129 matches
-
și încrederea grupului pot beneficia de privilegiul de a încălca uneori normele, fără a fi sancționați. Hollander (1964) (apud Saal și Knight, 1988) susține că pe măsură ce câștigă acceptarea, respectul și încrederea grupului, orice angajat poate acumula așa-numitele „credite de idiosincrasie” (engl. idiosyncratic credits) pe baza cărora persoanei i se permite să violeze norma, fără a fi rejectată sau măcar sancționată. Cu fiecare violare a normelor, în funcție și de gravitatea conduitei deviante, acest fond de creditare se epuizează. Când creditele
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Formare Răbufnire Normare Funcționare Destrămare Modelul echilibrului întrerupt Structura grupului Rol Rol desemnat Rol emergent Ambiguitatea rolului Conflict de rol Conflict de rol intraemițător Conflict de rol interemițători Conflict între roluri Conflict persoană-rol Contract psihologic Normă Statut Conformare Credite de idiosincrasie Dependență de informații Dependență de efect Complianță Identificare Internalizare Devianță Paradoxul devianței Coeziune Conflict Competiție Cooperare Acomodare Compromis Colaborare Evitare Influență Putere Puterea poziției Puterea personală Puterea informațională Abordare centrată pe trăsăturile de personalitate Teoria „Omului Mare” Studiile Universității Ohio
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Madison, WI: University of Wisconsin Press. 66 Marta Crenshaw, Terrorism in context. University Park, Pennsylvania: Pennsylvania State University Press. 67 C-tin Florea, De la criză la normalitate, Editura Sitech, Craiova, 2005, pp. 71-79 68 E. Badalan, T. Frunzeti, Asimetria și idiosincrasia în acțiunile militare, Centru tehnic editorial al armatei, București. 69 Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, Editura Universității Naționale de Apărare, București. 70 Gh. Arădăvoaice, Iliescu, D. Nita, Terorism, antiterorism, contraterorism, Editura Antet, București, 2007, pp. 53-57. 71
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
al poetului, ne este imposibil să nu detectăm o undă de ironie în aserțiunile de mai sus. Pentru a sintetiză cele spuse până acum: sunt de părere că sistemul vizionar al lui Blake este, într-adevăr, nesistematic, fiind marcat de idiosincrasii variate și diseminat într-o profuziune de texte de întindere și valoare inegale, de la bucăți ocazionale până la eposuri bine închegate. Totuși, acestea prezintă un mesaj poetic coerent și convergent, astfel încât ar putea fi recuperate din perspectiva coagulanta a unei interpretări
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
afirme că "efectul pe care [Blake] îl are asupra cititorilor de astăzi, chiar și la capătul tuturor tentativelor exegetice de a-l lega de tradiții familiare, începe cu o impresie clară că el nu seamănă cu nimeni altcineva. Faptul că idiosincrasiile sale vor rezista la orice metodă comparatista [...] nu este, totuși, un motiv de a da înapoi din fața acesteia" (1985, p. 6). Având în minte observația lui Ferber, am încercat să nu abandonez lupta... Concret, în primele trei secțiuni, m-am
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și evaluatorii o pot recunoaște. Noi știm însă că experții care alcătuiesc juriul nu au un standard exterior, obiectiv, pe baza căruia să evalueze răspunsurile „creative”. Judecata lor se bazează pe experiența acumulată, pregătire, influențele culturale, tendințele actuale, valorile personale, idiosincrasii. Așadar, faptul că ideile sau produsele sunt sau nu creative nu depinde de calitățile lor, ci de efectul pe care sunt capabile să-l producă asupra celor care vin în contact cu ele. Astfel, ceea ce numim creativitate este un fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
trădează chiar nivelul cultural de adâncime. Sunt scriitori care fac polemica în defavoarea persoanelor și nu a ideilor. La toate acestea se adaugă jocul de convenții și constrângeri. Trăim într-o societate cu multe oglinzi mincinoase bine plasate și în care idiosincrasiile au umplut funcții în cultură. Libertatea unei reviste finanțate prin managerialul unei puteri va fi mereu în legătură directă cu imixtiunea persuasivă a acesteia. Revista aceea, oricare ar fi ea va plăti (prin cenzură sau prin intelectualii care își vând
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
Acestui aspect i se cuvine toată atenția, deoarece Îndepărtează una dintre dificultățile des Întâlnite care stau În calea medicilor aflați În exercițiul profesiunii lor. Medicul are de Înfruntat adesea prejudecăți Înrădăcinate Încă din copilărie, fiind nevoit să intervină În Înlăturarea idiosincrasiilor, ca nu cumva să amplifice răul, În loc să-l Îndepărteze. Spre exemplu, În tratamentul copiilor are de luptat cu Împotrivirea și cu proasta dispoziție cauzate de durere și așa mai departe. În tratarea femeilor nu trebuie să piardă niciodată din vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
