53 matches
-
era de circa 800 de locuitori, din care: 365 erau români, 350 bulgari, 63 găgăuzi, 5 greci și 5 țigani 907. Comuna Turcoaia era situată pe malul Dunării, la 18 km sud de orașul Măcin, și cuprindea satele Turcoaia și Iglița 908. În anul 1898 s-a fondat un sat nou numit Iacob Deal unde locuiau muncitorii ce exploatau granitul din cariera de pe dealul din apropiere 909. În comună exista o singură biserică zidită în anul 1862 de către locuitori 910. De
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
îl solicită ca substitut metaforic, uneori într-o manieră emfatică. Ultima expresie a identificării domiciliului cu personajele rezidă într-o concentrare care nu lasă loc nici unei intercalări: "Numai doamna Vera odăi cu pelargonii la fereastră și brizbiz cu dantelă cu igliță model greu doamna Vera, soacra băcanului casă corp coloniale-delicatese-băuturi, peste drum de casa Rim doamna Vera, necunoscînd genealogia vecinilor, judeca după aparențe înșelătoare." Eticheta onomastică se completează aici, ironic, cu elemente de proprietate... imobiliară, care se construiesc ca apoziție în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
strâng din dinți, fac cele trei mișcări - învățate de la minunata fată care venea din Trieste "per il lavoro" la Milano, spunând "dacă pot asta, pot orice". Și, de obicei, pot). Apoi, și-a scos un săculeț cu lână, mătase, ace, iglițe încruntându-și puțin, foarte puțin sprâncenele groase, căci totul era încurcat. Aici e rândul meu să intru în scenă și să-i arăt metoda mea de a descurca ițele (nu-i vorbă, nici la încurcat nu mă întrece nimeni). Dacă
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
știi că o ai, însă nu îi cauți niciodată legenda." Puse una lîngă alta, dintr-o grijă pentru stil vecină cu pedanteria, micile potriviri, privite de la oarece distanță, compun desenul marilor asemănări. Asta fiindcă înainte pomenita comparație nu-i doar iglița broderiilor mărunte, ținînd de-o anume dexteritate a descrierii, ci, mai mult, un principiu de compoziție, felul de-a spune, pe din două, o poveste. Arhanghelii nu mor e un duet de triangluri care-și acordă vibrațiile, păstrînd o foarte
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
abia vreo 50 de pagini de versuri. Volumul lui Camil Baltazar (alias Leopold Goldstein), din 1934, de la Cultura Națională, cu portretul autorului, iscălit de Milița Petrașcu. Sonorități diferite, de la acelea mărunte, ca zuruitul unor monede, precum regăsirea cine știe căror iglițe poeticești, pînă la teribile fanfare anunțînd revanșa, revoluția ori, dimpotrivă, restaurația, se agață de sensul echivoc al întoarcerii. Te poți aștepta la orice, luînd această promisiune, cu vagi izuri burgheze, în litera ei. Sensul pe care i-l dă Camil
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
artei "totale", vapeurs ni vers ni prose, i se potrivește, de bună seamă, criticii de poezie. Gîndită, atunci cînd ia în cătare autorii "la zi", ca o ramă clasică punînd discret în valoare un tablou de avangardă, trece ușor de la iglița de brodat (înțepat...) pe marginea versurilor, la judecăți transparente și "reci", de "top". Echilibrul între o anume cochetărie de cititor de poezii, pe cît de rutinat, pe-atît de inocent și responsabilitatea criticului "de verdict" îi reușește, ca (aproape) nimănui altcuiva
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
de bătătura, mecanisme pentru schimbarea suveicilor); părți și accesorii destinate numai sau în principal mașinilor de la această poziție sau de la pozițiile 84.44, 84.45, 84.46 sau 84.47 (de exemplu: fuse de filat, furci, garnituri de carda, piepteni, iglițe, barete, duze de extrudare, suveici, cocleți, rame pentru cocleți, ace platinate, croșete): - Mașini și aparate auxiliare pentru mașinile de la pozițiile 84.44, 84.45, 84.46 sau 84.47: 8448.11.00 -- Ratiere și mecanisme Jacquard; reductoare, perforatoare și copiatoare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
Astfel ședea într-o zi Conțescu pe un fotoliu, cu picioarele întinse pe un altul, pus invers, având alături pe Gonzalv și pe Erminia, cel dintâi cu servieta pe genunchi, cea din urmă cu o dantelă la care lucra cu iglița. Cum ședeau astfel într-un colocviu mut, Conțescu făcu un semn din ochi către Erminia, arătând în direcția Gonzalv. Acesta, cu palmele pe servietă, moțăia, răzbit de oboseală, clătinîndu-se pe scaun de somn. Deodată servieta îi alunecă pocnind pe parchet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Miron, Aneta Alexa, Maria Ungureanu, Niculina Paiu,Vatica Tomescu. Între uneltele utilizate de femei în munca lor se numărau războiul de țesut, care se afla în fiecare casă și cuprindea toate accesoriile necesare: ițe, vatale, suveică, fucei. Nu lipseau andrelele, iglița, acul, mielițoiul și ragilile pentru cânepă și in. De asemenea, pentru vopsirea firelor se foloseau culori naturale obținute din coji de ceapă, sunătoare (pojarniță), flori de tei, sovârful, șofranul, coaja și frunze de nuc sau arin ori se cumpăra boială
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
povestește că în timpuri de demult, pe când pământul era locuit de uriași ce pășeau peste Dunăre ca peste un fir de pai, două cete de uriași își așezaseră locașurile lor prin aceste părți de țară: unii la Brăila, alții la Iglița, pe malul celălalt al Tulcei. Odată cu timpul, s-a întâmplat ca cel mai mândru flăcău din Brăila să se îndrăgostească de o fată din Iglița. Într-o bună zi, nemaiputându-și ascunde dorul în suflet, s-a dus el sau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
