73 matches
-
la mare lucru, dar care, odată „instalată”, Îți acordă, ca În basme, acea prerogativă a „invizibilității”, cum e scufia fermecată din basmele lui Grimm: oriunde ți se află trupul, pe un vârf de munte sau Într-o celulă de ciment, igrasioasă, Întunecată, un anumit eu rezistă aproape tuturor tentațiilor umane și supraumane, cum ar fi cele de teroare, frică, satisfacții disproporționate și chiar ale acelor exagerate autoaprecieri, care ne sapă nu rareori temeliile unei construcții ridicate cu mari eforturi personale. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
speră să publice și să-și facă un nume! -, În luna mai ’83, mi-a apărut romanul, Într-o colecție a marii edituri pe care, de altfel, o patrona Însuși Virgil. În primii ani am locuit la Paris În mici, igrasioase, pline de gălăgia studenților americani, hoteluri, de care e plin „Cartierul Latin”. Apoi, prin grija soților Cornea, Aurora și Aurel, care mi-au prezentat un francez de origină rusă, Nicolas Viasnoff, acesta, cu un efort financiar și sentimental ieșit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Bârlad. Abia ajuns în gara Bârlad, luni dimineață aflu de la cineva că sublocotenentul Chicoș Vasile e mort și se află la morga spitalului de vis-à-vis de școala noastră normală. Trec prin oraș și constat că aproape toate casele vechi și igrasioase sunt la pământ! Sunt și victime, unele din ele chiar la cele două hoteluri unde colegul îmi propusese să ne petrecem noaptea. Trec pe la morga spitalului și îmi revăd colegul cu capul zdrobit și un picior rupt sub dărâmăturile gării
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mii de lei - o sumă enormă - în situația când aveam un salariu de maximum șase sute de lei lunar. Destul de greu, dar aveam acum condiții excelente de locuit, care întreceau chiar cele mai optimiste vise ale mele... Ieșeam dintr-o casă igrasioasă - un adevărat mormânt - și intram într-o casă nouă, luminoasă, confortabilă, care, deși rău datoare, vorba sorei mele, acum era casa noastră. La interval scurt vopsesc de două ori toată partea lemnoasă și-mi instalez și mobilez casa cu ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care se agitau. Sunt îngrijorat, soția e disperată pentru copiii noștri care locuiau la parterul unui bloc cu 10 etaje, în București. Nu se poate telefona. Las soția în compania vecinilor și plec grăbit prin oraș să văd situația. Centrul igrasios al Bârladului era la pământ ca după un bombardament, în timp ce construcțiile noi rezistaseră cu brio. Știam că blocul în care locuiau ai noștri era unul nou și solid și astfel speram, credeam că nu vom avea probleme grave... Abia după
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ce m-a marcat pentru acei ani și care arăta încă o dată, în cazul meu, cel puțin, forța, „tenacitatea” intuiției contra oricăror sfaturi sau planuri raționale. Printre zecile de volume ce se îngrămădeau lângă patul meu, în camera mea extrem igrasioasă (și care mi-a provocat acea gravă maladie a lui Bouillaud, de care am vorbită, se găseau și unele cărți semnate de Tudor Vianu, Estetica, în primul rând, pe care o citeam și reciteam ca pe un roman, Arta prozatorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și urlând, boii și vaca răgând de spaimă. Fără radio, nu știm nimic despre cele întâmplate în țară”. Pe ulițele satului și în gospodăriile oamenilor pagubele au fost mari. Dimineața când ajunge la Bârlad constată că toate casele vechi și igrasioase erau la pământ, erau victime omenești, printre care și sublocotenentul Chicoș Vasile care deja era la morga spitalului, cu capul zdrobit și un picior rupt sub dărâmăturile gării. La Băcani, soba din camera în care locuia era căzută peste pat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
destăinuiri masonice, în 1826, militarul a dispărut fără urmă. Nimeni nu știe pînă în ziua de azi ce i s-a întîmplat cu adevărat. Peste un an, niște oseminte bănuite a-i fi aparținut au fost descopeite într-o grotă igrasioasă. Așezarea lor ciudată putea sugera crucificarea. Lumea a fost convinsă atunci că frații masoni l-au pedepsit astfel deoarece a trădat, în volumul încă neapărut, legea cea mai importantă a masonilor tăcerea absolută. Nu alta, să recunoaștem, este soarta lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să-l acopere. În anumite zile, pe lîngă Spitalul Colțea te ajunge un copleșitor miros de mîncare la cazan care bate reclama olfactivă a patiseriilor și a restaurantelor mici din jur. Vara, cînd vîntul doar adie, și aici simți răsuflarea igrasioasă a pivnițelor și parfumul trist al vechilor case. Puțin mai încolo, pe Hristo Botev, unde cu ani în urmă mirosul de cafea prăjită care ieșea dintr-o băcănie învăluia cartierul, te întîmpină azi la o intersecție un damf de pește