formelor eului liric în poezia modernă și utilizarea modelului epistemologic al lui Th. Kuhn în explicarea „revoluțiilor” poetice. Refuzând să vadă în lirica modernă un fenomen încheiat, M. o consideră o paradigmă aflată încă în derulare; transpare aici una din idiosincrasiile autorului, care, deși a fost printre primii care au folosit la noi termenul postmodernism, a refuzat constant ralierea la această orientare. În contrapartidă, el propune o „poezie a cotidianului”, concentrată în formula „noul antropocentrism”, ale cărei date esențiale ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
2000). Dragostea companională, în care partenerul îți este prieten, companion, „tovarăș de viață”, cum se mai spune, se manifestă ca o relație mai așezată, rațională, practică, bazată pe încredere, grijă și susținere reciprocă, pe înțelegerea și tolerarea eventualelor ciudățenii și idiosincrasii, altceva decât iubirea pasională, dar nu opusă ei. Tonul rațional se impune în fața pasiunii necontrolate. Viețile celor doi se împletesc uneori până la aproape totală contopire. Dragostea cu acest conținut înseamnă relații mai de durată și echilibrate, caracterizând cuplurile stabile (maritale
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
experiență umană nu este ceva neapărat inferior sau ostil ci, cel mai adesea, sursă de Îmbogățire a orizontului propriu de cunoaștere și trăire. Pentru aceasta trebuie Însă să ne autoeducăm În sensul ținerii sub control a prejudecăților, a stereotipiilor și idiosincrasiilor culturale proprii pentru că nu este ușor să recunoști, adesea În pofida propriilor interese, că se poate să aibă celălalt dreptate. Dialogul intercultural este expresia recunoașterii că nu există un adevăr unic sau, mai exact, că adevărul se naște din confruntarea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
vastă și complexă a conducerii. În același sens s‑au pronunțat și alți cercetători de peste hotare sau din țară. Hollander considera încă din 1964 că eficiența liderului depinde nu numai de calitățile sale, ci și de așa‑numitul „credit de idiosincrasie”, adică de încrederea pe care i‑o acordă membrii grupului, în virtutea căreia el poate să‑și asume responsabilități crescute (Hollander, 1964, capitolele 15 și 20). Maryla Zaleska este de părere că activitatea de conducere poate fi interpretată într‑un dublu
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tale animalice” (the hints from your animal nature), nu numai din partea asemănării lor cu specia, dar și din a propriei tale unicități. Maslow găsește aici un foarte interesant paradox al eului. Pe de o parte, este vorba despre descoperirea propriilor idiosincrasii, a felului în care cineva este diferit de toți ceilalți din întreaga lume. Pe de altă parte, totul pomenește despre descoperirea propriei legături cu specia, despre propria umanitate. Maslow îl citează pe Carl Rogers, care se întreba: „Cum se face
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de eficiența procesului de îndoctrinare și de propriul proces de acumulare a faptelor. Peste 90% din „teoria instruirii” se ocupă cu metode care nu au de-a face cu sinele intrinsec (the intrinsec self) și cu ceea ce leagă speciile și idiosincrasia biologică. Acest fel de instruire reflectă prea ușor scopul profesorului și ignoră valorile și limitele celui care învață. Maslow îl viza pe Skinner (1948) și consideră că e îndreptățit să numești acest tip de învățare ca fiind amoral (amoral learning
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pentru structura procesului narativ în diferite povestiri din volumul Oameni din Dublin al lui Joyce și e deosebit de evident în povestirile A Painful Case și The Dead. În operele lui Joyce acest tipar narativ este de fapt o expresie a idiosincrasiei de la nivelul obiectivului fanteziei sale creatoare, al înclinației imaginației sale de a se îndepărta de lumea exterioară pentru a se orienta asupra celei interioare, de la înregistrarea fenomenelor de suprafață pînă la epifanie, pînă la pătrunderea spirituală a acestei suprafețe pentru
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
după înfrîngerea în alegerile legislative din 1948, PCI este și el antrenat în spirala opțiunilor sovietice, într-o cu totul altă manieră decît PCF. După Joan Barth Urban, din 1948 și pînă în 1953, atitudinea partidului a fost impregnată de idiosincrasie în trei direcții importante. În primul rînd, calea ideologică ce caracteriza noul partid era asociată unui antiamericanism și unui pro-sovietism mai curînd decît unui marxism-leninism în stil sovietic. În al doilea rînd, alinierea PCI la PCUS în domeniul internațional era
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Toate acestea, și multe altele care ar putea reprezenta Gîndirea lui Gabriel, dar redate Indirect, dacă sînt lipsite de propoziția-cadru ar putea fi clasate drept Gîndire Indirectă Liberă. Este aceasta o formă hibridă de maximă flexibilitate, care poate suporta toate idiosincrasiile exprimării, ale cîmpului lexical, ale dialectului, epitetelor și ale exclamațiilor personajului, ca și cum ar fi vorba de o redare directă, cu singura condiție că mecanismele de orientare gramatică ale deixisului, timpurile și pronumele, sînt acelea ale naratorului și ale narațiunii. Ajungînd
