104 matches
-
orchestra Teatrului Național din București, va cânta în stagiunea 1946. În același an e rechemat în diplomație în postul de consul la Oslo. În 1947 demisionează și, căsătorit (încă din 1937) cu o suedeză, pleacă într-o lungă călătorie - „concediu ilimitat” -, stabilindu-se în cele din urmă la Lima, în Peru, unde este violonist în Orchestra Simfonică Națională și totodată agent la o societate de asigurări. Ștefan Baciu, care l-a vizitat în 1956, a remarcat „tipica mentalitate de refugiat” a
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
de idee”), sincronismul lovinescian „ca o verzuie pastă”, cu a sa „durată curentă” ce se cere concurată printr-o poezie ridicată la totala depersonalizare, poemele în stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
au cunoscut-o, nici au întrebuințat-o, că lor le-au lipsit noțiune și cuvântul, în mare parte și obiectul. Noțiunea apare pe de o parte atât de îngust mărginită și determinată în sine pe cât e de nemărginită și de ilimitată e pe de altă parte aplicațiunea ei. Rezolvarea întrebărei noastre trebuie să fie așadar posibilă; și ea o și este în faptă dacă îndreptăm întrebarea la aceea că ce determinațiuni sânt în noțiunea culturei, din ce elemente constă ea cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
această doctrină putea fi găsită și în Evanghelia după Ioan, dar aceasta nu însemna că neoplatonicii puteau să se ridice până la nivelul Evangheliei pentru că le lipsea credința în persoana Mediatorului dintre oameni și Dumnezeu, care constituie esența creștinismului. Dumnezeu, ființă ilimitată și perfectă, nu poate avea existență materială, nici măcar sub forma luminii, cum susțineau adepții maniheismului. L-a impresionat, în schimb, convertirea lui Antonius, care, înțelegând creștinismul ca pe o experiență totală, renunțase la absolut orice pentru a se dedica vieții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cunosc între ei, probabil că literatura polițistă ar fi fost un gen exotic. E nevoie de frustrările, fobiile, spaimele și, mai ales, de viteza marelui oraș modern pentru a cuprinde întreaga energie negativă secretată de personajele ivite din coșmarul spațiilor ilimitate, dar și ale măcelurilor primului război mondial. Făcând elogiul povestirilor cu detectivi, Gilbert Keith Chesterton remarca un lucru esențial despre această varietate a literaturii de divertisment: „Este cea mai timpurie și singura formă de literatură populară în care se exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sufletului - luntre rătăcitoare în furtună - este împrumutat din Lamartine; de asemenea, și alte elemente trimit la aceeași sursă. În schimb, atmosfera de reverie meditativă și melancolică sugerată de percepția plastică și auditivă, de imagini ale nemișcării și vagului, aspirația spre ilimitat implicată proiecției dorului și neliniștii în imensitatea spațiilor, ca și versul curgător, muzical, nu mai pot fi atribuite doar acestei influențe, constituind semnele unei vădite individualități poetice. Rugăciune încearcă formula originală a rugii animate de iubirea țării, de visul unui
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
electronic. Ca și mine, dacă a fost corect alimentat, calculatorul poate recita Odiseea sau Eneida; dar eu le recit altfel de fiecare dată." Sau: Beatitudinile pe care le poate oferi orice creație culturală (precizez: creație culturală, nu numai artistică) sunt ilimitate." Își amintea întotdeauna cu emoție misterioasa epifanie a celor doi trandafiri. Dar, la răstimpuri, îi plăcea să-i conteste validitatea de argument filozofic. Urmau atunci lungi dialoguri care-l încîntau; își făgăduise chiar să le scrie, mai ales pentru valoarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
calitativă, compusă din unități cantitative care participă însă și la calitatea ei (Comm. II, 2, 8 his geometricis rationibus adplicatur natura numerorum). Această calitate determină natura cantităților pare, impare, plane, solide, triunghiulare, pătrate, cubice etc. Numărul este cel care limiteză ilimitatul 6, este ul care oferă o reprezentare ului, amorfului; el se identifică oarecum cu ul împotriva -ului, cu focul și lumina împotriva umbrei și frigului. Clasificarea cea mai veche a numerelor în pare și impare își are originea în această
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
oferă o reprezentare ului, amorfului; el se identifică oarecum cu ul împotriva -ului, cu focul și lumina împotriva umbrei și frigului. Clasificarea cea mai veche a numerelor în pare și impare își are originea în această opoziție: parul este principiul ilimitatului în lucruri în măsura în care este conținut în ele sub limitările imparului, de vreme ce parul este compus din unități impare (Arist. Metaph. I, 5, 986 a; Phys - III, 4, 203 a). Parul este numărul care lasă mereu o zonă () de vid între elementele
