59 matches
-
replica sa grotescă, Hameleonul. De ce oare tocmai Crocodilul este singurul în măsură să-l prindă pe Inorog? Mai întâi, pentru că el pare vânătorul absolut, imbatabil, cel care nu dă greș, din colții căruia nimeni nu are scăpare. Nu întâmplător, în Iconologia cavalerului Cesare Ripa, el simboliza, pe lângă dejun și desfrâu, și "persecuția"18. Pe de altă parte, Inorogul este, așa cum ni-l înfățișează mitul medieval, animalul ce nu poate fi vânat decât prin intermediul unui vicleșug cu implicații erotice. În scenariul cantemirian
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și manie în arta europeană. de la 1520 până la 1650 și în prezent, traducere de Victor H. Adrian, prefață de Nicolae Balotă, postfață de Andrei pleșu, Editura Meridiane, București, 1973, p. 323-326. 42 Jean-Pierre Jossua, op. cit., pp. 33-34. 43 Cesare Ripa, Iconologia di Cesare Ripa Perugino, Cavalier di Ss. Mauritio et Lazaro, Venetia, Presso Cristoforo Tomasini, 1645, p. 670. Iată și descrierea emblemei: "Giovanetta, la quale accrrezzi con le mani un'Alicorno, perche come alcuni scrivono, questo animale non si lascia prendere
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și manie în arta europeană. de la 1520 până la 1650 și în prezent, traducere de Victor H. Adrian, prefață de Nicolae Balotă, postfață de Andrei pleșu, Editura Meridiane, București, 1973, p. 323-326. 329 Jean-Pierre Jossua, op. cit., p. 33-34. 330 Cesare Ripa, Iconologia di Cesare Ripa Perugino, Cavalier di Ss. Mauritio et Lazaro, Venetia, Presso Cristoforo Tomasini, 1645, p. 670. Iată și descrierea emblemei: "Giovanetta, la quale accrrezzi con le mani un'Alicorno, perche come alcuni scrivono, questo animale non si lascia prendere
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Gombrich le consideră linguistics of the image. În literatură, acest tip de limbaj importă elemente ale discursului pictural pentru a spori accesul la vizibilitatea expresiei verbale. Se poate vorbi astfel despre o anume: lingvistică a imaginii și despre o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Jacques Derrida crede că este al scriiturii . Un teritoriu în care, printr-o mișcare lentă, ceea ce tinde să se adune sub numele de limbaj începe să se lase exprimat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
scrierea din paginile cărților. Tot din această perspectivă, prin felul în care contorsiunile lumii, tensiunea mâinii sau starea de spirit a lui Velasquez, Hals ori Petrașcu lasă urme în formele imaginii, pictura nu mai este nici lingvistică a imaginii, nici iconologie a textului, ci trece în teritoriul despre care Derrida crede că este al scriiturii. Din aceeași perspectivă, se pare că acest ceva, adică scriitura, ca obiect de studiu al gramatologiei este:.Ea detronează vorbirea, în sensul gramatologic al cuvântului, din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
opera lui Tom Phillips. Această secvență constituie o articulație importantă în construcția lucrării, pentru că atrage atenția asupra comunicării prin ceea ce W.J.T. Mitchell consideră că este limbajul vizibil, aflat la limita dintre o anume lingvistică a imaginii și o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Derrida crede că este al scriiturii. Se consideră că plasarea cercetării în acest teritoriu, în care sunt denumite gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, în care este
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
periferie”; filosofia culturii, estetica, teoria și istoria literară - prin contribuțiile referitoare la problema „specificului național” sau a raporturilor dintre „tradiționalism” și „modernism”; alte domenii ale științei literaturii, axate pe tema circulației și receptării operei literare: sociologia literaturii sau estetica receptării; iconologia, ca ramură a istoriei artei, În ceea ce privește imaginile transmise prin limbaj figurativ; disciplinele sistemelor generale: teoria comunicării, cibernetica, semiotica, gramaticile formale - nu atât printr-o atenție specială acordată imagologiei, cât prin sugestiile metodologice, tehnicile și conceptele care pot fi aplicate În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
figurative, imaginea plastică sau arhitecturală, potrivit ideii că sesizarea analogiilor existente Între imaginile redate În limbaje diferite (literar sau figurativ) permite identificarea reprezentărilor mentale esențiale, a tiparelor de sensibilitate proprii unei colectivități. Se remarcă, În acest caz, apelul la metodologia iconologiei și a istoriei artei (pentru sesizarea modalităților specific picturale, imagistice, de transmitere și de corespondență a reprezentărilor mentale), ca și apropierea de perspectiva teoretică a studiilor de morfologie a culturii, aflate, de asemenea, În căutarea trăsăturilor stilistice proprii anumitor forme
