305 matches
-
inversiune. Marele triumf modern în matematici este calculul, care înlocuiește construcția geometrică. Această evoluție provine din răspîndirea unui anumit tip mental, tipul iconoclast modern, a cărui ilustrare timpurie tipică este protestantul religios din secolul al XVI-lea. Deci modernitatea este iconoclastă." Una peste alta, o carte care te prinde chiar și atunci cînd problemele atinse sunt foarte îndepărtate de orizontul obișnuit al preocupărilor culturale. E uimitor să vezi cum oameni care sunt aprioric înrudiți mental pot să gîndească atît de diferit
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
organizzar), veneau parodiile, colajele, zigzagarea între registre expresive, ostentarea oralității ale unor Elio Pagliarani (La ragazza Carla), Edoardo Sanguineti (Laborintus), Antonio Porta (Rapporti) și ale altora. Clasicii în viață nu se puteau sustrage atacului. Dar pe cît de zgomotos debutase iconoclasta neoavangardă - și prin inițiative de autopromovare (întărite în plan teoretic de Umberto Eco, membru al grupului), pe atît de scurt i-a fost dat să fie vioara întîi. Dialectic, reacția a dus la soluții contrare, restituindu-le deplina importanță discursului
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
unde informația prisosește, te ții deoparte, diminuînd căldura sursei printr-o pasivitate a minții. Răceala exterioară declanșează fierbințeala interioară și invers. În concluzie, un autor deștept și "fierbinte", dacă e să-l judecăm cu propriul criteriu: are prea multe idei iconoclaste.
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
pe cînd Cornel Regman ducea o existență de semianonim, "la limita mizeriei și la o distanță kilometrică de lumina rampei", lucrurile au evoluat imprevizibil. După "timida, mica liberalizare" a anilor '60, Regman își poate publica, în sfîrșit, "articolele vitriolante și iconoclaste", iar autoarea }ării fetelor, dîndu-și probabil seama că o colaborare a la longue cu regimul comunist n-ar putea fi rentabilă, își modulează vocea "pe linie vag opoziționistă". Oricum, cele două condeie ilustrează două lumi radical deosebite. Și totuși o
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
tip o frază din două propoziții susținute fiecare printr-un gerunziu, dar fără predicat verbal (p. 23); folosește dezinvolt termeni improprii sau forțați, cum ar fi stridentele expresii, în opinia noastră, "remagizarea literaturii", "magism", "basmic" ș. a. în fine, tentativele sale iconoclaste îl vizează de data asta pe Al. George, calificând o afirmație a acestuia despre tezismul teoretic al povestirilor lui V. Voiculescu, drept o "aberație". Un sinonim mai puțin abraziv era de dorit.
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
la cel al obscurității conștiente de sine și doritoare de altceva. În plus, istoria literară nu s-a sfârșit, nu a încremenit o dată cu cristalizarea acestei generații. Explozia socio-politică din 1989 a fost dublată - chiar dacă nu și reflectată - de creația insurgentă, iconoclastă a "nouăzeciștilor", care au întors spatele textualismului spre a privi realitatea în față. Livrescul, ludicul, intertextualitatea, parafraza culturală, pastișa, parodia, autoreferențialitatea semi-ironică sunt, în ultimul deceniu, tot mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
Panteonul divinităților grecești în nuce, dar aveam sentimentul că, indirect, memoria aceasta a lor era parcă știrbită, ca atunci când (printr-o comparație cam trasă de păr) statuile anumitor sfinți creștini ar fi nevoite să stea așa mutilate de vreo personalitate iconoclastă (vezi epoca iconoclaștilor de la finele primului mileniu!) până s-ar îndura cineva să le ridice din haosul acela și să le reasambleze părticică cu părticică pentru a le reda integritatea (ca și cum integritatea noastră, a oamenilor, ar ține de integritatea în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de filmul lui Steven Soderbergh, Sex, lies and videotape, erau înregistrate și reproduse tel quel în paginile revistei. Rezultatul (implicit) era o combinație de freudism și analiză socială, prilej de distracție pentru unii (probabil cei mai mulți dintre cititorii acestei reviste destul de iconoclaste, care își propusese ca, în spririt postmodern, să deconstruiască toate tabu-urile vremii), dar și de studiu serios pentru specialiștii în antropologie, sexologie, psihologie, sociologie. Ce cred în intimitatea lor fetele despre băieți? Iată o întrebare care nu ar trebui
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
