60 matches
-
lui involuntară. În plus, toate civilizațiile contemporane sunt supuse astăzi retoricii imaginii, căci nicio societate nu se (mai) poate apăra de seducția publicității (religia contemporană a obiectului). În definitiv, prin ce s-ar mai putea motiva astăzi confruntarea iconoclaștilor cu iconodulii? Care ar mai putea fi miza intoleranței față de imagine? Dacă poate fi înțeles procesul psihic al nevoii de (auto)reprezentare, dacă filosofia utilizează azi variate tipologii ale imaginii, iar știința desparte senzorialul de imaginar, dacă pot fi sistematizate structurile imaginarului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din acest capitol fac parte dintr-un studiu pe care l-am publicat sub titlul: "Imaginarul identitar românesc, între visul basileic și realitățile locale". Mesina (coord.), Discursul identitar la români 125-50. 20 Oikonomia: concept discutat de Marie-José Mondzain în legătură cu textele iconodulilor din perioada crizei iconoclaste bizantine (secolele VIII-IX); el adună semnificații multiple, reieșite din întâlnirea doctrinei Întrupării (imaginea naturală a divinului) și a icoanei (imaginea artificială) cu planul politic creștin de gestionare a bunurilor terestre de către instituția imperială și ecclesie. Conceptul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
iubesc! stimă și respect, te-am pupat! să fii cuminte, da? ciupiturile faciale în intoxicația voluntară cu alcool, parcurgem stadiile ei, da? semințele spațiu sparte în dinți, alternativă la timpul regăsit de tip Proust, ezită, chip de somn își zugrăvește, iconodul, halta Pietrișul panoul, tren de noapte dincolo de geam, găoace pentru subiecți embrionari, să nu crezi că am plecat vreodată de acasă! cele nouă luni ajunse peisaj feroviar, Ruginoasa garnitură staționară pentru Iași, perechea la a doua tinerețe tace, controlorul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
spiritualitate pură, era încă activă în această parte de lume. În disputa iconoclastă se înfruntă, de fapt, două concepții asupra religiei și, dincolo de aspectele pur spirituale ale conflictului, două culturi, două arii geografice si două grupuri sociale. Sînt de partea iconodulilor (cei care adoră icoanele) toți cei legați de o credință primitivă și de o religie sensibilă, numeroși în rîndurile femeilor, călugărilor, reprezentanților claselor populare, în Grecia, ca și în capitală. De partea iconoclaștilor (cei care sfarîmă icoanele), se află provinciile
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mai multor tratate de dogmatică, își propune să taie din rădăcină o superstiție pe care o consideră eretică. Populații întregi venite din Siria sau Armenia, provincii iconodule, sînt deportate în Tracia sau Bizanț. Icoanele bisericilor sînt sfărîmate, frescele distruse, cărțile iconodulilor arse. Relicvele sînt aruncate și uneori înseși bisericile sînt dezafectate și transformate în cazarme sau grajduri. Înalții funcționari ai provinciilor occidentale sînt urmăriți, iar călugării sînt cu miile închiși, torturați, mutilați și, în cele din urmă, trimiși la moarte.în timpul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
esențială în modul de înțelegere al iconicului. În timp ce pentru iconoclaști nu se poate considera ceva a fi ca icoană decât dacă este identic cu prototipul, astfel fiind exclusă orice reprezentare, rămânând a fi creditată doar Euharistia, sângele și trupul Domnului, iconodulii consideră că Sfintele Daruri nu pot fi o icoană tocmai din cauza identității cu Prototypos-ul lor. Reprezentarea în icoană a lui Hristos este, pentru iconoclaști, o greșeală în două planuri, mai întâi pentru că este o încercare de reprezentare a Celui ce
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
mult rolul de punct de pornire, context în care hermeneutica bizantină cunoaște în această vreme o nouă dimensiune. Această tendință de justificare în planul rațiunii, și nu doar al temeiului oferit de textele Tradiției, este foarte limpede și în rândul iconodulilor, cel mai bun exemplu fiind cel al lui Ioan Damaschin. În prima parte a veacului al VIII-lea, Ioan scrie trei tratate împotriva iconoclaștilor. Ceea ce caracterizează maniera de discurs a acestor texte este grija deosebită pentru forma argumentativă, logica formală
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
tămâie pe cap de locuitor. Spun creștere exponențială, deoarece numai la noi această întrecere interactivă de a bate mătănii a dus la „cearta icoanelor”, ca în Imperiul bizantin prin secolele al VIII-lea și al IX-lea, unde lupta dintre iconoduli și iconoclaști a divizat societatea și biserica. Iar am sărit peste cal și am uitat că ce-i prea mult strică! Europa va fi nevoită să ne accepte, așa cum suntem, adică cu tot cu iconoduli și cu icoane, că doar nu în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și al IX-lea, unde lupta dintre iconoduli și iconoclaști a divizat societatea și biserica. Iar am sărit peste cal și am uitat că ce-i prea mult strică! Europa va fi nevoită să ne accepte, așa cum suntem, adică cu tot cu iconoduli și cu icoane, că doar nu în zadar bunica mea dinspre mamă, Domnica Ignătescu, pe la începutul secolului al XX-lea, a vândut o vacă ca să cumpere o icoană, de a rămas de pomina satului. Desprinderea românului de concret este valabilă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
