68 matches
-
întrebarea de la început, cine-l mai citește azi pe Hasdeu? Iar surprizele apar încă de la primele pagini, unde începe schița iconografică "Filosofia portretului lui Țepeș". Dacă Hasdeu ar scrie în zilele noastre, ar fi încadrat între protocroniștii puși pe demonstrații idealizante, întrucât izbutește să ducă până la capăt o argumentație-model pentru exaltate "reconstituiri" aduse din condei și trase de păr. Adevărat, pornite din cele mai bune intenții, dar... Cuvier își propunea să reconstituie ditamai viețuitoarea pornind de la un oscior; Hasdeu se străduiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
locuințe bordeie și lucrează sub regimul unei exploatări nemiloase (Bordeenii). Disperați de abuzurile autorităților, oamenii își iau câmpii (Emigranți la Brazilia) ori țin calea persecutorilor și îi judecă ei singuri (O umbră). Hoți de codru vestiți, prezentați cu vădită simpatie idealizantă (Cosma Răcoare) și populând adesea narațiunile lui S., ba chiar unele romane târzii, ca Nopțile de Sânziene sau Paștele Blajinilor (1935), aparțin și ei „micului romantism” sămănătoristo-poporanist. Inițial narațiunile sadoveniene urmează aproape toate aceeași schemă: obsedat de „chestiunea țărănească”, prozatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
smulse de Tănase Scatiu e prezentată în scene de un realism necruțător, provenite și din amintirile scriitorului, participant în 1883, ca ziarist, la anchetarea țăranilor dintr-un sat prahovean răsculat. Astfel construit, romanul asociază idilicul, lirismul cu incisivitatea observației, romantismul idealizant cu realismul brutal. Aliajul artistic contrastant include și o optică ideologică disjunctivă, în viziunea romancierului toată vina pentru soarta țăranilor având-o arendașii; în schimb, boierul, demofil prin definiție, îi este țăranului părinte. Proprie literaturii române cu tematică rurală din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Religiozitatea sa se mai numește și „moralistă”, pentru că se axează pe observarea legii în mod legalist, ignorând propriile sale limite. Este carent în a avea simțul gratuității. Privește toate în manieră narcisistă și perfecționistă. Afectivitatea sa îi alimentează o viziune idealizantă a religiozității, trăind și stări intense de scrupulozitate. Adesea, însă, acest tip de penitent poate îmbrăca și forma fariseică a formalismului religios. În confesional, el nu reușește să trăiască atitudinea de recunoștință față de Dumnezeu, se simte incapabil să își recunoască
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu mac pe care-l ține într-o mână, în cealaltă are un buchet mic de busuioc pe care-l miroase încântat, din când în când, scuturându-și apoi nasul ud de apă. Poate am eu o privire ideală și „idealizantă”, dar mi se pare că citesc pe fața lor o fericire profundă, cea pe care o poartă pe chip toți cei ce au dus așteptarea și rândul până la capăt. Se vede de la distanță, se simte, topește ploaia din jur, cred
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai aproape: Sofia Andreevna, secretarul Bulgakov, primejdiosul Certkov, medicul Makovițki. Întrerupte în răstimpuri de însăși "vocea" lui L.N. (Lev Nikolaevici), recepționată însă indirect, prin fragmente de jurnal, scrisori către diverși, articole sau chiar opere, precum Moartea lui Ivan Ilici. Viziunea idealizantă predomină la toți cei care îl slujesc sau, ca Certkov, își slujesc propriile fixații. Sașa, fiica devotată, împarte munca de secretariat cu Bulgakov, dar veghează în permanență, apărându-și părintele nu numai de presiunea unui anturaj prea numeros, ci în
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
unora, dincolo de exagerările "acuzatorilor maniacali", decurg din logica internă a dezvoltării literare și dintr-o obligație normală a criticii. Normală și de neocolit. Nu cred apoi, în altă ordine de idei, că avem azi de-a face cu "un cult idealizant al lui Maiorescu, văzut ca un Moise al culturii române", după cum nu cred că ar fi sosit clipa "să dăm mai mult credit" scenariilor care îl culpabilizează iarăși pe mentorul Junimii și imaginează "pedepsirea" lui Eminescu cu asentimentul acestuia. Aceste
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
contextul fiecărei dictaturi falsificarea, corectarea biografiei liderului maxim devine parte a hagiografiei oficiale, reifică figura acestuia acumulând atribute ritualice care ajută tranzacționării simbolice a imaginii sale. Cu timpul, un astfel de personaj devine spectral, acumulare de iconuri, prin continuă falsificare idealizantă, dimensiunea sa umană se estompează cu atât mai mult cu cât ea este accentuată de discursul oficial. Un astfel de personaj nu se lasă descifrat numaidecât, ceea ce a fost viu, autentic, în cazul lui, dispare, episoade incovenabile, defecte etc., umanitatea
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
