261 matches
-
acționa, spiritul de imitație, supunerea la curentele dominante, la dictatul modei dintr-o perioadă sau alta. În funcție de țara, comunitatea, adesea de regimul politic în care trăim, ne îmbrăcăm aproape la fel, vorbim aproape la fel, căpătăm aproape aceleași gusturi, aceleași idiosincrazii, aceleași preferințe. Toate laolaltă se înscriu în ceea ce obișnuim a numi "modul nostru de viață". Deosebit de comportamentele sale sociale, istorice, economice și spirituale - care prin extensie au făcut loc în zilele noastre tendinței ireversibile, pare-se, a "globalizării" și a
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
of Nyssa” în Vigiliae Christianae, 54, 2000, p. 61-79) este de părere că, deși nu este nimic deosebit nou în privința desemnării unei facultăți a unirii, faptul că Sfântul Grigorie numește această facultate apofatică a unirii „credință” este mai curând o idiosincrazie din partea lui. footnote>. Totuși, uniunea dincolo de gând și vorbire, dincolo de orice mod de înțelegere, nu este singura preocupare a acestui text apofatic; pentru că textul trece foarte repede la ceea ce am denumit „logofază”. După această experiență apofatică profundă a uniunii, camera
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
Mircea Sandu la Sport, Florica Bejinaru la Justiție și Romică }ociu & Emil Palade la Showbiz. Voturile aparținând cititorilor configurează ierarhia din listele publicate de Cotidianul. Lipsite de relevanță axiologică și de rigoare sociologică, aceste liste sunt de fapt transparente pentru idiosincraziile unora dintre articlierii ziarului. Altfel cum s-ar explica, bunăoară, prezența lui Ion Gheorghe, poet de calibru și om cu desăvârșire absent, azi, din presa românească? Bunul simț ne spune, apoi, că se vor găsi incomparabil mai mulți susținători ai
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
poet. Într-adevăr, Valéry scrie eseuri că un poet, înlănțuirea ideilor e interesantă în măsura în care le intuiești un straniu potențial liric, nu dacă urmărești rigoarea argumentației. Se știe că eseul e cumva un subterfugiu al literaților, locul unde scăpa libere toate idiosincraziile, unde spiritul se emancipează și se desfășoară în voie. Valéry scrie după o logică aparte, care este cea a poeziei sale, ea presupunînd o filtrare aparte a ideației prin strategiile paradoxului, ale unei retorici provocatoare și afectuoase deopotrivă. Pe fiecare
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
figurare operatistică a demonismului unei conștiințe la limita patologicului. Păstrîndu-se în notă obișnuitului sau umorism autoironziat ce echivalează cu tribulațiile unui Woody Allen, Nanni Moretti își execută volutele temerare prin propria existența perorînd pe teme urbanistice sau familiare, despre pasiuni, idiosincrazii ori suferințe. Dar Jurnalul intim vizează prin acest soliloc maladii sociale universale. Întîlnindu-se undeva Dincolo de nori pe aceeași lungime de undă a laitmotivului solitudinii alienante, Wim Wenders și Michelangelo Antonioni își certifică fiecare propria individualitate artistică într-o insolita tetralogie
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
nivel intercluburi, mai înviorează amorțeala generală. Rezultatul e că identitatea unei reviste anume se pulverizează practic într-o sumă de profiluri (mai mult sau mai puțin fotogenice) ale semnatarilor de rubrici, în timp ce așa-numita sa strategie se reduce la cumularea idiosincraziilor lor" - e nemulțumirea Monicăi Spiridon, iar Călin Vlasie, exprimîndu-se impersonal, mărturisește că "trebuie să faci un considerabil efort de voință ca să citești confidențialele România literară, Luceafărul sau Contemporanul" (faptul, de pildă, că trimite la redacția noastră aparițiile Editurii Paralela 45
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
favoarea exclusivă, d-nele și d-nii profesori fredonează prin cancelariile Patriei: ace bine ca esti, ce mirare că sînta". Și ni se dau și incredibile mostre de comentariu-kitsch din sinteze devenite norme de evaluare la Bac. Concluzia tînărului profesor e amară: "Idiosincraziile didactice devin criteriile esențiale de evaluare, iar încremenirea în proiect, valoare canonica. Cît privește interpretările personale ale elevilor, ce să mai vorbim. Aprecierea lor ține, încă, de o avangardă a sistemului nostru educațional." * Cel de al doilea articol,Tema și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
o atmosferă de simpatie"), istoriei literare revenindu-i misiunea de a le studia pe acelea, indiferente, din trecut, se înțelege ușor că între critică și istorie literară nu poate fi nici o punte. Emulii lui E. Lovinescu dintre războaie îi preiau idiosincraziile mutaționiste. "Istoria literară se ocupă de autorii trecutului mai mult sau mai putin îndepărtat", va scrie Ț. Vianu în 1962, adică într-o altă epoca făcînd să supraviețuiască distincția maestrului sau la două războaie mondiale și la două decenii de
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
