68 matches
-
binele și răul) a sufletului omenesc. De la un capăt la celălalt, narațiunea are aspectul unei confruntări în care, spre a ține echilibrul și a interveni cu îndeobște cunoscutul său bun simț dialectic, se implică și Sfântul Petru. Bineînțeles, contrar viziunii idealizante și idilice a originalului, acum câștigul de cauză îl are Aghiuță, acest personaj privilegiat care, cum se va vedea, face una din cele mai spectaculoase cariere în proza fantastică a lui Caragiale. Realizate și ele în scopul obținerii de efecte
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
să creeze o ființă asemănătoare lui, cel din realitate, chiar dacă proiecția aceasta narcisică are și scuza dorinței de idealizare. Însă În procesul trecerii de la realitate la ficțiune, și apoi de la ficțiune la realitate, subzistă doar o vagă percepție a spațiului idealizant. Chiar dacă lupta cu biograficul poate fi percepută În termenii unei bătălii a monștrilor, a unei răfuieli Între tensiunile nerezolvate, pulsiunea jurnalului va fi una scăzută: ea modulează și modelează informul și brutalitatea existenței. Barbara Johnson vedea, ca posibilă metaforă a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
au avut loc în această perioadă, dar și de accentuarea spiritului individualist realizată de gânditorii umaniști"271, Rabelais se dovedește un maestru al răsturnărilor neașteptate de situație, chiar un creator de antiutopie: desolidarizându-se de model și narativizând proiecția filozofică, idealizantă, bucurându-se, până la el, de un atât de generos prestigiu, "abstrăgătorul de chintesență" umanizează, pe alocuri chiar vulgarizează ideea de perfecțiune intangibilă vehiculată de acest tip de literatură care va face carieră și în perioada imediat următoare lui, prin Cetatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încălcării celor trei legăminte preoțești, "de-nfrânare, de sărăcie și de-ascultare", hotărându-se ca în mănăstirea fratelui Ioan fiecare "să-și poată lua femei, să aibă avere și să trăiască după bunul plac". Pas cu pas, fiecare dintre constructele cuminți, idealizante ale Utopiei își pierd substanța, până în punctul în care ele ne apar demonetizate, fantoșe ale idealului de-odinioară. Totul capătă dimensiuni grotești, de la giuvaierurile cu care sunt împodobiți locuitorii acestei lumi și până la festinurile gastronomice încărcate cu slănină peste care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care Bizu află că toate femeile... "numai să vrai și îți cad în brațe". Dar fiul armurierului nu e capabil să-și însușească asemenea vulgară filosofie de viață. De aceea, născută fiind și din "spaima de brutalitatea vieții zilnice", predispoziția idealizantă a sufletului său se vede contrariată tot de alte și alte experiențe ("imaculata" doamnă se mai mărită de câteva ori, femeia unui colonel își otrăvește bărbatul "din dragoste", și tot "din dragoste" o preafrumoasă fată fuge în lume cu un
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unul din motivele menționate sau silit, din primejdie constrângătoare sau dintr-o anumită stare sufletească, nu era stăpân pe sine". Sunt interesante opiniile autorului asupra pruncuciderii și delincvenței minorilor. Aici sunt mai evidente, încă, interpretările lui de un umanism oarecum idealizant. Astfel, Zosin recomandă introducerea obligativității expertizei în toate cazurile de pruncucidere ("este neavenit a se presupune că mama ar putea ucide cu precugetare pe propriu-i prunc"), precum și în cazul infracțiunilor comise de minori. El se oprește cu atenție și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
decât oricare alta, era una în care aptitudinile și capacitățile sale s-ar putea dovedi utile.52a A sperat, în același timp, că se va simți mai bine în mijlocul unor oameni simpli, pe care tindea să-i privească prin optica idealizantă pe care i-au transmis-o unele povestiri ale lui Tolstoi. Poate că modul cum gândea pe atunci Wittgenstein va putea fi mai bine înțeles de cel care citește o istorisire cum este Părintele Serghei. Aici este vorba despre un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
generală a propoziției“ își vor pierde orice putere de atracție. Pe măsură ce se desprinde de supozițiile și ideile călăuzitoare ale Tractatus-ului, Wittgenstein înclină să considere viziunea „logicianului“ asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi integrate în scheme simple. În Tractatus este acceptată în mod tacit supoziția că termenii generali stau pentru „genuri“, adică pentru ceea ce este comun existențelor individuale. Propriu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
