45 matches
-
a trecut la montanism, nu este sustenabilă istoric. În Apologeticum, scriitorul cartaginez vrea să le clarifice păgânilor cine sunt adevărații creștini și în ce anume constă contribuția lor față de stat. Polemica nu este adresată Imperiului ca atare ci fundamentului religios idolatric. În Apologeticum, 42, 2-3, creștinii sunt prezentați ca niște elemente ce participă deplin la viața socială, deși nu se face nici o mențiune despre funcțiile civile. Pe de altă parte, dacă este interpretată cu privire la serviciul militar expresia vobiscum militamus poate reprezenta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
catehetic mentalitatea creștină să înfrunte prin rugăciune, cu răbdare și încredere în Dumnezeu, convertirea barbarilor. În De corona, a cărei dată de compoziție pe baza motivelor de critică internă este stabilită în general în jurul anului 211, luând ca pretext uzul idolatric de a-și încununa capul cu coroane de lauri, pe durata ceremoniilor, are posibilitatea de a trata și chestiunea apartenenței unui creștin la structura militară. Punctul de plecare al discuției îi este oferit de episodul petrecut în acea vreme la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru a-și păstra intactă sinceritatea credinței sale: ori să dezerteze din serviciul militar, iar Tertulian ne spune că aceasta a fost înfăptuită de mulți creștini (ut a multis actum) sau, să inventeze ceva pentru a evita săvârșirea unor gesturi idolatrice și contrare eticii creștine, precum omuciderea, sau, în ultimă analiză (novissime), dacă nu i-ar fi fost posibil să se sustragă unor asemenea acte ori să dezerteze, ar trebui să se supună martiriului, după cum vrea credința celui care nu prestează
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
blândă, indicând ca model pe cea a agricultorului. Conștientizarea profundei diversității dintre Dumnezeu și cezar, dintre religie și stat, a determinat autorul să considere societatea păgână ca fiind demonică. Refuzul structurii militare nu apare numai din adversitatea sa față de cultura idolatrică ci și din convingerea ticăloșiei războiului, a mijloacelor și a efectelor sale ucigașe, străine spiritului pur al Evangheliei iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui. 2.2.5. Hipolit Romanul Deși era ostil Imperiului roman, Hipolit Romanul (170-235) era capabil să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Danielem, IV, 9, 2, critică expansionismul militar al Imperiului roman care adunându-i pe cei mai buni bărbați din toate popoarele, îi recrutează în armata sa oferindu-le cunoscuta cetățenie romană. Toate acestea sunt văzute ca o falsificare satanică și idolatrică a chemării pe care Dumnezeu a adresat-o tuturor oamenilor pentru a forma o singură națiune. Tocmai aceste idei erau cele care generau reacție în cei care dețineau puterea civilă: demitizarea bazelor propagandei imperiale fondate pe acea pace păstrată cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cazuistică referitoare la meseriile inconciliabile cu creștinismul, printre care și cea de soldat. Pe prim plan este pusă problema uciderii de către cel care luptă în armată (non occidet hominem), rechemând astfel atenția asupra valorii ființei umane. Alături se întrevede motivul idolatric, desemnat aici de acel jurământ sacralizat, care leagă conștiința unui individ de persoana împăratului. Nu există pretenția ca nou-convertitul să abandoneze armata, din moment ce putea desfășura anumite servicii publice fără a risca să verse sânge. Catehumenului sau simplului credincios îi era
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scriitori creștini Lactanțiu folosește cu o frecvență majoră termeni de tipul omul și umanitatea: concepția sa despre sacralitatea vieții umane este mult mai distinctă și mai aprofundată. Textul ne spune că interdicția serviciului militar este dată nu atât de motivațiile idolatrice, cât mai curând de refuzul explicit al violenței; preocuparea sa antiidolatrică era depășită treptat de momentul istoric ce impunea confruntarea etică directă dintre creștinism și mentalitatea păgână, în timp ce procesul de creștinare a imperiului se afla în plină desfășurare. Etica creștină
