600 matches
-
ea și pe ceea ce poate să stârnească. Ea fiind, la tot pasul, un soi de trageîmpunge. Șirul veștilor începe cu două scrisori, care anunță întârzierea unei rânduieli economice, mai ales: Nechifor nu vine cu banii pentru hrana oilor coborâte la iernat. De la el, nici un semn pe hârtie, doar în vis. Care se repetă. Altminteri, veștile sunt de două feluri. Cele care umblă prin sat, clevetiri ale oamenilor care aleg calea ușoară ca să-și explice o dispariție - Nechifor s-a oprit cu
Veste, poveste... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4785_a_6110]
-
domnul președinte e nedrept, fiindcă, dintr-o știre de Jurnal tv, aflăm că domnul Prim-ministru și-a respectat, totuși, sadismul întrebării , Vreți să vă fac hotel ?", adresată sinistraților din Timiș, drept care, până la darea în folosință a... hotelului, aceștia vor ierna în foste sedii de CAP, cămine culturale, grajduri, dormitoare CFR etc. și alte locuri de cazare prin acoperișul cărora se văd stelele viitorului hotel... - Noa, și?, zice Haralampy. Strămoșii noștri trăiau și dormeau prin codri și peșteri, și ce urmași
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
fără După melci, o feerie crudă în luna lui martie, sau fără „cea mai minunată și clasică grădină/ Ce-a înflorit vreodată sub cerul larg deschis” (Jardin de Luxembourg). Nici fără Noaptea de martie a lui Voiculescu: „Pe dealurile vremii iernează neaua încă;/ Dar cântă gura dulce a vântului de sud,/ Momită, gheața-și crapă pleoapa ei de stâncă,/ Surâde și pe gingeni și-a prins sărutul crud.// Când pururi veșnicia vorbește numa-n șoapte,/ De unde-atâta foșnet și susure și
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
pătrunzi prin mii de pori. Se reaprinde flacăra în mine Și sângele mi-l stinge în sudori. Te ning încet. Tu te așterni în mine, Ca grâul presărat după arat, Ce germinează-n seve și lumine Ascunse sub omături la iernat. *** Referință Bibliografică: ...Tu te așterni în mine / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
...TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384874_a_386203]
-
arțar și cade frunza funerară, izvorul clipocește în mal, pădurea e multicoloră, se aude nechezând un cal și ielele se prind în horă, mai cântă cucul în pădure, rândunelele au plecat, se duc codanele la mure și ursul intră la iernat, o frunză galbenă a căzut în calea mea pe o cărare și timpul este petrecut când bate toaca în munți de sare, mă așez la masă ca să-ți scriu scrisoarea din toamna vieții, în jurul meu este pustiu trecuți sunt anii
TOAMNA VIEŢII MELE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384371_a_385700]
-
Meditație > AM DESENAT Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am desenat o planșa cu brândușe, I-am arătat-o câmpului uscat, Să-i amintesc de vremuri jucăușe, Când, înflorit, pornea către iernat. I-am desenat, căci , poate, a uitat. Am colorat o ploaie, pe hârtie, I-am arătat-o cerului senin, Mă tot gândeam că a uitat să vie, Pește pământ cu picur cristalin, Am colorat visând un un șopot lin. Pictăm
AM DESENAT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382460_a_383789]
-
ne-am întors noi în sat la Fruntești cu pitac di la boier către fruntașii satului: Oprișan, Perju, Corniță, Ciuchi, și Bârgu pe care boierul îi ruga să facă cum or putea să rămână la noi acești creștini pentru a ierna. Și după ce ne-am adunat cu toți, am hotărât noi toți să-i găzduim pe toți la noi în sat și să li dăm cele trebuincioase până s-or așeza.” Cunoștințele noastre despre bejenarii ajunși la Fruntești în iarna anilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
