149 matches
-
de coaja seminței, gata să pleznească, în interiorul țărânii. Zgomotul spargerii ascunse pare turbure. Ca versul lui lung, legănat, căznit, cu mers obstinat de coropișniță... Acest preludiu, - bâiguit, - are tonul major al unei căutări grave, peste sunetele de piculină scoase de idilismul rural. * * * - În spațiul oceanic mai trăisem. Despre el am scris "Căile pământului". Cunosc Câmpia română ca pe liniile palmei mele: de la dealurile Istriței până la Brăila, dincolo de Călărași și până la fluviu. Brazdele Golf-streamului se sfârșeau ca pământurile natale... Deseori, în plin
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
mai realizată dintre cele opt secvențe care compun cartea. (Însumând aproape o sută de pagini din totalul de aproape două sute.) Un microroman, în fond, despre niște adolescenți la ieșirea din adolescență. Un prim merit al acesteia mi se pare absența idilismului. Că Bogdan O. Popescu va rămâne, și în proză, un ironist de bună calitate, era de așteptat. Numai că pericolul tocmai de aici venea. E foarte greu, artistic vorbind, să reproduci culorile limbajului cotidian de acum două decenii. Fiindcă de
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
ei nu este legată de ceva anume, nu este contingentă, ci consubstanțială cu ea. Reacția ei de respingere este organică, o reacție de apărare. Lumea cu care intră în conjuncție evocă o fericire kitschizată de o desăvârșită platitudine: modelul unui idilism de pastorală tămâiată cu bune intenții și fotografiile de meri în floare cu o bancă sub ei în viziunea lui Michael, modelul succesului sub forma exercitării puterii, o perspectivă aproape feudală, cinică și seniorială așa cum îl evocă industrios Jack etc.
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
cu forța absurdului care-i macină existența. Chiar și așa, el continuă să viseze la paradisul unei copilării recompuse după expresia desenelor naive care însoțeau Ulița copilăriei a lui Ionel Teodreanu sau Iarna pe uliță a lui George Coșbuc, un idilism stângaci. De fiecare dată, în cazul lui Crulic primează procedura, formularul, birocrația, formele cu care neantul parafează o existență. Rezistența lui Crulic este departe de gesticulația antitotalitară sau de angajamentul ideologic, ea rămâne cea a unei bune-credințe revoltate, numitorul comun
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
devine o expresie a unui intolerabil hedonism, opusul angajamentului ideologic, marele căscat de fericire. Zâmbetul dințos al lui Ottik inundă cu fericire, Skruzny (Rudolf Hrusínsky), doctorul satului, se delectează cu peisajul romantic despre care ține câteva discursuri emoționate. Nu despre idilism este vorba, ci despre o formă de fericire și dezangajare necolectivizată, care nu răspunde la comenzile ideologice, care fără a le contrazice fățiș le pune între paranteze, le subliniază caracterul abstract, de corpuri străine. Umanitatea personajelor nu rezonează câtuși de
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
Papadat-Bengescu, Constanța Hodoș, Sofia Nădejde, Henriette Yvonne Stahl ș.a. Mesajele mediatice nu își lărgesc sfera de interes, orizontul de așteptare al lectorilor rămâne același. Sfaturile culinare, vestimentare sunt feminine prin excelență, sexul frumos fiind nevoit să se împace cu „eternul idilism”; nu trebuie uitată nici literatura adresată femeilor, dar care este foarte stereotipă atât din punct de vedere al mesajului, cât și compozițional, punând în evidență o scriitură feminină. Jurnalul femeii, Mariana, Magazinul, Domnița sunt publicații care conduc detașat. Lângă acestea
Eternul feminism în presa interbelică by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13368_a_14693]
-