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Iași, 1986, cap. „Durată și identitate” (ca și bibliografia vehiculată În studiile de aici). Vezi Pierre Francastel, Realitatea figurativă, Editura Meridian, București, 1972; Erwin Panofsky, Ideea, Editura Univers, București, 1975; Udo Kultermann, Istoria istoriei artei, Editura Meridian București, 1977 - pentru iconologie. Pentru care vezi Alexandru Duțu, Modele, imagini..., ed. cit., pp. 5-29, 263; Al. Duțu, Literatura comparată..., ed. cit., pp. 44-45, 50-51. Idem, Călătorii, imagini..., ed. cit., pp. 18-19. Am expus aici, schematic, traseul de studiu al istoriei culturale, așa cum Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
citească. Secolul XX, obosit de-atîtea idei, se dezvață de citit și începe să creadă din nou, mai întîi în imagine. Crede, cu naivitate, că se eliberează de constrîngerile a ceea ce numește "ideologie" printr-un nou cult al imaginilor, altfel spus iconologie, această ideologie înrăutățită. Iconoclastă, Reforma a ajutat la trecerea, în sensul lui Peirce, de la icoană la simbol. Ideoclaști, iconolatri, ne întoarcem de la simbol la icoană. Către un nou Ev Mediu. CONTRAREFORMA CATODICĂ Poezia nu este nici adevărată, nici falsă. Ea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
repetiție) Arheocentrat LINIE (istorie, Progres) Axată pe viitor PUNCT (actualitate, eveniment) Autocentrat: cultul prezentului VÎRSTĂ CANONICĂ BĂTRÎNUL ADULTUL TÎNĂRUL PARADIGMA ATRACȚIEI MYTHOS (mistere, dogme, epopei) LOGOS (utopii, sisteme, programe) IMAGO (afecte și fantasme) ORGANON SIMBOLIC RELIGII (teologie) SISTEME (ideologii) MODELE (iconologie) CLASA SPIRITUALĂ (DEȚINĂTOAREA SACRULUI SOCIAL) BISERICA (profeți și clerici) Sacrosanct: DOGMA INTELIGHENȚIA laică (profesori și erudiți) Sacrosanct: CUNOAȘTEREA MASS-MEDIA (difuzori și producători) Sacrosanct: INFORMAȚIA REFERINȚA LEGITIMĂ DIVINUL (așa trebuie, e sfînt) IDEALUL (așa trebuie, e adevărat) PERFORMANTUL (așa trebuie, merge
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Gombrich le consideră linguistics of the image. În literatură, acest tip de limbaj importă elemente ale discursului pictural pentru a spori accesul la vizibilitatea expresiei verbale. Se poate vorbi astfel despre o anume: lingvistică a imaginii și despre o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Jacques Derrida crede că este al scriiturii . Un teritoriu în care, printr-o mișcare lentă, ceea ce tinde să se adune sub numele de limbaj începe să se lase exprimat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
scrierea din paginile cărților. Tot din această perspectivă, prin felul în care contorsiunile lumii, tensiunea mâinii sau starea de spirit a lui Velasquez, Hals ori Petrașcu lasă urme în formele imaginii, pictura nu mai este nici lingvistică a imaginii, nici iconologie a textului, ci trece în teritoriul despre care Derrida crede că este al scriiturii. Din aceeași perspectivă, se pare că acest ceva, adică scriitura, ca obiect de studiu al gramatologiei este:.Ea detronează vorbirea, în sensul gramatologic al cuvântului, din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
opera lui Tom Phillips. Această secvență constituie o articulație importantă în construcția lucrării, pentru că atrage atenția asupra comunicării prin ceea ce W.J.T. Mitchell consideră că este limbajul vizibil, aflat la limita dintre o anume lingvistică a imaginii și o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Derrida crede că este al scriiturii. Se consideră că plasarea cercetării în acest teritoriu, în care sunt denumite gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, în care este
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Deli Orman: „până la os!” - și, cu adevărat, foarte greu poți „vâna” vreun șchiopătat de ritm! - dar, niciodată, un amurg de rimă!), și devine extrem de agreabilă, prin excepționalele gravuri renascentiste, ale lui CESARE RIPA („Cu ilustrații din CESARE RIPA - „DELLA NOVISSIMA ICONOLOGIA” - Padova, 1625). Cartea este segmentată/împărțită după anotimpuri și luni - numite conform tradiției și subnumite, doar aparent, conform simbolisticii antice și/sau renascentiste - în realitate, subtitulatura (extrem de elegant-poetică, trebuie să recunoaștem! - prin frontispicii, cum ar fi: Lacrimi de bazileu, Taina
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Classical Rhetoric, Princeton, 1994, 257-270; A. Quacquarelli, La retorica antica al bivio (L'ad Nigrenum e l'ad Donatum), Roma,1956; idem, Retorica e liturgia antenicena, Roma, 1960; idem, Saggi Patristici. Retorica ed esegesi biblica, Bari, 1971; idem, Retorica e iconologia, Bari, 1982; idem, Fondamenti della retorica classica e cristiana, VetChr, 25, 1988, 127-148; M. L. Clarke, Rhetoric at Rome. A Historical Survey, London, 1953, 148-157; H. Musurillo, History and Symbol: A Study of Form in Early Christian Literature, ThS, 18
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
