31 matches
-
Omul privi în jur și singurătatea în care se aflau îl sperie. Strânse piatra la piept, cu un aer pierdut, de parcă i s-ar fi cerut inima din piept. Maca nu insistă, găsi o bordură desprinsă și, cu două lovituri icnite, înfipse țărușul. Fața omului se lumină, însoțindu-și bucuria cu niște sunete din gât, care păreau mai prietenoase decât cuvintele de adineaori. — Cât e ceasul ? întrebă, după ce gemetele de mulțumire conteniră. — Doișpe fix. Și, în fața privirii întrebătoare a celuilalt, arătă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și istorie În Grecia e inutil să faci un drum spre Olimp. Muntele e gol, la discreția vântului și a excursioniștilor. Pan, cu picioarele lui de țap, a părăsit tufișurile și s-a adăpostit în muzee, iar ca să auzi râsetele icnite ale lui Dionysos trebuie să-l recitești pe Nietzsche. Poate că noaptea, pe culmile Olimpului, se reîntorc uneori stafiile zeilor invocați de Homer, dar dimineața muntele e pustiu. În schimb, departe de poalele Olimpului, am putut să-mi pun în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Dumnezeu nu-i părăsește niciodată la greu pe cei vrednici, pe care doar îi încearcă, așa, ca să ne fie nouă, oamenii sărmani, de îndrumare, de model. Așa și acum. Din cețurile unei speluci din Snagov, prin fumul acru și bolboroseală icnită, și-a făcut deodată apariția EA. Flacără fragedă, șerpuind amețitor la bară. Ce bară, dom'le? AXIS MUNDI ! Stâlpul înțelepciunii și fericirii, calea spre Nirvana. Ursita venise. În transă, Muc a invitat-o la dans. A crezut, o clipă, că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
poți afirma că ai văzut Luuvrul. În sala de antichități grecești, lângă statuia Venerei din Milo, un grup de japonezi, însoțiți de ghid. Sunt mulți și ascultă tăcuți ca niște elevi. Limba japoneză îmi sună la fel: ritm sacadat, scurt, icnit. După ce ghidul își încheie prezentarea, turiștii japonezi se filmează și se fotografiază, pe rând, lângă statuia frumoasei... VITALIE CIOBANU: Pe rive gauche, asiști la un adevărat spectacol înfățișat de tarabele buchiniștilor - faimosul trib parizian al traficanților de bunuri simbolice, cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este doamna Leahu, o veche pacientă care a trecut prin viața mea de medic. Am intrat într-o căsuță scundă, cu tavan de bârne, mirosind a ierburi uscate și busuioc. Bunica plânge, bolborosește ceva și, prin gesturi și cuvinte abia icnite, îmi dăruiește o portocală aurie, frumoasă, aromitoare. Sunt bucuros și mândru; nici nu știu prea bine de ce; parcă mi-a dăruit un mic soare. După o jumătate de oră, pipăind portocala din buzunar, proaspătă, ca o ființă elastică, simt că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu îmi văd numele scris în cartea vieții, simt abandonul și solitudinea ireversibilă cum crește în mine precum o liană ce mi-a încolăcit spiritul deja golit de miez. Mă prăbușesc într-un abis de lumină sângerândă și, într-un icnit final, percep pătrunderea șarpelui cu sursur seducător în ochii mei larg deschiși, precum ochii celor morți. Și nici o adiere nu-i va închide vreodată, nici o briză nu îmi va dărui clipe de liniște neantică. Asfixierea sufletului generează o suferință ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]