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
unitate, pe de alta sunt compuse în mod omogen din unități identice între ele; astfel Multiplul devine consonant cu Unul. Punctul real este considerat nu ca o unitate pură, care este dincolo de par și impar, ci ca o limita în ilimitat (dualismul primar), drept primul lor produs. Din punct de vedere geometric, punctul 12 este principiul mărimii, al dimensiunii; cel care dă naștere liniei (I, 5, 7; I, 5, 11 si quidem unum apud geometras puncti locum obtinet, duo lineae ductum
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
modul în care se produce uniunea între cele două principii material și spiritual. Sufletul Universal este "cea mai perfectă" și mai veche creație a Demiurgului, anterioară Corpului Universal (Tim. 34c; Comm. I, 9, 10), deși conține în esența sa Divizibilul, Ilimitatul și prin Principiul Alterității ( ), două elemente ce definesc corporalul, sensibilul, rămâne incorporal (II, 3, 12 anima quippe incorporea; II, 17, 16 nihil corporeum; I, 14, 7; I, 17, 9). Corpul Universal, care presupune existența materiei, a focului și a pământului
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
concentrarea și sublinierea virtuților politice, care lipsesc din sursele utilizate de autor (Porphyrios și Plotin) 3.2.3. referințe la contemporaneitate (I, 9, 5; II 3, 4, 5) 3.2.4. observația faptului că literatura în materie de muzică este ilimitată (II, 4, 2). 3.2.5. delimitarea de erudiția inutilă și obscură (I, 18, 19; II, 4, 11). 3.2.6. traducerea macrobiană a pasajului Tim. 31c-32c (Comm. I, 6, 29-31) care demonstrează ideea de interpretare prin selecția (omisiunea) frazelor
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
983b-984a). 4 O posibilă sursă a tabelului contrariilor poate fi Alkmaion din Crotona. 5 Cavillatio este termenul introdus de Cicero în De Oratore (II 54), pentru a traduce utilizat și de Quintillian (De Instit. Oratoria VII, 9). 6 Limitatul și Ilimitatul sunt principii cosmice (Aetius I, 3, 10; D 283 despre Philolaos), sunt contrariile primordiale prin armonia cărora Universul este Unu. 7 În Theolog. Arithm.p.82, 10 și fr.B 11, este numită pentru a evidenția cele două planuri în cadrul
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
al lui Victor Frankenstein, acesta este marcat de ambiția demiurgică a zidirii unei noi lumi prin recursul la forțele unei tehnologii întoarse împotriva omenirii înseși. Știința este, pentru acești descendenți ai personajelor întunecate verniene, o prelungire a propriei lor ambiții ilimitate. Invențiile sunt mobilizate în acest joc de șah malefic. La marque jaune este o variațiune remarcabilă în mar ginea uneia dintre temele care domină imaginarul răz boiului rece. În centrul benzii desenate se află silueta amenințătoare a „candidatului manciurian”, individul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
luase platonismul în serios și rămăsese credincioasă imaginii lui Ioanide. Arhitectul și Erminia își reluară apoi raporturile în forma prieteniei discrete și suave, însemnînd pentru unul aspirația către puritatea de care nu era totdeauna apt, iar pentru celălalt o adorație ilimitată pentru valoarea idolului său. Ioanide își făcuse în podul casei lui Hergot o odăiță în care se refugia când voia să fie liniștit sau când se plictisea de lume, și Elvira, care știa de aceste capricii, nu-l căuta niciodată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aventurii imaginare, al visului; atemporalitatea eului creator, timp regăsit, al recuperării unității pierdute; indeterminarea timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual)/atemporalul (asociat divinității, increatului) timp al începuturilor (timp originar; zori de zi, primăvara; copilăria)/al sfârșitului (timp tragic, agonic, durată thanatică: amurg, toamnă, golul istoric, preatârziul etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