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
șterpeli și multipla negație non-standard nu sînt ale avocatului, ci ale vorbitorului. În final, întorcîndu-ne la propoziția lui Gabriel, pe care am reelaborat-o dintr-o matriță DD originală într-una DI, trebuie să admitem că Discursul Direct original nu prezintă idiosincrasii lexicale sau fonologice evidente, de genul celor pe care Discursul Indirect le elimină. În același timp, totuși, originalul DD folosește o construcție care este mai degrabă metaforică și caracteristică tendinței lui Gabriel de a gîndi în tropi și în figuri
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
trădează chiar nivelul cultural de adâncime. Sunt scriitori care fac polemica în defavoarea persoanelor și nu a ideilor. La toate acestea se adaugă jocul de convenții și constrângeri. Trăim într-o societate cu multe oglinzi mincinoase bine plasate și în care idiosincrasiile au umplut funcții în cultură. Libertatea unei reviste finanțate prin managerialul unei puteri va fi mereu în legătură directă cu imixtiunea persuasivă a acesteia. Revista aceea, oricare ar fi ea va plăti (prin cenzură sau prin intelectualii care își vând
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
vorbim de Revoluție , la Timișoara nu au fost induse antracte de divertisment între episoade . La bănățeni , gloanțele , sângele , moartea , morga , au mers șnur. Ieșenii cu imaginația greoaie , cu memoria subredă abia au plăsmuit un avorton spelb al cărui romantism provoacă idiosincrasii! PROGRAMUL DLUI C.M. SPIRIDON PENTRU ZIUA DE 14 DECEMBRIE 1989 VARIANTA B DUPĂ TITLU “AMINTIRI DIN STRADA TRIUMFULUI NR.6 SAU AMINTIRI DINTR-O ALTĂ CASĂ A MORȚILOR” pag. 180 - 183 Orele 7,30 - 11,00 , activități diverse în atelier
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
cel puțin un bun prieten comun în persoana comprehensivului profesor Alexandru Rosetti. Nici Eliade nu era un auster, cu toate doctrinele ascetice pe care le vehicula și pe care cândva le și experimentase personal. Ralea avea însă reacții humorale, iar idiosincrasiile lui erau mult mai puțin de „ideologie”, cât mai cu seamă de gust. Rolul lui Eliade ca „șef” al unei generații de „trublioni” (termen mai mult sau mai puțin echivalent, la Anatole France, cu irlandezul „hooligan”) nu-i putea provoca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în matcă, ai căderii delicioase în originar. Ruptura este deplină, alienarea totală, iar denunțarea clișeului devine expresia favorită a dezrădăcinării. Atât amintirile de călă- torie la Paris ale companionilor, cât și amintirile din copi- lărie sunt puse sub semnul unei idiosincrasii comune a celui care nu-și găsește locul nicăieri, așa cum preciza Baudelaire acest nou sentiment al alienării, propriu moder- nității, într-unul din poemele sale în proză, N’importe où hors du monde. Autorul, de astă dată, într-un alt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă naratorul ne-a prevenit că nu atât umoarea, cât starea de moment este ceea ce decide o severă judecată, acest alibi camuflează o idiosincrasie profundă însoțită de ceea ce Elisheva Rosen numește o „retorică a respingerii” (rhétorique du rejet) . Pentru a epuiza acest topos al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este rele- vant, impresia dezagreabilă pe care i-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
adverse; b) reacții de supradozare; c) efecte toxice locale. 2. toxicitatea produsă prin modificarea (metabolizarea) substanței în organism: a) afecțiune patologică (disfuncție hepatică, insuficiență cardiacă congestivă, disfuncție renală); b) tulburări emoționale; c) aberații genetice (colinesterază plasmatică atipică, hipertermie malignă); d) idiosincrasie. 3. toxicitatea produsă prin răspunsuri alergice la substanță. Dintre acestea prezentăm în continuare cele mai frecvente accidente întâlnite în cabinetul stomatologic. Accidentele alergice Pentru a fi prevenite trebuie ca administrarea anesteziei să se facă după o cunoaștere cât mai amănunțită
Asistență medicală în echipa stomatologică by Kamel Earar () [Corola-publishinghouse/Science/293_a_590]
-
că acolo, sub influența Iluminismului, principiul conducător al istoriei era rațiunea omenească, și nu Providența divină, așa cum apare în creștinism 4. Pentru spiritele carteziene, am putea numi această incursiune metafizică o filozofie creștină a istoriei, deși cuvântul "creștină" ar trezi idiosincrasiile intelectualilor "spirituali, dar nu religioși" (sic!) sau, dimpotrivă, ar sugera, pentru alții, o ambiție prea mare din partea autorului în tratarea unui subiect atât de dificil de cuantificat Dumnezeu în istorie! Chiar înfățișate cu prudență, "filozofiile istoriei nu sunt decât niște
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]