58 matches
-
impută abaterile de la ordinea estetică și politică (N. Davidescu și controversa Caragialeă din celebrul studiu negator intitulat Caragiale, ultimul ocupant fanariot sau inaderența lui la spiritul românesc, iar Eugen Ionescu (autorul vestitului volum de eseuri critice Nuă este mustrat pentru iconoclastia jucăușă, ce-i minimalizează demersurile exegetice: "Pentru atitudinea de respingere nostimă a câtorva scriitori (...Ă Eugen Ionescu nu prea e luat în serios." Scriind despre câțiva critici și eseiști contemporani, Vladimir Streinu este succint, aproape expeditiv, ceea ce nu exclude prețuirea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
dominatoare pe care o afișa." Și mai departe: "Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă." Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: "Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele "vrăjmașe" ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare." Detectându-i cu sagacitate anumite contradicții, Grigurcu admite condescendent: "Aplicațiile criticii lui Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism, și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în Integral, la Arghezi sau Bacovia), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă n-a afectat la el nici o clipă încrederea în poezie și în poem, întâmpinate, cum am văzut, cu un sentiment cvasireligios: Voronca a fost printre puținii poeți ai vremii sale părând a trăi exclusiv, și la o înaltă temperatură
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
bucură vulgarizatori ai: principiilor relativismului cultural (Dl Lucian Boia), kremlinologiei și științei politice americane a anilor '60-'70 (Dl Stelian Tănase), idealurilor civic-comunitariene (D-na Ana Blandiana), ideilor liberalismului clasic (Dl H.-R. Patapievici) - și lista rămîne, evident, deschisă." Cîtă iconoclastie înviorătoare se ascunde în spatele numirilor suav interbelice cu apelative de politețe nu e greu de văzut. Sînt de așteptat însă răspunsurile pe măsură. îndelung analizate în eseurile lui Caius Dobrescu mai sînt: rolul cultural al generației '60 și înțelesul reducționismului
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
importanță sub raportul atitudinii morale, sosesc valuri succesive de artiști tineri care părăsesc, uneori destul de spectaculos, și aceste canoane ale profesionalismului solid și neturbulent. Încet, dar ireversibil, se redeșteaptă și memoria constitutivă, aceea în care intră atît nostalgia nonfigurativismului, a iconoclastiei tardive de factură orientală, cît și voința sincronizării cu experiențele directe și cu mișcarea de idei din Europa Occidentală. Din corpul mare al generațiilor care au devenit active în deceniul șapte, se selectează spontan toate palierele existenței artistice: unii pictori
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
avea nici o putință să dea de el, ca să-și poată plăti, după o gîdilare cu o romanța, chiria pe o lună sau o păreche de ghete". Aci trebuie să menționam și un alt impuls al "sufletului simplu", opus atitudinii negatoare, iconoclastiei: nevoia de model, corespunzînd chiar voinței de emancipare, nevoia de adorație, corespunzînd chiar complexului de inferioritate. Ce se putea astfel, paradoxal, dezamorsă. Marea revoltă se asociază nu o dată cu o sete de supunere. Oare revoltă profeților biblici mînioși, la care a
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
bună intuiție, ea își îngroașă acele trăsături care-i scot mai bine în relief specificul. În carnavalul boieriei în care a ajuns a lua parte cu grație, mască să e cea de amazoana. O amazoană-artistă, care nu se ferește de iconoclastie, lovind fără cruțare în prestigii pentru multi intangibile. Despre opera wagneriana Parsifal, care s-ar afla "mereu în pericolul de a cădea în ridicol": "Pretextul literar este mai cretin decît se poate suporta. Această folosire a Evangheliei pentru emoționarea unor
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
februarie, d-na Magda Ursache publică pe spatele primei coperte un fel de editorial intitulat Etern fascinanta Românie, în care e vorba despre “sfărîmarea statuilor la noi, boală veche”, mai exact despre o temă devenită marota unor critici și anume iconoclastia ce s-ar fi generalizat după 1989. Doamna Ursache confundă și ea revizuirea cu iconoclastia. Și sare în apărarea lui M. Eliade, una din cele mai recente și constante victime a sfărîmătorilor de statui. Nu sîntem pentru corectitudine politică, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
Etern fascinanta Românie, în care e vorba despre “sfărîmarea statuilor la noi, boală veche”, mai exact despre o temă devenită marota unor critici și anume iconoclastia ce s-ar fi generalizat după 1989. Doamna Ursache confundă și ea revizuirea cu iconoclastia. Și sare în apărarea lui M. Eliade, una din cele mai recente și constante victime a sfărîmătorilor de statui. Nu sîntem pentru corectitudine politică, dar asta nu înseamnă că ni se pare normal să ascundem aspecte neplăcute din trecutul unor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
