104 matches
-
iaurt, își făcea apariția pe străzile Capitalei, în formă de ediție cu tiraj limitat, trasă la linotip Gestaetner, sub îngrijirea unui comitet compus din Domnul Florin Roiu. Pe urmă, atât Apunake cât și AFARĂ-DE-UNU-SINGUR plecară în lumea largă, în concediu ilimitat. În timpul acelui concediu au ieșit ca din pământ o serie de schițe, ce ar putea forma un nou volum. Acestea sunt: "Amintiri din copilărie", "... și la lume iarăși date", "Cine fuse și se duse", " Prin Zăvoi", un basm în stil
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
conflict mocnit, în 1912 călugărul atonit rus Anton (pe numele lui civil Alexandrî Bulatovici) a condus un grup de alți rebeli din mânăstirea lui care l-au alungat în mod dezonorant pe bătrânul lor stareț, care nu le împărtășea pioșenia ilimitată, cu ghionți si trăgându-l de barbă. Anul următor Patriarhul Constantinopolului și o serie de înalte fețe bisericești ruse eșuează și ei să pacifice populația călugărească de la Athos, drept pentru care țarul decide să intervină... militar. O canonieră și două
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
istorie modernă. Astăzi nefasta luptă e la capăt, egalitatea civilă a evreilor e câștigată în toate statele civilizate și nu cunosc în Germania nici un politic cu minte care ar voi să răstoarne acest fapt împlinit. Evreii germani se bucură de ilimitata libertate a cultului lor; nimenea nu-i tulbură în vechile lor datine și tradițiuni, nici în particulara lor știință cosmopolită; ba societatea civilă în daraverile ei fine adeseori seamă și de sâmbătă, desigur o rânduială supărătoare pentru noi creștinii. Dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
conchiste succesive asupra ignoranței. Civilizațiunea nu caută a egaliza pe toți în mizerie și sărăcie, ci încearcă a înălța din treptele obscure pe cei mai {EminescuOpXII 424} bine dotați și a-i duce necontenit "de jos în sus". Progresul fiind ilimitat, infinit, niciodată nu va veni momentul când toți să poată parveni la aceeași treaptă socială - și prin urmare niciodată toți nu vor putea fi egali între sine. Interesele colectivității sociale în unele priviri sunt contrarie libertății absolute și egalității perfecte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Justiției, cea din urmă măsură de precauțiune contra abuzurilor, din nefericire atât de dese, cari se pot întîmpla în exercițiul acestei profesiuni. Curentul ideilor liberale a sfărâmat toate aceste bariere, advocatura a devenit liberă și supusă aceluiași principiu a concurenței ilimitate la care sânt supuse cele mai multe ramuri de muncă omenească. Dară și aci s-a dovedit că ideea unei absolute libertăți individuale, dar mai cu seamă ideea concurenței limitate, aplicată la sfere cari prin natura lor n-o suportă, n-aduce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
înalta priveghere a semnatarilor Tractatului de la Berlin. Într-adevăr, Austria n-ar avea decât să se laude c-o asemenea stare de lucruri dacă, după cum pretind organele ei, ea nu ține la nimic alt decât la mănținerea libertății complete și ilimitate pe Dunăre. Dar nu prea pare să fie acesta scopul pe care ea-l urmărește în înțelegere cu Germania, credincioasa sa aliată. Jurnalele germane și austriace pretind că există voința de-a esclude pe Austria din Consiliul Dunării de Sus
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cunosc între ei, probabil că literatura polițistă ar fi fost un gen exotic. E nevoie de frustrările, fobiile, spaimele și, mai ales, de viteza marelui oraș modern pentru a cuprinde întreaga energie negativă secretată de personajele ivite din coșmarul spațiilor ilimitate, dar și ale măcelurilor primului război mondial. Făcând elogiul povestirilor cu detectivi, Gilbert Keith Chesterton remarca un lucru esențial despre această varietate a literaturii de divertisment: „Este cea mai timpurie și singura formă de literatură populară în care se exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ființe, navigare în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e o parabolă: pe ecrane străvezii se succed "Appii sepulcrale", Burgundii și Iberii, vechi așezări grecești toate sub semnul trecerii ineluctabile. Adresându-se unui enigmatic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Gravitație). Individualul și planetarul, clipa și eternitatea, angelicul și magicul se descifrează acustic: "De-atâta muzică / se umflă marea"! aflăm dintr-un alt poem. Întrebări reiterate, cu substrat metafizic, precum cele din Muzică și ceață de noiembrie, se destramă în ilimitat, în halouri cosmice, dincolo de tangibil: "Ce s-a-ntâmplat? întreabă marea, / Ce s-a-ntâmplat? mă-ntreabă vântul / Și surd repetă întrebarea / Cu mii de clopote pământul..." Muzica, paradigmă focalizantă, precede cuvântul. Poetul construiește cu ceea ce Romain Rolland înțelegea prin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
