38 matches
-
după unele marșuri extenuante, au apărut aici câteva îmbolnăviri de holeră. După ce s-a ordonat un repaus de câteva zile și s-a procedat la o vaccinare generală, nu s-a mai ivit nici o suspiciune de holeră 575. De altfel, igieniștii militari erau unanimi în a pune declanșarea epidemiilor, inclusiv a celor de holeră, și pe seama "oboselii trupelor după lupte și marșuri continui"576, epuizarea fizică și morală anihilând capacitatea de rezistență la infecții. În privința marii influențe a surmenajului asupra genezei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fi rău să facem o vizionare. - Altceva ce-ai mai făcut? Nimic de povestit. Nimic despre bețivănelile din ultima vreme, despre recenta experiență narcotică. M-aș fi rușinat să i-o povestesc. Părea un accident și mi-era teamă că, igienistă cum o știam, ar fi dat o amploare prea mare Întâmplării. Și nimic despre Cătă. Poate și În cazul lui era doar un accident, n-avea decât să-i povestească el, adulterinul naibii, să se căiască! N-avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și Luxemburg 76. Medicină. În ceea ce privește domeniul medicinei, trebuie spus că acesta dobândește un statut de prestigiu în a doua parte a veacului al XIX-lea odată cu noua preocupare a statului de a conta pe o populatie sănătoasă (de unde și inclinațiile igieniste ale epocii), capabilă așadar să plătească impozitele, respectiv să producă bunuri materiale ori venituri. Spre deosebire de drept, medicina era un domeniu mult mai deschis internaționalizării, aproape 38 % dintre cei ce obținuseră titlul de doctor fiind din afara Belgiei. Cei mai multi proveneau din Imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
somități medicale” recunoscuți ca atare și intangibili. Valori incontestabile și creatori de școli medicale, deschizători de drumuri în știință, ei au totuși trăsături caracteriale de tip dominat-demonstrativ-megalomaniac. f) Specialiștii marginalizați, sunt cei care nu au contacte directe cu bolnavi (medicii igieniști, anatomo-patologii, medicii de laborator etc). În raport cu confrații lor din clinici sau de la Facultate, acești specialiști trăiesc un „complex de inferioritate”, un „sentiment de frustrare” atât material, cât și moral în raport cu celelalte categorii de medici. Medicul psihiatru În cadrul specialităților medicale, psihiatria
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să acompanieze această mișcare, să neutralizeze riscurile sanitare, dezmățul social și politic. Fiindcă Franța a intrat ezitant în era industrială, conducerea orașelor, de la mijlocul secolului al XIX-lea până la al Doilea Război Mondial, a fost dominată, în principal, de considerații igieniste. Acestea erau asociate ideii că urbanizarea era o amenințare, conținea dezordine potențială. Abia după al Doilea Război Mondial, în paralel cu conversia țării la deliciile producției și consumului de masă, statul a considerat posibil să orienteze pozitiv creșterea orașelor. Planificarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nașterilor "[...] revendicând interdicția concediului verbal, garanții pentru familiile nume-roase cele mai atinse de criză, taxarea chiriașilor, un recensământ al locuințelor libere, obligarea proprietarilor să facă singuri reparații. Sindicatul declara război locuințelor mizere, denunțate ca focare de tuberculoză semn al campaniilor igieniste ale epocii"1. Pornită de la Clichy, a cărei secțiune regrupa 500 de aderenți la sfârșitul anului 1911, această mișcare însuma 33 de secțiuni în 1912, și aproape 4 000 de cotizanți. Se organizează manifestații pentru a-i denunța ca asasini
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mulțime. Lucrările societății CERFI 47 au arătat până la ce punct intervenția asupra construitului 4, din inițiativă fie statală, fie municipală, fie privată, a fost subordonată igienei publice. "Gândirea care până la Carta de la Atena (1933) a guvernat orașul este o gândire igienistă, interesată de luarea unor măsuri de precauție împotriva sechelelor patologice provocate de îngrămădirea populației, și anume bolile și crimele. Discursul constructorilor nu mai era unul al comunicării sociale, al informării, ci vorbea despre contagiune"5. A face ca orașul să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