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost numit pentru a însoți copila spre locul martiriului. Încurajat fiind de ea să persevereze în credință, în scurt timp a refuzat să mai presteze jurământul declarându-se creștin: pedeapsa capitală ce a urmat a fost rezultatul neîmplinirii unui act idolatric străin punerii în discuție accepțiunii serviciului militar. Episodul relatat de istoricul Eusebiu ne prezintă cea mai veche mărturie de credință, deși indirectă, a unui soldat martir. 2.1. Persecuția lui Decius În scurta sa perioadă de domnie, Decius (249-251), și-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se evidențiază climatul tensionat al dialogului dintre proconsul și protagonistul Actelor. Proconsulul Dio, după cum au constatat unii istorici, s-a arătat plin de răbdare față de Maximilianus, fapt ce ne arată că situațiile de refuzare a serviciului militar, plecând de la motivațiile idolatrice, nu erau rare printre creștini. Ideea este susținută de atitudinea proconsulului care nu considera categoric acel nomen christianum în luarea deciziei sale, ba chiar amintin-du-i recrutului de existența multor creștini care prestau serviciul garda imperială (in sacro comitatu). Identificând oștirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
popor (populus), refuzul declarării numelui corespundea dezinteresului față de națiune, echivalentul unei atitudini rebele ce se cerea sufocată. Pentru Maximilianus, serviciul militar este o profesiune negativă în sine însăși, întrucât se identifică cu săvârșirea răului, concept care, deși subînțelege și actele idolatrice, indică mai curând un comportament făcut din samavolnicie și înstrăinare de Dumnezeu. Din acest motiv, pentru a rămâne fidel lui Cristos, refuză primirea signaculum, ornament exterior din piele cu plăcuță din metal, simbolul fidelității față de serviciul militar și al supunerii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la funeraliile (361), nu știm cu ce opinie din partea celor prezenți; b) sacrifica în secret zeiței Beluna și imediat după aceea vorbind trupelor sale din Orient, se adresa Dumnezeului cerurilor, adică celui al creștinilor; c) glorifica puterea și misticismul riturilor idolatrice, ridiculizând mai apoi păgânismul care își făurea zeii, asemenea meșterului care confecționa păpuși, detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului; d) chema unii episcopii din exil, în semn de liberalitate și pentru a pune capăt discordiilor ecleziastice, iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldatului), care ne mărturisesc doar existența soldaților creștini în trupele romane. La un moment dat și în chip neobișnuit, un soldat creștin a ajuns la concluzia că serviciul militar era în contradicție cu calitatea sa de creștin, datorită anumitor atitudini idolatrice specifice vieții militare romane. Tertulian nu ne spune nimic despre amploarea fenomenului. Faimosul episod al ploii miraculoase este prezent și în tradiția creștină în Apolinarius din Hierapolis, Tertulian, Ciprian și Eusebiu; această tradiție ne oferă o serie de informații asupra
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nesemnificative, ale obiectorilor de conștiință sau ale refuzului întâmplător de a accepta ori continua serviciul militar. Tertulian (în De corona) și Actele martirilor africani ne vorbesc despre o trezire neprevăzută a conștiinței creștine ori adoptarea vreunei atitudini rigoriste potrivnice manifestărilor idolatrice evidente, aflate în conexiune directă cu serviciul militar, îndeosebi în situații oficiale. Cazul centurionului Marin, ucis la Cezareea pentru refuzul abjurării credinței creștine și nicidecum pentru cel al încălcării sarcinilor impuse de regulamentele militare, este grăitor în acest sens. Studiul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din teama față de divinitate, ci datorită unei șanse de cunoaștere și comunicare mistică, menită să-i confere acesteia "o imagine în sfârșit demnă"236. Fig. 10. Bogdan Maximovici, Povestea lumii Reținând ideea generală că "experiența umană a divinului precedă chipul idolatric [iar] chipul idolatric pe care îl elaborează omul precedă învestirea sa de către zeu"237, discuția noastră trimite spre o analiză a legăturilor dintre sacrul vizibil și cel invizibil, care ar putea fi redusă în ultimă instanță la terminologia noțiunii de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
