288 matches
-
a însoțit o lungă perioadă de timp. A respins îndemnul părinților săi de a se căsători și s-a retras în munții Isauriei, departe de zarva lumii, pentru meditație și rugăciune. A nimerit într-o mănăstire în care egumenul era iconoclast iar tânărul Grigorie mustrându-l în fața obștei pentru aceasta, a fost bătut din porunca egumenului. Și pentru că sfântul Ioan Pustnicul autoriza părăsirea unei mănăstiri în cazul în care egumenul este eretic (canonul 121), Grigorie și-a găsit adăpost într-o
SFÂNTUL GRIGORIE DECAPOLITUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/20_noiembrie_sfantul_grigori_ion_untaru_1384925495.html [Corola-blog/BlogPost/346869_a_348198]
-
CONȚINUTURI 1. Viața primilor creștini. Viață și slujirea apostolului Pavel 2. Creștinătatea din sfârșitul secolului I până la Constantin cel Mare Creștinismul că religie de stat; Erezii și secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice 3. Biserică celor două imperii române Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice 4. Epoca cruciadelor Regatul latin din Ierusalim; Richard Inima de Leu; Schimbarea tendinței cruciadelor 5. Albigentii Motivele nașterii sectelor secolelor XI-XIII; Valdezii, albigentii 6. Jan Hus și John Wyclif Husiții; Evenimente premergătoare papalității din Avignon 7. Papalitatea din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
CONȚINUTURI 1. Viața primilor creștini. Viața și slujirea apostolului Pavel 2. Creștinătatea din sfârșitul secolului I. până la Constantin cel Mare Creștinismul ca religie de stat; Erezii și secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice 3. Biserica celor două imperii române Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice 4. Epoca cruciadelor Regatul latin din Ierusalim; Richard Inimă de Leu; Schimbarea tendinței cruciadelor 5. Albigenții Motivele nașterii sectelor secolelor XI-XIIL; Valdezii, albigenții; 6. Jan Hus și John Wyclif Husiții; Evenimente premergătoare papalității din Avignon; 7. Papalitatea din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
CONȚINUTURI 1. Viața primilor creștini. Viață și slujirea apostolului Pavel 2. Creștinătatea din sfârșitul secolului I până la Constantin cel Mare Creștinismul că religie de stat; Erezii și secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice 3. Biserică celor două imperii române Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice 4. Epoca cruciadelor Regatul latin din Ierusalim; Richard Inima de Leu; Schimbarea tendinței cruciadelor 5. Albigentii Motivele nașterii sectelor secolelor XI-XIII; Valdezii, albigentii 6. Jan Hus și John Wyclif Husiții; Evenimente premergătoare papalității din Avignon 7. Papalitatea din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
CONȚINUTURI 1. Viața primilor creștini. Viața și slujirea apostolului Pavel 2. Creștinătatea din sfârșitul secolului I. până la Constantin cel Mare Creștinismul ca religie de stat; Erezii și secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice 3. Biserica celor două imperii române Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice 4. Epoca cruciadelor Regatul latin din Ierusalim; Richard Inimă de Leu; Schimbarea tendinței cruciadelor 5. Albigenții Motivele nașterii sectelor secolelor XI-XIIL; Valdezii, albigenții; 6. Jan Hus și John Wyclif Husiții; Evenimente premergătoare papalității din Avignon; 7. Papalitatea din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
personalitatea care poate fi comparată cu Gustave Le Bon? Trebuie să mergem până la Leibniz, până la Leonardo da Vinci, pentru a găsi o asemenea universalitate, o asemenea genialitate."! Admiratorii săi arată consideră că Le Bon face parte de grupul de gânditori iconoclaști și elitiști, care, de la Friedrich Nietzsche la Emil Cioran, au încercat să arate nihilismul și iraționalitatea dogmelor epocii în care au trăit. Încă din primele sale lucrări, Le Bon a avertizat occidentul despre pericolele unei suprapopulări, a criticat ravagiile colonizării
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
CONȚINUTURI 1. Viața primilor creștini. Viață și slujirea apostolului Pavel 2. Creștinătatea din sfârșitul secolului I. până la Constantin cel Mare Creștinismul că religie de stat; Erezii și secte; Origine; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice 3. Biserică celor două imperii române Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice 4. Epoca cruciadelor Regatul latin din Ierusalim; Richard Inima de Leu; Schimbarea tendinței cruciadelor 5. Albigentii Motivele nașterii sectelor secolelor XI-XIII.; Valdezii, albigentii; 6. Jan Hus și John Wyclif Husiții; Evenimente premergătoare papalității din Avignon; 7. Papalitatea din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
dirijorul Louis-Antoine Jullien (1812-1860) și în sezonul de vară 1837 din Jardin Turc. „Rebecca”, un vals al adolescentului Offenbach, a ajuns astfel notoriu în presă, datorită melodiilor preluate din cultul iudaic și i-a adus renumele unui modernist radical și iconoclast. Activitatea pentru Jardin Turc a fost întreruptă abrupt, probabil din cauza diferendelor cu Louis-Antoine Jullien, astfel încât compozitorul s-a văzut deodată lipsit de venituri. Un tânăr muzician german, Friedrich von Flotow (1812-1888) l-a scos până la urmă din încurcătură, oferindu-i
