311 matches
-
în această problemă, voi prezenta ca argument al cinstirii icoanei, față de interdicția mozaică a chipului cioplit, o prețioasă precizare a deosebirii între idol și simbol. El a fost făcut pentru prima dată în istorie de către Părinții Bisericii în timpul marilor contoverse iconoclaste. Prin ea a putut fi împăcată în conștiința creștină, contradicția aparentă din Vechiul Testament între interdicția chipurilor cioplite (Exod. 22, 4-6; 22, 25; 32, 1-4; Levitic 26, 1; Deuteronom 4, 19-20; 27, 15) și porunca de a se turna doi heruvimi
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL by http://confluente.ro/stelian_gombos_1424935915.html [Corola-blog/BlogPost/377270_a_378599]
-
Dumnezeu" (Theoteuktos eikon). Icoana a fost venerata că cel mai de preț odor al orașului. Era foarte cunoscută în tot Răsăritul și, în secolul VIII, creștinii celebrau sărbătoarea să în multe locuri, după modelul Bisericii din Edesa. În cursul perioadei iconoclaste, Sfanțul Ioan Damaschinul amintește imaginea făcătoare de minuni, iar în 787 Părinții Sinodului VII Ecumenic se referă la ea în mai multe rânduri. Leon - lector la Catedrala Sfântă Sofia din Constantinopol - si participant la Sinod povestește că a cinstit Sfanțul
SFÂNTA MAHRAMĂ A DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/16_august_sfanta_mahrama_a_ion_untaru_1376622819.html [Corola-blog/BlogPost/344727_a_346056]
-
în această problemă, voi prezenta ca argument al cinstirii icoanei, față de interdicția mozaică a chipului cioplit, o prețioasă precizare a deosebirii între idol și simbol. El a fost făcut pentru prima dată în istorie de către Părinții Bisericii în timpul marilor contoverse iconoclaste. Prin ea a putut fi împăcată în conștiința creștină, contradicția aparentă din Vechiul Testament între interdicția chipurilor cioplite (Exod. 22, 4-6; 22, 25; 32, 1-4; Levitic 26, 1; Deuteronom 4, 19-20; 27, 15) și porunca de a se turna doi heruvimi
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_prof_univ_dr_n_stelian_gombos_1346824709.html [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]
-
Zeii devin vedete, viitorul se reduce la week-end, esența este înlocuită cu structura, explicația cu descripția” ....” A gândi înseamnă a găsi adevăruri noi, a trece de la general la mai puțin general” ... „Fără idoli pot trăi doar înțelepții. Omenirea devine periodic iconoclastă” ... Nu mărul care cade într-un cap, ci capul în care cade mărul duce la descoperirea legii gravitației” ...” Viitorul este cea mai umană dimensiune a timpului” ... Omul trăiește tot mai mult în afara lui” ... „ Libertatea este puterea spirituală care crește între
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/H_wald.html [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
în această problemă, voi prezenta ca argument al cinstirii icoanei, față de interdicția mozaică a chipului cioplit, o prețioasă precizare a deosebirii între idol și simbol. El a fost făcut pentru prima dată în istorie de către Părinții Bisericii în timpul marilor contoverse iconoclaste. Prin ea a putut fi împăcată în conștiința creștină, contradicția aparentă din Vechiul Testament între interdicția chipurilor cioplite (Exod. 22, 4-6; 22, 25; 32, 1-4; Levitic 26, 1; Deuteronom 4, 19-20; 27, 15) și porunca de a se turna doi heruvimi
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1488526088.html [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
prețioasă precizare a deosebirii între idol și simbol. Realități pe care le abordează și le dezbate și Părintele Cios în această lucrare. Această diferențiere și deosebire a fost discutată pentru prima oară în istorie de către Părinții Bisericii în timpul marilor contoverse iconoclaste. Prin ea a putut fi împăcată în conștiința creștină, contradicția aparentă din Vechiul Testament între interdicția chipurilor cioplite (Exod. 22, 4-6; 22, 25; 32, 1-4; Levitic 26, 1; Deuteronom 4, 19-20; 27, 15) și porunca de a se turna doi heruvimi
