55 matches
-
umane. Prin urmare, așa cum o remarcă antropologul Gilbert Durand, prea mulți oameni "în acest veac al "iluminării" își văd uzurpat dreptul inalienabil la "luxul" nocturn al fanteziei. S-ar putea prea bine ca morala lui "joacă astăzi, dacă poți" și idolatrizarea muncii de furnică să fie culmea mistificării 68". Da, împotriva violenței totalitare a moralei se manifestă iruperea dreptului la nocturn. Lumină neagră care nu întârzie să ilumineze aceste momente de efervescență intensă în care, în sabaturi misterioase, se pregătește o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
rescriere a experienței lui Robinson Crusoe, dar degradată parodic la un nivel subuman, prin camaraderia și opoziția față de un animal considerat inițial invincibil. La sublinierea acestei relații simbolice contribuie cele câteva elemente legate de atașamentul primitiv față de animale, care sugerează idolatrizarea păgână post-mortem, dar conțin referiri și intenția ascunsă a lui Vineri, la hotărârea lui de a părăsi insula fără Robinson. "Andoar o să zboare", proclamă Vineri făcând aluzie la modul în care va transforma pielea animalului în pânză de corabie. Apariția
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
perfecțiunea estetică, ci de a corecta un defect prea vizibil, a avea un obraz mai neted, a căpăta o mai mare încredere în sine, a fi mai în acord cu propria personalitate 36. Tot atâtea motivații care traduc nu atât idolatrizarea perfecțiunii, cât dilatarea idealului de confort extins acum la domeniul psihologic sau emoțional. A împinge în față idealul performativ nu e un lucru convingător pentru cazurile în speță, după cum e adevărat că scopul urmărit este, dincolo de ameliorarea aspectului fizic, asigurarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
destinată argumentării umanului, filosoful este sensibil la implicațiile negative ale tehnoștiinței. Astfel, Virilio (2000Ă definește înțelegerea tehnicii actuale în termeni etici umaniști, ilustrând lecția învățată de la fasciștii futuriști: puterea tehnicii ca forță criminală. Discursul filosofului vrea să demonstreze faptul că idolatrizarea tehnologică contemporană poate continua înlănțuirea de catastrofe umane a secolului XX. Punctul de vedere al umanistului se legitimează prin apelul la cerința responsabilității umane de a rezista asediului cybertehnologic. Problema se pune în termeni de alegere și, evident, Virilio se
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o femeie adevărată? și își definește idealul feminin, concepția de dragoste și codul de frumusețe. Un paradox legat de femeia secolului al XIX-lea este discrepanta între neglijarea ei ca subiect real (juridic, economic, politic), pe de o parte, si idolatrizarea ei ca subiect imaginar, care fascinează secolul. Se percepe o tensiune surda între imaginea idealizata a femeii și realitatea prozaica. Neglijate în viața de toate zilele, femeile se regăsesc în cultul imaginilor 21. Imaginea ocupă un loc central în acest
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
predilecție al problemelor secolului. Femeia pariziana face posibil, în plan de ficțiune, ceea ce secolul (istoric, social, economic, uman) exclude în realitate. Nu este ea oare, mai întâi de toate, ființa prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne apare succesiv că idolatrizare și umilință, viciu și virtute, utilitate și gratuitate, erotism și pragmatism, dominată și dominantă, activă și pasivă, purtătoare de valori de civilizație și natura primitivă, rezervă de angelic și demonic. Toate acestea ne incită să gândim că mandatul său esențial
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în sport. Te lupți cu alții, dar mai ales cu tine însuți. Principalul scop al artei rămâne încercarea de divinizare a femeii. Emanciparea omului contemporan nu se poate face în afara culturii. Valorile pot fi mediatizate prin denigrare și compromise prin idolatrizare. Pe suport de hârtie, cartea e mai ușor de citit și mai greu de uitat. Actorii și tiranii nu trăiesc decât din aplauze. Capodoperele nu se zămislesc la foc mic. Poetul are aplomb nemăsurat când încă nu și - a înghițit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Serenus Zeitblom, nici la ironia lui Thomas Mann. Cred că același lucru se-ntîmplă azi și cu adularea lui Cioran de către adolescenți, de exemplu. Nu vreau să zic că oricare dintre acești autori nu merită admirat, ci doar că, spre deosebire de admirație, idolatrizarea în cultură are ceva specios și imatur. Este motivul pentru care îmi repugnă ceremoniile misticoide în jurul vreunui autor, grupurile de adulatori, miturile găunoase, casele memoriale, volumele omagiale, statuile, 305 oricâtă importanță "socială" ar avea ele. Iubirea pentru un scriitor e