obișnuința popo‑ rului de a venera icoanele și a vedea în ele pe Dumnezeul în care credeau. Această mișcare a sfârșit așadar într‑un faliment total în anul 834 când împă‑ răteasa Teodora a abrogat edictele iconoclaste. În perioada iconoclasmului, iconodulii au fugit de la Constantinopol spre țări deschise și libere: în Arme‑ nia, Grecia, Spania, Franța, Germania, Italia, ceea ce contribuia la răspândirea artei bizantine. La Roma, unde papii ofereau azil politic refugiaților, erau în acea epocă zece mănăstiri cu numeroși monahi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
obișnuința popo‑ rului de a venera icoanele și a vedea în ele pe Dumnezeul în care credeau. Această mișcare a sfârșit așadar într‑un faliment total în anul 834 când împă‑ răteasa Teodora a abrogat edictele iconoclaste. În perioada iconoclasmului, iconodulii au fugit de la Constantinopol spre țări deschise și libere: în Arme‑ nia, Grecia, Spania, Franța, Germania, Italia, ceea ce contribuia la răspândirea artei bizantine. La Roma, unde papii ofereau azil politic refugiaților, erau în acea epocă zece mănăstiri cu numeroși monahi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
din Bizanț și Secretul împărăției. Astfel, în ceea ce privește primul roman, lucrul care "trage după sine lectura neîntreruptă" este "povestea de amor (...), mai ales atmosfera de epocă, luptele de toate felurile din stupul gălăgios care era Bizanțul timpului, înfruntările dintre iconoclaști și iconoduli"770. Măiestria scrisului lui Mika Waltari constă în acea reconstituire a spațiului istoric. Printre scriitorii care au mai abordat aceeași tehnică, autoarea articolului îi menționează și pe Mihail Sadoveanu sau Radu Ciobotea. A doua parte a articolului este intitulată Un
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
române are meritul mult mai mare de a descrie un Eminescu real, eliberat de mitologiile și utopiile critice suprapuse cu el de o sută de ani încoace. Tot „măsurând“ gradul de abatere de la realitate prin diferite strategii de discurs ale iconodulilor și detractorilor, autorul delimitează, fără să aibă aerul că ar face-o cu intenție, zona de „normalitate“ a discursului eminescologic, chiar dacă această zonă pare constituită mai mult din retrageri și palinodii. Discutarea valorizărilor negative ale lui Eminescu din epocă are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
într-o scrisoare privind recomandarea CNCD legată de retragere a simbolurilor religioase din școlile publice, adresată ministrului Educației și Cercetării, care încercase să paseze răspunderea, într-o chestiune atât de fierbinte, Parlamentului. Foarte repede, o tabără să le spunem a "iconodulilor", la fel de redutabilă s-a constituit și cred că trebuie să evităm a transforma acest război de idei, de mentalități, într-o ceartă de vorbe, precizând că știm ce înseamnă la origine cei doi termeni și că-i folosim aici ca să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
vehement împotrivă și de multe ori agresive și insultătoare și se apără de acuzația că acest demers ar fi anticreștin și antireligios, acuzație care reprezintă o deturnare a poziției lor și o punere a problemei într-un cadru străin. Tabăra "iconodulilor" folosind ca tribună în special ziarul Ziua, dar și posturi de televiziune care-și păstrează greu "neutralitatea epistemică", invitându-i pe "iconoclaști", doar pentru a-i trata de anticriști, alături, de altfel, de sindicatele din învățământ (cu cincizeci de mii
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
înțeleagă ca aceasta afirmație pe lângă faptul că sperie copiii, nu reprezintă decât o discriminare la adresa catolicismului. Și întâmplarea a avut loc la o școală cu pretenții din centrul capitalei. Profesor: absolvent de Teologie așteptând să fie hirotonisit. Intervine din tabăra iconodulilor ortodocși, părintele Iustin Marchiș, care se întreabă la Radio Total oare cine sunt aceste organizații și dacă nu cumva un ideolog de serviciu, șef, Diavolul, le dă prin cap astfel de lucruri? În loc să-și vadă de ale lor, de păcatele
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