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
firească, pământească, a „mărgelei ale cărții de astrologie încep să se înnegr i tă adesea ca suf letul roșii”, dar și prin contrastul dintre miște; Dionis se transporta „într-un fel călugărului Dan. Răvășit de cele mai tenebrosul „vis” final iconoclast și de vis” conștient, cu ochii deschiși, o contradictorii aspirații. măreția primăvăratică a naturii reverie romantică (aidoma ”visului Forța divină a feciorelnicei iubiri strălucitoare, în care disperarea se ferice” declanșat de sărutări în poezia creatoare se împotrivește, însă, transformă fulgerător
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
orașele Adrianopol și Arkadioupolis. Profitând de moartea lui Krum (la 13 aprilie 814), în vara lui 814, Leon V i-a înfrânt pe bulgari la Mesembria, făcând pace cu bulgarii pentru 30 de ani în 815. În anul 813, partizanii iconoclaști, care fuseseră învinși prin Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787, au organizat o manifestare la mormântul lui Constantin V (care fusese iconoclast). Fiind influențat de armată și de unii demnitari iconoclaști, Leon V se hotărî să intervină pentru a
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
bulgari la Mesembria, făcând pace cu bulgarii pentru 30 de ani în 815. În anul 813, partizanii iconoclaști, care fuseseră învinși prin Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787, au organizat o manifestare la mormântul lui Constantin V (care fusese iconoclast). Fiind influențat de armată și de unii demnitari iconoclaști, Leon V se hotărî să intervină pentru a aduce Biserica sub autoritatea puterii civile. El însărcină pe lectorul Ioan Morocharzanicos Grammaticus (supranumit “Hylilas”), să adune materialul împotriva cultului icoanelor. În toamna
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
de ani în 815. În anul 813, partizanii iconoclaști, care fuseseră învinși prin Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787, au organizat o manifestare la mormântul lui Constantin V (care fusese iconoclast). Fiind influențat de armată și de unii demnitari iconoclaști, Leon V se hotărî să intervină pentru a aduce Biserica sub autoritatea puterii civile. El însărcină pe lectorul Ioan Morocharzanicos Grammaticus (supranumit “Hylilas”), să adune materialul împotriva cultului icoanelor. În toamna lui 814 are loc la Constantinopol o adunare între
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
Teodor care contestă deschis dreptul împăratului de a se amesteca în treburile Bisericii spunând că acestuia i s-a încredințat Statul, iar nu Biserica. Prin urmare Leon este nevoit să suspende ședința fără a putea să dea câștig de cauză iconoclaștilor. În decembrie 814, patriarhul Nicefor își ia angajamentul - împreună cu episcopii și călugării adunați la Patriarhie - de a rezista până la moarte furtunii iconoclaste. Tot acum el adresează împăratului o scrisoare prin care îl roagă să nu tulbure Biserica pe care părinții
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
cel ce era considerat și prinț al orașului până atunci și luându-i toate atribuțiile politice. Episcopul a plecat în exil în Dillingen. De asemenea, bisericile și catedrala din Augsburg au trecut la credința evanghelică-luterană, fiind supuse unui dur program iconoclast ce a distrus numeroase capodopere de la sfârșitu Antichității și începutul Evului Mediu. În anul 1530 Dieta de la Augsburg a formulat "Confesiunea Augustană" (Confesiunea de la Augsburg), care a fost trimisă împăratului Carol Quintul. Supărat din cauza stării de revolta a cetățenilor în fața
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
pus de către bizantini, papalitatea venise în sprijinul ducatului pentru a lupta împotriva longobarzilor, în vreme ce ajutorul bizantin părea prea îndepărtat. Guvernarea lui Ștefan al II-lea este considerată ca fiind o perioadă de tranziție în istoria Neapolelui: ea a îndepărtat Orientul iconoclast și s-a îndreptat către Occidentul papal. Grecii bizantini începeau să fie percepuți ca reprezentând o amenințare la fel de mare pentru napolitani precum longobarzii. Cândva către începutul secolului al IX-lea, ducele de Neapole a început să inscripționeze monedele în latină
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
și se retrage împreună cu fratele său adoptiv, Cosma, în Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. Este hirotonit preot și va oficia în "Biserica Învierii din Ierusalim". După anul 726, când Leon Isaurul (717-740) publică edictul iconoclast, Ioan Damaschinul devine un atacant activ al ereziei, scriind trei tratate. Ia parte și la sinodul antiiconoclast al episcopilor orientali. A fost cunoscut (mai ales de către teologii secolului al XI-lea), și ca imnograf și melod, datorită imnurilor compuse de
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
