55 matches
-
de miles gloriosus, de fanfaron al vieții și comunicării. Florin Șlapac, nu altul decât rafinatul degustător de esențe tari ale unui ev lingvistic fabulos (irezistibil prin cromatică, suculență comică și morală în poemul "Zăpodie") își îngăduie imposibile derapaje într-un idiolect aproape macheronic al paiațelor și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de esențe tari ale unui ev lingvistic fabulos (irezistibil prin cromatică, suculență comică și morală în poemul "Zăpodie") își îngăduie imposibile derapaje într-un idiolect aproape macheronic al paiațelor și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă, carnaval al măștilor turpitudinii, toate acestea explică deșănțarea limbajului, abolirea comunicării în favoarea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
această capodoperă ascunde, în opinia autoarei, refuzul ermeticului de a îmbrățișa clasicismul manierist promovat de Gabriele D'Annunzio, pe care, la drept vorbind, tânărul sicilian îl divinizase în anii primei tinereți. Este posibil, mai precizează cercetătoarea, că prezența incontestabila a idiolectului Canturilor în volumul Oboi scufundat să se datoreze și unor întâlniri ce au marcat carieră și viața poetului, precum cea din anii treizeci cu Eugenio Montale care își sfătuia prietenul să iși însușească lecția de stil a clasicilor.23 În
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rezistat tentației de a împrumuta elemente lexicale, stilistice și motive leopardiene, pe care le întâlnea în paginile revistelor literare sau în operele care circulau în epoca. El se numără așadar printre cei care au inclus în propriile scrieri elemente din idiolectul leopardian, după cum se va vedea în următoarele părți ale cercetării. În receptarea lui Leopardi, un cuvânt greu de spus l-au avut teoreticienii literaturii și ai esteticii, si, în general, criticii, ce prin natura meseriei erau mai atenți decât poeții
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Arhiloh, Vergiliu și, nu în ultimul rând, pe Safo. Că și în laboratorul scriitorului romantic, în cel al sicilianului poetul și traducătorul conviețuiesc, isi transmit moduri, cadențe, iar rezultatul este pe de o parte o tălmăcire presărată cu lexeme din idiolectul propriu, uneori inexistente în originalele în limba greacă, iar pe de alta, o poezie ce împrumuta imagini și tonalități de la poeții greci.480 Ermeticul îi atrage pe aceștia în efortul propriu de maturizare prin plăsmuirea limbajului, recreând versurile într-o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o cunoaștere mai puțin aprofundata (decât cea a lui Leopardi, cu siguranta) a idiomurilor din vechime, pe de altă parte, din dorința lui de a reînnoi limbajul de lemn al traducerilor din clasici, prin folosirea unor termeni noi ce aparțineau idiolectului sau poetic. Această libertate de transpunere pe care el și-a asumat-o a generat o polemică, poate cea mai înverșunată din întreaga istorie a literelor italiene, referitoare la arta de a traduce. Cercetarea noastră a arătat faptul că majoritatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pretinde Hassan, ci mai mult ca pe un joc cu un scop. Lucru valabil pentru toate opozițiile sale: postmodernismul este procesul de făurire a produsului; este absență în cadrul prezenței, este dispersatul care necesită o centrare pentru a fi dispersat, este idiolectul care dorește să fie, dar știe că nu poate, codul dominant; este imanență negând și totuși tânjind după transcendență. Cu alte cuvinte, Postmodernul împărtășește o logică a lui "atât/cât și", nu una a lui "ori/ori""189 (s. a.). Această
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Gen/Graniță Text/Intertext Paradigmă Sintagmă Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare/ Lectură Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune/Petite Histoire Cod principal Idiolect Simptom Dorință Genital/Falic Polimorf/Androgin Paranoia Schizofrenie Origine/Cauză Diferență-Différance/Urmă Modernism Postmodernism Metafizică Ironie Determinare Indeterminare Transcendență Imanență SURSA: Ihab Hassan, "Toward a Concept of Postmodernism", în The Postmodern Turn, pp. 91-92. Capitolul 3 Discurs și retorică în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a lua în derîdere (1982, pp. 86-89). Pastișa face ca stilul să imită (aici, stilul "polar american") un obiect pe care îl pune în lumină. În textul imitat, pastișorul observă particularități exagerate, potențate, concentrate pentru a fi recunoscute (un idiolect tematic de exemplu, construcția separată, "din instinct", "dezechilibrat", "imbecilul" sau chiar lexical de exemplu, abundența verbelor de acțiune, "bătu", "deschise", "evită", "căzu", "se rostogoli", "îl imobiliză", "spărsese"). Pastișa, prin definiție, hipertext constrîns să-și recunoască hipotextul, procedează prin "saturarea" trăsăturilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
