52 matches
-
după cum unii autori reflectau dubitativ asupra religiei. Cioran însuși, cum vom vedea mai departe, va avea o relație aparte cu sfera religiei și, în egală măsură, cu Dumnezeu. Însăși forma de timp în care a crezut poate cel mai mult, idolatrizată cumva, a fost ceea ce el numește timpul lui Dumnezeu, opus ca esență față de timpul Diavolului. Dovada acestui din urmă comportament ne-o oferă începutul deceniului patru al secolului trecut, atunci cînd tînărul Cioran încerca să descifreze autenticitatea trăirii religioase. Mișcarea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și mie energia ce-a alimentat astfel de fapte nemaiauzite. Aș vrea să posed și eu inițierea demonică a Medeei. Nu întâmplător, în tragedia ce-am scris-o despre ea, o salvasem de malignitate, transformând-o în femeia cea mai idolatrizată a tuturor timpurilor. Eternă Reîntoarcere Carnea mea începe să se usuce și să se întărească ca și cum s-ar preface în lut, iar oasele moi par că se vor desface în încercarea de a-și căuta originea. Simt că sângele mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
impune limite în fructificarea înzestrărilor proprii, dar tuturor li se cere să ia egalitatea drept limită. S-a putut spune, cu îndreptățire, că, în vreme ce despotismul e o proastă înțelegere a puterii, democrația e o proastă înțelegere a egalității. Înțeleasă strâmb, idolatrizată, interpretată tendențios, egalitatea devine substratul unei frustrări generale. Ea este mereu subminată de un vicios - dat ineluctabil - instinct al comparației: săracul vrea să achiziționeze în speranța (utopică) a unei egalități cu bogatul, bogatul vrea să fie și mai bogat, la fel de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
postura spectatorului, îmi vine să spun că diferența o face aici felul în care obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă un răsfățat satrap cosmic, un soi de căpcăun metafizic, sensibil
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de „Chick”, dar Îl detestă pe Sartre și Îi disprețuiește ideile, așa cum Îi disprețuiește pe mulți intelectuali francezi (ceea ce e descalificant În mediile academice americane de stânga, unde Sartre și atâția alții, de la Simone de Beauvoir la Pierre Bourdieu, sunt idolatrizați)6; a scris o carte bună (e drept, Împins de „amicul” său), e un scriitor „cu Înzestrări rare”, dar e arivist și are geniul (minor al) relațiilor publice; Îi place muzica, dar o ascultă la volum maxim, pe difuzoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
metafizicii europene. Sintagma “Dumnezeu a murit” marchează faptul că Dumnezeul creștin, Dumnezeul metafizicii occidentale nu mai este altceva decăt o plăsmuire moartă a minții, “doar o idee”, o noțiune abstractă. În cel mai bun caz el, reprezintă o valoare convențională idolatrizată. În realitate, Dumnezeu nu mai este implicat în modelarea vieții omului contemporan, nu El este acela care să dea sens existenței omului, lumii ori istoriei. Locul ce-i revenea lui Dumnezeu a rămas în occident gol; Dumnezeul este o absență
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
țară pe plan internațional, nimic din aspectul cosmopolit al curții brâncovenești nu transpare în cronică. Avem de-a face cu glasul unui "conservator" și "neaoșist" care încă nu și-a ideologizat mesajul. Cu același profil politic apare și cel aproape idolatrizat de autor - domnitorul Constantin Brâncoveanu. Evident, Principatele se aflau "pe marginea prăpastiei" și "clasa politică" se zbătea să găsească o soluție crizei în plină desfășurare. Se înfruntau două viziuni - cea a "deschiderii către occident" prin acțiuni concrete și fără echivoc
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
în care suntem egalii lor. Superioritatea noastră constă în parte în aceea că noi stăpânim și alte zone, în parte că... ne pricepem mai bine ca ei la spus povești. Copilul care ne citește nu trebuie tratat cu aroganță, nici idolatrizat: vorbim cu el ca de la bărbat la bărbat”. În aceeași notă de seriozitate (dar nu lipsită de ironie și umor) sunt scrise și eseurile Despre gusturile copiilor, Despre literatura științifico-fantastică, Hobbitul, Moartea cuvintelor, Proprietăți imaginare ș.a. De fapt, a te
C.S. Lewis și literatura pentru copii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4884_a_6209]
-
masiv, Amurgul idolilor, astfel încât mesajul său nu mai este bruiat în nici un fel și, în plus, devine evidentă anvergura întreprinderii. După cum arată și titlul, aproape toate intervențiile sunt negative, denunțând lipsa de valoare sau valoarea modestă a operei unor autori idolatrizați, ca și compromisurile făcute de aceiași autori, în relațiile lor cu autoritățile comuniste. Fiind vorba, adeseori, de scriitori cu notorietate, ca G. Călinescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Petru Dumitriu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, Ioan