mării ca să pot păși mi-ai spus la telefon după zece ani cum că trebuie să ocolesc la timp cuvintele ce închid masculinitatea într-un trup acoperit cu piei de muflon și să aștept cu masa întinsă personajul principal al iconoclastiei ca pe un bărbat obosit de-acuma știi și tu calea prin care forma noastră se diluează în aburul constelațiilor deschise-s ferestrele și fiara e acolo în firea lucrurilor este să plutesc pe interfața cu care tu mă opui
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
ne exprima astfel, a poetului, se sublimează, după cum vedem, deoarece, prin aluviunile melancolice, prin irizările extatice, prin asocierile senin-vinovate ale textului, se deschide zarea unei transcendente. Pagînismul arcadian reprezintă o formă de cultură, nu de cult răsturnat. Nu e o iconoclastie, ci mai curînd o iconodulie inteligent reconstituita prin erudiție sensibilă: "Păgîn am fost cîndva, doar voluptatea o cinsteam și larii,/ zgîriind tăblițele de ceară, ca Propertiu, umbrianul,/ uităm de For și ignorăm barbarii;/ pe Cynthia-o cîntam, tot anul,/ neasemuita: ăponebanus
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
cincinalul trecut, cel care, recunosc, a zdruncinat serios paradigmele, dar a lăsat prea puține reușite estetice vizibile și viabile, rotunde și penetrante? Și cum s-au schimbat ăstimp autorii, mai ales că observ un proteism accentuat în tranșeele voastre, de la iconoclastie la moderațiune și chiar iconodulie.” N-am citat decât două paragrafe dintr-o carte pe care am parcurs-o cu sufletul la gură, oscilând între dimensiuni radical opuse: lectura cu respirația tăiată a fragmentelor de crudă automărturisire, pe de o
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
maestru de educație în singurătate. În acest caz, pornirea teribilistă de a zgudui norme își găsește confirmarea într-o umoare la fel de teribilistă, Nietzsche fiind prin excelență un blasfemiator al convențiilor. Cu el te dezveți de toate, dintr-un imbold de iconoclastie principială: lumea e făcută ca eu s-o răstorn. Al doilea fel stă în moda meschină de a-i reduce strălucirea minții la un tipar patologic menit a-i explica geniul prin boală. Geniul e consecința scrîntelii, Nietzsche fiind un
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
astfel de ipoteze tranșante, de propoziții energic novatoare, care să alimenteze discuția? În absența lor, nu batem oare pasul pe loc? Cînd există un joc normal al bursei valorilor, nu e firesc ca iconodulia să fie corectată un pic de... iconoclastie? Cu atît mai demne de interes ni se par consemnările lui Gelu Ionescu, cu cît aerul lor e în genere calm, academic, lipsit de inflamări pamfletare, bizuit pe evocarea unor realități (rîndurile referitoare la Goma reprezintă o excepție). Despre duplicitatea
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
climat de maturitate a vieții literare. Neacceptînd rolul unui excursionist care străbate cu pasul un teren accidentat, Iulian Boldea ne apare aidoma unui patinator elegant pe luciul valorilor resimțite ca sigure. Nefrecventat de demonii îndoielilor, evitînd gesturile de respingere vehementă, iconoclastiile, criticul își supune reacțiile empatice unei discipline ce vizează depășirea frămîntărilor contingentului, atingerea unor esențialități. Ceea ce nu înseamnă că ar fi lipsit de opțiuni estetice și morale, ci doar că le subordonează unei perspective în genere admise, "cuminți", ceea ce-l
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
echilibru, oricum preferabil dominației celor dinții, ca și exceselor celor din urmă. Dînd cuvintelor nu sensul religios, bizantin, ci un sens cultural mai larg, trebuie să spunem că, în comunism, a existat inițial, de pe la sfîrșitul anilor ^40, o formă de iconoclastie numită proletcultism. "Icoanele" multor scriitori și artiști români (și străini) au fost sfărîmate în numele așa-zisei culturi proletare, de partid. Generația mea nu i-a învățat la scoala, și nici la facultate, pe Maiorescu, Macedonski, Lovinescu, Ion Pillat, Hortensia Papadat-Bengescu
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
În deceniul al optulea, după faimoasele Teze din iulie 1971, protocronismul a introdus în cîmpul literar iconodulia, cultul, adică, al icoanelor naționale. Atitudinea corespundea emfazei national-comuniste și bloca spiritul critic în aceeași măsură, daca nu în același fel, ca și iconoclastia dinainte. Nu e cazul să stărui asupra efectelor. Diferență majoră a constat în faptul că dacă în perioada proletcultista există o unică scară de valori, aceea oficială, în perioada protocronista, ierarhia oficială s-a confruntat necontenit cu aceea a criticii