căror lectură este elocventă: Badea Ion și feminismul din 28 noiembrie 1928, Lăsați femeile să vie la mine - 8 iulie 1929. Un alt aspect particular al publicisticii interbelice îl constituie asumarea scriiturii. Sunt multe cazurile în care articole aparținând sferei „idilismului” nu sunt semnate sau cel mult prezintă inițiale sau pseudonime, cu rezonanțe speciale: Valeriu, Medora, Novatella - reprezentative sunt publicațiile Jurnalul femeii, Domnița, Magazinul. Însă, o dată cu schimbarea conținutului tematic, scriitura este asumată, în Comedia, articolele despre modă poartă semnătura „Aida”, pe când
Eternul feminism în presa interbelică by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13368_a_14693]
-
atunci cînd rememorează coșmarul anilor cincizeci și persecuțiile îndurate de familia trecută în rîndul chiaburilor, plină însă de ritmul pasiunii atunci cînd e vorba de călătoriile făcute, la propriu sau la figurat, pe urmele scriitorilor. Dar nici nostalgia și nici idilismul nu sînt duse la extreme pentru a deveni supărătore. Titlul cărții are dublă valoare, evocă un episod real al vieții autorului, povestit într-unul dintre capitole, dar capătă și înțeles metaforic - anii războiului și mai ales anii comunismului sînt cei
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
rol pe cere trebuie să-l îndeplinească în societate, presa interbelică oglindește imagini și articole ale femeii gingașe, sensibile, pure, delicate, preocupată de modă și gastronomie, de decorațiuni interioare, de arta de a stăpâni codul bunelor maniere. Această nevoie de idilism corespunde cerințelor epocii, este o nevoie psihologică, dar reprezintă și o nevoie pragmatică, având la bază exigența contractului de lectură dintre publicul, care are un anumit orizont de așteptare și ziarul sau revista care au nevoie de cititori pentru a
Femeia idilică din interbelic by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13721_a_15046]
-
umane de conduită sunt aceleași, în fiecare secol, deceniu, doar forma de manifestare sau redarea sub forma ușor modificată a unui limbaj diferă, însă ascensiunea spre o accesibilitate a unui timp de grație ar fi o cădere în idealism sau idilism. “Puterea mea se desăvârșește în slăbiciune”, zice Hristos (după Sf. Apostol Pavel, II Corinteni 12, 9). Diferențiatoare rămâne raportarea la limbaj. Forma de îmbrăcare a cuvântului poate determina o apropiere de mesagerii celești sau de îndepărtare, printr-o malefizare a
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
care plasează tabloul în zona expresionistă. Aceste culori vii, chiar excesive, crează o realitate modernă spectaculoasă. Risipindu-și casele cu detalii cromatice subtile, urcate pe povârnișuri, Haim Savitzki reușește un peisaj panoramic universal. Lucrarea se potrivește în orice ambient, combinând idilismul, în culoare pură, cu un soi de primitivism naiv. Casele pictorului Baruch Elron, în această lucrare suprarealistă sfidează legile gravitației sau, mai degrabă, dându-le semnificația inițială, se leagănă ca niște cerceafuri puse la uscat pe firul hibrid dintre posibil
CASE ÎN PICTURĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364378_a_365707]
-
ani, venerabilul pictor se prezentă în fața publicului cu o expoziție personală în care tablourile erau rodul muncii și inspirației sale recente. Considerat inițial pictor impresionist, nu s-a mulțumit niciodată cu un anumit stil sau o anumită tematică, combinând adesea idilismul cu arta naivă sau folcloristica, având întotdeauna grijă pentru detalii, fluiditate, mișcare, ritm, emoție. Interesantă este nu numai evoluția sa ca artist, ci și biografia lui care, pe undeva, se suprapune peste istoria recentă a Israelului. Născut în 1907 la
MOARTEA UNUI PATRIARH de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360985_a_362314]
-
