pașii lor în urechi și gâtlejul lui, ca o locomotivă sub presiune. Se strecură prin gard. Ascultă. Nu se-auzea nimic. Aruncă, icnind, lădița. Se-ndreptă să răsufle. Ce-o zvârli așa! îl luă la rost Ghiță Todireanu. Stătea aplecat lângă stiva de zgură și scotea o așchie din palmă. Cămașa aruncată neglijent pe el atârna răsfrântă din pantaloni, lăsându-i bustul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ale valsului, ridicat în picioare deasupra podului să privească-n beznă imaginile despuiate de degetele oarbe și pârjolitoare ale reflectorului. Gata! Acum! își spuse. Se agăță fulgerător de cizmele santinelei, trăgându-le-n jos, peste capul lui, ca și cum ar fi icnit să zvârle din spate un sac ce-l incomoda. Muzicuța căzu lovindu-l peste ureche cu tăișul ei ca de piatră, și-n clipa aceea, simțind vâjâitul corpului lunecând prin aer, avu impresia că țipătul de groază care se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sudori de pe vajnicii căutători. Dar treaba începută trebuia dusă la capăt fără doar și poate. Nedescoperirea comorii ar fi însemnat o înfrîngere prea dureroasă pentru întreaga echipă și orice participant era perfect conștient de urmări. Săpa deci fiecare cum putea, icnind, gemînd, scuipînd în palme, scoțînd exclamații de mirare cînd săreau scîntei la loviturile cazmalelor, îndemnîndu-se unul pe altul, mă rog, se cunoștea că te afli printre niște adevărați căutători de comori și nu printre șoricari! Mai trist era însă altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fără să vorbească, fără să respire. Cînd căprioara ajunse la o depărtare de cîțiva metri de grupul copiilor, scoase din nou acel strigăt, privind țintă spre pui, făcu un ocol și intră în niște tufișuri. Iedul întoarse capul după ea, icnind încet. Toți copiii deveniseră, în același timp, niște iezi rătăciți de mamele lor... Ilinca se trezi prima din acea stare cu totul și cu totul aparte. Fără să se mai uite la nimeni, ci doar la iedul care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Atunci de ce m-ați m-m-mai chemat pe mine? Vorrrba! îl puse la punct Nicanor și o luă înaintea tuturor, grăbindu-i pe fiecare în parte și rîzînd mereu, mai ales de Nuțu, care se împiedica de orice cleamp și cădea icnind. Dreptu-i că și ceilalți mai cădeau din cînd în cînd, dar nimeni nu se supăra. Voia bună pusese stăpînire totală pe fiecare și orice căzătură era un nou prilej de rîs. În imediata lor apropiere, dar fără să fie zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i spunem domnului Răgălie să vină cu niște oameni pricepuți. Nici așa nu-i bine! pufni Bărzăunul. Adică cum? Noi o descoperim și să vină alții să tragă foloasele? Hai să mai încercăm! Și începură iar să tragă de lespede, icnind și spetindu-se de credeai că te afli cel puțin în fața unor constructori de piramide egiptene. Stați așa! zise la un moment dat actorul uitîndu-se spre un bolovan colțuros, așezat pe o margine a blocului de stîncă, la cîteva palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
data aceasta în gând. De totdeauna arta s-a împletit strâns cu viața...”. Și continuă să reprezinte concret, cu apă la borcan, viața cărților după ce și-au luat zborul în lumea largă. Sfârșind operația, se așază din nou pe fotoliu, icnind, de parcă ar fi scris un capitol întreg. Contemplă borcanele, mulțumit și amuzat de scara bizară ce rezultă din nivelul conținutului. Dărnicia criticii a avut mari variații: când șapte litri de apă, când trei, când numai zero virgulă cinci. Dar n-are-a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mă mai arde la stomac! se schimonosi Flo rica, scurgând caisata din fundul paharului. Ce-o fi pus Veta-n ea? — Ia vezi, n-are niște slană ceva prin frigider? Un mezel? Florica se ridică cu greu și făcu câțiva pași icnind. — Alelei, da’ urâtă-i bătrânețea asta... Reveni cu o farfurie cu mezel. — Slană n-am găsit, sărăcia dracu’, nimic n-are prin fri gi der! Îl ține degeaba în priză... Mai plătește și curentu’! — Lasă, fă, că și mezelu-i bun