anvergură universală. Programul estetic formulat de Victor Hugo (prefață la drama romantică Cromwell, 1827) pledează pentru abolirea constrângerilor formale, pentru exaltarea libertății depline de creație, pentru primatul sensibilității și al pasiunii asupra rațiunii. Izvoarele artei vor fi de acum universul ilimitat al imaginației, mituri cosmogonice, istorie națională, natură primordială, folclorul, fantasticul. Modelul uman al romanticilor este „utopia unui om excepțional“ (G. Călinescu), care se revoltă și schimbă fața lumii (eul suprapersonalizat). Modelul lumii configurează un univers în continuă devenire, cu cicluri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pusă în evidență prin diferențierea formală a textului, în două strofe inegale cu tipar prozodic diferit. Apoi, opoziția oamenii comuni/poetul este sem nalată prin contrastul pluralitate unicitate și prin simboluri poetice ale condiției existen țiale diferite: efemer/etern, limitat/ilimitat, devenire/nemurire, dionisiac/apolinic. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Toate aceste perechi contrastive determină structurarea viziunii artistice pe două planuri ale imaginarului poetic. Prima strofă concretizează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
își începe propriul destin, pro pria existență în lume. Alegând, pentru ași numi creația, sintagma verbe nebune, poetul accentuează caracterul dinamic și nonutilitar al limbii poezești. Aceasta își creează pro pria realitate, stâlp înflăcărat (metaforă a ascensiunii, prin catharsis, spre ilimitate lumi ficționale), de care cititorul este legat pentru totdeauna. Chiar dacă lectorul nu este numit direct, el apare ca referent logic al persoanei a doua, căreia i se adresează eul liric. Se relie fează astfel triada eul creator - verbele nebune - tuul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
valoare concluzivă, motivând prin iubire relația de comuniune a eului lumină cu esența misterioasă a universului. Iubirea devine astfel instrument de cu noaștere, cale de pătrundere în tainele lumii. Această trăire intensă favorizează acordul sufletesc (nu rațional) cu cosmicul, cu ilimitatul și, în același timp, cu elementele palpabile ale lumii, concrete, limitate și totuși purtătoare ale misterului existențial. Ipostazele diverse ale lumii - flori, ochi, buze, morminte - sunt acum reunite (prin „și“ adverbial ce precede fiecare termen al enumerării) în aceeași inefabilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dar, purtat de elanul cunoașterii, aspiră spre sferele înalte ale cunoașterii totale, necuprinse de minte vreodată. Ca eu creator, se definește prin înălțarea din Pământurile realului spre ritmuri nepământene. Metafora porților vaste sugerează ideea că elanul creator deschide calea spre ilimitat, spre planul metafizic al entităților eterne ce reunesc atâtea existențe și tot atâtea morți. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Necesitatea cunoașterii ideologiilor estetice pentru înțelegerea operelor literare Reprezentând un ansamblu de principii estetice, doctrinele literare evidențiază opți unea unei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ființe, navigare în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e o parabolă: pe ecrane străvezii se succed "Appii sepulcrale", Burgundii și Iberii, vechi așezări grecești toate sub semnul trecerii ineluctabile. Adresându-se unui enigmatic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Gravitație). Individualul și planetarul, clipa și eternitatea, angelicul și magicul se descifrează acustic: "De-atâta muzică / se umflă marea"! aflăm dintr-un alt poem. Întrebări reiterate, cu substrat metafizic, precum cele din Muzică și ceață de noiembrie, se destramă în ilimitat, în halouri cosmice, dincolo de tangibil: "Ce s-a-ntâmplat? întreabă marea, / Ce s-a-ntâmplat? mă-ntreabă vântul / Și surd repetă întrebarea / Cu mii de clopote pământul..." Muzica, paradigmă focalizantă, precede cuvântul. Poetul construiește cu ceea ce Romain Rolland înțelegea prin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cartofului dintr-o perspectivă laică și socială, la Ioan Alexandru perspectiva este sacră. Poetul închină de-asemenea imnuri garoafei, munților, vulturului, luceafărului de seară, cerului, lui Constantin Brâncoveanu etc. Și toți acești referenți sunt în permanentă relație cu transcendentul, cu ilimitatul, cosmicul. Drumul omului este anevoios până la moarte, motivul dublului apare mereu: "Cine ești, omule?/ Când alunec eu, omul din spate râde cu gura lui roată dărâmată." Mersul este spre " Cine știe", până va dispare fără urmă. Căutarea și încrederea că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cineva mă privește cu nesfârșită milă și răbdare/ De când m-am născut/ Și iată că astăzi/ I-am întâlnit ochii ridicați pe cupolă/ Stăm față-n față uimiți și nimic/ Nu poate să ne mai despartă". Suntem învestiți cu puteri ilimitate în luptă și în suferință, deși vocea poetului rămâne mereu fără răspuns: "Mereu vox clamando în deserto/ E patima poetului." Geneza este motivul liric al poemului "Mânzul" și al ciclului "Mării": Se ridicase mânzul întâi pe un genunchi,/ Apoi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]