uriași își așezaseră locașurile lor prin aceste părți de țară: unii la Brăila, alții la Iglița, pe malul celălalt al Tulcei. Odată cu timpul, s-a întâmplat ca cel mai mândru flăcău din Brăila să se îndrăgostească de o fată din Iglița. Într-o bună zi, nemaiputându-și ascunde dorul în suflet, s-a dus el sau o fi trimis pe cineva în pețit la fată. Pesemne și pe vremea uriașilor se întâmpla ceea ce se întâmplă uneori la noi, adică fata a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
întâmplă uneori la noi, adică fata a întâmpinat cu refuz dorințele flăcăului. Această faptă nesocotită a revoltat toată Brăila, demnitatea cetei de uriași era știrbită, evident fala cetății călcată în picioare, iar flăcăul trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în picioare, iar flăcăul trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
povestește că în timpuri de demult, pe când pământul era locuit de uriași ce pășeau peste Dunăre ca peste un fir de pai, două cete de uriași își așezaseră locașurile lor prin aceste părți de țară: unii la Brăila, alții la Iglița, pe malul celălalt al Tulcei. Odată cu timpul, s-a întâmplat ca cel mai mândru flăcău din Brăila să se îndrăgostească de o fată din Iglița. Într-o bună zi, nemaiputându-și ascunde dorul în suflet, s-a dus el sau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
uriași își așezaseră locașurile lor prin aceste părți de țară: unii la Brăila, alții la Iglița, pe malul celălalt al Tulcei. Odată cu timpul, s-a întâmplat ca cel mai mândru flăcău din Brăila să se îndrăgostească de o fată din Iglița. Într-o bună zi, nemaiputându-și ascunde dorul în suflet, s-a dus el sau o fi trimis pe cineva în pețit la fată. Pesemne și pe vremea uriașilor se întâmpla ceea ce se întâmplă uneori la noi, adică fata a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
întâmplă uneori la noi, adică fata a întâmpinat cu refuz dorințele flăcăului. Această faptă nesocotită a revoltat toată Brăila, demnitatea cetei de uriași era știrbită, evident fala cetății călcată în picioare, iar flăcăul trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în picioare, iar flăcăul trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
inel, cu care-și dădeau ei întâlnire seara, sub tei. Apoi se mai găseau acolo țărani, care așa și miroseau. După câțiva metri de la pornire, trenurile de la noi se opreau iarăși cu o zgâlțâitură și atunci în sacoșele lucrate cu iglița se spărgeau ouă, sticle goale de bere se rostogoleau împrejur pe podea și toți călătorii făceau un pas înainte. În trenurile noastre, adulții se luptau să-și țină echilibrul și înjurau. Înjurau la fel ca în zilele când aveau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pierd vremea descălțându-mă și încălțându-mă din nou. Bagă pe rând picioarele în pantofii din piele roșie, în timp ce băiatul se chinuie să tragă de limba de la spate ca să-i intre și călcâiele. Trece apoi cu îndemânare curelușele negre prin iglițe și le înnoadă zdravăn. — Prinde-le și cu lunula, cere stăpânul. Contemplă critic fibula de fildeș în formă de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se vadă pe sub togă. Draperia care maschează una dintre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor li s-ar putea întâmpla de a nu mai dori nimic, de a nu mai putea reține nici o secundă pe loc, obosiți și dornici de liniște. „Numai câteodată, când privind înapoi, surâzând prietenește celuilalt „eu”, rămas la jumătatea drumului, iglița harnică a peniței mele, leagă ochiurile, împletește horbotele negre, lanț lângă lanț, colț lângă colț, - piciorușe încremenite pe câmpul alb al paginilor.” „Un cocoș sălbatic, nimerit în plin de ploaia alicelor, mai fâlfâie din aripile celui care am fost... Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pîrăști? Vinul e pe mâna dumitale! - ca și cum baba era cea care da de băut domnișorului, nu satana de fată. Baba tăcea, și de ce tăcea nu știa singură. Numai doamna Vcra - odăi cu pelargonii la fereastră și brise-bise cu dantelă cu igliță, model greu - doamna Vera, soacra băcanului - casă corp cu "Coloniale-delicatese-băuturi", peste drum de casa Rim - doamna Vera, necunoscând genealogia vecinilor, judeca după aparențe înșelătoare. - Uite-i iar! . . . Uite-i subt geamul boierilor și subt ochii noștri! . . . Se pupă în stradă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
jumătate de oră avea să devină insuportabilă. Îmbrăcă oftând capotul și ieși în hol. Trecu indiferentă pe lângă ușile înalte, cu clanțe de bronz. A Melaniei Lupu era cea mai lustruită. De cheile lăsate totdeauna afară atârnau clopoței albaștri, lucrați cu iglița. Preșul lui Grigore Popa fusese asigurat cu sârmă și două șireturi de piele bătute în ușor. Să nu-l fure cineva... Ușa lui Panaitescu, mută, oarbă, fără cel puțin o carte de vizită, nu lăsa să se ghicească nimic. Dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știe de unde le vine lăcomia, coada ochilor se desfăcea într-un evantai de zbârcituri. Iar pleoapele atârnau, ca umflate de împunsătura unui ac. Trăsăturile feței suiau ascuțite, pe urmele lor rămăseseră linii adânci, ca și cum cineva îi cususe pielea neîndemânatic cu iglița, pe dedesubt. Barba nerasă de câteva zile, în loc să acopere, nu făcea decât să adâncească brazdele din obraz. Iar sângele, căznindu- se prin strâmtorile acelui obraz lipit de oase, se bulucea către nas, spărgându-se în vinișoare roșii, spre capătul bont
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]