numele de „Dealul Părhăucenilor” și „Dealul Chetroșenilor”. Deosebirile de nume și de origine au pătruns și în creația populară. La hora satului, din zilele de sărbătoare, flăcăii aruncau câte o „răutate”, o strigătură cu versuri satirice: „Fetele din Chetroșeni îs iernate cu strujeni i-s vărate cu tărâțe Le curg ochii ca la mâțe” Tot în această zonă, în apropierea Șipotelor lui Ghica (Boghian), pe drumul ce duce la imaș, la Fântâna Apalaghiei (Cucu) și-au întemeiat gospodării bejenarii veniți din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ungureni, Gloduri (Izvorul Berheciului) și Vultureni, ducând mai departe o tradiție seculară și milenară, când oierii din Ardeal treceau Carpații cu turmele pe la Dorna și Câmpulung sau pe Valea Bistriței, se asociau cu oierii din aceste localități și plecau să ierneze oile în locurile joase, la bălți, iazuri și ape, pânăă la Prut și Dunăre. Din Lunca se specializaseră în creșterea oilor oameni vrednici ca Nicolae Curteanu (Frunză), Gheorghe Iacobeanu, Ion Gurău, Emilian Gurău și Vasile Știrbu, zisă Dura. Unul dintre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dimineața și la horă după masă. Hora era și un prilej de satirizare prin ziceri și strigături a celor care ieșeau din obișnuit. Accente satirice aveau și strigările adresate fetelor dintr-o parte de sat (cot): Fetele din Chetroșeni îsă iernate cu strujeni i-să vărate cu tărâșe, Le curg ochii ca la mâșe. Pentru cineva care era „grea” la joc: - Măi bădie, măi Vasile, Trage grapa după tine. - Eu o trag și ea nu vine. Pentru alta care nu se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. În țări de gheață urgisită, Pe-același timp trăia cu el, Laponă mică, liniștită, Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an, să-și ducă renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe mușchiul crud La Crypto, mirele poienii. Pe trei covoare de răcoare Lin adormi, torcând verdeață: Când lângă sân, un rigă spân
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > TRADIȚII Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Țăranii noștri mai sapă fântâni trec hotare arcașii poienelor blânde cad stele pe cumpăna lumii plăpânde rămân să ierneze ciobanii la stâni țăranul poartă pe umeri ciulinii și brazda mireasma sămânței îi fulgeră-n trup cum macii din lanuri preiau tăișul și cazna amiezii de vară întoarsă sub plug Referință Bibliografică: Tradiții / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TRADIŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361417_a_362746]
-
zona Sibiului, ci și mocani de prin partea Brașovului, din zona Săcele sau din Țara Bârsei. Cum terminau de tuns oile, pe la sfârșitul lunii august, începeau să coboare cu turmele de pe pășunile montane, spre Lunca Dunării sau spre Dobrogea, pentru iernat, trecând Dunărea pe la Vadul Oii în apropiere de Hârșova, prin Vadul Cailor la Călărași, la Brăila pe la Ghecet, sau la Gura Ialomiței pe la Piua Petrii. În urma turmelor de oi, în căruțele cu coviltir, îi însoțeau adeseori soțiile și copiii, care
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
veniți în transhumanță nu s-au mai întors cu oile la munte, stabilindu-se definitiv în Dobrogea. Printre ei s-a numărat și Constantin cu tânăra sa soție Floarea, pe atunci un păstor țuțuian, venit cu turma de oi la iernat. Odată stabilit în comuna Pecineaga, Constantin și-a înstrăinat o parte dintre mioare și cu banii câștigați și-a ridicat o casă pe cei patru mii de metri pătrați ce i s-au acordat de către administrația locală, în afara celor douăzeci și cinci
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
zona Sibiului, ci și mocani de prin partea Brașovului, din zona Săcele sau din Țara Bârsei. Cum terminau de tuns oile, pe la sfârșitul lunii august, începeau să coboare cu turmele de pe pășunile montane, spre Lunca Dunării sau spre Dobrogea, pentru iernat, trecând Dunărea pe la Vadul Oii în apropiere de Hârșova, prin Vadul Cailor la Călărași, la Brăila pe la Ghecet, sau la Gura Ialomiței pe la Piua Petrii. În urma turmelor de oi, în căruțele cu coviltir, îi însoțeau adeseori soțiile și copiii, care
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
veniți în transhumanță nu s-au mai întors cu oile la munte, stabilindu-se definitiv în Dobrogea. Printre ei s-a numărat și Constantin cu tânăra sa soție Floarea, pe atunci un păstor țuțuian, venit cu turma de oi la iernat. Odată stabilit în comuna Pecineaga, Constantin și-a înstrăinat o parte dintre mioare și cu banii câștigați și-a ridicat o casă pe cei patru mii de metri pătrați ce i s-au acordat de către administrația locală, în afara celor douăzeci și cinci