și alcovului" cum o numește el, pe care însă o înțelege, în sensul ireverențios al termenului, ca un bunic moralist și mustrător) o carte impresionantă pe alocuri. În loc să refac raționamentul lui Paz, care uneori se pierde în speculație și pură idiosincrazie după părerea mea, prefer să remarc deocamdată unul dintre aspectele sale cele mai interesante. Pentru scriitor, istoria dragostei este inseparabila de aceea a libertății femeii. Apariția amorului curtean, de pildă, crede Paz, ar fi inexplicabilă fără evoluția condiției femeii. E
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
Updike e într-atît de contestabil, încît nimeni nu se va osteni să îl conteste cu adevarat. La fiecare nume aproape s-ar putea veni cu un contracandidat, ca să nu mai vorbim de textele alese. E un volum rezultat clar din idiosincrazii, nu conceput pe baza unui algoritm infailibil. Dar cînd idiosincraziile sînt ale unui mare prozator, își au cu siguranta farmecul lor propriu. Important este că această carte e un regal literar, ceea ce e limpede că a fost scopul îngrijitorului. Nici
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
osteni să îl conteste cu adevarat. La fiecare nume aproape s-ar putea veni cu un contracandidat, ca să nu mai vorbim de textele alese. E un volum rezultat clar din idiosincrazii, nu conceput pe baza unui algoritm infailibil. Dar cînd idiosincraziile sînt ale unui mare prozator, își au cu siguranta farmecul lor propriu. Important este că această carte e un regal literar, ceea ce e limpede că a fost scopul îngrijitorului. Nici nu ar putea fi altfel, cu texte semnate de Nabokov
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
pe malul Innului. Nu am fost niciodată an Elveția, așa că nu-mi pot ănchipui lumea văzută de acolo decât cu ajutorul lui Iso Camartin. Dar ămi pare o lume foarte senina și cumpătata totodată, toleranța și bucuroasă să ași afirme micile idiosincrazii an egală măsură. Alegerea Silsului o dovedește, căci autorul nu e născut pe malul Innului, ci la izvoarele Rinului. Acoperișul lui, așadar, e "an curtea vecinului", nu an propria ogradă. "Puteam la fel de ușor să-mi construiesc acoperișul lumii la izvoarele
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
scriitor, își afirmă rezervele (deloc neîntemeiate), pe câtă vreme ca om găsește puterea de a saluta gesturile de demnitate (atunci, de exemplu, când acesta refuză o sinecură culturală din partea președintelui Ion Iliescu). În aceeași ordine de idei, ar fi de discutat chestiunea idiosincraziilor: acestea nu sunt chiar atât de numeroase (și de categorice) pe cât se crede. De cele mai multe ori, ele nici nu ating teritoriul personal. Culpabilizarea interbelicului (o marotă încă activă) o aduce pe Monica Lovinescu în pragul unui „divorț” de Gabriela Adameșteanu
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
care însă nu e bucuria estetică, ci o bucurie psihologică, anume bucuria de a fi scăpat de incertitudine”. Nu alta va fi fiind bucuria celor care, pe aceleași căi demonstrative, reușesc (în logica lor, desigur) să-și explice aversiunile sau idiosincraziile. Nu e rechizitoriul lui Ernest Pinard una din cele mai coerente analize ale Florilor răului ? Nu sunt articolele lui H. Sanielevici despre primul Sadoveanu niște bijuterii ale discursului caustic ? Oameni fini, cultivați (și unul, și celălalt), cei doi au căzut
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
de vedere al specialistului, făcînd din cuvînt un instrument al puterii alternative. Astăzi, dacă am fi serioși cu adevărat, ar trebui să ne întoarcem chiar la scrierile autorilor invocați ceva mai devreme, cu răceala și bisturiul chirurgului, cu lipsa de idiosincrazie specifică tocmai specialistului, pentru a constata ce anume din creația lor rezistă. S-ar putea să avem surprize, cel puțin în cazul unor autori precum Jebeleanu, Zaharia Stancu și cu siguranță în acela al lui A. E. Baconski. Veți spune
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
clară. Însă indiferent de apetenta pe care o avem pentru noțiunea de metodă sau de școală critică în studierea și înțelegerea literaturii, indiferent cît de impresionați am fi de performanțele deconstructivismului - la urma urmelor prea strict condiționate de farmecul unor idiosincrazii, de inimitabilul unui Derrida sau chiar Paul de Man însuși - direcția propusă cu ani în urmă de acești critici americani și europeni prezintă cîteva particularități interesante pentru o mai generală înțelegere a felului în care poate fi abordată literatura. Mi-
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
adevărul e unul singur, și că toți cei care nu urmează acel adevăr sunt de disprețuit. Asta nu mi-a plăcut niciodată: fie că a fost vorba de partide politice, de teorii filosofice ori religioase. Pot spune că am o idiosincrazie la dogme și la secte. Raportul meu cu feminismul a fost, și insist asupra acestui lucru, unul liber și atent, nu unul de afiliere. Un romancier nu poate avea dogme. Pot să afirm că pentru mine feminismul a fost un
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
respect", eventual intensificate prin adjectivele deosebit(ă) și mult(ă). Cum spuneam la început, ar trebui totuși investigată reacția în fața acestor liste a unui număr cît mai mare de vorbitori contemporani, pentru a stabili cota relativă a diverselor preferințe și idiosincrazii.