însemna o stare genuină de entuziasm colectiv, inanalizabilă aproape, greu de explicat. Se născuse în afara oricăror discursuri „mobilizatoare”. Oamenii începeau să trăiască frenetic, cu un straniu sentiment al lumii. Viața cotidiană devenea spațiul „visceralității” explosive, ca într-un soi de idilism social al simțurilor, în care, însă, unui rafinament al convențiilor i se substituia vitalitatea elementară. Individul își redescoperea instinctele și naturalețea, codificate sumar într-o etică a entuziasmului. Dar eu nu pot dovedi nimic din toate astea. Realitățile cotidiene ale
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
din sonetele lui Adrian Munteanu Corectitudinea declamatorie, abordarea temelor epice, ușurință caligrafica, solemnitatea tablourilor, fabulosul de idei, manierismul antropomorfic, mitologia, cântarea jalei metafizice, elementele ortodoxismului, grațiozitatea, realismul, exaltarea fondului arhetipal, scitic al romanismului, narativul, epicul și biografismul colorat verbal intens, idilismul încântător, picturalismul expresiei, nostalgia celesta, încărcarea pânzei cu multă pastă, iată, pe scurt, caracteristicele sonetelor din volumul “Fluturele din fântână “ de Adrian Munteanu, apărut la Editură “eLiteratura”, 2015. Volumul structurat în opt cicluri, numărul opt semnificând echilibrului cosmic. Este numărul
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
era un tip rău care și-a bătut joc de-o fată și care nu voia decât să pună mâna pe pământ. Să le cerem acestora să vorbească despre stilul anticalofil și contrapunct, despre simetria incipit-final și despre reacția la idilismul sămănătoriștilor? Nu e normal să așteptăm asta de la un elev pentru a-i da acea notă 5 de promovare. Dar e normal să așteptăm ca el să muncească, să deschidă o carte și să fie capabil să îi prezinte conținutul
cu aceste subiecte, căutăm să prindem elevul pe picior greșit sau să îl evaluăm? () [Corola-blog/BlogPost/338453_a_339782]
-
o voce narativ-auctorială cu inflexiuni domoale, compasive, care ține să spună că pervertirea sufletelor, ne-cazurile, nelegiuirile, năpasta vin din imixtiunea în lumea satului a unor legi nefirești, nedrepte. Rar, ca în povestirile „Măcar o lacrimă...” și „Urme după 1907”, idilismul, caricarea sentimentală și ideologică sunt abandonate, urmarea fiind o formă mai neostentativă de expresie, o concentrare a mijloacelor. Și ca memorialist, reînviind figurile lui Al. Vlahuță, I.L. Caragiale, B. Delavrancea și N. Grigorescu, Bujor își consumă mai ales forțele sentimentale
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești () [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
umane de conduită sunt aceleași, în fiecare secol, deceniu, doar forma de manifestare sau redarea sub forma ușor modificată a unui limbaj diferă, însă ascensiunea spre o accesibilitate a unui timp de grație ar fi o cădere în idealism sau idilism. “Puterea mea se desăvârșește în slăbiciune”, zice Hristos (după Sf. Apostol Pavel, II Corinteni 12, 9). Diferențiatoare rămâne raportarea la limbaj. Forma de îmbrăcare a cuvântului poate determina o apropiere de mesagerii celești sau de îndepărtare, printr-o malefizare a
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
un Vasile Becherescu, podgorean violent, viclean și lacom (din Dealul viilor), se înseriază în galeria ariviștilor fără scrupule din plămada unor Dinu Păturică ori Tănase Scatiu. Uneori, într-adevăr, după cum remarca criticul Valeriu Cristea, se percepe „un abur subțire de idilism, pe care însă nu prozatorul îl suflă asupra narațiunii sale, ci se ridică din realitatea patriarhală”, observată și reconstituită literar. Se întâlnesc și note de fantastic, de straniu ori fabulos, lăsate în ambiguitate, ca în proza așa-zis „fantastică” a
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