realul absolut". Optică analoagă la Pierre Emmanuel: "Poezie, rațiune ardentă" (titlu de eseu, 1949). Adept al idealismului magic, în optica romanticului Novalis (continuând idealismul lui Fichte) poetul e un voyant și un exorcizor, iar poezia: Una și Totul (Jurnal intim). Idealizant, esoteric este și Eminescu, un Eminescu senin suprapus cotidianului, un mitograf până la delir, care, proiectându-se în sublimul "unei lumi ce nu mai este", exultă: "O! te văd, te-aud, te caut..." Altă dată, introvertit, abandonându-se melancoliei și întrebându
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu subtitlul expres: "poezii de dragoste"), dar și în Poemul de purpură și alte poeme (1994) și în alte cicluri. Nălucă hieratică, visată de "mii de ani", ființa-etalon din Cântec vechi, face pereche cu iubita fără corp a lui Eminescu; idealizant la modul mistic, imnograful zboară spre ea pe-un cal alb planând "prin codrii mari de lilii / în veșnică hipnoză". Rostirea incantatorie urmează clar dicteul eminescian: "Și ca o iarbă și ca o amintire / ființa mea de tine să se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de destin inexorabil. Paradoxul lui Labiș, ispitit de iluzia unui "ev aprins", era de a tânji, totodată, după natura primordială, cea caracteristică perechii Eminescu-Sadoveanu. Poetul perceptiv, senzorial, plasticizant era dublat de un fantezist exploziv, plăsmuitor liber pe un fond sentimental idealizant. Pădurea, tărâm de mistere, "ozonul curs pe pale de vânt", fantome benigne și ecouri tonice transgresează în mirific, întreținând o stare de stihialitate ocrotitoare. Niște Sadoveniene (versuri, proză poematică) lăudate de Călinescu (Contemporanul, 28 noiemb. 1958) denunță afinități varii. Comparam
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
organizarea progresivă a conduitelor psihopatice și delincvente. Organizarea psihopatologică poate fi recunoscută la început în paralel cu prevalența vidului („depresia” în sensul cvasi meteorologic al termenului care este exprimată tipic prin desenul caselor), apoi o tentativă de reconstrucție defensivă și idealizantă, dar al cărui scop este negarea suferinței și a sentimentului de pierdere (exprimată de această dată prin plimbarea idilică a mamei și a copilului elefant care merg să mănânce, în vreme ce unul dintre simptoamele cele mai rezistente ale lui Pascal este
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
îi devalorizează. Această acțiune de retragere constituie chiar esența „crimei parentale simbolice”. În ceea ce-i privește, părinții retrag o parte din idealizarea pe care o manifestă față de copilul lor. Într-adevăr, acesta nu se mai arată la fel de supus proiecțiilor lor idealizante ca atunci când era copil. Mai rămâne atunci a treia sursă: idealizarea sinelui prin sine însuși. În adolescență se observă în mod efectiv aceste tipuri de oscilații în idealizarea sinelui: adolescentul trece uneori prea repede prin perioade de mulțumire de sine
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sunt descrise din abundență în studiile epidemiologice. Dar această ruptură externă se pare că dublează adesea o „amenințare de ruptură internă” care corespunde fragilității fundamentelor narcisiace ale adolescentului perturbate de acest factor extern: eșecul școlar pune în discuție o construcție idealizantă defensivă; ruptura sentimentală dezvăluie fundamentele narcisiace protectoare ale acestei relații de dragoste; separarea parentală vine să „spargă” mitul unui cuplu parental unit și protector al unei depresii sau al unei carențe infantile precoce, disputa cu un părinte este însoțită de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
însemna că este o parte a existenței manifeste. El este esența misterioasă, metafizică și simbolică. Termenul de "Esență" (Esența-Suflet, Esența-Tată) va avea peste tot sensul definit aici. Termenul de "Creator" este de asemenea un simbol format cu ajutorul unei comparații simbolice idealizante cu cauzele intenționale ale activităților voluntare ale omului. II. Cu toate acestea, misterul "există". El există pentru spiritul uman sub forma manifestă a universului. Existența universală este apariția misterului, adică, la modul simbolic, crearea ,,Creatorului". Așa cum omul reflectează și gîndește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decât oricare alta, era una în care aptitudinile și capacitățile sale s-ar putea dovedi utile.52a A sperat, în același timp, că se va simți mai bine în mijlocul unor oameni simpli, pe care tindea să-i privească prin optica idealizantă pe care i-au transmis-o unele povestiri ale lui Tolstoi. Poate că modul cum gândea pe atunci Wittgenstein va putea fi mai bine înțeles de cel care citește o istorisire cum este Părintele Serghei. Aici este vorba despre un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