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colt sfărâmat!” Lecția despre cub, așa se cheamă poemul, persiflează perfecțiunea ca ideal estetic, deodată cu eforturile excesive ale creatorului (tehnicile insolite preconizate sînt Însă, metaforic, extrem de sugestive). Idolatrizarea perfecțiunii este confirmată de sărutările unanime, dar gestul final, iconoclast, este acela de a leza cubul. Și de a-l aduce la același nivel cu tot ce este vulnerabil. Opera nu e nicicum perfectă, ea este doar un instrument care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de către factorii "responsabili", sentimentul "sublim" al creșterii puterii și al elecțiunii, dar și nevoia de identitate, de certitudini absolute, de apartenență la o comunitate simbolică privilegiată constituind "motoarele" adeziunii juvenile; dacă în societățile "consumiste" occidentale această energie este îndreptată înspre idolatrizarea vedetelor culturii pop-rock sau a super-eroilor justițiari hollywoodieni, sistemul comunist le impunea adolescenților, în vederea potențării mândriei identitare, exemplul eroului ilegalist, al eroului aflat în lupta pentru eliberare națională, și al șantieristului romantic.894 Propaganda, afirmă Angelo Mitchievici, "funcționează eficient la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lui Dumnezeu și Încetarea păcatului, atunci Însăși medicina devine doar un idol. Distrage atenția celor care erau binecuvântați cu o corecție divină de la Însuși scopul acelei corecții. O preocupare excesivă cu păstrarea sau restaurarea sănătății trupului constituie o astfel de idolatrizare. În context creștin, medicina - ca și boala - este un mijloc material al unui scop spiritual. Odată ce astfel de mijloace devin scopuri În sine, fie ca rău - Într‑un caz - fie ca bine În celălalt, ele se pot Împotrivi Însuși scopului
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Vattimo și la Jacques Derrida, personalități de excepție. Lucrarea de răsunet a primului are ca temă chiar rațiunile pentru care a trebuit să dispară modernitatea și să lase loc postmodernității. Prima defecțiune a modernității a fost hegelianismul ei funciar, cu idolatrizarea ideii de progres, condiția dintâi a istoriei. Progresul înseamnă venerarea noului, care "se identifică cu valoarea prin intermediul recuperării și al apropierii fundamentului-origine"85. Ideea de istorie este substanța modernității. Iată de ce de la Arnold Gehlen (autorul termenului de post-histoire) și până la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
anemic și teoretic, deci utopic, fiind lipsit de realismul transcendenței creștine. Acești gânditori, saturați de raționamente, au rămas cu prejudecata că Dumnezeu se vrea divinizat, iar postmodernii au oroare de orice divinizare. Or, condiția minimală a ființei creștine este amurgul idolatrizării, moartea idolilor păgâni. Iisus este singura "zeitate" care nu se mai vrea zeitate, adică divinizată, de vreme ce a coborât pe pământ la modul kenotic, "micșorându-se", adică, în cea mai modestă dintre modestii, în condiția de om născut nu într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
depozitarul tuturor calităților - curaj, loialitate, disciplină, muncă, rezistență, inteligență și abilitatea de a conduce -, a căror posesie justifică exercițiul puterii absolute asupra altor națiuni și face posibilă, concomitent, utilizarea sa. Tipică tuturor naționalismelor, supraestimarea calităților propriei națiuni conduce la totala idolatrizare a caracterului național datorită conceptului rasei superioare. În virtutea calităților superioare, ea este destinată să conducă lumea. De asemenea, ea poate domina și este sarcina artei politice și a cuceririlor economice de a transforma potențialul în realitatea imperiului mondial. Excesele politice
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un stagiu protoistoric al religiei. Dar care au fost stagiile dezvoltării ritualului și evoluția lui nu ni se precizează. Studiind această ipoteză, succesiunea de ritualuri care toate converg spre un ritual universal (ritualul de purificare, cel de aducere a ofrandelor, idolatrizarea sunt trepte secundare de dezvoltare ale ritualului de sacrificiu original). Euharistia creștină (Sfânta Comuniune) a fost explicată avându-și originile în înțelesul sacrificiului totemic. Influența acestei teorii se observă în lucrările antropologului englez Sir James Frazer, sociologului francez Emile Durkheim
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fost cel mai bun prieten al meu, Caietele de la Rohia II, N. Steinhardt în amintirea contemporanilor, Editura Helvetica, Baia Mare, 2000). Deși, în ultimii ani, în România s-a născut un adevărat "fenomen Steinhardt", admirația față de monahul de la Rohia mergând până la idolatrizare, nu am citit texte în care să fie elogiat mai frumos. Și acum să-i vedem pe "Marin Oltescu", respectiv pe "Alexandru". Într-adevăr, practica și gândirea mistică ale lui Steinhardt au devenit un fel de monomanie, care îi alterează
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
intelectuală". În urma dialogului avut cu acesta am putut constata fascinația pe care Steinhardt a exercitat-o asupra sa, ceea ce nu-l face însă, atunci când e provocat cu o întrebare legată de o eventuală canonizare a monahului Nicolae, să cadă în idolatrizarea acestuia, ba dimpotrivă, el consideră o astfel de propunere "ușor exaltată", în opinia sa Steinhardt neavând "acea uriașă statură duhovnicească" necesară unui sfânt. Apropiatul binefăcător e, lesne de intuit, arhim. Serafim Man, starețul Mănăstirii Rohia, cel care, bolnav de cancer