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
lumea literară dîmbovițeană calitatea de trouble fęte. M-am întrebat multă vreme cum de un om care se bucură de prietenia lui Umberto Eco și Gianni Vattimo, laureat al mai multor premii internaționale de prestigiu, poate stîrni în țară atîta idiosincrazie. Cred că am aflat o parte din mister după ce i-am citit consistenta antologie de texte publicistice Avataruri de tranziție. Cele mai multe dintre ele au apărut în decursul anilor în "Cotidianul", dar și în alte ziare și reviste. Este limpede că
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
nervurilor" marelui proiect. Așa cum sonetul, cu o terțină lăsată drept "concluzie" ori, poate, sentință e mult mai curînd măiestrie prin limitare decît talent întîmplător, scrierile lor fac proba unei "construcții" riguroase dar, totuși (sau tocmai de aceea...) fermecătoare. Odată netezite idiosincraziile, acutele, judecata critică pare un soi de pénéplaine: o cîmpie pe care se mai văd urmele munților de altădată. Abia acum pot începe (re)modelările de nuanță. Fiecare sub un "blazon" (sau un "stigmat") de critic. Cît se justifică și
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
Lovinescu, N. Manolescu ș.a. Valentin Protopopescu reia și vechea poveste cu doi foști colaboratori ai R.l. care au fluierat în biserică și au fost imediat excluși de către "critica noastră sexagenară. Ba chiar îi vine ca o mănușă și o altă idiosincrazie a lui Dan Petrescu (neînstare și de alte emoții) și anume aceea față de Dan C. Mihăilescu, arătat cu degetul pentru "enormitatea" de a fi susținut împreună cu un franțuz anonim că la București, în ciuda Cortinei de Fier, se citiseră și se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
Rămăsese însă cu ortografia dascălului din școala primară! Acest modest învățător trăia în fiecare slovă a marelui reformator... Tot așa trăiesc în părerile noastre literare dascălii de odinioară." Avem, prin urmare, nevoie de o critică lucidă și rece, străină de idiosincrazii, de "slăbiciuni", dar nu de o critică fără modele. A "revizui" niște păreri, care au apărut, neîndoielnic, de undeva, nu înseamnă a le face să moară ci, dimpotrivă, a le face să (mai) trăiască. "Școala" critică, aceea căreia Lovinescu îi
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
interiorități. Faptul presupune dezbateri de idei, fără de care, refugiul în modele etice nu funcționează până la capăt. O ființă cu totul luminoasă este Marta Petreu când admiră. O face net, reacționând prin acumulare, și nu are a se agăța de prudență. Idiosincraziile ei sunt definitive, după cum îi e și prietenia - prelungită, nu o dată, dincolo de mormânt. Biblioteci în aer liber confirmă, în primul rând, opiniile unui filosof legate de literaturocentrismul culturii române. Rezultă însă o colecție de afinități elective puse pe seama întâlnirilor privilegiate
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
că gătește ceva special pentru mine: rață sălbatică cu castane și ananas. Mă invadează disperarea: eu nu ating carnea de rață, nu mănânc nici aristocraticul pâté de foie gras, pentru că-i preparat din ficat de rață îndopată. Am și eu idiosincraziile mele, vorba aceea: idei puține, dar fixe. Ce mă fac? Iată, însă, că, uneori, providența e cooperantă. Când încep să sosească ceilalți invitați, apare o doamnă, critic muzical, cu un cățel caniș negru. Mă simt obligată să mângâi cățelul - toată
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
la ora când redactez aceste rânduri, ce au răspuns. Cum eu n-am fost chestionat, mi-a venit ideea să răspund aici mini-provocării menite să-l scoată pe condeier din micul (și adeseori) viciosul său cerc de nevroze, automatisme și idiosincrazii. Aș începe prin a spune ce meserii aș putea practica (pe unele, perioade mai lungi sau mai scurte, chiar le-am practicat). Elimin de la bun început ocupațiile ce presupun un talent de tip artistic sau sportiv, pentru că ele ies din cadrul
Ce meserie n-ați putea practica? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2629_a_3954]