-lea, familia nu mai era agentul natural al reproducerii ordinii stabilite, ca pe vremea Vechiului Regim. Ea devenea "un mediu" educativ și sanitar a cărui vocație era aceea de a dezvolta utilitatea socială a membrilor săi. Ea era ținta măsurilor igieniste al căror principiu de intervenție era acela de a "cupla întotdeauna o intervenție exterioară cu conflictele sau diferențele de potențial din interiorul familiei"5. Un prejudiciu presupus, cauzat unuia dintre membrii săi (în principal, unui copil) printr-o respectare insuficientă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
globală a orașului. Este vorba în primul rând de intervenții punctuale, de la caz la caz, destinate mai curând să controleze prejudiciile urbanizării decât să sporească posibilitățile bunăstării. O concepție utilă asupra spațiului urban trebuia, în primul rând, să răspundă obiectivelor igieniste. Acestea reclamau o știință a creării intimității și a aprecierii spațiului privat care să preceadă implantarea echipamentelor colective. Devine imposibil de conceput o intervenție asupra urbanului independentă de istoria politicilor sociale. Ajutorul dat locuinței se lega de preocuparea de a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la munte pentru tratarea tuberculozei, această cură igienico-dietetică era refuzată muncitorilor. "La fel, când era vorba de burghezie, se vorbea de surmenaj și odihnă, în cazul muncitorilor, de lene și absenteism"59. Problema tratării tuberculozei ne lămurește în privința lamentațiilor curentelor igieniste, care condamnau faptul că nu se făceau prea multe pentru ameliorarea condițiilor în care trăiau muncitorii. Igieniștii se plângeau că le lipsesc cererile din partea muncitorilor pentru a legitima doleanțele astfel încât statul sau municipalitatea să dezvolte servicii publice în acest sens
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
schimbare radicală a modurilor de viață muncitorești"64. Urbanul împotriva orașului, habitatul împotriva locuitului; aceste formule descriu bine epoca și pot servi ca ilustrare pentru maniera de conducere a orașului. Este convenabil, totodată, să nu condamnăm implicit și definitiv normele igieniste în numele liberei utilizări a spațiului urban, așa cum ar fi eronat și să pretindem că găsim în aceste premise ale politicii urbane esența oricărei guvernări, și anume controlul și represiunea spontaneității sociale. Cum să nu recunoaștem în promovarea republicană și urbană
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
factor obiectiv al creșterii economice, iar Marcel Cornu vedea aici coerența politicilor urbane pe care istoricii se străduiesc să o discearnă în intențiile protagoniștilor perioadei (mișcarea HLM, municipalitatea, Ministerul Construcțiilor). Exigențele industrializării au primat în raport cu tradiționalele considerații umaniste despre pericolele igieniste, politice și sociale care puteau apărea întotdeauna în grupările populare masive. Ipoteza lui Cornu are meritul de a lămuri de unde provine aura de modernitate a marilor ansambluri: prezența acestora împrejurul unui oraș arăta importanța armăturii urbane pe care țara o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să prevenim (sau să eliminăm) făpturile umane imperfecte? În primele decenii ale secolului XX, proiectele sociale sau genetice bazate pe descoperiri științifice erau des Întâlnite și perfect respectabile; ideea a fost discreditată În Europa abia de naziști, prin ambițiile lor „igieniste” care au debutat cu o antropometrie contrafăcută și au culminat cu camerele de gazare. Cum s-a dovedit după mulți ani, autoritățile scandinave nu abandonaseră complet interesul teoretic - și practic - pentru „igiena rasială”. Între 1934 și 1976, În Norvegia, Suedia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]