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
de specialitate, planuri editoriale, conferințe și programe de studii (care se traduc prin poziții academice și candidați doctorali), acest nou domeniu disciplinar, cel al compoziției, reprezintă un fenomen interesant în lumea universitară americană, cel puțin în sfera umanioarelor. Hulit și idolatrizat aproape în egală măsură, declarat de unii drept farsă și impostură intelectuală, de alții drept ultimă salvare a unei turn de fildeș academic prea naiv izolat de viața reală, domeniul compoziției poate fi privit, în ultimă instanță, ca simbol al
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
sa cu ceva comic. Antoine Doinel, celebrul personaj al lui Truffaut, îl iubea atât de mult pe Balzac, căruia îi dedicase un mic altar personal, încât îl copia ca un călugăr sfânta scriptură punându-și numele propriu sub proza scriitorului idolatrizat. Încă o dată, David nu este un fanatic al literaturii, nu trăiește niciun complex Salieri, nu el găsește literatura, ci literatura îl găsește pe el. Niciunul dintre cele două nume, cel de pe manuscris și cel din roman, nu sunt înregistrate de
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
la editarea clasicilor. Z. Ornea a realizat performanță de a fi deopotrivă un "bun român" și un "bun evreu". L-a aparat, când a fost cazul, pe Eminescu de Moses Rosen și a incriminat antisemitismul juvenil al unor scriitori români idolatrizați, ca Mircea Eliade sau Emil Cioran. De altfel, și prin structura personalității și-ar putea revendică o dublă naționalitate. Erudiția să aproximativa și patetica aduce aminte de Nicolae Iorga, în timp ce raționalismul popular pe care îl practică dezinvolt are ceva rabinic
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
el nu doar o victimă a istoriei, ci și un personaj negativ al ei. Georgian, acum agent al Moscovei, face parte din echipa care-l va executa pe Mareșal, chiar el fiind acela care-l va împușca pe omul altădată idolatrizat. Plutonul de execuție fusese format din soldați sovietici, gruzini de fapt, îmbrăcați în uniforme românești, numai el, dintre aceștia, fiind român. În ordine simbolică asistăm la o înfruntare între extreme: purtătorul de odinioară al unui ideal este acela care îl
Culori și sensuri by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2648_a_3973]
-
imaginea legionarismului, ilustrată prin forța eposului, să fie percepută adecvat nu doar în imediat, ci, mult mai important, pe termen mediu și lung. Note: 1. În emisiunea Eugeniei Vodă, Ion Cristoiu l-a numit pe Zelea Codreanu „personaj tragic”, „personaj idolatrizat”, „un om de bună credință”, „o necesitate”. 2. Textul integral al scrisorii se regăsește în numărul 556-557/ 2010 al revistei „Observator cultural”. 3. Nicolae Manolescu a scris, succesiv, trei texte referitoare la temă, primul în „Adevărul”, 11.12.2010, și
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
Barbu (1930), Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare de V. Voiculescu (1964), Necuvintele de Nichita Stănescu (1969). Acesta, prin talentul său excepțional, a reînnodat tradiția cu poezia interbelică, tradiție la care "atentaseră forțele antinaționale ale comunismului impus de sovietici". Aproape idolatrizat, Bacovia devine "Ideea Bacovia... un fel special de rugăciune pentru câțiva din generațiile care i-au urmat". Numeroase emisiuni îi sunt consacrate lui V. Voiculescu, zeul tutelar al autorului, reliefând înaltul nivel estetic atins de lirica lui și evocându-i
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
concepție de viață ca și noi?" (Însemnarea lui Ioanide: "Pe Gide îl reprobă mulți. Grav este că Doru nu acceptă decât concepția de viață a delicventului Gavrilcea.") E ca și cum eu aș omorî pe camaradul Gavrilcea (Ioanide: "Iată-l și pe idolatrizatul ipochimen!") numai spre a face sânge rău poliției.¤ (Ioanide întoarse iar pagina, agasat, dând de nume ca Raskolnikoff, Andre Gide, pe care Tudorel le auzise probabil într-o discuție a lui Ioanide cu alții, având îndoieli că fiul său îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cărți din care afli totul, dar din care, până la urmă, nu înțelegi nimic despre subiect.” J. W. Goethe 95. „Cartea constituie arma principală și cea mai puternică a culturii.” Maxim Gorki 96. „O carte care place este îngrijită, păstrată, idolatrizată, pe când una care nu place, care înfurie, plictisește, poate fi aruncată, ruptă, pusă pe foc, ocărâtă și înjurată, ca și cum ar fi o persoană.” Traian Herseni 97. „Când citești cu glas tare îți arăți ție însuți că citești.” Victor Hugo 98