id="(136, p. 36)"/>. Atestarea legendei În Bizanțul secolului al IX-lea ne sugerează faptul că motivul iconocidului este organic legat de fenomenul iconoclasmului. În primele decenii ale secolului al IX-lea, În spațiul bizantin, dar mai ales În Constantinopol, iconodulii erau persecutați și surghiuniți, iar icoanele erau sparte sau arse. Abia În anul 843, În prima duminică a postului Paștelui (comemorată până astăzi ca fiind sărbătoarea Triumfului ortodoxiei), a fost celebrată solemn - În aceeași biserică Sf. Sofia - reinstaurarea cultului imaginilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ortodoxiei), a fost celebrată solemn - În aceeași biserică Sf. Sofia - reinstaurarea cultului imaginilor. Existența unei legături organice Între legenda iconocidului și curentul iconoclast este confirmată și de următoarea informație. În anul 787, la Niceea, la al șaptelea sinod ecumenic, patriarhii iconoduli au depus - ca un argument Împotriva iconoclaștilor - un document În care se povestea desfășurarea unui act de iconocid. De data aceasta, iconocidul s-ar fi desfășurat Într-o sinagogă din Beirut, În primele decenii ale secolului al IV-lea, În timpul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Isus de pe icoană ; din ea ar fi țâșnit sângele Mântuitorului ; evreii ar fi fost creștinați și sinagoga ar fi fost transformată În biserică <endnote id="(136, p. 35)"/>. Se pare că și datorită acestui argument, la sinodul de la Niceea iconodulii i-au Învins temporar pe iconaclaști (până la sinodul din 815), astfel că s-a reinstaurat În chip solemn cultul icoanelor, care puteau fi acum venerate (proskynesis), dar nu adorate (latria). Cercetătorii din domeniul istoriei religiilor Încă nu au stabilit cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu corpul simbolic al puterii creștine, vor înlocui după anul 330, prin mozaicuri, fresce și icoane sau prin monedele bătute, "chipurile" înaintașilor păgâni din ceremonialurile funerare urbane (precum și spiritele lor protectoare). Datorită activității clericale asidue de prozelitism, susținute de basileii iconoduli și de teocrația bizantină, dar și de mai tinerele puteri creștinate, se vor răspândi în diocezele imperiului îndeosebi icoanele și iconografia narativă în frescă. Imaginea, la rândul ei, va reda sintetic și fidel conceptul de putere creștină, ca în cazul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginile religioase, intermitent, în două etape succesive (730-80 și 813-43), ascunzând de fapt o profundă sciziune internă, o criză politică și instituțională, care privea, de fapt, înțelesul acordat puterii, dar, implicit, și manifestărilor ei publice, inclusiv prin intermediul imaginii (Mondzain 13). Iconodulii, reprezentați dogmatic de către Ioan Damaschinul, apărau o teologie "vizuală", inteligibilă prin medierea limbajului figural, care poate traduce divinitatea inaccesibilă altcumva simțurilor. Tradiția la care s-a făcut apel a fost din nou cea a idealismului neoplatonic; icoana, al cărei prototip
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a rezumat așadar la christologia ortodoxă, ci a vizat și filosofia puterii într-un stat creștin, precum și politicile lui. Criza iconoclastă a fost și una legată de ceea ce fondează simbolic și practic autoritatea. E adevărat că polemica dintre iconoclaști și iconoduli s-a purtat în jurul unor noțiuni fundamentale pentru tradiția ortodoxă, transferate apoi către lumea post-bizantină, dar unele dintre ele aveau și o foarte mare relevanță politică și pragmatică. Dezbaterile au vizat deopotrivă: pe versantul teologic, relația divin-icoană, asemănarea, trăsăturile chipului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
́konomía, în sensul de plan politico-religios de gestionare a bunurilor terestre de către instituția imperială și ecclesie, implicit a destinului imaginii artificiale (a figurii sacre). Acest din urmă concept este pe larg discutat de Marie-José Mondzain în legătură cu textele iconodulilor din perioada crizei icoanelor, pentru care a constituit un adevărat punct de referință în tratarea problemelor legate de mímēsis, de paideía, precum și de strategiile politice de guvernare teritorială − determinate de un eșafodaj de natură sacră: imaginea naturală christică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în argumentările iconofililor cu privire la relația dintre invizibil și vizibil, sacru și material, lege divină și canon ecclesial sau coduri laice. Cum demonstrația conduce la faptul că planul Întrupării și planul diseminării creștinismului sunt indisolubil legate de imaginea divinului, în discursul iconodul este atacată și demontată tocmai legitimitatea basileilor iconoclaști și politica lor anti-oíkonomía divină. Într-o comunitate creștină, puterea nu putea fi recunoscută fără o doctrină prin care să se poată obține adeziunea comunității la dispozitivul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tipuri de teorii politico-creștine ale puterii, fiecare cu un imaginar aparte, tot mai diferit unul de celălalt odată cu secolul XI. Criza iconoclasmului a lăsat însă urme adânci și în teocrația bizantină: regalitatea sacerdotală, pentru că a reprezentat marea pârghie politică a iconodulilor bizantini (partida monahală a rămas atentă și la patriarh, dar și la papalitatea aliată, opunându-se sacerdoțiului regal), a ajuns să reprezinte esența absolută a puterii. Ritualul oncțiunii împăratului de către patriarh, precum și relația instituțională dintre cei doi devin chestiuni de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]