58 matches
-
frumoase ale lumii, au posedat într-un înalt grad de perfecțiune, arta picturii”... „Toată amărăciunea pictorilor monahi ortodocși români s-a exprimat în numele și chipurile pictate: Mehmed al II-lea, dușman al Moldovei și al creștinității; Lichinie și Maximilian, împărați iconoclasti..., bogatul din Evanghelie...,părintele Avraam, ce ține la sân pe sărmanul Lazăr..., Iuda, vânzătorul ucenic, Caiafa, nedreptul judecător fariseu al lui Hristos etc”. (Monahia Elena Simionovici - Sfânta Mănăstire Voroneț, vatră de istorie românească și de spiritualitate ortodoxă / Editura Mușatinii, Suceava
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAȚA STUDENȚEASCA, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011. Poezia Angelei Nache se înscrie în tiparele liricii feminine și în același timp se îndepărtează de acestea, întâlnindu-se cu tendințele de iconoclastie ale spiritului liric actual. Nu merge, însă, cel puțin deocamdată, până acolo încât să spargă ea însăși limitele închise ale acestui tip de lirism. Dar având în vedere atât disponibilitatea cat și impresionabilitatea ei efectivă, o surpriză din partea poetei este
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
senzualitatea poeziei sale nu este strigată) care reprezintă pragul liminar de cunoaștere a poeziei feminine. ... Citește mai mult Poezia Angelei Nache se înscrie în tiparele liricii feminine și în același timp se îndepărtează de acestea, întâlnindu-se cu tendințele de iconoclastie ale spiritului liric actual. Nu merge, însă, cel puțin deocamdată, până acolo încât să spargă ea însăși limitele închise ale acestui tip de lirism. Dar având în vedere atât disponibilitatea cat și impresionabilitatea ei efectivă, o surpriză din partea poetei este
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
I s-au decernat Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2000), Premiul „Tânărul jurnalist al anului 2002”, oferit de Fundația Freedom House ș.a. În pofida titlului, prima carte a lui Ș., Firește că exagerez, nu oferă o mostră de iconoclastie lingvistică, ci o paletă variată de modalități poetice, un imaginar bogat; tonalitatea, domoală, este egală și se recunoaște în ea o voce postmodernă: detașată față de ea însăși și față de actul poetic, cu moderație ludică și ironică, mai totdeauna ambiguă. Dacă
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
înfiorarea./ Lumina febrelor refugiindu-se/ în fierul cel vechi al/ unor prea vechi manuscrise,/ nedescifrate uși deschise/ ale unei taverne/ în bobul de grâu”. Vidul interior, proclamat obsesiv, dă la iveală spații unde se înstăpânesc lipsa de iluzii, demitizarea, chiar iconoclastia, uneori textul având rezonanțe de parabolă ironică: „Un șarpe ține loc/ de semn de carte./ Vântul citește la tribună/ decrete urgente despre/ o fericire obligatorie./ La ghișeu, Mona Lisa reclamă/ furtul surâsului”. S. invocă stările de cădere și pustiire, dar
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în „Integral”, la Arghezi sau Bacovia ), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă n-a afectat la el nici o clipă încrederea în poezie și în poem, întâmpinate [...] cu un sentiment cvasireligios: Voronca a fost printre puținii poeți ai vremii sale părând a trăi exclusiv și la o înaltă temperatură lăuntrică pentru și
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Istorija vizantijskoj zivopisi, I, Moscova, 1947; Hans-Georg Beck, Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich, München, 1959; D. Fecioru și Dan Zamfirescu, Literatura bizantină și slavă în vechea cultură românească, RSL, 1963; S. Impellizzeri, La letteratura bizantina. Da Constantino agli iconoclasti, Bari, 1965; Istorija Vizantii, sub redacția lui S. D. Skazkin, I, Moscova, 1967; D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe (500-1453), Londra, 1971; P. P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, îngr. Silvia Panaitescu și Dan Zamfirescu, pref. Dan Zamfirescu, București
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
fi o privire transfigurată, întruchiparea unei închipuiri. De notat că Ibrăileanu folosește pentru "imagine", ca și Eminescu de altfel, un cuvânt care, în acest înțeles strict, a devenit un arhaism, rămas doar cu o semnificație religioasă ori una tehnic-comportamentală (iconografie, iconoclastie, iconoscop etc.): icoană. Conotația originară era însă fertilă, acordând imaginii detașarea transcendentă față de obiectul reflectat, evidențiindu-i întoarcerea privirii: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Vuluptuos joc de icoane și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în chip vital cenzura înțelep ciunii conservatoare, hipnoza schimbării, fascinația fracturilor și ruperii cu orice preț, au trebuit vindecate și modulate de cumințenia stabilității și confortul statu-quoului. Lupta rădăcinilor cu aripile, a sedentarismului cu no ma dismul, a iconoduliei cu iconoclastia, a naționalismului izolaționist cu ecumenismul și cosmopolitismul, a xenofiliei cu xenofobia, tensiunea acțiune/reacțiune ș.a.m.d. reprezintă o constantă istoric-universală inutil de con testat. Și chiar de glosat. E de acceptat și administrat în funcție de contextul energiilor angajate. Ca paseist