divinitate, ci datorită unei șanse de cunoaștere și comunicare mistică, menită să-i confere acesteia "o imagine în sfârșit demnă"236. Fig. 10. Bogdan Maximovici, Povestea lumii Reținând ideea generală că "experiența umană a divinului precedă chipul idolatric [iar] chipul idolatric pe care îl elaborează omul precedă învestirea sa de către zeu"237, discuția noastră trimite spre o analiză a legăturilor dintre sacrul vizibil și cel invizibil, care ar putea fi redusă în ultimă instanță la terminologia noțiunii de imagine, asupra căreia
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ll al erei noastre, religia filisteni- lor, egiptenilor, geților și parsismul lăsînd o amprentă distinctă asupra mozaismului în faza sa de formare și de conceptualizare. Zoroastrismul a avut un rol determinant în transformarea mozaismului dintr-un cult agrar-pastoral cu caracter idolatric într-un cult rigid, mort în ritual, înțepenit în dogme scoase din pălărie, împănat cu fel de fel de minciuni care nu mai are nici o legătură cu vechea societate ivrită ce se formase în secolul lX î.e.n. în peninsula arabică
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
substraturi înfricoșătoare s-ar fi ivit deja la orizont și că ritmul istoriei devine catastrofal. Când a apărut harul Mântuitorului nostru Isus Cristos, lumea, exceptând Iudeea, era complet decăzută în minciuna și în practicile adeseori infame și inumane ale cultului idolatric politeist; dar în mijlocul atâtor aberații părea geloasă de ideea divinității, care domina în viața privată și socială. Existau și pe atunci, mai ales printre cei culți, anumite curente de scepticism care păreau să se reverse în ateism; dar cine și-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vezi 360 ; 14, pp. 40-41)"/>. Din „gura de aur” a lui Ioan Hrisostom aflăm că „evreii Își sacrifică copiii Satanei, sunt mai răi decât animalele sălbatice, sinagoga este un bordel, o bandă de ticăloși, un templu demonic dedat unui cult idolatric, un loc de Întâlnire pentru asasinii lui Cristos, un loc de pierzanie !” (Omilii Împotriva evreilor ; <endnote id="cf. 516"/>). Un alt text neotestamentar, Apocalipsa Sfântului Ioan, Îi prezintă pe „cei ce-și zic iudei” ca fiind „părtași la sinagoga Satanei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în istoria iudaica, prin fidelitatea acestui fapt față de ideea unicității lui Dumnezeu. Esențial și relevant pentru evrei devine, astfel, în opinia lui Maimonide,274 această unicitate a templului și localizarea sa geografică.275 Golita de sensul ei religios autentic, credința idolatrica în Israel că pământ sfânt în mod intrinsec este evidentă astăzi în fascinația, întărită prin latura politică a aproprierii spațiului mai mult decât prin cea religioasă, pe care ideea pământului sfânt, privilegiat, a pământului ales o exercita în egală măsură
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
considerați sarazini, iar Carol, în loc să-și continue drumul spre nord pentru a-i supune pe saxonii răsculați în lipsa sa, se întoarce în Spania să răzbune moartea cavalerilor lui. Autorul poemului nu avea nici cunoștințe despre islam, reprezentat ca o religie idolatrică, nici despre basci. De fapt, expediția lui Carol a fost dusă în contra creștinilor basci. Francii au comis nelegiuiri mai ales împotriva femeilor, ceea ce a revoltat populația locală. Cu toate că o parte a armatei îi fusese nimicită la Roncesvalles, Carol nu se
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]