56 matches
-
cum stăteau lucrurile. Pe coreeni, însă, îi suspectez de un dram de sinceritate atunci când se închină lui Kim, și acest comportament și-ar putea avea rădăcinile în psihologia individuală și colectivă a asiaticilor, înclinată, mai mult ca cea europeană, spre idolatrizare și supunere. Dar să revenim cu picioarele pe pământ și să observăm că niciun Kim, oricât ar fi el de genial, nu s-ar menține la putere fără o întreagă cohortă de interesați ca lucrurile să rămână așa. Nomenclatura politică
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
ne afla În treabă, a ne da În spectacol și a ne demonstra cât de „tari” suntem constituie niște demersuri periculoase, dacă nu sunt Însoțite de raza de lumină dată de iubire. Cunoașterea fără iubire conduce la orbire, slavă deșartă, idolatrizarea adevărului În disprețul sau anularea altor valori. Un adevăr descoperit ce nu are În subsidiar dorința folosirii sale În beneficiul semenilor nu are nici o valoare. Adevărul devine adevăr atunci când vine În Întâmpinarea armoniei lumii și a fericirii celor care o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de către factorii "responsabili", sentimentul "sublim" al creșterii puterii și al elecțiunii, dar și nevoia de identitate, de certitudini absolute, de apartenență la o comunitate simbolică privilegiată constituind "motoarele" adeziunii juvenile; dacă în societățile "consumiste" occidentale această energie este îndreptată înspre idolatrizarea vedetelor culturii pop-rock sau a super-eroilor justițiari hollywoodieni, sistemul comunist le impunea adolescenților, în vederea potențării mândriei identitare, exemplul eroului ilegalist, al eroului aflat în lupta pentru eliberare națională, și al șantieristului romantic.894 Propaganda, afirmă Angelo Mitchievici, "funcționează eficient la
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
absența unui preludiu, apologetica este ca o biserică fără pronaos. Orice viitor „junimist” ortodox trebuie înarmat cu toată știința de carte a „egiptenilor” înainte de a face drumul către „pământul făgăduinței” - și aceasta este garanția ieșirii dintr-o mentalitate sectară, riscul idolatrizării unui mentor sau duhovnic, complacerea într-o retorică trăiristă și fobia recurentă față de „intelectualitate”. Sufletele îndrăgostite de aura sfințeniei și de axioma lucrului bine făcut, conversând cu zestrea trecutului și temerile viitorului, navigând între perspective universaliste și patriotism local - acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Omar aflat în fața Bibliotecii din Alexandria („Dacă aceasta conține învățătura Coranului, atunci este de prisos; dacă nu, atunci merită la fel de mult să piară”). Fiind abandonate sursele adevăratei tradiții mistice, s-a trecut pe nesimțite la o înșelătoare mistică a tradiției. Idolatrizarea trecutului și tratarea comorilor tradiției ca piese de muzeu ascund o tristă aplecare spre comoditatea spirituală. Chiar dacă numeroase parabole evanghelice sunt construite prin pilduitoarea forță a excepției (samariteanul cel milostiv, sutașul, femeia desfrânată), mulți creștini răsăriteni preferă încă să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
umane. Prin urmare, așa cum o remarcă antropologul Gilbert Durand, prea mulți oameni "în acest veac al "iluminării" își văd uzurpat dreptul inalienabil la "luxul" nocturn al fanteziei. S-ar putea prea bine ca morala lui "joacă astăzi, dacă poți" și idolatrizarea muncii de furnică să fie culmea mistificării 68". Da, împotriva violenței totalitare a moralei se manifestă iruperea dreptului la nocturn. Lumină neagră care nu întârzie să ilumineze aceste momente de efervescență intensă în care, în sabaturi misterioase, se pregătește o
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
socialiste ale epocii, Comte și-a rezervat dreptul de a separa puterea spirituală de cea politică, păstrînd pentru prima dintre ele titlul de glorie. Involuntar sau deliberat, confuzia dintre cele două laturi ale socialismelor "științifice" le-a purtat către transformarea idolatrizării puterii în doctrină emancipatoare subterfugiu pe care precauția pozitivistă l-a dovedit a fi imposibil. Pontif al Marii Ființe, el voia să-i îndepărteze pe preoți de prefecți, să facă diferența între ordinea rangului și cea a puterii. Sociocrații, sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
perfecțiunea estetică, ci de a corecta un defect prea vizibil, a avea un obraz mai neted, a căpăta o mai mare încredere în sine, a fi mai în acord cu propria personalitate 36. Tot atâtea motivații care traduc nu atât idolatrizarea perfecțiunii, cât dilatarea idealului de confort extins acum la domeniul psihologic sau emoțional. A împinge în față idealul performativ nu e un lucru convingător pentru cazurile în speță, după cum e adevărat că scopul urmărit este, dincolo de ameliorarea aspectului fizic, asigurarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