Glossă. Ucenicia la „Contemporanul” nu a rămas nici ea fără urmări. Declarația atee și resentimentul proletar sunt frapante în unele poezii. Totuși, ca structură sufletească, C. e mai înrudit cu Vasile Alecsandri și în multe dintre poeziile sale se regăsesc idilismul, voioșia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluței. C. dă și el câteva pasteluri, idile și șăgalnice madrigale. Dar „revoluționarul” socialist metamorfozat în reacționar naționalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
al revistei „Bucovina literară”. Ca poet, a debutat în 1964 la „Ateneu”. A colaborat la numeroase reviste literare și de cultură. Primul volum de versuri, Mirele pâinii (1976), evidențiază rafinamentul metaforic specific promoției ’70, chemat, parcă, de splendoarea peisajului bucovinean. Idilismului calofil i se asociază sentimentalismul discret și incantația elegiacă. În Bună seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
Mi-am dat seama că s-a întâmplat cu el un fenomen analog așa-numitei „perioade albe” a lui Grigorescu (la Grigorescu intervenind însă și faptul că „perioada albă” coincide și cu o stereotipare a picturii lui în spiritul unui idilism convențional datorat oficializării artistului, ceea ce nu a fost nicidecum în cazul lui Bacovia). Dar la Grigorescu perioada albă a însemnat și una a decantării, a transparenței, a esențelor diafane, ale căror prime semne apăruseră chiar și în tablouri din tinerețe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Femina” pentru nuvela Mama, M. debutează la „Universul literar” în 1934. Volumul de schițe Oropsiții îi apare în 1938, prefațat de Liviu Rebreanu. Marele prozator remarcă limba „pură” și „caldă”, cu o discretă nuanță regională. Atmosfera rurală e încărcată de idilism, atenția scriitoarei îndreptându-se către firile sensibile, înfrânte în lupta cu duritatea vieții. În Semnele dușmanului (1947) investigația psihologică devine mai profundă, motivația gestului mai subtil camuflată. Tot din această perioadă datează și începuturile preocupării pentru spațiul literaturii pentru copii
MATASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288057_a_289386]
-
tineri care își trăiesc viața patetic, la hotarul dintre realitate și vis, ca în romanele Duda (1973), Bătuta (1975), Toamna porumbeilor albi (1979), Focul din vatră (1982), Roman teatral (1984). Este o proză poematică, autoreferențială, de atmosferă, adesea afectată de idilism și sentimentalism. Formula afină cu povestirea lui Ion Creangă și a lui Mihail Sadoveanu, evidentă și în tonalitatea narativă, stimulează lirismul funciar, confesionalitatea, autobiografismul. Sentimentul valorilor vieții, concentrat în simbolul-cheie al pomului vieții, rămâne axul structurant al poeziei și prozei
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
pildă, în romanele Marșul miresei, Romanțe de dragoste, Dosarul lui Ion Măruntu, care ancorează și în alte medii decât în acela rural. Culmea falsificării se întâlnește în povestirea Brigada mixtă (1953), unde viața într-o gospodărie colectivă e tratată operetistic, idilismul „viziunii” rostogolindu-se în apele tulburi ale impudorii. Nu e de mirare, atâta vreme cât, traducând în 1952, împreună cu N. Cerna, romanul Onoarea de G. Bașirov, I. îl apreciază în prefață ca fiind „o strălucită realizare a realismului socialist”. În același an
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
individualismul sau pesimismul, intoleranța lui este totală. Nu pune mare preț nici pe moștenirea literară, în timp ce poezia „decadentă” îl irită, ba chiar îl dezgustă. Parnasianismul și simbolismul sunt incriminate pentru antirealismul și imoralitatea lor, prin care comentatorul subînțelege formalismul, egocentrismul, idilismul. Poezia lui Mihai Eminescu e prețuită pentru frumusețea formei, însă criticul se arată sensibil în primul rând la latura ei protestatară, de revoltă și critică socială. Mai puțin înclinat spre analiză, I.-R. s-a angajat într-o critică de
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]