486 matches
-
normală, putem reparcurge în grabă un "traseu formativ". În manualele de istorie din deceniile trecute, imaginea clasică a statuii lui Traian era mereu prezentă, dar nu și descrisă. Iar personajul istoric era tratat în două mari direcții: fie în cheie idealizata și sentimentală (clasa a IV-a, 1968: "Unul dintre cei mai de seamă împărați români a fost Traian. El a trait cam în aceeași vreme cu Decebal. Era un om înalt, frumos, înțelept și priceput în conducerea războaielor"), fie pe
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
lipsă de timp și dispoziție care îmi paralizează memoria ca și sentimentul absolutei necesități.” Notarea detaliului exprimă legătura directă cu concretețea vieții. Excelența scrisului însă intră în criză. Boala îi afectează relația cu textul. Cu textul, cum s-ar zice, idealizat. Conștientizînd, aproape un an mai tîrziu, pe la 1 aprilie 1990, că e nevoia ca romanele lui să beneficieze de „o altfel de lectură”, își pune problema apariției urîtului în lume cu concursul frumosului. „Cel care descopere Frumusețea este condamnat să
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
sunt un laș fără margini și de aceea am lăsat atâția prieteni pe unde am trecut". Printre acești prieteni cred că ne putem considera și noi, cititorii lui de azi, chiar dacă atașamentul nostru nu se datorează trecutului comun, ci trecutului idealizat (cel al copilăriei, în special), în care, paradoxal, Cioran reușește să ne atragă în căutarea sentimentului extraordinar de plenitudine și armonie cu sine și cu lumea.
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
pe toți Craiul domoale,/ ca spuma mării cea moale". Totuși aici este vorba de forța care pune stavilă exceselor. "Domolirea se încadrează în viziunea roz, clementă, asupra puterii. Ultima legitimare se referă la al doilea pol, consimțământul celor de jos. Idealizat, el este întrupat de devotatul și sacrificatul Gruia din Vlaicu Vodă; realist el apare, exacerbat dar just, în agitația mulțimii care cere și obține capul lui Moțoc în nuvela Alexandru Lăpușneanu de C. Negruzzi. Între aceste poziții și oarecum colorată
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
împreună, la început: "...o anume falsă zeiță de pură convenție numită Memorie, aceasta nefiind decît mama purtătoare abuzivă ticsită de amintiri. Noi am știut-o din instinct de la început, Jim și cu mine, am expulzat-o din oficiu. Jos amintirile, idealizate sau diabolizate de această cumătră răuvoitoare. I-ar trebui un nimic ca să împiedice dragostea să triumfe."
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
sau de reclamant" descriu ori o situație generală (partea cu poliția), ori una puțin probabilă. Fenomenul corupției, atât de generalizat și de profund, împinge foarte adesea în desuet și în ridicol orice discriminare rasială. Fără a cădea în patima imaginii idealizate a "omeniei" românești (când în fapt, în acești ani este vorba mai mult despre revelarea unei nebănuite bestialități primare), mi se par într-un contact mult mai bun cu starea de fapt aserțiunile care pun accentul pe caracterul pasiv al
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale. Elogiat pentru bogăția și expresivitatea sa, limbajul popular e în realitate supus de cultura "înaltă" unei selecții foarte severe, care îl reduce la o imagine idealizată, emfatizînd de pildă metaforele vieții tradiționale (pastorală și agrară) și eliminînd zona vulgară, cuvîntul obscen sau înjurătura. în dezbaterile stilistice românești se instalează treptat o discontinuitate artificială: între o oralitate populară exclusiv pozitivă ("graiul țărănesc", "limba vie a poporului") și
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
nu există decât interesul strict personal și al găștii imediate (au dovedit-o în zece ani de spoliere națională) au descoperit resursele de generozitate și s-au iluminat brusc, încercând să impună la nivel de țară modelul Transilvaniei. Un model idealizat - după cum încercam să spun ceva mai sus, departe de excelența clamată demagogic mai ales de sărbătorile naționale sau atunci când Budapesta mai face câte-o boacănă. Asta încă mai pot înțelege - e în logica politicianistă a P.S.D.-ului să încerce să
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
puțin. Am stat inutil, la pîndă. Rareori am avut o convorbire mai destinsă, mai încrezătoare, mai pașnică decît cu ei doi, politicoși ca niște lorzi delicați ce înlocuiau morga cu finețea minții și a sufletului. Renăștea parcă o cafenea bucureșteană idealizată. Cînd am aflat într-o iarnă geroasă că Gherasim Luca, ajuns la 80 de ani, a avut curajul să iasă noaptea din casă, să meargă pe cheiurile Senei și să se arunce în apele-i înghețate, am înmărmurit�. Și mai
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