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
UE ș.a.m.d. Se visează o Europă socialistă, antiamericană și (deci) filorusă, pradă unor vechi și (demonstrat) falimentare utopii bolșevizante. Egalitarismul ucigaș de valori, relativismul alienant, anticreș tinismul pustiitor de suflete, laxismul disolutiv, fobia la ierarhie, tradiție și meritocrație, iconoclastia distrugătoare de patrimoniu, de specific etno geografic - toate acestea sufocă sulfuros sfera blogurilor. Mare parte din junimea inconștientă, căreia, ca-n Mai-ul parizian din 1968, i s-a urât cu binele, face apel la Troțki, Mao și Che Guevara
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe așteptările publicului din țările-gazdă, va simți numaidecât sufocarea, unilateralizarea și sleirea irepresibil induse de captarea în siajul parlamentar. Policromia universal captivantă și marele atu pe care l-a reprezentat până acum egala deschidere a ICR față de valorile național-patrimoniale și iconoclastia postmo dernității vor deveni în scurtă vreme monovalență, defazare, tribalism, vetustețe parohială. Într-un limbaj apropiat stării de urgență și războiului civil („în scopul păstrării și perpetuării identității naționale“, „stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de permanență
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la Seara lui Bogdan-Pitești. Perioada ocupației germane nu îl va scuti de atitudini „colaboraționiste”, mai discrete totuși decît în cazul unor Arghezi, Galaction sau Ioan Slavici. Treptat, estetismul său de frondă, marcat de voința individualizării și a originalității, renunță la iconoclastie în favoarea iconografiei. Cu același fantezism rafinat, autorul se va întoarce după război „lîngă pămînt”. Etapei fauve îi va lua locul un neobizantinism expresionist, cultivînd stilizarea temelor tradiționale, „htonice”, folclorice și istorizante. Prozele din volumul Din paharul cu otravă sau piesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism, și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat Încă În Integral, la Arghezi sau Bacovia), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă n-a afectat la el nici o clipă Încrederea În poezie și În poem, Întîmpinate, cum am văzut, cu un sentiment cvasireligios: Voronca a fost printre puținii poeți ai vremii sale părînd a trăi exclusiv, și la o Înaltă temperatură
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tot mai mult, spiritul timpului a trecut de la cultul lui W. Reich la acela al lui Dalai-Lama, de la teatrul lui Artaud la zen, de la „mașinile care exprimă dorințe” la „înțelepciune”. Idealul nu mai e acela de a dizolva Eul în iconoclastii îmbătătoare, ci de a găsi fericirea în echilibru, a accede la armonia interioară, a trăi în pace, sănătos și în formă. În mod evident, nu ne mai situăm în prelungirea senzualității „moderate și liniștite” a omului democratic descris de Tocqueville
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism, și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în Integral, la Arghezi sau Bacovia), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă n-a afectat la el nici o clipă încrederea în poezie și în poem, întâmpinate, cum am văzut, cu un sentiment cvasireligios: Voronca a fost printre puținii poeți ai vremii sale părând a trăi exclusiv, și la o înaltă temperatură
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
102 substantive: abdominalgie, apendicectomie, autoacuzație, autoeducație, autoironie, automedicație, balcanologie, bioenergie, calcemie, carmangerie, ciupercărie, claustrofobie, concatenație, conotație, contracepție, conversie, coronografie, demofobie, depresie, difuzie, diglosie, discografie, dizarmonie, ecografie, ecospecie, edentație, emisie, empatie, enterologie, etruscologie, extensie, etnie, filmografie, francofonie, frecție, frezie, hidroizolație, hiperinflație, iconoclastie, imagologie, implantologie, intelighenție, intubație, izometrie, kinetoterapie, levitație, lustrație, malnutriție, mamografie, meloterapie, metaloplastie, microantologie, microbacterie, microchirurgie, microproducție, microsomie, migrație, misandrie, muzicografie, maximafilie, monosemie, naratologie, ocluzie, oscilografie, oscilometrie, paleoarheologie, paranghelie, parapsihologie, parotidectomie, pedofilie, pizzerie, pneumologie, podologie, postgaranție, preselecție, prezentație, pudibonderie, primoinfecție, procesomanie
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