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
Scară de valori a continuat să plătească tribut exagerărilor naționale, spiritului nediferențiat și encomiastic. O puternică mentalitate iconolatra face încă ravagii în școală, în critică ocazionala și chiar în istoriile literare. Un nor de funingini iconolatre încărca atmosferă tuturor aniversarilor. Iconoclastii au apărut mai ales ca reacție: o fronda întrucîtva explicabila. Ei nu mai asculta însă de o comandă politică, precum în anii '50. Iconoclastia de tip nou e individuală, neorganizata și nu tot asa de stupida și de primejdioasa că
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
critică ocazionala și chiar în istoriile literare. Un nor de funingini iconolatre încărca atmosferă tuturor aniversarilor. Iconoclastii au apărut mai ales ca reacție: o fronda întrucîtva explicabila. Ei nu mai asculta însă de o comandă politică, precum în anii '50. Iconoclastia de tip nou e individuală, neorganizata și nu tot asa de stupida și de primejdioasa că aceea proletcultista. Din păcate, pe fondul de iconodulie, însuși spiritul critic e confundat deseori cu iconoclastia. Iritarea provocată de articolele despre Eminescu din Dilemă
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
de o comandă politică, precum în anii '50. Iconoclastia de tip nou e individuală, neorganizata și nu tot asa de stupida și de primejdioasa că aceea proletcultista. Din păcate, pe fondul de iconodulie, însuși spiritul critic e confundat deseori cu iconoclastia. Iritarea provocată de articolele despre Eminescu din Dilemă n-a fost deloc una antiiconoclastă. Ea a azvîrlit în aceeași oală atitudini critice absolut legitime cu sfidări puerile și fără temei. Am dat exemplul cel mai cunoscut. Nu greșesc dacă vorbesc
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
cu totul aparte, lucrurile iau întorsături contradictorii, dacă nu de-a dreptul stranii. O exuberanță depresivă, numai a lui, îi animă și-i împietrește versurile, așa cum orgoliul umil al singularității îl trudește întru ridicarea piramidelor de chip cioplit în deșertul iconoclastiei. Se pare că oximoronul de profunzime este etrava corăbiei lui, Titanic de pe puntea căruia un Ulysse modern își sfidează destinul: „te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă” dar, profetic, îl și deplînge: „Sous quelle épitaphe / dormirai-je enfin ?”
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
a lui Valéry din partea lui Cioran etc. Însă nici aceste gesturi iconoclaste nu se cade să ne sperie excesiv, căci ele au un caracter particular, nu sînt decît simple accidente pe fundalul unor glorii perene. Iconodulia se corectează periodic prin iconoclastie. Dar Nichita Stănescu? Mi se pare că a fost și este mult supraevaluat. Îmi mențin punctul de vedere cu mîhnire, deoarece omul, așa cum l-am cunoscut cu toții, a fost fascinant, inclusiv prin amenitate și generozitate, veritabil izvor al unei poezii
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
mai scris de mult. O tradiție de sorginte didactică îi face pe clasici (pe marii clasici) inamovibili în ochii publicului, chiar ai aceluia cultivat. Orice rezervă e instantaneu tratată ca scandaloasă, orice reevaluare pe drept cuvânt critică e luată drept iconoclastie. Așa încât tirul de verdicte (o marcă, în fond, a stilului lui Nicolae Manolescu) a distras atenția de la întrebarea esențială. Avea Caragiale conștiință artistică? Un răspuns negativ la această întrebare nu impietează numaidecât asupra imaginii autorului Nopții furtunoase. Absența conștiinței artistice
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
moare, își dă sufletul cu ochii îndreptați către stăpîn. La fel, credinciosul: viața lui e o orientare necurmată către obiectul atenției sale, nimeni altcineva decît ființa divină. În fine, felul în care H.-R. Patapievici face uz de binomul iconodulie - iconoclastie pentru a descrie gîndirea omenirii merită un paragraf de sine stătător. Potrivit eseistului român, iconodulia corespunde tipului geometric de gîndire: totul se învîrte în jurul imaginii. Celălalt tip de gîndire e cel algebric, un tip care, tocmai pentru că pune accentul pe
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
calcule și pe formule în defavoarea imaginii, reprezintă ipostaza iconoclastă a gîndirii. Astăzi, omenirea se află într-o zodie iconoclastă, căci genul dominant de gîndire e cel algebric, și nu cel geometric. "Iconoduliei i se asociază, în matematică, preeminența geometriei, în timp ce iconoclastiei i se asociază preeminența algebrei. În știință, sunt două mari tipuri: tipul algebric și tipul geometric. Tipul geometric face figuri ca să priceapă, tipul algebric face calcule ca să evite eroarea. Grecii țineau de tipul geometric/iconodul. Mutația modernității a inversat geometricul
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]