cu cununi de aur. Să fie, într-un orgoliu de sfîrșit de lume, cele douăzeci și patru de poeme închipuitele cuvîntări ale acestor bătrîni cînd, îndemnați de ființele care-au lucrat împrejurul evangheliștilor, dau slavă Creatorului? Nu este lucru obișnuit pentru veșnic iconoclasta avangardă. Dar nici o coincidență de lăsat la o parte. În definitiv, ce mai puternică, mistuitoare întîlnire a luminii cu nimicul? Într-o variantă la Variations nocturnes, Schefer spune că ziua e treaba tuturor, noaptea doar a unora. De-adevărat, în
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
Moromete amînînd „fonciirea") l-a dus la perfecțiune. Poetul, de bună seamă, nu-i poate ceda acestei logici a orei de muncă. La Baudelaire, „naiv și sobru om de munci" e destinatarul cel mai improbabil al unei cărți de versuri iconoclaste. Așa încît, față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
e vorba în toate eseurile din Noi n-avem bun-gust, noi suntem artiști. De pe poziția de forță a inteligenței suverane, o sumă de locuri comune cu imunitate de obște sunt, desăvârșit igienic, deshumate. Așa cum am mai spus, în aceste raționamente iconoclaste, interesul politic e nul. Teza alimentării limbajului cu un set proaspăt de valori lirice prin cultivarea măsurată a erorii are, de exemplu, certe rădăcini suprarealiste. La fel ca și aceea a despărțirii, prin metafore, de un secol pe cât de dens
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
melomani) la "electric jazz", Silveștri putea apărea drept reprezentantul unei concepții muzicale revolute, daca nu cumva muribunde. Era epoca radicalismelor contestatare "șaizecioptiste". Cine să-și mai amintească de faptul că exilatul român își începuse carieră că autor al unor compoziții iconoclaste, în răspăr cu ambianța nu prea favorabilă avangardelor muzicale predominantă în patria să? Din fericire, catre finele secolului 20, remarcabilă pianista (româncă stabilită la Londra) Anda Anastasescu a acționat decisiv pentru corijarea injustei uitări: pe de-o parte a fondat
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
aranjamente de suprafață și a proclama adevăruri: "Poesia mi-a dezvăluit celălalt nume al ei:/ Libertate" (Poesia I). În miezul unui "testament postmodern", ce reformulează ancestrala Mioriță, aflăm un crez statornic, limpede trasat printre așchiile construcțiilor spulberate de cutremurul contemporaneității iconoclaste: "iar tu Poesie/ să-mi fii făclie/ pe unde voi merge/ urma de mi-o șterge/ și voi poposi/ fără a mai fi/ umbră pe pământ/ numai în cuvânt" (Poesia II).
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
Rodica Bin Cioran - personaj de roman Există o ciudată potrivire a întîmplărilor care-i aduc din cînd în cînd pe admiratorii și cititorii lui Cioran, pe căi cu totul nebănuite, surprinzătoare, iconoclaste, în proximitatea biografiei și a textelor sale: interviuri, fotografii, pelicule cinematografice, mărturii ale celor care l-au cunoscut, descoperirea unor manuscrise inedite, existența (sub cheie) a unor scrisori. Pornind de la toate acestea, pînă la încercarea de a-l resuscita în
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
lusitanul" îl avea în vedere pe Vasili Rozanov (1856-1919), cel mai paradoxal, dar și cel mai puțin cunoscut gânditor rus de la confluența veacurilor XIX și XX, considerat de unii drept "un Rasputin al inteligenței rusești", autorul unei opere cu trăsături iconoclaste ("Legenda Marelui Inchizitor" - 1890, "Apocalipsa timpurilor noastre" - 1919 etc.), care nu se putea să scape atenției și interesului tânărului Eliade, cel dornic să meargă mereu pe alte căi decât cele bătătorite de majoritatea confraților de elită intelectuală. A doua parte
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
unor doctrine ce plutesc inerte, în derivă istorică, fără o legătură internă între ele și fără perspectiva vreunui sens ascendent. Față de aceste vestigii livrești, în care nu au crezut decît creatorii lor, se cuvine să arătăm mefiență spontană și reținere iconoclastă, disciplina istoriei fiind o formă blîndă de vandalism: citești tomurile altora ca să le încalci normele și să le nesocotești spiritul. Pe de altă parte, cînd e vorba de competență profesorală, nu ai voie să te pronunți decît asupra acelor opere
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
la căsătorie, sau de la prima iubire la unica iubire. Prin digresiunile la care recurge mereu, Kierkegaard are ceva din înclinația spre divagație a lui Nietzsche, atîta doar că acum avem de-a face cu un Nietzsche melancolic, lipsit de voință iconoclastă și scutit de capricii profetice. Un Nietzsche spășit pentru care Iisus e singura soluție. Dar am greși dacă l-am privi pe Kierkegaard ca pe un autor accesibil și la îndemînă oricui. Negreșit, impresia de accesibilitate există, și ea vine
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
