489 matches
-
și chipul uman, în general, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație în fața misterului existenței, este recuperat de către tînăra artistă fără cea mai vagă urmă de
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
directă și o acțiune maieutică, adică o formă discretă și răbdătoare de a ușura nașterea unui nou orizont al privirii. Acela în care Sinele, al autorului, al picturii și al lumii înseși, cu întregul său halou de magie și de idealitate, poate oferi un răspuns și o soluție la crizele multiple în care ne zbatem de atîta vreme ca într-o enormă baie de acizi. În rest, totul poate rămîne ca la început: și convențiile, și codurile, și infinitele strategii ale
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
nici o aripă-n minte,/ nici una sub umăr.// Ea îmi spune: fii cuminte,/ că eu zilele-ți număr.// Tocmai aceasta e marea spaimă:/ viața mă ceartă, mă ține-n palmă". Sare-n ochi ironia care e un mod de-a sugera idealitățile inaccesibile. Inițial un acerb căutător al acestora, poetul se retrage într-o zonă unde suferințele sînt formal luate peste picior, unde limitele și incapacitățile ființei dezolate sînt consemnate cu iluzoria cursivitate a firescului. Degringolada trupeștii alcătuiri nu e decît o
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
fluviile se rostogoleau/ blânde în albia lor/ nici o calamitate/ nu mai vizita pământurile patriei/ ordinea socială era desăvârșită/ anotimpurile minunate/ românii fericiți/ iar toate acestea/ se întâmplau/ într-o dimineață...“: dimineața acelei Românii e și dimineața poetului, în utopie, în idealitatea surpată pe o săgeată îmbrăcată în roșu. Poezie de notație în Seară pogorînd, Eglogă, Stonehenge, cu explicite mărci autobiografice E nevoie mereu, vestind apocalipsa unei lumi care încă mai este, surpată într-o lume viitoare care nu va mai fi
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
Deschiderea să foarte amplă către lume s-a soldat, în mod perdant, cu incapacitatea unor fixări, a unor repere de conștiință stabilă. Labilitatea să internă îl împingea deopotrivă spre superbia demnității și spre deruta compromisului, spre subversiune și spre contemplarea idealității, spre "diferențiere" eroica și spre adaptabilitate. Să nu uităm că a fost marxist-extremist în tinerețe, deci adept fervent al schimbării ordinii sociale prin violență, iar în timpul primului război mondial a scris encomiastic despre căpetenia ocupației germane în România, generalul Mackensen
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
limitare. Situația-limită a "spiritului de geometrie", în raport cu "spiritul de finețe", o reprezintă năzuința de-a geometriza și ceea ce nu se poate supune măsurii (e aci o melancolie a Formei absolute, intangibile, care sporește lirismul, nefiind extranee, ci implicită substanței acestuia). Idealitatea interzisă plînge, leacul său fiind însă, pentru a spune așa, de natură homeopatica, adică o accentuare a "secetoasei" abstractizări: "atunci îți vine să crezi că și/ cercul varsă pe ascuns/ lacrimi/ și îți zici/ nu ar strică puțină secetă/ prin
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
cum s-ar părea, ci ironia, care, după cum specifică reputatul ei teoretician, Vladimir Jankelévitch, "rîde fără pofta și glumește cu răceală". Dacă omul melancolic poate fi, în felul său, fericit, omul ironic e unul prin excelență frustrat, care-și apară idealitatea inițială cu mijloacele negarii și ale autonegării. Actul sau creator este unul als ob, mimînd existența în loc de-a o evocă în concretețea să caldă (Topîrceanu, patronul insuficient recunoscut al unor urmași de succes, precum Geo Dumitrescu ori Marin Sorescu
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
în afară de el (artistul-zeu)... Dacă face un gest, el va crea, el va proiecta în infinit o sumedenie de milioane de lumi". Admițînd, cu mai multă modestie, că un artist autentic creează o singură lume, lumea sa proprie, "concurînd-o" la modul idealității estetice pe cea dată, să admitem implicit "divorțul" său de cea din urmă. Artistul va suferi din pricina ei, în temeiul unei sensibilități în așa fel făurite, încît să nu i se poată întru totul supune, încît să n-o poată
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
topesc în propria lor anvelopa sau se încheagă dintr-o atmosferă cu densități fluctuante. La rîndul ei, Saviana Stănescu compune în șoaptă, dintr-un amestec de cruzime copilăreasca, de clorofila și de perversiuni textuale suprarealiste, siluete spectrale de Infante, de idealități feminine; care, ca la Arcimboldo, se zămislesc dintr-un chiot ludic și sfîrșesc în grave tonalități metafizice.