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
pe care crtiticul, devenit și comentator politic a sprijinit-o în mod direct) nu a schimbat regula jocului. Așa încît după cîteva articole neconvenabile noii puteri, criticul s-a văzut îndepărtat de la ziarele la care colabora. Cît despre părăsirea locuinței igrasioase din Tîrgu Jiu, aceasta a rămas o utopie. În jurul libertății, masivul volum publicat de editura ieșeană Timpul este o carte de tipul "Gheorghe Grigurcu par lui meme". Ea grupează articole ale autorului (cele mai multe de după 1989, dar și mai vechi, inclusiv
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
stilisticii, meditației filozofice sau contribuțiilor estetice ori s-au întors cu toată puterea spre rezervația textelor primitive, paraliterare sau neliterare în intenție, unde nimeni nu-ți poate răpi plăcerea cutreierării libere printre ruine de-a lungul desenelor neobosite ale pereților igrasioși, printre formațiuni geologice stranii și miraculoase întocmiri infantile. Nu este exclus ca tocmai din cauza acestei «lașități» să se fi ivit și consolidat cea mai puternică școală interpretativă modernă, cu cei mai serioși poeticieni, structuraliști, hermeneuți, textualiști din această parte a
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
să-l acopere. În anumite zile, pe lîngă Spitalul Colțea te ajunge un copleșitor miros de mîncare la cazan care bate reclama olfactivă a patiseriilor și a restaurantelor mici din jur. Vara, cînd vîntul doar adie, și aici simți răsuflarea igrasioasă a pivnițelor și parfumul trist al vechilor case. Puțin mai încolo, pe Hristo Botev, unde cu ani în urmă mirosul de cafea prăjită care ieșea dintr-o băcănie învăluia cartierul, te întîmpină azi la o intersecție un damf de pește
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
să ocolească, ce să ia în piept, peste umăr sau peste mână... Deocamdată, îl prezint cititorilor României literare cu două schițe. Antologice. Radu Aldulescu No man's land Faianță și Grasu stau sprijiniți de perete, în pat, într-o cameră igrasioasă, cu pete de la inundații vechi prin colțurile tavanului. Fumează o țigară cu hașiș. Deasupra capetelor lor, pe perete, este atârnat un afiș înfățișându-l pe Einstein, sub care scrie: "Vreau să aflu gândurile lui Dumnezeu. Restul sunt detalii". Dedesubt, cineva
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
de Sevres Care fusese expus în vitrina bijutierului Mort și el ros pe dinăuntru de fantasmele proprii; De asta florile creșteau singure Semințele sălbăticite izbucneau de sub pielea oglinzii Mici monștri care amușinau cu boturile lor cerul; O, '................! Cerul era umed, igrasios, îngerii se dezlipeau Ca abțibildurile lipite provizoriu Cu limba, Lunecau de pe înălțimile rugăciunii Ca de pe tobogan Oamenii îi îmblînzeau Îi foloseau ca îngeri de companie. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre sud, pe acolo
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
ostentativ îi ia locul cel mult "un cuvînt dilematic/ sugrumat de un secol prezumțios" (A nouăsprezecea serenadă). Ostentației i se substituie discreția fără o reducție a patetismului. Adesea gesticulația actantului e a unui retractil, a unui solitar: "pe coridoarele labirintice igrasioase ale insomniei/ (nu-mi explic cum, dar în apropiere se-aude vuind/ marea invizibilă!...)/ adeseori mă întîlnesc cu moartea mea./ așa cum te întîlnești pe o stradă necunoscută cu o persoană/ care îți cere un foc./ nu fumez, îi zic, dar
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
curînd în evenimentul meteorologic, Moldova are o sensibilitate mai aproape de aceea a căutătorului de izvoare, avînd reprezentări subtile, freatico-peisagistice ale umidității. Un alt debutant din Oglinda literară, de data aceasta un bărbat, invocă o lume a umezelii obscure, mai degrabă igrasioase decît la vedere. El șoptește insinuant și senzual: Încet, te rog, încet / sărută-mă pe frunte / să-ți simt umezeala sufletului. / Nu respira! Aburul tău / inspirat de lăcomia mea, / va umezi și sufletul meu./ Contopiți, vom traversa / rîul cu nuferi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