este Izvorul gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus, unele informații despre erezii, și Expositio fidei; a mai scris și: Contra Jacobitas, De duabus in Christo voluntatibus, trei discursuri împotriva iconoclaștilor; scrierile exegetice și omiletice includ un comentariu la scrisorile pauline, predice despre nașterea și moartea Mariei; scrierile ascetice tratează despre post, despre virtuți și despre vicii. A luat parte cu siguranță și la compunerea unor Carmina (imnuri) liturgice. Scrierile Damaschinului
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
La 14 ianuarie 771, Irina a dat naștere unui fiu, viitorul împărat Constantin al VI-lea. Când Constantin al V-lea a murit în septembrie 775, Leon a fost înscăunat pe tron la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Leon, deși iconoclast (care nu venera icoanele), a urmat o politică de moderație către iconodulii (cei care au venerat icoanele), dar politicile sale au devenit mult mai dure în august 780, când mai mulți curteni au fost pedepsiți pentru venerarea de icoane. Potrivit
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
iar papii și cardinalii erau corupți. Papii din timpul renașterii erau susținători ai culturii, astfel, au recurs la fiscalitate excesivă și la "indulgențe" pentru a finanța artiști, generând urmări negative asupra bisericii, ca opoziție și contestări. Adepții reformei vor fi iconoclaști, privind arta ca pe un lux inutil, un obstacol în calea comunicării directe dintre credincios și divinitate. Biserica era criticată și pentru bogăția excesivă și pentru luxul personal al prelaților. Biserica susținea bipolaritatea culturală și sexuală pentru a motiva superioritatea
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
toți creștini ar trebui să încerce să închidă gura unui membru atât de periculos." Unii critici cred că Marlowe a încercat să răspândească asemenea puncte de vedere în opera lui și că s-a identificat cu protagoniștii săi rebeli și iconoclaști. Oricum, piesele trebuia aprobate de către "Maestrul de ceremonii" înainte de a putea fi jucate și cenzura publicațiilor era sub controlul Arhiepiscopului de Canterbury. Probabil că aceste autorități nu au considerat inacceptabile nici una dintre piesele lui Marlowe (cu excepția traducerilor din Amoruri). Marlowe
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
constituie deplina lui identitate". Sensibil se dovedește criticul și față de morbidețea modernă" a lui Al. Philippide și de evoluția poeziei lui Adrian Maniu de la faza de contestatar spectaculos al tuturor academismelor din anii 1910-1916, la cea tradiționalistă de după război, când iconoclastul devine iconodul. Adrian Maniu (și îl adaugă mai târziu și pe V. Voiculescu) ilustrează excelent ideea lui Vladimir Streinu din citata introducere la antologia Literatura română contemporană, potrivit căreia modernii se traditionalizează, fără să vrea, tematic, iar tradiționaliștii se modernizează
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
icoanelor. Edictul (care a fost eliberat fără consultarea Bisericii) interzicea venerarea imaginilor religioase, dar nu se aplica altor forme de artă, inclusiv imaginea împăratului sau a simbolurilor religioase, cum ar fi crucea. Argumentele teologice împotriva icoanelor au început să apară, iconoclaștii argumentând că icoanele nu pot reprezenta natura divină și cea umană a lui Isus în același timp. În această atmosferă, nu au mai fost reprezentări grafice publice ale lui Dumnezeu Tatăl, ele apărând două secole mai târziu. Al doilea conciliu
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
exarhului de Ravenna de a-și impune autoritatea asupra Romei, ca și slaba sa poziție în Pentapolis au fost demonstrate atunci când trupele sale din Roma, Ravenna, Pentapolis și Veneția s-au răsculat, declarând că îi iau apărarea papei în fața decretului iconoclast a cărui punere pratică fusese ordonată de exarhul Paul pentru întreaga Italie (727). În 738, regele longobarzilor Liutprand, aflat în drum spre Spoleto, a străbătut Pentapolis și în timpul tranzitului a fost atacat de către un grup de așa-ziși "spoletani" (longobarzi
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
organizat cel de-al șaselea conciliu ecumenic la Constantinopol, convocat și prezidat de Constantin al IV-lea, ce condamnă ereziile, inclusiv formulele de compromis, restabilind ortodoxia, însă cu prețul pierderilor teritoriale. Sursele despre această perioada sunt puține căci lucrările autorilor iconoclaști au fost distruse după restabilirea cultului icoanelor. S-au păstrat fragmente în actele conciliului ecumenic din 787 sau în operele adversarilor acestora. Cele mai importante sunt cele trei tratate despre distrugerea icoanelor, scrise de Ioan Damaschinul, care se află în afara
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
icoanelor s-a dezvoltat în perioada când imperiul traversa o criză gravă, iar populația își caută refugiul în biserică. În provinciile orientale influențate de monofiziți se susținea că natura divină a lui Hristos nu putea fi redată în icoane. Împărații iconoclaști că Leon III, Constantin V, Leon V, Mihail II, și Teofil erau originali din Siria, Armenia sau din Frigia. Împărătesele Irina și Teodora care au restabilit cultul icoanelor erau din Grecia și Asia Mică. Instrumentul utilizat în aplicarea măsurilor iconoclaste
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]