59 matches
-
opera lui Tom Phillips. Această secvență constituie o articulație importantă în construcția lucrării, pentru că atrage atenția asupra comunicării prin ceea ce W.J.T. Mitchell consideră că este limbajul vizibil, aflat la limita dintre o anume lingvistică a imaginii și o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Derrida crede că este al scriiturii. Se consideră că plasarea cercetării în acest teritoriu, în care sunt denumite gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, în care este
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Gombrich le consideră linguistics of the image. În literatură, acest tip de limbaj importă elemente ale discursului pictural pentru a spori accesul la vizibilitatea expresiei verbale. Se poate vorbi astfel despre o anume: lingvistică a imaginii și despre o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Jacques Derrida crede că este al scriiturii . Un teritoriu în care, printr-o mișcare lentă, ceea ce tinde să se adune sub numele de limbaj începe să se lase exprimat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
scrierea din paginile cărților. Tot din această perspectivă, prin felul în care contorsiunile lumii, tensiunea mâinii sau starea de spirit a lui Velasquez, Hals ori Petrașcu lasă urme în formele imaginii, pictura nu mai este nici lingvistică a imaginii, nici iconologie a textului, ci trece în teritoriul despre care Derrida crede că este al scriiturii. Din aceeași perspectivă, se pare că acest ceva, adică scriitura, ca obiect de studiu al gramatologiei este:.Ea detronează vorbirea, în sensul gramatologic al cuvântului, din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
opera lui Tom Phillips. Această secvență constituie o articulație importantă în construcția lucrării, pentru că atrage atenția asupra comunicării prin ceea ce W.J.T. Mitchell consideră că este limbajul vizibil, aflat la limita dintre o anume lingvistică a imaginii și o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Derrida crede că este al scriiturii. Se consideră că plasarea cercetării în acest teritoriu, în care sunt denumite gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, în care este
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Gombrich le consideră linguistics of the image. În literatură, acest tip de limbaj importă elemente ale discursului pictural pentru a spori accesul la vizibilitatea expresiei verbale. Se poate vorbi astfel despre o anume: lingvistică a imaginii și despre o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Jacques Derrida crede că este al scriiturii . Un teritoriu în care, printr-o mișcare lentă, ceea ce tinde să se adune sub numele de limbaj începe să se lase exprimat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
scrierea din paginile cărților. Tot din această perspectivă, prin felul în care contorsiunile lumii, tensiunea mâinii sau starea de spirit a lui Velasquez, Hals ori Petrașcu lasă urme în formele imaginii, pictura nu mai este nici lingvistică a imaginii, nici iconologie a textului, ci trece în teritoriul despre care Derrida crede că este al scriiturii. Din aceeași perspectivă, se pare că acest ceva, adică scriitura, ca obiect de studiu al gramatologiei este:.Ea detronează vorbirea, în sensul gramatologic al cuvântului, din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
opera lui Tom Phillips. Această secvență constituie o articulație importantă în construcția lucrării, pentru că atrage atenția asupra comunicării prin ceea ce W.J.T. Mitchell consideră că este limbajul vizibil, aflat la limita dintre o anume lingvistică a imaginii și o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Derrida crede că este al scriiturii. Se consideră că plasarea cercetării în acest teritoriu, în care sunt denumite gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, în care este
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și Hampshire fiind două teritorii cucerite în timpul acestei invazii. Site-ul Last Name Meanings menționează peste 484.838 de persoane care poartă numele Berry. Dincolo de legătură geografică dintre nivelul meta-metaformei și numele Berry, ultimul nivel are o semnificație importantă datorită: * iconologiei emblemei, care se aseamănă cu dungile din faimosul model în carouri, un semn indice al mărcii Burberry; * motoului (Nihil sine labore), un semn al perseverentei lui Thomas Burberry de a-și îndeplini visul. În 1901 figură cavalerului ecvestru, parte a
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