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
o femeie adevărată? și își definește idealul feminin, concepția de dragoste și codul de frumusețe. Un paradox legat de femeia secolului al XIX-lea este discrepanta între neglijarea ei ca subiect real (juridic, economic, politic), pe de o parte, si idolatrizarea ei ca subiect imaginar, care fascinează secolul. Se percepe o tensiune surda între imaginea idealizata a femeii și realitatea prozaica. Neglijate în viața de toate zilele, femeile se regăsesc în cultul imaginilor 21. Imaginea ocupă un loc central în acest
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
predilecție al problemelor secolului. Femeia pariziana face posibil, în plan de ficțiune, ceea ce secolul (istoric, social, economic, uman) exclude în realitate. Nu este ea oare, mai întâi de toate, ființa prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne apare succesiv că idolatrizare și umilință, viciu și virtute, utilitate și gratuitate, erotism și pragmatism, dominată și dominantă, activă și pasivă, purtătoare de valori de civilizație și natura primitivă, rezervă de angelic și demonic. Toate acestea ne incită să gândim că mandatul său esențial
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
le reprezintă. Dar aceste imagini, de obicei statui, sunt plăsmuiri culturale. Venerându-lc ca atare și identificând în ele puteri supranaturale, avem astfel un proces de divinizare a culturii. Cu alte cuvinte, în mișcarea sentimentului religios se produce următoarea deviație: de la idolatrizarea făpturilor din natură la idolatrizarea plăsmuirilor de artă. Divinizarea culturii e un fenomen cunoscut îndeosebi de religia Eladei. Antropomorfică prin excelență și plasticizată prin capodoperele artistice ale inegalatului geniu grec, religia Eladei sfârșește prin absorbirea totală în frumusețea artei. Istoricii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de obicei statui, sunt plăsmuiri culturale. Venerându-lc ca atare și identificând în ele puteri supranaturale, avem astfel un proces de divinizare a culturii. Cu alte cuvinte, în mișcarea sentimentului religios se produce următoarea deviație: de la idolatrizarea făpturilor din natură la idolatrizarea plăsmuirilor de artă. Divinizarea culturii e un fenomen cunoscut îndeosebi de religia Eladei. Antropomorfică prin excelență și plasticizată prin capodoperele artistice ale inegalatului geniu grec, religia Eladei sfârșește prin absorbirea totală în frumusețea artei. Istoricii antichității ne vorbesc de frecvența
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
idei, anumite atitudini, deși par că desțelenesc societatea dintr-o încremenire dureroasă, pe termen lung o conduc spre altă încremenire, amplificat mai dureroasă. Mâzgălitorul de hârtie cum se autopersiflează Kazantzakis încheie aventura trecerii sale de la o idee la alta prin idolatrizarea lui Zorba, a omului instinctual, prin gesturile căruia irumpe clocotul vieții. El, care a luptat atât de intens cu instinctele, sfârșește în final prin a li se închina. De altfel, dualitatea firii sale, îl aruncă la extreme. Ce alegem, pare
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cum stăteau lucrurile. Pe coreeni, însă, îi suspectez de un dram de sinceritate atunci când se închină lui Kim, și acest comportament și-ar putea avea rădăcinile în psihologia individuală și colectivă a asiaticilor, înclinată, mai mult ca cea europeană, spre idolatrizare și supunere. Dar să revenim cu picioarele pe pământ și să observăm că niciun Kim, oricât ar fi el de genial, nu s-ar menține la putere fără o întreagă cohortă de interesați ca lucrurile să rămână așa. Nomenclatura politică
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Romanul lui Blecher răspunde acestor tendințe, cu observația că mefiența față de tot ce este exterior și imposibil de cunoscut În profunzime, respingerea artificialității unui creator divinizat ca atoateștiutor, se corelează cu punerea sub semnul Îndoielii și a posibilităților de autocunoaștere. Idolatrizarea eului este suspectată de Blecher cu aceeași violență critică și cu argumente fortificate de extraordinara sa percepție a realității sufletești, fluide, aproximative. Blecher acceptă subiectivitatea și o asumă, dar ca temă de cercetare și Îndoială, ca oricare alta, nu mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Se cerea atunci anularea oricăror semnificații și diferențe etnice, lingvistice, chiar și biologice, relațiile de familie, de confrerie, identitatea... Ceea ce nu Înseamnă că distanța spirituală și distanța propriu-zisă n-ar trebui depășite. Trebuiesc depășite, bineînțeles, precum distanțele dintre doi indivizi. Idolatrizarea frontierei, În numele căreia s-au impus atâtea stupide și sângeroase sacrificii, este barbară. Un microșovinism provincial, periculos și prostesc: dacă nașterea În Gorizia, să zicem, la 10 km de Trieste, ar nega dragostea pentru Trieste și lumea triestină. Autentică, tocmai pentru că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]