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se trânti de tocul cu așchiile smulse și reveni de perete cu putere. — Uuuu, se burzului Florica pe acute..., că parcă nare ciorba pe aragaz... Îi cade și lu’ ăsta mâna dacă-și pune singur în farfurie! Se ridică iar, icnind, și-o porni spre ușă. Hai că viu înapoi. Doar să-i pun masa și... Voi mai stați pe-acilea? — Stăm, Florico, păi un’ să plecăm? Nu tre’ să vedem unde e Vetuța de-a dispărut așa, nitam-nisam? Se însera
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mine... Sunt Marina, dragă. Și să știi că mă simt chiar jignită. Pe cuvânt... Gigi Pătrunjel se ciupi pe ascuns de buza de jos, ca să se asigure că nu e o continuare a visului. Se ciupise atât de rău, încât icni în receptor. Ah, era Marina. Deci nu era el însuși la telefon. Ce ușurare... Și, de fericire că lucrurile se lămuriseră, nici nu își mai puse întrebarea de ce l-ar fi sunat Marina, o fostă colegă cu care nu mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
corpului autorului. Se ajunsese până acolo încât partea stângă bătea furioasă cu piciorul în podea și, în cârdășie cu ochiul stâng, încerca să-și impună punctul de vedere în fața părții drepte. Aceasta nu apucase nici măcar să scoată o vorbă și icnea scurt dând să se apere. De altfel, partea stângă, prin natura ei, era nu numai îndărătnică și încăpățânată, dar și evident mai stângace decât partea dreaptă. Astfel, măcinată de complexe, făcea întotdeauna atmosferă și crea discuții inutile ori de câte ori i se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ființă Înainte să mori, ce oroare pe care nu ai reușit să o lași să respire În viață și care se cere acum scuipată, ca să Îți poți lua zborul ușor, cu iluzia nevinovăției... În sfârșit, acel cineva, care nici măcar nu icnise de efort, care părea scutit de mecanica respirării, l-a tras pe pod de parcă ar fi smucit o pernă gata să alunece din fereastră, și l-a lăsat rezemat de balustradă, năuc, Înghițind aer ca un Înfometat la masa nunții
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În spinarea ăluia cu o agilitate de care nu se credea În stare, i-a imobilizat mai Întâi mâna care ținea cuțitul, apoi l-a tras la pământ, căzând odată cu el, l-a izbit cu cotul În falcă, ăla a icnit surprins, s-a zbătut și s-a descotorosit de Vasile, apoi s-au privit În ochi respirând greu, cu ură. — Nenorocitule, a șuierat Căreală, tu de unde dracu’ ai apărut? Vă omor pe amândoi! — Omori pe mă-ta, a zis Vasile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mi-o bănuiam și am trântit o în partea opusă a balconului, cu spa tele în instalația sonoră. A gâfâit, și-a pus mâinile cupă pe sâni și a așteptat, bărbia întinsă înainte. Am luat-o în picioare, din față, icnind, izbind-o cu capul în zid și instalație, umplându-mi gura cu praf și pân ze de păian jen. Horcăia animalic, burta ei - o mlaș tină. După un timp, o durată Îexistă timp și durată, tot insista Bergson), a trebuit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
buzele, a început să ne dezbrace pe amândoi, cu fața agățată de a mea. Două minute mai târziu, căzuserăm din pat și ne încălecam zbierând de tremura hotelul. Gimnastica s-a oprit însă brusc când, lățită sub mine și zvârlind icnit din bazin, a început să scuture demonstrativ capul și să se întrebe cu voce tare, la fel de teatral și cu un perfect accent american: Oh, my God, oh, my God, why am I doing this? Am realizat brusc că nu putea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să-i scoată de tot, și s-a crăcit. — Hai, a zis cu voce ternă. M-am întins peste ea. Privea fără expresie la luna de-afară. Când am intrat în ea, mușchii circulari erau flasci, iar ea doar a icnit de câteva ori, neconvingător. M-am ridicat și, îmbrăcându-mă bâjbâit, i-am aruncat, tremurând de frig: — Să știi că eu am mecanisme de supraviețuire afectivă superbe. — Știu, a oftat. Mi-ai spus pe plajă. Am plecat singur. îndrăgostit de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