să le ceară zeilor indurare? "Natură, esti zeița mea, doar ție Și legii tale îmi închin viață" (Regele Lear, I, 2) Russell A. Fraser în Shakespeare's Poetics în Relation to King Lear ("Poetica lui Shakespeare în raport cu "Regele Lear") discuta iconologia piesei și conceptele de providența, ordine, soarta, anarhie, voința. Paul Scofield interpretează rolul regelui Lear într-o producție brechtiană în regia marelui Peter Brook, la Stratford și Aldwych. Zoe Dumitrescu-Bușulenga în Influențe shakespeariene în trilogia dramatică a lui Delavrancea, în
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de a construi după propriile sale planuri. În acest caz, termenul ctitor se integrează perfect discursului mitologiei politice (Raoul Girardet), punând Împreună componenta aulică, o expresie a forței acestuia de a edifica printr-un ordin-directivă-indicație, ce va fi transferat În iconologia encomiastică În gest, gestul fondator, și componenta ideologico-utopică prin care potentatul descrie o realitate viitoare și le-o prescrie supușilor săi. Arhitectura este legată mai ales pe această filieră religioasă de elementul fondator, de aici și comportamentul ostil față de concurența
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
gr. peira) omenești, limita devine prudență (phronesis) în etica aristotelică sau "fenomenologie a limitei și a atitudinilor față de limită", pe care autorul o numește peratologie. Împreună cu hermeneutica (filosofică la Gadamer, care recomanda "fuziunea orizonturilor", și științifică la W. Dilthey), cu iconologia și imagistica, peratologia devine partea centrală a antropologiei filosofice vechi și actuale. (36, pp. 182-194) Pentru că este vorba de "ființă", se poate adăuga că, în cartea sa din 1996 dedicată noului spirit al antropologiei, comentată de noi în prima parte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Sculptorul realizează o aparentă cezură între capul poetului, a cărui privire se proiectează vizionar în zare, și blocul de piatră, stânca pe care sunt înlănțuite prometeic trupurile, corpul propriei sale creații. Sculptorul reia mitul lui Prometeu -, vehiculat în literatura și iconologia romantică -, al geniului pedepsit pentru cutezanța sa, însă îl deturnează simbolist. Corpurile înlănțuite, cărora Mircea Deac le atribuie o funcție alegorică, stau sub semnul unui prizonierat dureros al materiei, sunt suferinde, asemeni corpurilor antrenate într-o spirală haotică din cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
denudarea corporalității ca simbol negativ al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin care nuditatea corespunde purității, fiind conotată pozitiv, iar vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
paradoxal de chiar lumina sfințeniei, complicitate care ține de estetica decadentă a supralicitării tensiunii dintre contraste. Putem împinge mai departe această situare într-o lectură verticală a tabloului, prin împărțirea sa între cele două volete, urmărind o altă analogie. În iconologia tradițională, la picioarele crucii pe care este răstignit Mântuitorul apare un craniu, alegorie a vechiului om, încarnat în persoana lui Adam, pe care, prin sacrificiul său, Iisus îl eliberează. Inversând ordinea de lectură a voletelor, avem în persoana Sfântului Ioan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe de altă parte, ea nu este așa ceva fără să o vedem contribuind la formarea noilor comportamente colective. Cf. Pierre Francastel, Pictura și societatea. Nașterea și distrugerea unui spațiu plastic, Gallimard, Paris, 1965 și, mai ales, Erwin Panofsky, Eseuri de iconologie. Teme umaniste în arta Renașterii, Gallimard, Paris, 1967 (trad. în franceză de B. Teyssèdre). 91. Georges Devreux, Eseuri de etnopsihiatrie generală, Gallimard, Paris, 1969. Vezi și Robert Kaufmann, Milenarism și aculturație, Ed. de l'Institut de Sociologie, Bruxelles, 1964. 92
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Julia, Dicționar de filozofie, ed. a II-a, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009. Dumitrescu, Sorin, Iconostasul roman de la Scala Coeli: biografia unei sinteze stilistice, Anastasia / Institutul Cultural Român, București, 2005. Dumitrescu, Sorin, Noi și Icoana (I): 31+1 de iconologii pentru învățarea icoanei, Fundația Anastasia, București, 2010. Dumitru, Luiza Maria, Sacrul monstruos: mitologiemitistoriefolclor românesc, Editura Paideia, București, 2007. Durand, Gilbert, Aventurile imaginii: Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de "impresionare" a privitorului este unul suficient de evident, reușind să trezească, prin realismul reprezentării, intense trăiri spirituale. 520 Andrei Kuraev, op. cit., p. 79. 521 Nichifor Crainic, op. cit., p. 152. 522 Sorin Dumitrescu, Noi și Icoana (I): 31+1 de iconologii pentru învățarea icoanei, Fundația Anastasia, București, 2010, pp. 646-647. 523 Omul de oțel (traducere din limba engleză). 524 Arthur C. Danto, After the End of Art. Contemporary Art and the Pale of History, Princeton University Press, New Jersey, 1993, pp.