406. Fiecare poveste este un semn a cărui semnificație este decisă de către un alt semn, adică de o poveste care-și asumă rolul de text interpretant, la rândul ei definită printr-o altă poveste, un semn extins, într-o semioză ilimitată (Peirce, Eco), iar povestea (Marea Poveste) lui Fărâmă reprezintă macrosemnul tradus pe rând în sisteme diferite de semne 407. La nivelul întregului text, Fărâmă este un intermediar între lumea povestită (erzählte Welt) și lumea în care el povestește (Erzählwelt), el
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens bine delimiat, ci cuprins de nepătrunsuri. Astfel, sensul, devine revoltă (d)in sine și pentru sine, cu sine. Prin urmare, sensul, determină fericirea, care este marcată totodată și de o serie de stări, a căror sferă de definire este ilimitată, în timp ce sensul literar este un răspuns subdefinit la o întrebare pusă într-un cadru definit. Căutăm în operă mistere, cunoștințe comunicate într-un limbaj criptic, iar reprezentarea spațiului de definire depinde de ansamblul practicilor reprezentabile ale unei culturi. Să luăm
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
libertatea trebuie să asigure oamenilor condițiile necesare pentru a trăi mai bine. În schimb, Hegel susținea că precum greutatea formează substanța materiei, tot așa libertatea este substanța spiritului. Schopenhauer va contesta existența libertății, în timp ce Nietzsche va vorbi de o libertate ilimitată a omului dotat cu voință. Libertatea oferă omului posibilitatea de a urma o direcție sau alta, totul reducându-se la acea fibră interioară de selecție a formelor și a formulelor de expresie și de acțiune. Problema cea mai gravă este
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
calitativă, compusă din unități cantitative care participă însă și la calitatea ei (Comm. II, 2, 8 his geometricis rationibus adplicatur natura numerorum). Această calitate determină natura cantităților pare, impare, plane, solide, triunghiulare, pătrate, cubice etc. Numărul este cel care limiteză ilimitatul 6, este ul care oferă o reprezentare ului, amorfului; el se identifică oarecum cu ul împotriva -ului, cu focul și lumina împotriva umbrei și frigului. Clasificarea cea mai veche a numerelor în pare și impare își are originea în această
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
oferă o reprezentare ului, amorfului; el se identifică oarecum cu ul împotriva -ului, cu focul și lumina împotriva umbrei și frigului. Clasificarea cea mai veche a numerelor în pare și impare își are originea în această opoziție: parul este principiul ilimitatului în lucruri în măsura în care este conținut în ele sub limitările imparului, de vreme ce parul este compus din unități impare (Arist. Metaph. I, 5, 986 a; Phys - III, 4, 203 a). Parul este numărul care lasă mereu o zonă () de vid între elementele
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
unitate, pe de alta sunt compuse în mod omogen din unități identice între ele; astfel Multiplul devine consonant cu Unul. Punctul real este considerat nu ca o unitate pură, care este dincolo de par și impar, ci ca o limita în ilimitat (dualismul primar), drept primul lor produs. Din punct de vedere geometric, punctul 12 este principiul mărimii, al dimensiunii; cel care dă naștere liniei (I, 5, 7; I, 5, 11 si quidem unum apud geometras puncti locum obtinet, duo lineae ductum
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
modul în care se produce uniunea între cele două principii material și spiritual. Sufletul Universal este "cea mai perfectă" și mai veche creație a Demiurgului, anterioară Corpului Universal (Tim. 34c; Comm. I, 9, 10), deși conține în esența sa Divizibilul, Ilimitatul și prin Principiul Alterității ( ), două elemente ce definesc corporalul, sensibilul, rămâne incorporal (II, 3, 12 anima quippe incorporea; II, 17, 16 nihil corporeum; I, 14, 7; I, 17, 9). Corpul Universal, care presupune existența materiei, a focului și a pământului
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
concentrarea și sublinierea virtuților politice, care lipsesc din sursele utilizate de autor (Porphyrios și Plotin) 3.2.3. referințe la contemporaneitate (I, 9, 5; II 3, 4, 5) 3.2.4. observația faptului că literatura în materie de muzică este ilimitată (II, 4, 2). 3.2.5. delimitarea de erudiția inutilă și obscură (I, 18, 19; II, 4, 11). 3.2.6. traducerea macrobiană a pasajului Tim. 31c-32c (Comm. I, 6, 29-31) care demonstrează ideea de interpretare prin selecția (omisiunea) frazelor
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