stătea în genunchi, aple cată mult înainte, și scormonea frenetic cu mâinile. Celebi alunecă pe pământul gras și se sprijini de o cruce. Femeia săpa, se vede, de multă vreme, aplecată cum era deasupra gropii răscolite, și acum se căznea, icnind gros, să ajungă la sicriu. Celebi îngheță la gândul că va trebui, peste o clipă, să aprindă lanterna. Ar fi vrut să se îndepărteze fără zgomot, tiptil, dar ceva mai tare decât el îl împingea să vadă ce se întâmplă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
văzute de departe. Leila râdea cu un râs nou, pe care nu i-l știam. Noaptea la hotel, făcând amor, mi-a cerut să nu mai pun mâinile pe ea. — Fă doar așa din bazin, fără mâini, mi-a șoptit, icnind absentă. Din sacul de lângă pat a scos un fluture de plastic din cei pe care-i văzusem stivă pe câmpul minat și a început să și-l frece pe piept și pe burtă. Ce este? s-a răstit iritată când
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
imagini și merge, în același timp, spre un fel de non-verbal. Spre acel tîlc conținut, universal, de dedesubt, care iese la iveală minunat. Depășind frontiera limbii. Jocul are un însoțitor permanent: bucuria facerii lui. Cred că altfel mecanismul nu funcționează. Icnește, se împotmolește. Cred, de aceea, că asta e și cheia spectacolului: ludicul și plăcerea atingerii lui. Implicînd o deschidere totală a actorilor. Povestea lui Creangă pare că se face acum, sub ochii noștri. Cu pofta jocului în simțiri. Există teme
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
aer, sssiiiooouuu, te face să îți pui mâinile la urechi și este urmat imediat de o bocă neală puternică, dată de contactul cu solul, pohoc, pohoc, pohocuț, pohocuțel, care scutură serios fundația grădinii suspendate a dragostei tale și face să icnească pe ținătorul ei, baobabul-bătrân-capricios, după care un muget puternic, din rărunchi, asurzește toate vietățile tale. șase în al treilea loc: ești obișnuită să adormi cu muzica baobabului-bătrân-capricios, care în fiecare seară își pune, pentru tine, ochelarii de liane pe nasul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-am să poruncesc să ți se taie urechea cu care-ai cutezat a auzi asemenea necuviință. (se mută, icnind, în jâlțul albastru. Lingușitorul se repede să-l sprijine, gest de refuz al împăratului) Dați de știre c-am început să mă supăr iarăși. LINGUȘITORUL (trece la ușa din dreapta. Strigă): Măria Sa a început să se supere. Temeți-vă capetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unii după alții. Învățătorul se năpusti ca un turbat asupra copilei lovind-o peste față. Ea începuse a plânge și el se opri. Apoi începu să-i răsucească urechiușele care, în scurt timp, se făcuseră roșii ca cireșele. Copila îndura, icnea de durere, era gata să înceapă din nou a plânge, dar parcă ceva sau cineva o oprea. Învățătorul îi apuca cu degetele lui pielea de sub bărbie și o trăgea cu putere. El aștepta ca ea să-i răspundă la întrebare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu fața în sus, cu picioarele răscăcărate, cu mâinile larg date în lături, ca un broscoi. Nu sforăia tare. Din când în când icnea. și-și trăgea răsuflarea, mai adânc, și o lua de la capăt. Mai întâi, femeia nu îndrăzni să-i tulbure odihna. Lipsise toată noaptea deacasă și se gândea c-o fi ostenit, cine știe pe unde-o fi hălăduit, și pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]