1,217 matches
-
în același timp, de a pătrunde cu agerime și răceală sub pielea străinului: Era oare un impostor? Un șarlatan amator? Sau un escroc experimentat și perfid? Sau poate doar un țicnit mărunt, inofensiv? Un neamț covîrșit de vinovăția istorică? Un idealist care visa să reformeze omenirea? Un dement, bolnav de ambiție? O femeie hărțuită care se pretează la un act disperat? Un evreu din diaspora superentuziast? Un intelectual francez blazat, avid de senzații tari? Sau, pur și simplu, o momeală pe
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Republicanii lui Bush au înțeles înaintea Europei că o țară precum România are un potențial de... europenitate deloc neglijabil. Cred, de asemenea, că o lume în fruntea căreia se află oameni pragmatici e mai sigură decât una condusă de diverși idealiști, mai mult sau mai puțin de celuloză. Nu trăim în vremuri de perfecțiune morală. Dorința de revanșă a radicalilor din lumea arabă a atins cote inimaginabile. Nu dă bine în mediile academice ologite de corectitudinea politică să evoci "conflictul civilizațiilor
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
lepădătură" (Ibidem, p. 25; cum se vede, traducerea lui Al. Talex este destul de stângace - n.n.). Tot așa, va vedea în Troțki, un "bolșevic cu conștiința nealterată" (Op. cit., p. 37). Reacția lui Panait Istrati este, așadar, efectul gravei deziluzii a unui idealist. Spre deosebire de Fundoianu, care judeca, în 1935, stările de lucruri de pe poziția filosofului de factură existențialist-șestoviană, opus "falselor evidențe" ale rațiunii constrângătoare și oricărui program susceptibil să reducă libertatea spiritului individual, și reticent, ca atare, din principiu, în fața oricăror limitări doctrinare
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
și oricărui program susceptibil să reducă libertatea spiritului individual, și reticent, ca atare, din principiu, în fața oricăror limitări doctrinare, prozatorul se manifestă ca o fire pasională, care-și mărturisește fără ocol parțialitatea, decisă de chiar investiția sentimentală. El e un idealist ce nu are nevoie de mari și complicate motivări de natură filosofică pentru a se justifica: totul e esențialmente trăit, la temperaturi și tensiuni maxime, scoase de sub regimul speculației intelectuale. "Mărturia sunt eu - scrie el -, imparțialitatea o ignor. Și eu
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
și al "puterii"; primele bănuieli, cele esențiale, țin, cum notează într-un loc, de "moralitatea puterii revoluționare" (p.78). Lipsită de un substanțial fundament etic, acțiunea Puterii în planul deciziilor luate pentru comunitate, nu are pentru el nici o valoare. Decepția idealistului mereu încrezător în numitul "optimum etic" este atât de mare, angajamentul său sentimental se afirmă atât de puternic, încât tot ceea ce ar putea fi dictat de tactici momentane ori strategii pe termen mai lung ale regimului nu mai interesează. Este
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
a ceea ce Paul Ricoeur numește "rolul deciziei politice și exercitarea forței de către puterea publică" (v. Op. cit., p. 253) sunt atât de frapante și scandalos-abuzive și mincinoase, încât nu mai pot primi decât o replică pe măsura celei date de Istrati. "Idealist" sau nu, orice om de bună credință ar fi trebuit să reacționeze în aceeași termeni - numai că, așa cum notează în câteva rânduri scriitorul - prea mulți dintre "scribii" invitați să zugrăvească o imagine cosmetizată a realităților și ideologiei sovietice s-au
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Papini desfășoară fastidios această ispită, o argumentează analitic: "E știut de toată lumea că ești vistiernicul grupului și se zvonește că banul te-a înveninat cu otrava lui... De aceea, Caiafa, care e om de afaceri și nu prea crede în idealiști, se va încrede în tine, pe când, dimpotrivă, nu s-ar încrede în nici unul din tovarășii tăi". Iuda consimte, în fine, sub o anumită presiune. Slăbiciunea iscariotenului devine astfel criteriul primordial al alegerii lui pentru a comite vânzarea. Prin mobilul pactului
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
fatidicul 11 septembrie 2001. Dacă o bună parte din poemele lui Adonis ar fi fost citite la vremea lor de cine ar fi trebuit, poate că azi lumea ar fi fost mai bună, mai pașnică - se amăgesc cu gîndul unii idealiști incorijibili, sugerîndu-le post festum americanilor să fi aruncat cărți și nu bombe deasupra Irakului. Iar "dacă cine citește cărți nu trage cu pușca", - cum opinia un comentator, referindu-se la prezența lumii arabe ca invitată de onoare a acestei ediții
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