983b-984a). 4 O posibilă sursă a tabelului contrariilor poate fi Alkmaion din Crotona. 5 Cavillatio este termenul introdus de Cicero în De Oratore (II 54), pentru a traduce utilizat și de Quintillian (De Instit. Oratoria VII, 9). 6 Limitatul și Ilimitatul sunt principii cosmice (Aetius I, 3, 10; D 283 despre Philolaos), sunt contrariile primordiale prin armonia cărora Universul este Unu. 7 În Theolog. Arithm.p.82, 10 și fr.B 11, este numită pentru a evidenția cele două planuri în cadrul
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
creștinismului timpuriu (sinteza celor dintâi), au intervenit mediat asupra lor. În termeni de reprezentare a elementelor, sunt de remarcat alte două formule: a. repartiția termenilor din cele trei relații numite anterior, după schema perceptibil/ non-perceptibil: concret/ abstract, temporar/ atemporar, limitat/ ilimitat, ceea ce aduce în discuție principiul ordonator; b. statutul asemănător al celor trei principii generatoare din triadele numite anterior: binele (divin), pentru viața cetății; divinul creștin, pentru istoria Mântuirii; puterea de inspirație divină a autocratului, pentru sistemul politico-religios gestionat de instituția
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
viziunea creștină între divinitate−Întrupare−revelație (fundamentală pentru planul politico−oikonomic) și, în termenii politicului, cu relația dintre puterea inspirată (a autocratului)- oíkonomía -imaginar al puterii. Alături de aceste paralele, dihotomiile funcționale concret−abstract, temporar - atemporar, limitat - ilimitat reprezintă elemente fundamentale preluate de imaginarul creștin din imaginarul filosofic al politicului antic. Simbolismul puterii devine în evul mediu un summum al reprezentării acestei conjuncturi. Platon însă nu conciliază niciodată cunoașterea și credința, ceea ce impune diferențele de terminologie și de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aventurii imaginare, al visului; atemporalitatea eului creator, timp regăsit, al recuperării unității pierdute; indeterminarea timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual)/atemporalul (asociat divinității, increatului) timp al începuturilor (timp originar; zori de zi, primăvara; copilăria)/al sfârșitului (timp tragic, agonic, durată thanatică: amurg, toamnă, golul istoric, preatârziul etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
anvergură universală. Programul estetic formulat de Victor Hugo (prefață la drama romantică Cromwell, 1827) pledează pentru abolirea constrângerilor formale, pentru exaltarea libertății depline de creație, pentru primatul sensibilității și al pasiunii asupra rațiunii. Izvoarele artei vor fi de acum universul ilimitat al imaginației, mituri cosmogonice, istorie națională, natură primordială, folclorul, fantasticul. Modelul uman al romanticilor este „utopia unui om excepțional“ (G. Călinescu), care se revoltă și schimbă fața lumii (eul suprapersonalizat). Modelul lumii configurează un univers în continuă devenire, cu cicluri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pusă în evidență prin diferențierea formală a textului, în două strofe inegale cu tipar prozodic diferit. Apoi, opoziția oamenii comuni/poetul este sem nalată prin contrastul pluralitate unicitate și prin simboluri poetice ale condiției existen țiale diferite: efemer/etern, limitat/ilimitat, devenire/nemurire, dionisiac/apolinic. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Toate aceste perechi contrastive determină structurarea viziunii artistice pe două planuri ale imaginarului poetic. Prima strofă concretizează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
își începe propriul destin, pro pria existență în lume. Alegând, pentru ași numi creația, sintagma verbe nebune, poetul accentuează caracterul dinamic și nonutilitar al limbii poezești. Aceasta își creează pro pria realitate, stâlp înflăcărat (metaforă a ascensiunii, prin catharsis, spre ilimitate lumi ficționale), de care cititorul este legat pentru totdeauna. Chiar dacă lectorul nu este numit direct, el apare ca referent logic al persoanei a doua, căreia i se adresează eul liric. Se relie fează astfel triada eul creator - verbele nebune - tuul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
valoare concluzivă, motivând prin iubire relația de comuniune a eului lumină cu esența misterioasă a universului. Iubirea devine astfel instrument de cu noaștere, cale de pătrundere în tainele lumii. Această trăire intensă favorizează acordul sufletesc (nu rațional) cu cosmicul, cu ilimitatul și, în același timp, cu elementele palpabile ale lumii, concrete, limitate și totuși purtătoare ale misterului existențial. Ipostazele diverse ale lumii - flori, ochi, buze, morminte - sunt acum reunite (prin „și“ adverbial ce precede fiecare termen al enumerării) în aceeași inefabilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]