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
rafinament. Astfel s-a produs - probabil - si mutația: femeia, manifestîndu-si emanciparea, a depășit barierele castității, căutînd dincolo de plăcerile trupului pe cele ale minții. Metamorfozînd trivialitatea fizică în sublim liric. Expresia sentimentului etern al iubirii sfîșiate de luptă dintre realitate și idealitate se propagă intactă revitalizînd o Veneție cinematografică în culorile lui Caravaggio și Tintoretto. Fie că sînt descrise interioarele în care clarobscurul vibrează prin dantele și catifele, fie că se înfățișează degradarea în lumina crudă a zdrențelor pe timp de ciumă
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
lor) lumea dată, impusă prin decrete de către ideologii vremii drept singură și necontestabila realitate, este preschimbata prin imaginea poetica ăntr-un univers al ficțiunii mai adevărat decât cel din ănvătăturile social-istorice ale epocii. Disputa dintre adepții realității date și cei ai idealității visate nu este, de altfel, atât de nouă, ea are ăndepărtate și nobile origini. Căile doar de a impune realitățile și ideologiile au fost diferite an secolul nostru, cel al tuturor totalitarismelor. "Clasicii vedeau idei, romanticii vedeau sentimente", susținea ăntr-un
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Geo Vasile Departe de a fi un hobby, cum este pentru mulți colegi de breaslă, poezia Lilianei Grădinaru, medic, doctor în medicină, membru al Uniunii Scriitorilor din România, este un crez și o vocație, un blazon de idealitate. Poeta face parte din familia sufletelor țări, uneori chiar cu riscul subestimării soluțiilor estetice. Scrie și tipărește cu suflarea timpului în ceafa (8 volume între 1993 și 1999), isi denunță intensă nevoie de confesiune, de identificare, în fond de legitimare
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
ambele poetul menținând „ca nucleu central al portretului masculin, reprezentarea corpului și a feței, care operează contopirea dintre ficțiune și biografie”. Portretul Zburătorului, al lui Hyperion, al „demonului”, este de fapt un autoportret plasat între ideal și real (căutător al idealității, care să cuprindă necuprinsul, întunecat, brunet, cu ochii negri) care s-a constituit încă din primele poeme ale familiei respective și ale cărui elemente nu sau modificat fundamental în timp. Înger și demon ar fi deci prima etapă a seriei
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
logica ei interioară, construcții sensibile și simbolice. Atît în pictura în ulei cît și în grafică, pictorul se plasează la distanță egală, dar și cu un interes egal, față de două mari provocări: materia și spiritul, perisabilul și inalterabilul, imanența și idealitatea. Iar aceste binoame nu sînt doar simple artificii retorice ale demersului critic, ornamente analitice cu un presupus potențial metafizic, ci componente intrinseci și explicite ale viziunii plastice a lui Onisim Colta și ale strategiei lui de creație. La un prim
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a picturii lui Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
din ce în ce mai opace și mai puțin dispuse la mărturisiri, chiar și asupra acelor civilizații care le-au generat și cărora le-au supraviețuit. Integrate lumii elementare, prelungind în eter osatura tainică și capricioasă a pămîntului, aceste lucrări sînt și mesagerii unei idealității prohibite, ai unor curajoase forme de evaziune și, în același timp, trofeele de necontestat ale unei lupte cîștigate, ale unui triumf aproape mistic în plină vîltoare a unei lumi atee și satanizate. într-un fel, piatra, marmura, lemnul și metalul
O dublă aniversare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16740_a_18065]
-
au fost puse uneori în relație cu egolatria macedonskiană (Adrian Marino însuși caracterizează macedonskianismul drept o "categorie morală"), însă ni se pare că nu întrutotul motivat. Căci, pe cînd bardul Nopții de mai era un himeric, nesatisfăcut de doza de idealitate a existenței, Adrian Marino ni se înfățișează ca un pragmatic decepționat de doza de raționalitate insuficientă a idealității. Problema d-sale nu e visul, viziunea corectivă, ci, dimpotrivă, raportul nemijlocit cu un real abordat în datele sale intrinseci, expurgat de
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