ființa iubită. Sentimentul iubirii e, mai degrabă, o promisiune a comuniunii, o acoladă utopică, o tentație a desăvârșirii prin eros, decât realizarea în sine a clipei de dragoste. Expresia poetică primește, de aceea, aspectul unei invocații și amprenta unui elan idealizant, ce condamnă trăsăturile ființei iubite la o eternă nedesăvârșire, la un provizorat perpetuu, la o suspendare a datelor reale, în beneficiul trasării unui relief necontingent al făpturii clamate: "Dar oricât mă tem și oricât te chem/ Tu te-ai făcut
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
a eului liric, temperament retractil și interiorizat, altfel. O dominantă esențială a poeziei lui Emil Brumaru este aceea a artificiului și convenționalismului rococo, a galanteriei ce traduce voința de a transcende precaritățile realului, de a reda un contur idilizant și idealizant al lucrurilor din jur, chiar a celor de dimensiuni umile, de o banalitate covârșitoare. Fascinația imaginii obiectelor de relief minor se conjugă, așadar, cu tentația erotizării existenței, impunându-se, totodată, o poză, mai curând supradimensionată, a unui poet ce caligrafiază
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
grija de propășire și să le îmbine într-o mărinimoasă viziune". Dintre reprezentanții școlii de cercetare de la București, Comarnescu s-a simțit constant mai apropiat de Golopenția, și mai puțin, dacă nu chiar deloc, de Mircea Vulcănescu, al cărui țărănism "idealizant, cu pretenții de realism sociologic" îl supăra (cum nota în 1947, în jurnalul său). Pe Golopenția și Comarnescu îi unea chiar pasiunea comună pentru literatură și artă, acesta apreciind la sociolog că este probabil singurul dintre prietenii săi care "vorbește
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
lui Vlad Ștefan, autorul precizînd prin aceasta opțiunea pentru registrul epic al senzației; pe Octavian Costin nu-l interesează, de pildă, atît vederea muntelui, cît "efectul lui asupra omului care trebuie făcut perceptibil nu prin șuvoaie de adjective pitorești și idealizante, nu prin imagini lustruite și strălucitoare, ci prin notarea amănunțită a senzațiilor, a impresiilor pe care le are, a situațiilor în care se află cel care îl străbate (Fragmente dintr-un fals tratat de alpinologie). Paginile pe care le scrie
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
ca și cum ar dansa, modul in care știu să fie singuri îi țin acum la distanță de propriul trecut, iar fericirea nu are istorie. Unele din intuițiile autoarei lui Melbourne Sundays nu s-au adeverit însă întru totul. Mai întâi viziunea idealizanta ale cărei victime am fost mulți dintre noi, potrivit căreia revoluția din decembrie 1989 a fost o operă, un joc al copiilor (realitatea dura dovedind că în mare măsură acei copii au fost obiectul, iar nu subiectul jocului). Bănuiesc însă
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
transformat pe oameni în „martori”? Dezvoltării noilor modalități mediatice (radio, televiziune, internet)? Accelerării prodigioase a ritmului schimbărilor tehnice de două generații? E, fără îndoială, un amestec din toate acestea, care a modelat subiectul „post-modern”. Este pactul autobiografic „slăbit” de strategia idealizantă a autorului de a se pune pe el însuși într-o lumină sau o postură favorabilă, de a capta bunăvoința cititorului? Un cititor e întotdeauna flatat că autorul vrea să-i capteze bunăvoința și știe foarte bine că nimeni nu
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
a unui inedit al Răului, al unui Rău performant. Nesățios de ultragii, toxine, suplicii, producîndu-le într-o nesleită inventivitate și ricanînd la ivirea lor, autorul inversează relația curentă dintre real și iluzoriu. Pe cînd la modul uzual ultimul termen este idealizant, izbăvitor, sub pana d-sale el devine malefic, o marcă terifiantă a damnării. Dezidealizarea pe care o practică e atît de vehementă încît criteriul la care recurge e un Urît esențializat, un Rău distilat care aproximează o simetrie cu Frumosul
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
temelie și care l-a urmărit toată viața (Sonata a III-a, Suita ,Săteasca", ,Impresiile din copilărie"):crearea unui limbaj explicit folcloric fără fundamentarea pe citat. în viziunea lui Kurt Masur, mai mult descriptivă decât evocatoare, mai mult pozitivă decât idealizantă, Uvertura s-a bucurat totuși de o lectură remarcabilă prin transparența intențiilor și precizia detaliilor (excelent solo-ul de flaut). Nu știu dacă la alte mari festivaluri se poate, dar la noi caruselul schimbărilor de program ne-a prilejuit o
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
cu simțământul unei plăceri imediate, pentru ca apoi să te amețească și în cele din urmă să te târască în tărâmul uitării complete, unde singura certitudine e doar dragostea.” (Brunoro, 2008: 91) Exotic și excitant, acest portret colectiv e reducționist și idealizant: Corto Maltese întâlnește „obiecte ale dorinței” și în alte părți ale globului, nu doar în Sudul luxuriant și bolnav de senzualitate. Și în Nord, și în Vest, și în Răsărit, și în miezul Europei, Corto Maltese intră în relație cu