de oftalmologie, oncologie, dermato-venerice. Creșterea demografică impetuoasă, începând cu deceniul șapte, obligă corpul medical la numeroase improvizații pentru in-ternarea bolnavilor. Un album cu imagini din spitalele timișorene, întocmit de personalitățile medicale locale pentru sensibilizarea autorităților, înfățișează un tablou sumbru: pereți igrasioși, paturi înghesuite în camere, mobilier pe coridoare. Într-o vreme în care se construia mult, Timișoara era mereu „uitată“ la repartizarea investițiilor pentru construirea clădirilor necesare activităților medicale. De la această situație pornesc stăruințele Direcției Sanitare pentru edificarea unui spital de
Agenda2003-30-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281294_a_282623]
-
frunții... Doar ici-colo câte-o căsuță de vacanță, ici-colo câte-o Dacie ruginită, ici-colo câte-o afacere falimentară care, de fapt, e a soacrei sau a unei rude îndepărtate, din neandertal, ici-colo câte-un concediu prin agroturism în vreo cameră igrasioasă, poate chiar cu ploșnițe ( Pfui Doamne apără-ne pe toți), ici-colo câte-un contuleț, dar mult sub limita prevăzută de lege, ici-colo câte-un caniș, câte-un apartament prin cartiere rău famate... Ce mai, pauperitate jale Ne râd și cu
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
a trăirii purificate, "metafizice" , sub bolțile plenitudinii: "!nu e peren gustul cărnii/ nici inima nu e atît de/ glorioasă pe cît credeam: se/ domolește fără motiv; vorbim/ apoi de o moarte fizică oh ca/ și cum ar Exista: prin ganguri/ igrasioase temple aurii lucitori ochii/ defuncților răsar: semințe/ zadarnice pentru un Pămînt/ Eliberat într-o chietudine/ metafizică!" (Agamemnon șPrefațăț). În același timp însă fiorul dispariției e abordat pe un temei robust, poporan, într-un duh carnavalesc, licențios. Bardul pare a răspunde
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
bucurat să aflăm, că noul local al BA, a fost "inaugurat" (deci, credeam: a fost terminat). Au trecut anii postrevoluționari, de eforturi și speranțe: Ne mutăm, în doi ani" - repetau funcționarii, când le arătam sălile devenite insalubru de întunecate, culoarele igrasioase, fără lumină, bântuite - ziceau funcționarii - de șobolani (eternii "noștri" convivi), sau linoleumul rupt, în care se împiedicau visând la lecturile lor grăbiții studioși, bufnind uneori pe jos, sau latrinele - care pe vremea studenției mele erau un ideal de "modernitate" -, acum
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
intra in tunelul de la Bîrnova: / cum toată suflarea era cuprinsă de aceste audiții colorate, / pînă la urmă doar paharele mai vorbeau între ele" (Vangheaua). Apreciind că "mai bine stau zile și nopți în burta unui birt / și ferit de singurătățile igrasioase din burg", își propune "cu zîna verde să o luăm de la început", probabil cu absintul, la deese verte, licoare proslăvită de celebrul tavernal care a fost Paul Verlaine.
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
era sfîntul ei protector rănit, a cărui icoană palidă, cu ochi sticloși, e purtată an de an pe străzi pînă în piața centrală. Înainte de Mizzy, însă... Exista, încă mai există, vechea și marea casă cu frontoane, începînd să devină iremediabil igrasioasă după căldura și umezeala acumulate în optzeci de veri în Richmond. Există Cyrus (profesor de lingvistică, un bărbat mărunt, plin de o încredere calmă, cu un cap ca al lui Cicero) și Beverly (pediatră, dură și ironică, sfidă tor de
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu ochii în înălțimea albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios al încăperilor. Mehală n-avusese niciodată copii : în sufletul lui hulubii ocupau acest loc delicat. Într-o zi însă îi dispăru un porumbel. Tapițerului i se făcu inima cârcel. Nu-și mai putu vedea de lucru și toată ziua a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața trepidantă și minunată de totală decădere pe care-am duce-o pe-o cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă de coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul fără abajur (în timp ce la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a murit Tarzan al nostru, am putea spune, ca un erou. Cu bruma de lucruri ce ne mai rămăsese ne-am mutat în cartierul Socola, pe strada Manta Roșie nr. 2, cu chirie, într-o casă acoperită cu carton asfaltat, igrasioasă și cu o bucățică de curte. Pe lângă casă trecea un pârâu cu apă liniștită. Era acolo și un pod din lemn. Scoteam de sub pod nămol și făceam „pocnitori”, un fel de căni fără toartă pe care, dacă le izbeai cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]