considerat responsabil pentru instabilitatea și dezordinea din peninsulă. Într-adevăr, problemele minorității au constituit o parte endemică a dezvoltării statului-națiune în special în Europa de Est. Dar nimeni nu a evidențiat că nu complexitatea etnică în sine, ci complexitatea etnică din cadrul statului-națiune idealizat a dus la omogenizare etnică, provocînd conflicte etnice. Autoarea are dreptate cînd precizează că nu numai amestecul rasial provoacă dezordinea, dar impuritatea rasială generalizată constituie dezordinea însăși. Și subliniază că revoluția înfăptuită de Herder în materie de națiune și folclor
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
continuare din punctul de ruptură, o ruptură de cincizeci de ani. Nu cumva o identitate cu epoca "normală", cea dinainte de 1940, este imposibil de realizat? În anii '60, literatura română redescoperea modernismul. Într-un fel se propune redescoperirea acelei epoci "idealizate" peste măsură. Vocației începutului (să ne întoarcem la Maiorescu) la români, pe care au observat-o mulți comentatori, nu îi scapă, se pare, nici "romstrăinul" Sorin Alexandrescu. Eseul Este cultura română o cultură marginală? pune o problemă extrem de interesantă legată
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
ca valoarea ta să fie recunoscută, ca altcineva să depună mărturie despre noi... Trebuie deci să ne depășim singurătatea, iar monologul să se transforme în dialog. Așteptăm de la semenul nostru să ne restituie, ca o oglindă binevoitoare, propria noastră valoare idealizată...". Doar o perioadă scurtă, între 1968 și 1972, i s-a îngăduit lui Ovidiu Cotruș să călătorească peste hotare. El a folosit-o însă intensiv, intrînd în contact cu mediile culturale dintr-o serie de țări europene și de peste ocean
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
elogiu/ cu înțeles răsturnat”, „trandafirul în sofism” (Ne-rușinare). Traumatizat de propria-i făptură, cu totul remarcabilul poet care e Kocsis Francisko se reabilitează în schimb în oglinda textuală, care, în opoziție cu ce-a pățit Dorian Gray, îl prezintă idealizat, purificat. Kocsis Francisko, Compendii de melancolie, colecția Opera Omnia. Poezie Contemporană, Tipo Moldova, 2013, 570 p.
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
și mândria că zborul de luceafăr a trecut și pe cerul de deasupra noastră. Imortalizări ale trecerii De la Eminescu s-au păstrat doar patru fotografii din timpul vieții, altele decât cele de grup, nici ele prea numeroase. Chipul său, adesea idealizat, contopit cu albastrul înaltului și cu albul Luceafărului, a inspirat portrete din cele mai măiestre. Nici sculptorii n-au rămas indiferenți, considerându-l demn să vegheze săli ale artei, piețe publice, spații-simbol. Timișoara îl onorează pe Eminescu la monumentul care
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
zic așa. Dar lucrurile nu se opresc aici. Nu doar cronicarii, ci întreaga cultură română o dezamăgește pe Marta Petreu. Mai întâi, ea are ambiția să scrie o sinteză a generației ‘27, și află, citind Agendele lovinesciene, că interbelicul nostru idealizat este, și el, o sumă de calomnii și insanități, de răzbunări și procese neguroase. „Într-o cultură în care răutatea ține frecvent loc de inteligență”, spune ea, singura șansă e să păstrezi alături oamenii calibrați etic. Puțini, căci mulți o
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
Cu alte cuvinte, idilicul cu decor medieval se transformă la Mihai Eminescu în formă cu fond, în mod de a percepe și reordona lumea. 3. Evul Mediu românesc - chipuri princiare Predomină, de departe, în creația lui Eminescu, Evul Mediu românesc, idealizat adesea și reconstituit în cheie romantică. Cea mai amplă și mai cunoscută frescă medievală românească este cuprinsă - cum se știe - în „Scrisoarea a III-a”, în care memoria colectivă încetează să mai fie un simplu pretext ori cadru. Aici se
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
își arogă dreptul la adevărul propriu despre consecințele opresive ale ideologiei, punând în relief suferința umană. Literatura se vrea expresia unui adevăr estetic, ceea ce presupune particularizarea viziunii într-un mod subiectiv, pe când partidul cere adevărul politic într-o formulare standardizată, idealizată, adesea fără legătură cu realitatea. Diferența ireconciliabilă provine din opoziția dintre individualizarea limbajului artistic, fără de care nu există literatură, și vehicularea unor clișee oficiale, care conduc invariabil la schematism și ideologizare tezistă, având drept consecință compromiterea literaturii. Literatura subversivă optează
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