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
valabilă mai mult pentru imaginea-indice (fotografie sau film) decât pentru imaginea-icoană, reprezentarea elaborată și deliberată, convențională și codată, savantă și asemănătoare, cea din care Pafnofsky (în ciuda unor aprecieri sumare despre cinematografia mută) și-a făcut ținta exclusivă a metodei sale, iconologia. În concluzie, trebuie să ținem amândouă capete ale lanțului, să trecem printre Scylla și Charybda. Nu, nu există percepție fără interpretare. Nu există un grad zero al privirii (prin urmare, nicio imagine în stare brută). Nu există un strat documentar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vorbi în cazul lui de o "sinteză precipitată"? O istorie a privirii trebuie să fie indisolubil legată de aceste diferite laturi, fiecare făcând obiectul unei discipline separate și separatoare: istoria Artei tratează tehnicile de fabricare, efectele de stil și școala; iconologia sau semiologia tratează aspectul simbolic al operelor (fie elucidând imaginea cu ajutorul mediului ei intelectual, fie printr-o analiză internă a formelor); istoria mentalităților va trata influențele și locul imaginilor în societate. Astfel se face diviziunea muncii academice: prin abstragere și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
voci din off). Aceste patru deficite sunt fapte obiective, nu judecăți de valoare. Și întreaga artă a cinematografiei constă în a le "turna". Fuziunea lor cristalizează o subiectivitate colectivă. Valorile timpului sunt "golurile" imaginii răsturnate în "plinuri"; ideologia lui, o iconologie sui generis. Ceea ce se numește "noua gândire" nu este, fără îndoială, decât eternul negândit al imaginii actualizate de mașinile noastre de vizionare. Rațiunea iconică roade inexorabil "Rațiunea grafică", iar suprapunerea celor două face momentul nostru cultural, fotografie tremurată pasibilă de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
periferie”; filosofia culturii, estetica, teoria și istoria literară - prin contribuțiile referitoare la problema „specificului național” sau a raporturilor dintre „tradiționalism” și „modernism”; alte domenii ale științei literaturii, axate pe tema circulației și receptării operei literare: sociologia literaturii sau estetica receptării; iconologia, ca ramură a istoriei artei, În ceea ce privește imaginile transmise prin limbaj figurativ; disciplinele sistemelor generale: teoria comunicării, cibernetica, semiotica, gramaticile formale - nu atât printr-o atenție specială acordată imagologiei, cât prin sugestiile metodologice, tehnicile și conceptele care pot fi aplicate În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
figurative, imaginea plastică sau arhitecturală, potrivit ideii că sesizarea analogiilor existente Între imaginile redate În limbaje diferite (literar sau figurativ) permite identificarea reprezentărilor mentale esențiale, a tiparelor de sensibilitate proprii unei colectivități. Se remarcă, În acest caz, apelul la metodologia iconologiei și a istoriei artei (pentru sesizarea modalităților specific picturale, imagistice, de transmitere și de corespondență a reprezentărilor mentale), ca și apropierea de perspectiva teoretică a studiilor de morfologie a culturii, aflate, de asemenea, În căutarea trăsăturilor stilistice proprii anumitor forme
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Iași, 1986, cap. „Durată și identitate” (ca și bibliografia vehiculată În studiile de aici). Vezi Pierre Francastel, Realitatea figurativă, Editura Meridian, București, 1972; Erwin Panofsky, Ideea, Editura Univers, București, 1975; Udo Kultermann, Istoria istoriei artei, Editura Meridian București, 1977 - pentru iconologie. Pentru care vezi Alexandru Duțu, Modele, imagini..., ed. cit., pp. 5-29, 263; Al. Duțu, Literatura comparată..., ed. cit., pp. 44-45, 50-51. Idem, Călătorii, imagini..., ed. cit., pp. 18-19. Am expus aici, schematic, traseul de studiu al istoriei culturale, așa cum Îl
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
locului omului în lume“ - s-a recurs la potențarea semantică a vechii „antropologii“, care se rezumase la „istoria naturală a omului“, înțeleasă ca sumă a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale, la sfârșitul secolului XVI, „iconologia“ nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o „enciclopedie-etalon a personificărilor“. Dar în afara interesului pentru „imagine“ (la care trimite etimonul eikon), ce mai are ea comun cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o „enciclopedie-etalon a personificărilor“. Dar în afara interesului pentru „imagine“ (la care trimite etimonul eikon), ce mai are ea comun cu iconologia din secolul nostru, căreia Panofsky îi fixează ca sarcină căutarea „semnificației ultime a fenomenului artistic“ (situată dincolo de intenția artistului) și stabilirea relației ei cu spiritul obiectiv al epocii? În cazul „peratologiei“ lucrurile stau la fel. Născându-se în marginea radicalului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]