topindu-se-n uitare.// Ce-ntârziată sau nescrisă lege/ Îngăduie să moară-n Poesie/ Amorul, prefăcut în fărdelege?” (Sonetul CCXCIX). Iubitorul de artă autentică identifică în cartea lui Theodor Răpan, FIIND 365 + 1 Iconosonete, cu ilustrații din CESARE RIPA „DELLA NOVISSIMA ICONOLOGIA” (Padova, 1625), creatorul împătimit de poezia cu formă fixă, Poetul care-i dăruie Cuvântului inefabilul simțirii și al trăirii unice. Sonul este însoțit de imagini adecvate, aduse dintr-un timp străvechi (secolul al XVII-lea), în deplină consonanță cu versurile
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi În 1983 Frédérick Tristan câștigă ca romancier Premiul Goncourt. Un an mai târziu devine profesor de iconologie paleocreștină la Institut des carrières artistiques (Icart) din Paris, unde rămâne până în 1995. în 1996 îi apare la Fayard volumul de față, sintetizând notele sale de curs și experiența de lucru cu studenții. Prin această carte, tradusă la noi la
Metodele lui Frédérick Tristan by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14792_a_16117]
-
locului omului în lume" - s-a recurs la potențarea semantică a vechii "antropologii", care se rezumase la "istoria naturală a omului", înțeleasă ca sumă a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale, la sfârșitul secolului 16, "iconologia" nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o "enciclopedie-etalon a personificărilor". Dar în afara interesului pentru "imagine" (la care trimite etimonul eikon), ce mai are ea comun cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o "enciclopedie-etalon a personificărilor". Dar în afara interesului pentru "imagine" (la care trimite etimonul eikon), ce mai are ea comun cu iconologia din secolul nostru, căreia Panofsky îi fixează ca sarcină căutarea "semnificației ultime a fenomenului artistic" (situată dincolo de intenția artistului) și stabilirea relației ei cu spiritul obiectiv al epocii? În cazul "peratologiei" lucrurile stau la fel. Născîndu-se în marginea radicalului *per-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
început să le publicăm - Pitoresc și melancolie a lui Andrei Pleșu (actualul ministru al culturii), în 1977, studiile de filozofia logicii și eseurile lui Sorin Vieru, lucrarea mea, publicată în 1975, Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, studiile de iconologie și filozofia artei ale lui Victor Stoichiță (actualmente profesor universitar la Fribourg, în Elveția) - nu mai exista nici o urmă din gândirea standardizată a culturilor staliniste. Învățaserăm să gândim și să scriem pe cont propriu și deveneam din ce în ce mai conștienți că reprezentăm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfârșit, iată-mă. Sunt în drum spre Muntele Athos, unde sper să stau până la începutul lui Decemvrie, și îți cer Binecuvântarea părintească cu încrederea că o și am, încă de acum..." Marți, 14 noiembrie 1978 Curios să afle câte ceva despre iconologie, Noica îmi ceruse cu o zi înainte o carte a lui Panofsky. Îi dădusem Architecture gothique et pensée scolastique (împreună cu L'abbé Suger) - cca 200 de pagini: o primesc astăzi de dimineață înapoi, citită pesemne aseară, după ce ne-am despărțit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei, iar În secția de Adynata, și pe cele ale imposibilității ei. Iată de ce avem Morfematica Limbajului Morse, Istoria Agriculturii Antarctice, Istoria Picturii din Insula Paștelui, Literatura Sumeriană Contemporană, Instituții de Docimologie Montessoriană, Filatelie Asiro-Babiloniană, Tehnologia Roții În Imperiile Precolumbiene, Iconologia Braille, Fonetica Filmului Mut...” „Ce-ați zice de Psihologia Mulțimilor În Sahara?” „Bun”, zise Belbo. „Bun”, zise Diotallevi cu convingere. „Dumneata ai putea colabora. Tinerelul are stofă, nu-i așa, Jacopo?” „Da, l-am mirosit imediat. Ieri-seară a construit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe de altă parte, ea nu este așa ceva fără să o vedem contribuind la formarea noilor comportamente colective. Cf. Pierre Francastel, Pictura și societatea. Nașterea și distrugerea unui spațiu plastic, Gallimard, Paris, 1965 și, mai ales, Erwin Panofsky, Eseuri de iconologie. Teme umaniste în arta Renașterii, Gallimard, Paris, 1967 (trad. în franceză de B. Teyssèdre). 91. Georges Devreux, Eseuri de etnopsihiatrie generală, Gallimard, Paris, 1969. Vezi și Robert Kaufmann, Milenarism și aculturație, Ed. de l'Institut de Sociologie, Bruxelles, 1964. 92
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
înregistrare audio-vizuale, folosirea acestor tehnici ca mod de scriere și publicare și, în final, studiul imaginii în sens larg (arte grafice, fotografii, filme, video) ca obiect de cercetare. Prin urmare, specialistul în antropologie vizuală nu devine cineast, după cum specialiștii în iconologie nu sunt obligați să devină pictori sau gravori. În ceea ce privește producerea de imagini ca obiect de studiu, antropologii nu mai pot pleca de la principiul conform căruia membrii unei societăți gândesc și acționează exclusiv în funcție de referințe culturale etnice, simple și omogene. Să
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]