diversificare a acestui domeniu: în Anglia victoriană guvernanta era cea care desăvârșea educația copilului și nu părintele, în Japonia sau Tibet maestrul, iar în Africa colonizatorul, chiar și cu forța. Prioritate aveau cunoștințele și deprinderile, dar se urmărea și o idolatrizare a unor eroi: mari conducători, aventurieri. În America și acum se crede că orice fată poate deveni stea de cinema și orice băiat poate deveni președinte de țară. În țara noastră, educația parentală a fost simplă, dar de bun simț
Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
fost cel mai bun prieten al meu, Caietele de la Rohia II, N. Steinhardt în amintirea contemporanilor, Editura Helvetica, Baia Mare, 2000). Deși, în ultimii ani, în România s-a născut un adevărat "fenomen Steinhardt", admirația față de monahul de la Rohia mergând până la idolatrizare, nu am citit texte în care să fie elogiat mai frumos. Și acum să-i vedem pe "Marin Oltescu", respectiv pe "Alexandru". Într-adevăr, practica și gândirea mistică ale lui Steinhardt au devenit un fel de monomanie, care îi alterează
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
intelectuală". În urma dialogului avut cu acesta am putut constata fascinația pe care Steinhardt a exercitat-o asupra sa, ceea ce nu-l face însă, atunci când e provocat cu o întrebare legată de o eventuală canonizare a monahului Nicolae, să cadă în idolatrizarea acestuia, ba dimpotrivă, el consideră o astfel de propunere "ușor exaltată", în opinia sa Steinhardt neavând "acea uriașă statură duhovnicească" necesară unui sfânt. Apropiatul binefăcător e, lesne de intuit, arhim. Serafim Man, starețul Mănăstirii Rohia, cel care, bolnav de cancer
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
au produs traumele morale fără precedent ale lumilor concentraționare, s-au văzut demolate de fizica cuantică, de teoriile unor Planck, Heisenberg, Niels Bohr, Wolfgang Pauli etc. Aci autorul român se apropie de Michel Foucault, cel ce sesiza o relație între idolatrizarea ,rațiunii instrumentale", lipsite de orizontul spiritualității, așa cum a fost promovată de iluminism, și ,sistemele de dominație extrem de raționale", bazate pe forță. Dezgustul ,reacționarului" în raport cu ,vechile băltoace" ale materialismului determinist, de unde au răsărit cruzimile ultimului veac, este imens: ,Dacă democrația, de la
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
Adrian George SAHLEAN Ceva care seamănă cu negativismul adolescenților Am urmărit cu mâhnire în ultimul deceniu dezbaterile din țară legate de Eminescu. "Libertatea de expresie" post-revoluționară a acoperit un spectru foarte larg: alături de idolatrizări ce nu acceptă critica, s-a recurs la detractări puerile (Eminescu a fost impus de comuniști); aparent subtile (este el oare relevant pentru modernitate?; este el poet "național"), sau exclusiv politizante (Eminescu a fost antisemit; a fost reacționar etc.). Dialogul
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
Victoria Română", Bùbico). Notele ediției Al Rosetti, Ș. Cioculescu, Liviu Călin (Opere, vol. II, 1960) îl apără pe scriitor de acuzațiile moraliste cu argumente proletcultiste ("schița atacă problema greșitei educații a copiilor în familia burgheză. Iubirea maternă potențată pînă la idolatrizare duce la răsfățarea copiilor și stimulează instinctele lor cele rele. Caragiale a fost uneori suspectat că n-a iubit copiii, dar atît grija cu care și-a crescut propriii copii, cît și morala indirectă a celor două schițe dovedesc contrariul
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
nevoie de trecerea a mai bine de încă 35 de ani pentru ca liderii comuniști să constate justețea judecății lui Raymond Aron. Volumul Opiul intelectualilor este împărțit în trei capitole: Mituri politice (în care sunt destructurate miturile stângii, Revoluției și proletariatului), Idolatrizarea istoriei (cuprinzând studii de filosofia istoriei; viziunea lui Raymond Aron asupra istoriei seamănă până la un punct cu cea a lui Toynbee; la noi, Neagu Djuvara este principalul continuator al acestei linii de gândire, fapt deloc de mirare câtă vreme istoricul
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
și a instituției bisericești, cu care, de asemenea se războiește Horia Patapievici. O idolatrie a dihotomiei stînga-dreapta și așa mai departe. Prin urmare, tot ceea ce este de obicei gata făcut în discursul nostru intelectual e aici pus în cauză, inclusiv idolatrizarea modernității înseși. Asta nu poate fi făcut decît de cineva care are curaj și care ia lucrurile acestea foarte în serios. I se reproșează că nu vine întotdeauna cu soluții. O carte nu e un rețetar, nu e o procedură
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
trece în iluminism, iar natura devine simplă obiectivitate". (Mircea Eliade ar recunoaște aci un caz al "sacrului camuflat"). După cum e invalidată teza naivă a binefacerilor obligatorii ce ar decurge din aplicarea principiilor raționale în domeniul social. Michel Foucault arată că idolatrizarea, de tip iluminist, a "rațiunii instrumentale" a dus la un "sistem al dominației", adesea nefast, inventîndu-se "sisteme de dominație extrem de raționale", dotate cu "un întreg ansamblu de scopuri, tehnici și strategii". Iar Jean-François Lyotard se întreba chiar asupra legitimității științei