precădere creatori de valori culturale, ci simpli pioni pe tabla unei istorii pe care totalitarismul roșu și-a impus regulile de joc. Sub egida unui "umanism" tendențios pînă la desfigurare și a unei pretinse revizuiri "democratice" continuă în fond diabolizarea "idealiștilor", "misticilor", "reacționarilor" luați de-a valma, execrați ca "dușmani" ireductibili. Sînt excese ale unei rațiuni deviate, eșuate în excrescențele abuzului său ordonator care sînt ideologiile. în acest sens avea dreptate Michel Foucault să vorbească despre rolul funest al rațiunii ce-
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
degrabă te gîndești la imagini dintr-o banală spălătorie, la cămășile atîrnate deasupra ligheanului din care se scurg neîntrerupt picăturile de apă. Și în acest amestec de lacrimi și vînt nu ai cum să nu ți-l amintești pe simpaticul idealist - o treime om sau doar o pătrime. Această zi marchează fratricidul și suicidul, ca să nu mai punem, desigur, la socoteală răfuiala cu Tatăl și Sfîntul Duh. Să zaci acum sub umbrelă ar fi un semn de trădare, chiar dacă nu poți
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
vieții ca și lucrurilor, cu setea iconoclastă de a trece peste convenții, peste deja-știutul... Aceeași influență asupra artelor scrise, dacă nu și mai adâncă, în fond, a avut-o, cu trei sferturi de secol mai devreme, discipolul lui Kant, filosoful idealist Johann Gottlieb Fichte, cu al său Als ob... (Ca și cum). în realitate totul petrecându-se ca și cum ce par să fie ni se pare nouă că este și în care eul uman joacă rolul esențial, existența identificându-se cu el. * În același
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
parcă să protejeze erorile; într-adevăr, luate individual ori rupte de context, imperfecțiunile par derizorii sau meschine și atunci cel care le comentează se expune ridicolului, fiind taxat de lumea rafinată a literelor autohtone când drept un naiv incurabil sau idealist anacronic, când drept un cârtitor de vocație ori chiar maniac. Se uită însă prea ușor că o cât de mică eroare poate genera, mai ales când vine vorba de poezie, piste interpretative iluzorii ce conduc la comentarii fanteziste, iar interpretul
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
hermeneutică românească, de la care eu și alții să ne putem revendica. Operația n-a reușit, fiindcă impresionismul era dominant. Deci, operația Eliade a reușit numai pe jumătate. Plus, în țară eu eram atacat că eram antimarxist, ceea ce era perfect adevărat, idealist etc., etc., iar în străinătate: ,A! recuperează pe Eliade în contul regimului"! Păi domnu'..., de ce n-ați scris voi prima carte la Paris, și a trebuit să vină un fost pușcăriaș să scrie prima carte franceză despre Mircea Eliade, care
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
profesor plătit cu ora la Facultatea de Litere, redactor la revista "Timpul", colaborator la cotidianul "Monitorul", traducător la Editura Polirom), muncind nu mai mult de șaisprezece ore pe zi pentru un venit cumulat care să acopere întreținerea și coșul zilnic. Idealistul proletar intelectual formulează și o deviză, care în fond îl definește: Dacă tot mă plătesc prost, măcar să fac treabă ca lumea. Așa, în ciuda sistemului!". Și așa, în ciuda sistemului, Radu Pavel Gheo muncește, muncește, muncește... până obosește. Uzură fizică, dar mai
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
ori să confiscam și noi ceva Premii Nobel, domnule. Pe americani poți să-i faci cum vrei, în toate felurile; că românul, șmecher, de ex. - niște idioți. Din cauza naivității, încrederii lor, adesea copilărești... Bine, fie. Sau că ar fi niște idealiști caraghioși, niște liber-schimbiști, mă rog... Sau că se țin de cuvânt, ca plătesc impozitele la timp, ca prostii, cum râde de ei Mitică... în schimb, boala ăstuia este să pară mereu un dăștept și-un descurcăreț, și niciodată un... - o
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
se desprinde ideea că Andriana Fianu s-a impus în lumea literară cu deosebire prin lungul ei periplu, de aproape o jumătate de secol, de redactor de reviste, redactor erudit, discret, caracterizat de abnegație, tact, finețe, cu o memorie prodigioasă, "idealist până la exaltare" (Ioana Pârvulescu), de redactor la "Gazeta literară" de la debutul acesteia, continuând apoi la România literară. într-o vreme, ședințele revistei s-au ținut în casa sa din strada Toamnei, o casă veche, a bunicilor săi, construită spre sfârșitul
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
de radio "Europa Liberă" cu sentimentul că în felul acesta comit un act de rezistență, se opun regimului. Cei mai mulți se tîrau prin viață pur și simplu. Renunțaseră de mult să-și mai pună întrebări despre ceea ce li se întîmplă. Ticălosul, idealistul, lingușitorul, fanaticul, cinicul, generosul, lașul, revoltatul, contemplativul, filozoful, artistul, activistul, securistul, deținutul politic, principialul, resemnatul, învinsul, toți au avut locul lor în visul urît care a durat mai bine de jumătate de secol și din care ne bucurăm să credem