DESPRE VALOAREA SFINTELOR ICOANE.. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_valoarea_sfintelor_icoane_.html [Corola-blog/BlogPost/367379_a_368708]
-
în această problemă, voi prezenta ca argument al cinstirii icoanei, față de interdicția mozaică a chipului cioplit, o prețioasă precizare a deosebirii între idol și simbol. El a fost făcut pentru prima dată în istorie de către Părinții Bisericii în timpul marilor contoverse iconoclaste. Prin ea a putut fi împăcată în conștiința creștină, contradicția aparentă din Vechiul Testament între interdicția chipurilor cioplite (Exod. 22, 4-6; 22, 25; 32, 1-4; Levitic 26, 1; Deuteronom 4, 19-20; 27, 15) și porunca de a se turna doi heruvimi
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ by http://confluente.ro/stelian_gombos_1488355414.html [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
în această problemă, voi prezenta ca argument al cinstirii icoanei, față de interdicția mozaică a chipului cioplit, o prețioasă precizare a deosebirii între idol și simbol. El a fost făcut pentru prima dată în istorie de către Părinții Bisericii în timpul marilor contoverse iconoclaste. Prin ea a putut fi împăcată în conștiința creștină, contradicția aparentă din Vechiul Testament între interdicția chipurilor cioplite (Exod. 22, 4-6; 22, 25; 32, 1-4; Levitic 26, 1; Deuteronom 4, 19-20; 27, 15) și porunca de a se turna doi heruvimi
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL by http://confluente.ro/Despre_sfintele_icoane_adevar_al_invataturii_despre_iisus_hristos_domnul_stapanul_si_mantuitorul_importanta_si_celebritatea_lor.html [Corola-blog/BlogPost/350446_a_351775]
-
vin și se aprind pe rând În ramurile-ntinse pe altare- Și te slujesc; dar, Doamne, până când?” Pune Divinității întrebări lipsite de pietate: Pentru ce, Doamne, atâta cruzime și atâta măcel în grădina Ta frumoasă? Căutător de Dumnezeu, cu porniri iconoclaste, Arghezi nu se dă îndărăt să-i facă Domnului chiar reproșuri grave, învinuindu-l că-și neglijează atribuțiile: „De când s-a întocmit Sfânta Scriptură Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură Și anii mor și veacurile pier Aici sub tine
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1428476014.html [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
toate acordurile comerciale încheiate cu state terțe, introducând chiar o taxă europeană pentru dioxid de carbon, dacă acesta este singurul limbaj pe care îl înțeleg cei care refuză să vadă amploarea problemei. Mai am o întrebare care poate părea puțin iconoclastă; o propunere care, oricum, necesită un răspuns din partea dumneavoastră: nu pot Parlamentul European, Comisia și celelalte instituții să dea un exemplu, devenind "carbon neutral”, cu alte cuvinte, compensându-și emisiile de CO2 pentru a-și asuma cel puțin- dar acesta nu
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
R) Dle președinte, întrebarea mea va fi foarte scurtă, deoarece dezbaterea a fost foarte intensă și am sentimentul că, exceptând câteva elemente extreme, împărtășim aceeași preocupare. Aș dori să o întreb pe dna comisar cum intenționează aceasta să combată ideea iconoclastă a ridicării unui zid între Turcia și Grecia, chiar dacă acest lucru poate fi explicat de presiunea foarte puternică cu care se confruntă această țară și chiar dacă, astfel cum au spus unii dintre colegii deputați, condițiile sunt deosebit de dificile pentru cei
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
Sfânta Fecioară Maria. În Biserica Răsăriteană, înțelegerea fundamentală despre Antihrist este comună cu a Bisericii Catolice, deoarece se întemeiază pe unele din speculațiile Părinților Bisericii vechi. Athanasius (sec. IV) vedea în arianism pe vestitorul lui Antichrist. În fața politicii și teologiei iconoclaste, Theodor Studitul (m. 826), a considerat procedurile lor ca fiind „apostazia care trebuie să vină înaintea invaziei lui Antihrist." După reformele patriarhului Nikon din 1652, nonconformiștii ortodocși l-au numit Antichrist pe țarul Petru cel Mare, care a încercat să