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de mașinațiile Castelanului, tocmai plecase. Aproape că îi vor cere iertare. Instituțiile ctitorite de el vor funcționa, iarăși, normal; nimeni nu știe mai bine când să acționeze și cum; să aducă bani și stabilitate. Va fi, cred, readus pe brațe. Idolatrizat, numit Salvator al Stațiunii. Vor fi serbări. Și Regele va afla de justiția maselor. Castelanul - fie și de os domnesc - se dovedise un dușman al poporului, Monarhul va înțelege asta, are sfetnici buni; îi vor reaminti că, de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
artei imaculate, unde nu ajunge buruienișul pasiunilor și unde omul își găsește un refugiu consolator în fața decepțiilor vieții. Detesta, în plus, cosmopolitismul steril, care nu face decât să cufunde spiritele în reverii neputincioase și în utopii vlăguitoare, și își iubea idolatrizata Spanie, pe cât de calomniată, pe-atât de necunoscută de nu puțini dintre fiii ei; iubea Spania aceasta ce avea să-i furnizeze materia primă a operelor sale pe care urma să-și întemeieze gloria viitoare. Paparrigópulos își consacra puternicele energii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ei, constituie fundalul pe care se desfășoară epopeile homerice. Din acest trunchi primordial al imaginarului se hrănesc majoritatea povestirilor și a romanelor actuale de fantasy. Toate acestea pot părea destul de îndepărtate de SF, dar, după cum subliniază P. Smith (1996), știința idolatrizată devine, la rândul ei, nucleul noilor mituri. Imaginarul se îmbogățește într-adevăr, se modifică fără încetare. După mituri, istoriile de călătorie, imaginare sau nu, oferă prin exotismul lor dezrădăcinări din care pot izvorî noi povestiri imaginare, relatate, de astă dată
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
57. Dilemele privind diferențele dintre îndrăgostit și preaiubit, nerezolvate în ciuda eforturilor ei din anii '20, s-au adăugat fascinației ei pentru Hadrian și Antinous. A meditat asupra unor probleme precum gradul de simpatie dintre cei doi, felul în care iubitul idolatrizat, de obicei mai tânăr, intuiește aspirațile îndrăgostitului mai bătrân și îi dă posibilitatea să-și împlinească geniul, și sentimentul că cel mai mare geniu al îndrăgostitului rezidă în identificarea iubitului său adevărat 58. Pentru mulți cititori cel de-al patrulea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
persoană sus-pusă, pe care o vom numi Bob Brown, a spus: "Bob Brown este aici pentru a servi compania și ușa lui este întotdeauna deschisă". Mesajul său real a fost, desigur: "Mă aflu aici pentru a fi respectat, adorat și idolatrizat". Cei superinfatuați au metodele lor proprii de a părea importanți, chiar și atunci când nu fac nimic. Un egolatru maniac, care a fost rugat să contribuie la un fond pentru ajutorarea celor ce suferă de foame în lumea a treia, a
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
21. Imaginea ocupă un loc central în acest secol care se deschide cu dominarea imaginarului. Femeia simbolică alunga femeia din viața reală. Un alt paradox constă în faptul că femeia, exclusă de barbati din viața socio-politică, este tot de ei idolatrizata, asociată imaginației și magiei. Acesta este, constată Stéphane Michaud [2002, p.153], răspunsul mitic pe care societatea îl oferă la una din problemele sociale cele mai insistențe ale secolului. În secolul al XIX-lea femeia devine unul dintre locurile privilegiate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de „Chick”, dar îl detestă pe Sartre și îi disprețuiește ideile, așa cum îi disprețuiește pe mulți intelectuali francezi (ceea ce e descalificant în mediile academice americane de stânga, unde Sartre și atâția alții, de la Simone de Beauvoir la Pierre Bourdieu, sunt idolatrizați)6; a scris o carte bună (e drept, împins de „amicul” său), e un scriitor „cu înzestrări rare”, dar e arivist și are geniul (minor al) relațiilor publice; îi place muzica, dar o ascultă la volum maxim, pe difuzoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
militară era întrecută doar de cele ale Rusiei, Franței și Austriei. Armata devenea instituția principală a Prusiei. Mai mult ca niciodată, din secolul al XVII-lea războiul devine o artă. Generalii sunt artizani ai câmpurilor de bătălie, sunt criticați sau idolatrizați. "Războiul sancționează luxul și fastul; el învață sobrietatea și abstinența; el dezrădăcinează tot ceea ce este efeminat", spunea Frederic al II-lea (1740-1786). Tratatele încheiate în urma numeroaselor războaie din această perioadă au dezechilibrat Europa au suprimat ambițiile europene ale Spaniei, care
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]