însă ni se pare că nu întrutotul motivat. Căci, pe cînd bardul Nopții de mai era un himeric, nesatisfăcut de doza de idealitate a existenței, Adrian Marino ni se înfățișează ca un pragmatic decepționat de doza de raționalitate insuficientă a idealității. Problema d-sale nu e visul, viziunea corectivă, ci, dimpotrivă, raportul nemijlocit cu un real abordat în datele sale intrinseci, expurgat de toate ingredientele "literaturii". Mentalul d-sale realist este, așa cum singur recunoaște, incompatibil cu orice formă de "poezie". Să
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
tineri continuă să rămînă în perimetrul genurilor consacrate și să ,,picteze" conform acelorași rețete tehnice, în fond lucrurile se schimbă decisiv. Pictura nu mai este nici un mijloc de consacrare a unei anumite realități, nu mai este nici o glosă pe marginea idealității sau o formă de acces în spatele materiei, acolo unde așteaptă bucuriile spiritului pur, ci, pur și simplu, o continuă negociere cu limbajul și o tehnică de eliberare a tensiunilor existențiale. Chiar dacă fac expoziții și lucrează la șevalet, în atelier sau
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
sînt tot mai evidente, dar ele nu se pot manifesta altfel decît în cercuri extrem de restrînse și aproape în conspirativitate. însă mutațiile care au loc în conștiința și în mentalitatea artiștilor tineri indică limpede faptul că romantismul și jocul cu idealitatea s-au erodat, că autonomia esteticului a devenit insuficientă și că în orizontul mare al creației spiritul profetic al unei prezențe cvasisacerdotale este pe cale de a fi înlocuit cu proiectul higienic al unui agent sanitar. Dacă expresia nu este acum
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar, pe lîngă interogația de ordin metafizic, pe lîngă indecizia abisală între corporalitatea formei artistice și puterea de seducție a idealității, a spiritului acorporal și pur, artistul român a fost constrîns să facă față și unei alt fel de indecizii: între a picta la comanda unor agenți ai terorii politice sau a refuza colaborarea cu riscul identificării ca dușman, al interdicției
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
Nu este oare universul în noi [...]"" (p. 108). "Ce trib de zei" exclamă Aura Christi și înghesuie pe fiecare pagină cuvinte mari care afundă și mai mult eseul în obscuritate: "absolut", "limanurile supraomului", "miraculos", "olimp", "tectonica" primordială a ființei", "infinit", "idealitate" etc. Patetică, exaltată, orbită de atâta admirație și cu gândul la deviza Țvetaevei: Scrieți, scrieți, scrieți cât mai mult!", Aura Christi formulează și reformulează fraze infinite care nu pot sfârși decât în redundanță. Textul plutește deasupra semnificațiilor, eseurile eterogene nu
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
problemele de limbaj, el nu a avut măcar prezența de spirit de a construi o lume coerentă denotativ, așa cum a făcut-o, de pildă, Corneliu Baba. In inventarul său de forme nu există nici un principiu coagulator și nici o aspirație spre idealitatea care motivează episodicul și îi dă credibilitate dincolo de zbaterile lui efemere. Dacă tuturor acestor elemente le mai adăugăm și unele motive exterioare, cum ar fi, de pildă, boicotul din perioada comunistă, care avea în vedere faptul că pictorul a fost
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
și poeme scurte, o alternanță binevenită pentru cititor, stau sub zodia unei stele duble: a vechilor poeți inițiatici (greci, romani, arabi) și a unui neoromantism elegiac, erotic și meditativ, nescutit de retorică și gestualism, înfiorat totuși de un elan al idealității și al ritmurilor interioare. Nicolae Motoc este un poet învățat, ceremonios, cu anume tentații dannunziene, spectaculare, un oficiant al pozei hipersenzuale, faunești, dar și un virtuoso al reminiscențelor ludice, gata de a-și provoca stări poetice, de a improviza pe
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
mod curent, artiștii tineri continuă să rămînă în perimetrul genurilor consacrate și să ,,picteze" conform acelorași rețete tehnice, în fond lucrurile se schimbă decisiv. Pictura nu mai este nici un mijloc de consacrare a unei anumite realități, nici o glosă pe marginea idealității și nici măcar o subtilă formă de acces în spatele materiei, acolo unde așteaptă bucuriile spiritului pur, ci, pur și simplu, o continuă negociere cu limbajul și o tehnică de eliberare a tensiunilor existențiale. Chiar dacă fac expoziții și lucrează la șevalet, în
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]