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
dezavueze, se știe de la biograful său Lesco Dl Mircea Handoca și-a ratat cartea nu numai pentru că a crezut că e bine să nu includă în sumar articolele încriminante ale lui M. Elaide, dar și pentru că refuză spiritul critic în favoarea idolatrizării totale. Și mai are cutezanța să-și intituleze ediția " Cu cărțile pe masă". Tocmai ele lipsesc cu desăvîrșire. "Dosarul" Mircea Eliade. II (1928-1944). Cu cărțile pe masă. Cuvînt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. Editura Curtea Veche, 1999
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
de felul în care literatura ne somează, cumva, la un răspuns personal, la o relație directă și intimă cu textul citit. Că există o conexiune importantă între literatură și identitate națională e un lucru prea bine știut. Că, prin urmare, idolatrizarea unui poet poate funcționa drept mecanism de autoîncurajare și reconfirmare la scară colectivă, drept modalitate de a revigora respectul și încrederea în sine, iarăși sînt chestiuni evidente. Dar nu este Eminescu singurul scriitor român urcat pe piedestaluri reale și imaginare
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
din America, și al Asociației Scriitorilor și Ziariștilor Medici Români. Ceva ce seamănă cu negativismul adolescenților Am urmărit cu mâhnire În ultimul deceniu dezbaterile din țară legate de Eminescu. „Libertatea de expresie” post-revoluționară a acoperit un spectru foarte larg: alături de idolatrizări ce nu acceptă critica unui subiect tabu, s-au adus cu seriozitate detractări puerile (Eminescu a fost impus de comuniști!); aparent subtile (este el oare relevant pentru modernitate?; este el poet „național'?), sau exclusiv politizate (Eminescu a fost antisemit; a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Lübeck, l-a considerat pe Thomas Mann drept ,șansa Germaniei în propria ei catastrofă." Günter Grass - care mărturisește că nu a fost influențat de Thomas Mann, deține el însuși azi rolul unui praeceptor patriae. Autorul Tobei de tinichea deplînge excesiva idolatrizare a scriitorului de care ,nimeni nu a scăpat" așa cum nu se poate scăpa de gripă sau de bolile copilăriei. Aceeași constatare o face și scriitorul și publicistul Frank Schirrmacher, în paginile de foileton ale cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung. îi dă
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
din America, și al Asociației Scriitorilor și Ziariștilor Medici Români. Ceva ce seamănă cu negativismul adolescenților Am urmărit cu mâhnire În ultimul deceniu dezbaterile din țară legate de Eminescu. „Libertatea de expresie” post-revoluționară a acoperit un spectru foarte larg: alături de idolatrizări ce nu acceptă critica unui subiect tabu, s-au adus cu seriozitate detractări puerile (Eminescu a fost impus de comuniști!); aparent subtile (este el oare relevant pentru modernitate?; este el poet „național'?), sau exclusiv politizate (Eminescu a fost antisemit; a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Romanul lui Blecher răspunde acestor tendințe, cu observația că mefiența față de tot ce este exterior și imposibil de cunoscut În profunzime, respingerea artificialității unui creator divinizat ca atoateștiutor, se corelează cu punerea sub semnul Îndoielii și a posibilităților de autocunoaștere. Idolatrizarea eului este suspectată de Blecher cu aceeași violență critică și cu argumente fortificate de extraordinara sa percepție a realității sufletești, fluide, aproximative. Blecher acceptă subiectivitatea și o asumă, dar ca temă de cercetare și Îndoială, ca oricare alta, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Se cerea atunci anularea oricăror semnificații și diferențe etnice, lingvistice, chiar și biologice, relațiile de familie, de confrerie, identitatea... Ceea ce nu Înseamnă că distanța spirituală și distanța propriu-zisă n-ar trebui depășite. Trebuiesc depășite, bineînțeles, precum distanțele dintre doi indivizi. Idolatrizarea frontierei, În numele căreia s-au impus atâtea stupide și sângeroase sacrificii, este barbară. Un microșovinism provincial, periculos și prostesc: dacă nașterea În Gorizia, să zicem, la 10 km de Trieste, ar nega dragostea pentru Trieste și lumea triestină. Autentică, tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Serenus Zeitblom, nici la ironia lui Thomas Mann. Cred că același lucru se-ntîmplă azi și cu adularea lui Cioran de către adolescenți, de exemplu. Nu vreau să zic că oricare dintre acești autori nu merită admirat, ci doar că, spre deosebire de admirație, idolatrizarea în cultură are ceva specios și imatur. Este motivul pentru care îmi repugnă ceremoniile misticoide în jurul vreunui autor, grupurile de adulatori, miturile găunoase, casele memoriale, volumele omagiale, statuile, 305 oricâtă importanță "socială" ar avea ele. Iubirea pentru un scriitor e
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]