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
ori orientările unor colegi de generație. Nu se identifică deloc cu teoriile ,primitiviste" ale lui Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu, la acesta, pe care, de altfel, îl socotește ,o mină de inteligență și genial într-unele sclipiri", îl supără ,țărănismul idealizant, cu pretenții de realism sociologic"; Mihail Sebastian îi apare ,prezumțios și îngâmfat..., care face pe pontiful ajuns la definitivă înțelepciune"; Mihail Polihroniade este ,mediocru și fudul; C. Fântâneru, ,un om ciudos, imposibil, care are ceva de smintit și iluminat din
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
1891, printre care figurează și cele ale celebrului cântec Guantanamera). Martínez Sierra, Gregorio. Scriitor spaniol (1881-1947). A participat la Înființarea celor mai importante reviste ale modernismului spaniol: Helios și Renacimiento. Este autorul a numeroase comedii În stilul lui Jacinto Benavente, idealizante și sentimentale: Canción de cuna (Cântec de leagăn, 1911), Don Juan de España (Don Juan de Spania, 1921) etc. A scris pentru Manuel de Falla libretul baletului El amor brujo (Iubire vrăjită). Matambre. „Omoară-foamea“; carnea ce acoperă coastele și burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar tenace, de emancipare. Creșterea și maturizarea lui Criss Kenton, adolescentul pe care Pratt îl alege spre a fi călăuza cititorului în labirintul american, se situează pe acest fundal nesigur și sângeros al frontierei. Narațiunea lui Pratt nu are nimic idealizant sau triumfalist - confruntarea dintre coloniști și indieni este continuă, iar pacea este doar un armistițiu între două bătălii. Lecția Războiului de Șapte ani este una pe care nimeni nu o poate uita. Națiunile indiene sunt atrase în acest vârtej al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de afaceri, Înalt, chipeș și cu ținută mândră, Charles Hoyer Millar. Căsătoria avu loc În vara lui 1884 și Henry, care participă la nuntă, declară că erau cea mai frumoasă pereche a anului. În sinea sa medită că nici penelul idealizant al lui Du Maurier nu ar fi putut desena un cuplu mai aspectuos. Beatrix radia de fericire - de data aceasta, clișeul era adecvat. Urmărind-o parcurgând culoarul dintre bănci În biserica St George, din Hanover Square, la brațul tatălui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
subiectului de a deveni propriul lui spectator și de a se depăși construind o imagine armonioasă cu ajutorul artificiului. Conștiința eului, subiectivitatea se regăsesc În spectacolul dedublării, iar operația reflexivă a oglinzii Îi oferă fiecăruia imaginea creativității sale, Într-un «narcisism idealizant», conform căruia subiectul nu spune «Mă iubesc așa cum sunt», ci «Sunt sau trebuie să fiu așa cum mă iubesc».”1 Așadar, o iluzie? O simplă proiecție? Nu altfel o interpretează Jean d’Ormesson atunci când detectează pulsând În dandy, ca de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să ceară părerea cuiva asupra însemnărilor sale. În ce mă privește, l-aș compara cu Ibrăileanu, autorul romanului Adela. Nu știu câtă realitate și câtă închipuire este și aici. Criticul cu recunoscute calități analitice era un timid, sau un romantic cu opțiuni idealizante. Cu autorul basarabean pare a fi altceva. El „se defulează” în jurnalul atribuit Profesorului, cu „întâmplări minunate” trăite la o vârstă ce nu mai acceptă abulia proprie bărbaților din „veacul de mijloc”, sau a romanticilor care au preluat de la vechii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
însemna că este o parte a existenței manifeste. El este esența misterioasă, metafizică și simbolică. Termenul de "Esență" (Esența-Suflet, Esența-Tată) va avea peste tot sensul definit aici. Termenul de "Creator" este de asemenea un simbol format cu ajutorul unei comparații simbolice idealizante cu cauzele intenționale ale activităților voluntare ale omului. II. Cu toate acestea, misterul "există". El există pentru spiritul uman sub forma manifestă a universului. Existența universală este apariția misterului, adică, la modul simbolic, crearea ,,Creatorului". Așa cum omul reflectează și gîndește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
românească a fost cea mai apropiată de spiritul operei lui Fichte Reden an die deutsche Nation din 1807-1808, care la rândul ei urma ideile lui Pestalozzi despre Volksbildung și programul politic și educativ al lui Rousseau, se făcea ecoul reprezentării idealizante a lui Goethe despre Germania ca „provincie pedagogică” și fusese materializată în Prusia sub ministeriatul lui Wilhelm von Humboldt 10. Ca o ironie a sorții, ambițiosul Nationalerziehungsplan al lui Fichte venea după înfrângerea Austriei și Prusiei de către Napoleon, în timp ce proiectele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]