personal emotiv." "Nunta Zamfirei" împreună cu "Moartea lui Fulger" sunt îndeobște considerate drept cele două capodopere centrale ale autorului. Prima se cuvine a fi înțeleasă ca o exultare a dragostei tinerești de viață în sânul propriei etnii, al unei civilizații rurale idealizate. Dar acuzația de "idealizare" îmi pare nedreaptă, de vreme ce am fost avertizați, încă din prima strofă, că ne aflăm într-o durată de basm. "E lung pământul, ba e lat", versul de deschidere, anulează situarea geografică, instalează utopia. Iar "Nici astăzi
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
ce nu părea deloc periculoasă: dacă nu e pentru, măcar ca literatura să nu fie împotriva lui, să se abțină de la orice ideologie. Dar și așa, insidios, literatura, câștigându-și și apărân-du-și demnitatea estetică, dobândea prestigiul clandestin al puterii simbolice (idealizată pentru că nu avea nimic conjunctural), putere simbolică radiată de cel fără putere reală, puterea zilei și a conjuncturii (detestată). Într-o societate închisă, într-o lume fără alternative, literatura evazionistă, prin limbajul ei pur estetic, devine o alternativă nu doar
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
-l condamnat să încaseze ghionturi, să înghită reproșuri și să se curețe de zoaiele turnate în cap de cvintetul de la cârma PNL. În mod tradițional, în orice țară din lume, funcția de ministru de externe are ceva magic. E imaginea idealizată și concentrată a fiecărei țări. Din acest motiv, nu ni-i putem imagina pe miniștrii de externe altfel decât impunători, maeștri ai conversațiilor spirituale și de-un desăvârșit bun gust în îmbrăcăminte. Adică, niște oameni prea buni ca să fie adevărați
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
muzicală semnate de Ștefan Angi sunt investigate succint, dar consistent de Anamaria Călin, în timp ce Ioana Marghita explorează categoria comicului sonor și ipostazele sale fenomenologice și formale. Tot despre o categorie estetică glosează și Dragoș Călin: Pastoralul sau idilicul, ca reprezentare idealizată, sentimentală a limbajului muzical. }inându-ne în continuare de cuprinsul cărții vom constata prezența a două studii de referință în peisajul muzicologiei noastre și nu numai. Primul îi aparține Valentinei Sandu-Dediu și focalizează unul dintre colțurile incandescente ale triunghiului estetic creație-interpretare-receptare
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
pe care un copil le poate scrie. Ciulei reușește să încadreze excelent momentul, să păstreze un continuum care face ca fiecare act să-și găsească o rezonanță într-unul ulterior. Mi-a amintit fără să vreau de autobiografia romanțată, ușor idealizată a lui Creangă, poate reperul cel mai la îndemînă pentru o copilărie exemplară și cinematică în același timp. Din filmul lui Ciulei derulînd o copilărie pe trei voci distincte, Maria, Alexandra și Alexie Arhir, lipsesc toate acele episoade ștrengărești. Cîinii
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
pe de altă parte, o consistentă reprezentare în ce privește problematica idolilor, aspect emblematic pentru civilizațiile din antichitate, din Orietul Apropiat, dar și din Europa Occidentală. O altă secțiune a expoziției prezintă portrete ce aparțin antichității clasice, epocii romane spre exemplu, reprezentări idealizate ale lui Augustus și Traian, dar și înfățișări veriste ale unui realism puternic, ce aparțin perioadelor imediat următoare. Pentru a mă menține în teritoriul expozițiilor ce luminează zone de spiritualitate europeană, voi menționa fascinantul excurs de care ai parte parcurgând
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
reușește să conceapă universul ca unitate ce transcende multitudinea comunităților umane. Metoda idealizatoare a romanului elenistic surprinde, cum vom vedea, revelația acestei unități. Simplificând mai departe, putem observa că insistența asupra unității speciei umane merge mână în mână cu reprezentarea idealizată, pe când interesul pentru apartenența omului la societate se exprimă cel mai adesea prin metoda detaliilor materiale concrete." (pag. 45) Am reprodus aceste fragmente generoase pentru a scuti volumul lui Toma Pavel de instantaneele reducționiste de care o lectură critică s-
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
pătruns acest conflict vizibil între gratuitate și frenezie organică, între abstracție și febra senzorială cu care Hortensia Papadag-Bengescu își înzestrează primele eroine. Într-o alăturare imposibilă, avem de-a face cu o metafizică a simțurilor a cărei protagonistă ideală și idealizată arde din toată ființa sa pentru “amantul din eter”. După cum bine aprecia Al. Protopopescu: “Tipul de “fecioară tare” viitoarele “fecioare despletite”este osândit alături de masculinitatea agresivă.”¹ În felul lor, Bianca, Myriam, Alisia, Adriana, Manuela sunt niște apostoli ai iubirii ideale
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]