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
știe ce duce!” Noatenii grași, oile, berbecii uriași, căluții de munte, câinii „bărbați”, ca cei în „Miorița”, toți se întorc acasă, dar pentru puțin timp, căci vor pleca apoi la vale, în transhumanță, în Bărăgan sau în Bălți, unde vor ierna: „Ziua moare după culmi; De pe coastă, pe sub ulmi, Se scoboară mieii-n vale. Obosit și blând popor! Și cântând, pășește-agale O copilă-n urma lor. Noapte bună, soare sfânt, Până mâine! Noapte bună! Mâine iar vom fi-mpreună, Tu să
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Funie de usturoi, Spre a nu fi bântuite De vârcolac sau moroi. În obicei de la sate, Cu usturoi se freacă Uger la vită de lapte, De-a nu rămâne stearpă. După ce se tund de lână, Ce-a crescut cât au iernat, Oile se duc la stână; Că-i vremea de pășunat. Se tocmesc ciobani cu plată În natură și în bani, Că tradiția-i purtată, Spre a dâinui prin ani. Cu atenție se face Număratul oilor, La stăpâni de-a se
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI DE SF.GHEORGHE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368656_a_369985]
-
lui Calvin, la Geneva (vezi și http://vimeo.com/9614663, pentru vernisajul lucrării expuse la Geneva), această lucrare despre cele zece porunci a fost parte a manifestărilor respective, din iulie 2009. Și a stat la Geneva mai multe luni, a iernat acolo, apoi Dumnezeu a dus-o, prin alți frați lângă Los Angeles, la Bellflower, de acolo a plecat mai departe, în Michigan. Acum străjuiește - pentru un an - la Calvin College, National Liberal Arts College, în Grand Rapids, Michigan. Eu nu
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
la circ. Pe trompă mă ții și voi bătea step, Le citesc din carte, și să vezi efect: Va fi un delir, prevăd de pe-acum, Vei avea o casă și un stog de fân... În care chiscanii vin ca să ierneze; Frigărui alese, o să dau chermeze. ...Deschid librărie "Poezii alese" Cântăm în duet, banul să ne iese. * * * * * * * * * Circul merge bine, succes grantat: Grijile s-au dus, de ele-au uitat... Vin copiii atâția... pe Miți s-o vadă; E regina serii
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
locurile lor, sau să și le pască și pe acolo, fiindcă târlitul era, și mai este încă, un mod natural de a îngrășa pă-mântul. Când cădea prima zăpadă, cei care aveau oi mai puține le coborau în sat și le iernau în grădinile din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
și mai este încă, un mod natural de a îngrășa pă-mântul. Când cădea prima zăpadă, cei care aveau oi mai puține le coborau în sat și le iernau în grădinile din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii, cei care-și iernaseră oile în sat, le urcau acum în locurile de unde le coborâseră după prima ninsoare în toamna care trecuse, și unde le țineau până ce venea vre¬mea să le urce la munte, adică până la 1 iunie. Erau și gospodari care aveau
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
vre¬mea să le urce la munte, adică până la 1 iunie. Erau și gospodari care aveau foarte multe oi, de ordinul sutelor; aceștia, după ce le coborau de la munte, le duceau pe miriști până în bălțile Dunării sau în Deltă, unde le iernau. Se-nțelege, pe lângă câini buni, ciobanii cu simbrie, adică angajații care le aveau în grijă, trebuiau să fie însoțiți și de un număr suficient de măgari pentru a căra târhatul, adică toate cele necesare mese¬riei și traiului zilnic, fiindcă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
l-am văzut și de care devenisem conștient, sub ochii că-ru¬ia am crescut. Având relativ puți¬ne oi - nicio¬dată n-a depășit 100 de capete -, moșu’ Hobza și le cobora din Râncurele atunci când începea să ningă și le ierna în grădina din spa-te¬le casei. Cum, de mic și până a pleca la școală, stăteam mai mult la Hobzoaica în Câmpuri decât la noi în Capu’ Satului, toamna așteptam cu nerăb¬dare prima zăpadă, fiindcă știam că moșu’ vine
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]