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
și civilă care a apărut în inima Imperiului Bizantin. „"Iconomachia"” sau „"Războiul icoanelor"” a început în 726 când împăratul Leon al III-lea Isaurianul (Sirianul) a emis un edict prin care decreta înlocuirea crucifixului cu o simplă cruce, stârnind criza iconoclastă. Diferite scrieri sugerează că cel puțin o parte a motivului pentru înlăturarea icoanelor pare să fi fost înfrângerile militare împotriva musulmanilor și o erupție vulcanică pe insula Thera, pe care Leo posibil s-o fi văzut ca pe o dovadă
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
În timp ce lupta pentru supraviețuire împotriva arabilor, Imperiul Bizantin nu a mai fost în măsură să furnizeze protecție papalității și, mai rău, potrivit lui Thomas Woods, împărații „"permanent interveneau în viața Bisericii în probleme situate în mod clar dincolo de competența statului"”. Politica iconoclastă din secolele al VIII-lea și al IX-lea poate fi considerată un factor-cheie care a dus Biserica latină în brațele francilor. Astfel s-a speculat că regele franc Carol cel Mare a fost un produs indirect a lui Mahomed
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
despre liberul arbitru. Alte două scricori le-a dedicat problemei adopționalismului spaniol (cf. PL 99, col. 374 și 386). Cel mai important evenimint religios al pontificatului său a fost refacerea unității bisericești dintre Orient și Occident, unitate ruptă de persecuția iconoclastă. La cel de-al II-lea Conciliu din Niceea (al 7-lea ecumenic, 787), a fost reprezentat de doi delegați: cultul sfinților, al icoanelor (imaginilor sacre) și a relicviilor a fost recunoscut legitim și mântuitor, salutar. Scrisoarea Papei adresată împărătesei
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
afișa un creștinism considerat „eretic” de către puterea centrală, era supusă permanent presiunilor din partea acesteia, și uneori era ținta masacrelor, fapt care a sfârșit prin a desolidariza această masă de cetățeni de interesele statului. Probabil sub influența noii religii semite, controversa iconoclastă iscată în chiar rândurile ortodocșilor - dar care prezintă și ea o linie de falie etnică evidentă între populația europeană (greacă) a imperiului, deschisă (cel puțin începând cu secolul II e.c.) spre expresia plastică /artistică a sentimentului religios și masele de
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
cu trecerea timpului, au accelerat un proces de diferențiere tot mai mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât, mai ales, formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și, apoi, în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
500, la inaugurarea unui stil pur bizantin. De-a lungul acestei perioade, artiștii au adoptat subiecte și metode specifice artei romane în pictură, mozaic și sculptură. Arta bizantină se naște din ceea ce numim arta paleocreștină în jurul anului 500. În timpul crizei iconoclaste (730-843) marea majoritate a icoanelor au fost distruse, astfel încât, pentru un studiu efectiv al acestei arte în zilele noastre orice nouă descoperire ascunde o mai bună înțelegere a acesteia. După reluarea producției de icoane, din 843 și până în 1453, arta
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
pe malul râului Adige. La începutul domniei sale, Liutprand s-a abținut de la atacarea Exarhatului de Ravenna și a Papalității. Însă în 726, împăratul Leon al III-lea al Bizanțului a emis primul său edict de înlăturare a icoanelor, inaugurând perioada iconoclastă în Imperiul Bizantin. Papa de atunci, Grigore al II-lea, a proclamat rezistența împotriva Constantinopolului, iar reprezentantul bizantin din Napoli, Exhiliratus, a fost ucis de către mulțime pe când încerca să ducă la îndeplinire ordinul imperial de distrugere a tuturor icoanelor. În