noului regim au fost marcați de importul masiv al discursului stalinist de bază, cu o avalanșă de cuvinte noi calchiate strident din limba rusă și care copiau până și cadența rusofonă a vorbirii stăpânilor. O frazeologie imuabilă, imediat ritualizată, devine idiolectul unei nomenclaturi care trecea direct de la alfabetizare la filozofia clasei muncitoare, deschizând o adevărată prăpastie între vorbirea naturală, privată, și idiomul "de ședință". Ceaușescu personal va rămâne în bună măsură prizonierul acestei expresii bolovănoase de tradiție stalinistă, semn al unei
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
forțele cele mai reacționare din societate și regimul Iliescu. Servită de verva polemică incontestabilă a celor doi scriitori care devin patronii României Mari Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor -, revista legitimează în câmpul imaginarului politic teme și expresii provenite din idiolectul pegrei urbane. Prin romanul Groapa, Eugen Barbu mai făcuse o încercare de dezvoltare a programului estetic enunțat cândva de Arghezi în Flori de mucigai, de recuperare a zonelor ocultate ale obscenității verbale necenzurate, ale înjurăturii groase și ale celei mai
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
are de acum propria referință normativă. Fiecare își bate propria monedă și toți pretind să aibă un curs legal. Fiecare să aibă codul său și toate codurile să aibă aceeași valoare. Dar, prin definiție, nu există mai multe idiocoduri decât idiolecte. O limbă se vorbește între mai mulți, alfel nu e o limbă. Un cod complet subiectiv sau privativ nu mai este un cod. Jocul simbolic este un sport de echipă. Klee: "Trebuie să existe un teren comun artistului și profanului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea îndeobște), la un curent artistic (romantismul, simbolismul, sămănătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională de consum, extinzându-se apoi la zona mai amplă a artei în amsamblu, ca modalitate de concepere a actului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la parodierea vorbirii, prin reducerea acesteia la un amalgam de clișee și de fraze prefabricate, inserate ludic și deliberat ca într-un puzzle eronat. Și în cazul lui Caragiale a fost sesizată lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea, de regulă), la un curent literar (romantismul, simbolismul, sămanătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională, de consum, extinzându-se apoi la aria mai vastă de cuprindere a artei în ansamblu, la manifestările limbajului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
relative: Nu contează doar [ce mănânci], ci și cum mănânci (www.eva.ro) 4. CONCLUZII Conform datelor oferite de corpus, semiadverbele restrictive sinonime numai și doar au o distribuție diferențiată in funcție de stilul limbii și, nu în ultimul rând, de idiolectul autorului. Datele oferite de statistică au arătat că doar este mult mai frecvent decât sinonimul său numai în stilul jurnalistic, confirmând observația făcută de Guțu Romalo în 1973. Se poate vorbi deci despre o tendință de extindere a lui, în detrimentul
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
see something. Its aim is not to present an external reality. Description, like all literary discourse, is a verbal detour so contrived that the reader understands something else than the object ostensibly represented. Description translates this something else into the idiolect of the apparent object", Michel Riffaterre, Descriptive Imagery, Yale French Studies, nr. 61/1981, p. 125. 41 "Descrierea servea în linii mari decorului, apoi la precizarea câtorva din elementele sale cu totul revelatoare; ea nu se mai ocupă acum decât
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
realizat ca atare și este concretizat în texte, discursuri și enunțuri, stilul funcțional, ca secțiune a limbii, este o formă conceptuală, concretizabilă numai indirect prin stilurile individuale, iar nu printr-o formă proprie. În termeni sociolingvistici, situația ilustrează raportul dintre idiolecte și sociolect, acesta din urmă reprezentînd rezultatul inducției ce pornește de la situațiile singulare oferite de celelalte. Cînd este orientat spre redarea cunoașterilor, întrucît acestea sînt deseori realizări ale proceselor inductive, discursul este corelat, în mod firesc, prin structură și prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Bruyère, care amestecă uneori franceza cu latina, nu este și franceza lui Éluard sau a generalului de Gaulle. Spaniola argentinianului Borges (cap. 8) se poate amesteca cu greaca și să pună probleme de traducere. În plus, limba fiecăruia (stil sau idiolect) este întotdeauna traversată de împrumuturi din alte limbi și din sociolecte. Ca în acest poem de Éluard, de exemplu: T3 De ce sînt atît de frumoasă? Pentru că stăpînul meu mă spală. Cele două versuri ilustrează faptul că limba este traversată de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