moderat și modelat în funcție de specificul spaniol și de opțiunea estetică a scriitorului. Tensiunea dintre inovație și tradiție marchează personalitatea creatorului și nu mai puțin a omului - care a lăsat impresia unui personaj -, fără a-l conduce la absolutizări ori violențe iconoclaste. Dincolo de teribilismele menite a epata burghezul, de felul discursului rostit călare pe un elefant, la Circul de iarnă din Paris, în încheierea turneului publicitar prin Franța, din 1928 și de alte postúri neconvenționale, uneori șocante, RAMÓN este bine instalat în
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
Mezincescu, Wolf Aichelburg, Grigore Popa și alții i-au stimulat interesul și pasiunea spre formele novatoare ale poeziei, prozei și picturii din primele decenii ale secolului trecut. Epistola trimisă lui Camil Baltazar (1902-1977) clarifică opțiunile din tinerețe, curiozitatea pentru aspectele iconoclaste ale artei noi și fixarea într- un realism dur, neconcesiv și perfect adecvat naturii sale. Această epistolă e generată de o intervenție publicistică aparținând cronicarului literar Alexandru Căprariu (1929-1988), care observă cu discernământ și eleganță itinerariul lui Ion Vlasiu în
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
irezistibil atât în comentarii, cât și în conversațiile cu prietenii, nu e lipsit de patetisme, de truisme, paradoxuri, idilisme și idealisme, fraze moralizatoare, dar și găselnițe extraordinare, evocări impresionante (vezi evocarea lui Vianu și a lui Eugen Ionescu), aforisme, considerații iconoclaste sau închinări la idoli precum Malraux sau Camus, teribilisme, infatuări sau modestie exagerată, conștiința ratării și a valorii, zădărnicii ale vieții, tristeți și oboseli, consemnări ale necazurilor bătrâneții; adică tot ceea ce poate face viu și credibil un jurnal. " În viață
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
mai precis în 1946, Istoria filosofiei occidentale a lui Bertrand Russell trebuie să fi făcut o figură aparte în peisajul lucrărilor de același gen din epocă. Și asta din cel puțin trei motive. Mai întîi, deoarece viziunea autorului este una iconoclastă, pentru Russell filosofia nefiind defel acea "știință a științelor" de la care omenirea are de așteptat adevărurile esențiale ale lumii. Dimpotrivă, în ochii filosofului britanic, filosofia este mai curînd o disciplină intermediară, aflată undeva între imperiul științelor propriuzise și tărîmul disciplinelor
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
mai precis în 1946, Istoria filosofiei occidentale a lui Bertrand Russell trebuie să fi făcut o figură aparte în peisajul lucrărilor de același gen din epocă. Și asta din cel puțin trei motive. Mai întîi, deoarece viziunea autorului este una iconoclastă, pentru Russell filosofia nefiind defel acea ,știință a științelor" de la care omenirea are de așteptat adevărurile esențiale ale lumii. Dimpotrivă, în ochii filosofului britanic, filosofia este mai curînd o disciplină intermediară, aflată undeva între imperiul științelor propriu-zise și tărîmul disciplinelor
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
cu cei doi. Cu alte cuvinte, din punctul ei de vedere, autorul „Rinocerilor” este vinovat că nu a fost un delator și nu și-a dat prietenii pe mâna poliției. Transpare clar din rândurile cărții acestei scriitoare nostalgia după vremurile iconoclaste când în România fusese impusă epurarea din manuale și ostracizarea unor scriitori de talia lui Eminescu, Goga, Rebreanu, Blaga, Arghezi, Maiorescu, Lovinescu, Panait Istrati și mulți alții. Opera poetica a lui Arghezi a fost catalogata de un cenzor al vremii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și chestia asta n-ai cum s-o controlezi) ai putea să spui, după logică ta, că-l “discriminează înapoi”. 7. Care ar fi simbolul iconic al ateismului, portretul lui Marx...sau poate ceva mai trendy: poză lui Bucurenci!? 8. Iconoclasta sau iconofila, o religie, odată ce s-a proclamat toleranță, tolerează, de principiu valorile altor religii sau ale ateismului. Dacă accepți coabitarea într-o lume plurala, alături și nu abolești, accepți proximitatea celuilalt, cu toate diferențele lui “rezonabile” și nu visezi
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
se încheie, circular, cu versuri ,adulte". Până unde merge, atunci, Libertatea de a trage cu pușca și de când încep noile Aventuri lirice? E limpede că trebuie să reconsiderăm o perspectivă prea mult îndatorată, încă, acelei imagini dominatoare, de eternă tinerețe iconoclastă și triumfătoare, a poetului. Un fel de James Dean liric, înghețat pentru totdeauna (ca bine cunoscutul Rebel fără cauză din celuloid) într-un tipar. E un efect secundar totuși inconfortabil al acelei precocități artistice care l-a impus, în anii
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]