generală a propoziției“ își vor pierde orice putere de atracție. Pe măsură ce se desprinde de supozițiile și ideile călăuzitoare ale Tractatus-ului, Wittgenstein înclină să considere viziunea „logicianului“ asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi integrate în scheme simple. În Tractatus este acceptată în mod tacit supoziția că termenii generali stau pentru „genuri“, adică pentru ceea ce este comun existențelor individuale. Propriu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pentru pictura academică scade pe măsură ce dimensiunea autoreflexivă a artistului devine mai pregnantă cu înregistrarea stărilor tranziente, a afectivității volatile, a vagului sau, cu alte cuvinte, a indeterminatului, toate decurgând dintr-o pictură ca expresie a sensibilității într-un registru liric, idealizant, ceea ce pictorul denumește prin termeni ca "intim" și "înălțător". Individualismul și intimismul se înscriu pe același portativ al sensibilității simboliste, însă observația esențială îl apropie pe artistul plastic de poet, cele două arte regăsindu-se într-o relație simbiotică tipic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are debutul acum în registrul simbolismului și secession-ului, dar și a unui sentimentalism kitschizat precum în ilustratele en vogue ale lui Salmen. Câteva reprezentări naturaliste ilustrează dimensiunea lumească a suferinței poetului. Intrarea acestei figuri culturale prestigioase într-o sferă idealizantă, patrimonială, hagiografică corespunde în termenii lui Petre Popescu-Gogan la edificarea măștii "hiper-eonice" a poetului. Eminescu se află printre acele figuri emblematice pentru o cultură, care constituie subiectul unor opere de artă simboliste, un caz particular fiind acela oferit de Paciurea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pânză, 0,495 x 0,435 cm, cod 8219/71969, 1901), critic de artă care-i și dedică prima monografie. Desigur, nu un portret al geniului realizează Luchian, ci al unui om dedicat artei, dedicație pusă sub semnul unei distincții idealizante. Portretul devine interesant prin relația pe care-o stabilește cu fundalul, un peisaj cu arbori. Trunchiurile apar asemenea unor coloane, frunzișul pare să fumege în flăcări de culoare brun-roșcată-cărămizie pe fundalul unui cer albastru. Pălăria are contururi ferm trasate pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de confuzii și rătăciri, curentul la modă fiind atunci "secesionismul". Dorind să rupă cu trecutul și să înnoiască arta, promotorii curentului secesionist "secesiune" înseamnă ruptură sau despărțire răsunătoare s-au îndepărtat de realitate, trecând la fel de fel de reverii, alegorii, fantezii idealizante, care s-au dovedit nefaste pentru artă, fiind un semn al decăderii ei. Pornit de la München în 1892 și răspândindu-se în anii umărători la Viena și Berlin și apoi în întreaga Germanie, secesionismul era pe atunci deosebit de puternic și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
circumscriind-o unei etape tranzitorii a formării sale. Theodor Enescu configurează acest context secesionist cu care Luchian luase contact prin studiile sale la München, unde pleacă în toamna anului 1889 pentru a se înscrie la Academia de arte frumoase. "Pictură idealizantă cu teme mitologice și fantezii decorative făceau o seamă de artiști, care mai târziu se vor grupa sub numele de secesioniști, printre care și Franz von Stück, înrudit ca viziune cu poeticul Arnold Böcklin, dar cu timpul căzând în convenționalism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a pictorului, adoptată la începutul carierei sale, cu maniera Art Nouveau, pe baza unui acord perfect între un anumit stil de viață și operă, ca un tur de roluri între eul social și eul profund. Luchian debutează sub semnul arcadicului idealizant al bucolicelor lui Nicolae Grigorescu, iar în viața personală se înscrie în cercul mondenităților, adoptând o atitudine fashionable, pe care i-o permitea averea dobândită prin moștenire, lansându-se în bătăi cu flori la Șosea, curse de cai etc. Face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
enunțate, deși ar putea să pară restrictive, aceste definiții reușesc totuși să surprindă și esența convingerilor noastre, deschizând drumul unor interpretări și dezvoltări ideatice viitoare. Accepțiunea pe care o oferim în acest caz creației artistice, concepută în termeni absoluți sau idealizanți, asemenea expresiei de artă sacră, se identifică cu un soi de trăire mistică, a cărei specificitate poate fi probată în fiecare religie în parte. Atunci când se raportează la sacru, actul creator îl plasează pe om, indiferent de sistemul religios căruia
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de afaceri, Înalt, chipeș și cu ținută mândră, Charles Hoyer Millar. Căsătoria avu loc În vara lui 1884 și Henry, care participă la nuntă, declară că erau cea mai frumoasă pereche a anului. În sinea sa medită că nici penelul idealizant al lui Du Maurier nu ar fi putut desena un cuplu mai aspectuos. Beatrix radia de fericire - de data aceasta, clișeul era adecvat. Urmărind-o parcurgând culoarul dintre bănci În biserica St George, din Hanover Square, la brațul tatălui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]