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
nu Biserica. Prin urmare Leon este nevoit să suspende ședința fără a putea să dea câștig de cauză iconoclaștilor. În decembrie 814, patriarhul Nicefor își ia angajamentul - împreună cu episcopii și călugării adunați la Patriarhie - de a rezista până la moarte furtunii iconoclaste. Tot acum el adresează împăratului o scrisoare prin care îl roagă să nu tulbure Biserica pe care părinții au curățat-o de erezii. La liturghia Bobotezei din 815, Leon V refuză ostentativ să sărute icoanele, cerând patriarhului Nicefor ca icoanele
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
dă ordin să fie dată jos din nou icoana lui Hristos, reinstalată în 787 deasupra porții de bronz a palatului imperial. Acest act avea o importanță simbolică. Icoana mai fusese dată jos de către Leon III Isauricul la începutul primei prigoane iconoclaste. În martie 815, patriarhul Nicefor e exilat la Crysopolis, fiind înlocuit de funcționarul imperial docil Teodotos Mellissenos. De Florii, Sfântul Teodor Studitul organizează în Constantinopol o mare procesiune cu icoane la care participă mii de călugări. Faptul e perceput ca
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
Constantinopol o mare procesiune cu icoane la care participă mii de călugări. Faptul e perceput ca o sfidare la adresa lui Leon V, care desființează comunitatea de la Studion și îl exilează pe Sfântul Teodor în Asia Mică. De asemenea, tot în furtuna iconoclastă este ucis și mitropolitul Euthymios. Leon V a numit comnandanți ai armatei, prntre care Toma Slavul și Mihail Amorianul. Când Leon a crezut că Mihail Amorianul conspiră împotriva sa, el a ordonat arestarea acestuia, dar acesta a scăpat și a
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
din limba greacă "eikon" adică "chip", "înfățișare" sau "icoană" și "klasma" adică "a distruge") este o doctrină oficială a statului și a bisericii bizantine, între anii 726-843, care a impus distrugerea icoanelor și disciplinarea celor ce li se închinau. Politica iconoclastă a reprezentat, de asemenea, reforme sociale, politice, administrative și legislative. Pe tărâm dogmatic, controversele hristologice s-au încheiat în secolul al VII-lea. Numai că, după ce Biserica a învins fiecare părere contrarie în parte, a fost declanșată o ofensivă împotriva
Iconoclasm () [Corola-website/Science/305657_a_306986]
-
exarhul era considerat de către vechea aristocrație romană ca mai degrabă un străin. De-a lungul secolelor al VII-lea și al VIII-lea, pericolul crescând din partea longobarzilor și al francilor, separația dintre creștinătatea răsăriteană și cea apuseană cauzată de problema iconoclastă, ca și acerba rivalitate dintre papă și Patriarhia de Constantinopol, au făcut ca poziția exarhului să fie din ce în ce mai dificilă. Ravenna a rămas sediul exarhului până la răscoala din 727 cauzată de disputa iconoclastă. Ultimul exarh de Ravenna, Eutychius, a fost ucis
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
creștinătatea răsăriteană și cea apuseană cauzată de problema iconoclastă, ca și acerba rivalitate dintre papă și Patriarhia de Constantinopol, au făcut ca poziția exarhului să fie din ce în ce mai dificilă. Ravenna a rămas sediul exarhului până la răscoala din 727 cauzată de disputa iconoclastă. Ultimul exarh de Ravenna, Eutychius, a fost ucis de către longobarzi în 751. Exarhatul a fost atunci reorganizat sub numele de Catepanatul de Italia, guvernat de la Bari, care va fi și el pierdut în favoarea sarazinilor în anul 847 și recuperat abia
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]