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
care au încercat să facă literatură într-o limbă involuată, fără alte tradiții în ale scrisului decît scrierile bisericești. Apoi, citind prima parte a binecunoscutului poem eminescian Epigonii, nu se poate să nu fii cuprins de admirație nostalgică în fața acestor idealiști, puțin naivi, puțin împiedicați, puțin ridicoli, dar care au defrișat drumul pe care au pășit apoi, în deplină siguranță, scriitorii din generațiile următoare. Lor, acestor oameni ai începutului de drum, le-a dedicat profesorul Leon Volovici (în prezent, cercetător la
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
e cel mai vital dintre poeții grupării de care ne ocupăm, în sensul nu numai al unei erupții discursive de mare energie, dar și în cel al ștergerii aparente a granițelor dintre imaginar și real (pe urmele mai îndepărtate ale idealiștilor romantici germani), ca efect al acestei dezlănțuiri "totale". Visînd (violent) cu ochii deschiși, poetul încearcă a transfera realului mirajele sale precum acei pictori ca Dali sau Magritte care îmbinau perspectiva suprarealistă cu o minuție tehnică realistă: "mi-e foame ronțăi
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
analizele sale politice sunt și savuroase portrete, individuale sau de grup, ale unor indivizi ce-au dezvoltat un raport cu existența bazat pe cecitate morală și ură nemiloasă pentru orice adversar, real sau plăsmuit. Vorbind despre generația „internaționalistă”, a „comuniștilor idealiști”, ce păreau să nu perceapă politicul decât într-o formulă de exprimare extremistă, adică ori socialismul lui Stalin, ori nazismul lui Hitler (ceea ce însemna a disprețui atâtea alte variante antifasciste fără nuanță totalitară, active în perioada interbelică), autorul insistă asupra
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
carte a lui Stephen Koch, Sfîrșitul inocenței. Mircea Iorgulescu dovedește că implicarea lui Panait Istrati în mișcarea socialistă a depășit nivelul a ceea ce îndeobște se numește un compagnon de route. Viitorul scriitor avea o reală vocație politică, iar climatul romantic, idealist, generos, al anilor de început ai socialismului, a constituit pentru el o tentație irezistibilă. Scrie Mircea Iorgulescu: „Nu erau numeroși; nici n-ar fi fost însă nevoie; era chiar mai bine, cu atît mai bine; întotdeauna cei aleși sînt puțini
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
ca Henri Barbusse, impresiile sale după vizita în Uniunea Sovietică. De unde campania de demolare declanșată împotriva omului Istrati (acuzat că ar fi agent al Siguranței) și a operei sale. În realitate, scriitorul nu a fost agentul nimănui. A fost un idealist incorigibil și mai presus de toate, un om obișnuit să spună întotdeauna cu voce tare ceea ce crede. Un „inadaptat” din stirpea lui Hamlet, așa cum îl vede Mircea Iorgulescu: „...despre Istrati se va spune exact ceea ce zicea regele Claudius, regele sperjur
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
am fost dus la Canal, ca urmare a sfatului său că este mai bine să fiu Închis pentru un timp pe care-l vedea limitat, decât să rămân compromis pentru restul vieții. Cât de Înapoiați am fost În modul nostru idealist de a vedea viața mi-o arată Însă cele ce au urmat: puteam să fi fost turnător, securist, etc. și astăzi să dau interview-uri arătând cum mi-am apărat țara, și să mă bucur de o pensie mărită și de
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
de scriitori din lowa, multiplele identități scriitoricești ale Californiei. „Conexiunea Alecart" e un grup de scriitori meta-realiști (cum își spun ei), în majoritate texani, cu un dram de idealism neo-marxist și preferând minimalismul. Eric Williamson definește scriitorul că pe un idealist înfrânt care reflectă realitatea printr-un urlet preschimbat în limbaj și simbol, exprimîndu-și astfel "oroarea față de lumea reală" (Say It Hoț). De altfel, Williamson respinge cu vehemență tradiția elitista a Coastei de Est, găsindu-l chiar și pe Fitzgerald demodat
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
realitatea. Capitalismul nu are nevoie de o artă care cheamă omul la luptă pentru a-și schimba soarta." 25 octombrie 1951 (cursul de Introducere în lingvistică): "în epoca imperialistă apare idealismul în lingvistică. F. de Saussure tratează limba în mod idealist și metafizic, socotind limba ca un sistem în sine, rupt de societate. Este împotriva istorismului și dă întîietate lingvisticii statice. Continuatorii lui, structuraliștii, au accentuat trăsăturile reacționare și idealiste ale teoriei lui Saussure. Ei afirmă că în limbă există elemente
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]