istoria societății respective, lămurirea raportului dintre filologie și lingvistică, formularea teoriei circulației cuvintelor. Pe lângă acestea, sunt punctate și contribuțiile și precizările pe care Hașdeu le-a adus cu privire la metodologia cercetării lingvistice, la fonetica, la problema "amestecului limbilor", la cea a idiolectelor, la cea a limbii naționale, dar și la cea a argoului și a jargonului. În plus, lingvistul român s-a arătat preocupat, pe urmele lui Humboldt, si de caracterul sistemic al limbii, dar plecând de la G. Vico și de originea
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
identitare ale Celuilalt sunt definite în raport cu cele ale grupului etnic de bază, printr-o abordare diacritică lucidă. Tot astfel, traducătorul, în faza deverbalizării conținutului din veșmântul lingvistic pe care i-l oferă textul sursă, se bazează pe stăpânirea perfectă a idiolectului autorului, pe cunoașterea aprofundată a biografiei acestuia și a epocii în care a trăit. Sunt de fapt repere imagologice diacritice, care îi asigură transferul interlingvistic de conținut, împreună cu toate conotațiile, expresia și maniera de scris a autorului. În cea de-
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și am părăsit-o în 1994. Am bătut toată țara, și unele țări ale lumii. Specialitatea mea, ca scriitor și om de drept, a fost ancheta socială, interviul și reportajul. Călătoriile prin țară m-au ajutat să cunosc graiuri, dialecte, idiolecte, inclusiv cel brăilean, în care am scris Îngeri și banjouri și Poeme desfrânate, de care vorbește criticul Marin Mincu într-o cronică din Luceafărul. Călătorind, am descoperit alte logosuri, din care am preluat unele elemente de vorbire. Toate mi-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
volumul Essais de stylistique structurale (1970), Michel Riffaterre decelează două modalități de întrebuințare a clișeului : 1. ca element constitutiv al scriiturii unui autor, marcă a literarității prin raport cu limbajul curent ; 2. ca o funcție mimetică a unor stiluri și idiolecte semnalat prin semne tipografice precum ghilimelele sau italicele, printr-un comentariu sau chiar de context. O didactică și sintetică trecere în revistă a întregii problematici a raportului dintre clișeu și literatură o avem în capitolul „Clichés, stéréo- types et littérature
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
In nuce ni se pare că "rowleyeza" lui Chatterton găsea în Introducerea lui Bailey din care am citat mai sus, ghidul cel mai instructiv și mai sintetic, asemeni unei hărți metodologice cu privire la ce avea de făcut, în așa fel încît idiolectul inventat de el să fie plauzibil și viabil. Astfel, pornind, prin "inginerie filologică" inversă, de la limba modernă, Chatterton, prin intermediul cunoștințelor furnizate de ghidul lui Bailey din Introducerea la Universal etymological English dictionary și din dicționarul propriu-zis, a reușit să creeze
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
a remarcat o "muzică nativă" (native music) ce era definitorie pentru limba sa "nordică", adică dialectul său englezesc "pur" (apud Hewlett 1970: 273), pe care îl putea modula după voie în nenumărate chipuri. Keats și-a făurit și cizelat propriul idiolect poetic tocmai aprofundînd engleza medie a lui Chaucer și "arhaismele fantastice" din opera lui Chatterton (cf. Gigante 2011: 265). Pe de altă parte, un concept precum "corelativul obiectiv" (objective correlative) - propus de T. S. Eliot (1888-1965) în eseul intitulat Hamlet
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de netălmăcit în orice limbă, inclusiv a noastră. — Dar eu știam din bruma de nemțească pe care-am învățat-o în liceu, că Lichtung va să zică „luminiș“. — Ei, dragă Nora, tocmai ăsta-i baiul: că Lichtung n-ar prea proveni, în idiolectul (știi ce-i aia) heideggerian, din Licht „lumină“. Altminteri, Goethe ar fi spus, pe patul morții, „Mehr Lichtung!“, dar a spus „Mehr Licht!“. (Unii pretind că doar „Mehr Luft“, — ca orice muribund ce se sufocă.) Nu întru totul, așadar, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]