ca și creator sau stăpân al destinului uman. Să fii stăpân al propriului trecut, să-l fasonezi astfel Încât „să scapi de sub imperiul și teroarea zeilor, a Întâmplării brutale și capricioase”, iată cum poate fi explicată, printre altele, profunda și Înverșunata iconoclastie nietzscheniană; acel „Dumnezeu e mort”, aserțiune excesiv Întrebuințată, cel mai adesea prost interpretată, ca o formă simplă și directă de ateism - Nietzsche, care În repetate rânduri s-a apărat de Învinuirea de a fi ca atare! Și, prin această frază
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ar fi avut norocul să Îmbătrânească, s-ar fi depărtat de multe din „excesele” sale din proza sa publicistică, deși, În nici un caz, el nu poate fi văzut ca un „proto-legionar”, cum Îl desemnează Ion Negoițescu Într-un moment de iconoclastie literară tipică unui critic și istoric literar extrem de Înzestrat care, Însă, nici În senectutea sa - dăruită lui de zei, de care bardul nostru național n-a avut parte! - nu și-a găsit echilibrul judecăților sale. 2 Eliade, când l-am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
impută abaterile de la ordinea estetică și politică (N. Davidescu și controversa Caragialeă din celebrul studiu negator intitulat Caragiale, ultimul ocupant fanariot sau inaderența lui la spiritul românesc, iar Eugen Ionescu (autorul vestitului volum de eseuri critice Nuă este mustrat pentru iconoclastia jucăușă, ce-i minimalizează demersurile exegetice: „Pentru atitudinea de respingere nostimă a câtorva scriitori (...Ă Eugen Ionescu nu prea e luat în serios.” 1 Scriind despre câțiva critici și eseiști contemporani, Vladimir Streinu este succint, aproape expeditiv, ceea ce nu exclude
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
care o afișa.” 2 Și mai departe: „Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă.”3 Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: „Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele „vrăjmașe” ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare.”4 Detectându-i cu sagacitate anumite contradicții, Grigurcu admite condescendent: „Aplicațiile criticii lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
În moschee nișa goală de rugăciune orientată către Mecca denotă prezenta lui Allah. În principiu, în raport cu Nirvana, nici Buddha, ca transcendență, nu are reprezentare iconografică. Deci absența reprezentării sacrului este prin ea însăși o aserțiune a prezenței și existenței sale. Iconoclastia a fost și în creștinismul secolului al VIII-lea și mai târziu în elementele reformei protestante continuarea influenței sintoismului, iudaismului, islamismului și în general a universalei credințe dezvoltată de tradiție. Dumnezeu nu poate fi reprezentat. Și dacă simbolistica sacrului din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
impută abaterile de la ordinea estetică și politică (N. Davidescu și controversa Caragialeă din celebrul studiu negator intitulat Caragiale, ultimul ocupant fanariot sau inaderența lui la spiritul românesc, iar Eugen Ionescu (autorul vestitului volum de eseuri critice Nuă este mustrat pentru iconoclastia jucăușă, ce-i minimalizează demersurile exegetice: "Pentru atitudinea de respingere nostimă a câtorva scriitori (...Ă Eugen Ionescu nu prea e luat în serios." Scriind despre câțiva critici și eseiști contemporani, Vladimir Streinu este succint, aproape expeditiv, ceea ce nu exclude prețuirea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
dominatoare pe care o afișa." Și mai departe: "Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă." Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: "Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele "vrăjmașe" ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare." Detectându-i cu sagacitate anumite contradicții, Grigurcu admite condescendent: "Aplicațiile criticii lui Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
noi „înfiorați” la numele unui Titu Maiorescu, amplu, abundent înjurat și el?! Nu am fi reacționat oare, ca orice tânăr etern de pe toate meridianele literare, neglijându-ne înaintașii, într-o frondă splendidă, nu ne-am fi așezat într-o comodă iconoclastie ca într-o ideologie posibilă, cum o fac tinerii de azi... și poate e bine că o fac? Dar... care era viața noastră de zi-cu-zi, care era viața mea „privată”, atunci? Continuam să viețuiesc în camera mare, cu patru geamuri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Geo Dumitrescu, la rândul său, nu a continuat pe nimeni? De bună seamă că da. El a continuat spiritul avangardei antebelice (îl aflăm inclus, de altfel, în Antologia literaturii române de avangardă a lui Sașa Pană, din 1969), prin cultivarea iconoclastiei, a dispoziției sarcastice, a revoltei antifilistine și a democratizării limbajului poetic. E „disident“ totuși față de suprarealismul care a dominat avangarda istorică, fără contingențe, așadar, cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca ș.c.l., el fiind mai degrabă, și cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]