134 matches
-
naturale generoase, așa cum se găseau în nordul Dunării, comunitățile latinofone din sud au fost nevoite să se retragă în zone extrem de izolate (Munții Pindului, mlaștinile de pe coasta adriatică). Și nu a fost doar cazul nostru, ci și al triburilor traco ilire. De pildă, dalmații s-au refugiat pe insulele Mării Adriatice și pe promontoriile ușor de apărat unde au creat orașe comerciale puternice (Ragusa). Confruntați cu riscul decimării, localnicii s-au repliat în regiuni inaccesibile năvălitorilor. Autohtonii au mai avut și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Apulum, Apula din Dacia, cu prus. ape, apu, lit. úpe, sanscr. ap, „apă“), scitic, (paralel cu Cal abaeus și Zald-apa), iliric (comparat cu ilir. Aplō > Aplü), celtic (< apa „Flusz“) sau chiar lat. aqua, a cărui pronunție a fost influențată de iliră (ajungînd și în viitoarea limbă romînă tot sub forma apă), sau a putut evolua firesc pe teritoriul limbii romîne, ca în dialectele sarde, qŭ > p, gŭ > b (quattor > patru, lingua > limbă). Carpați Este unul dintre toponimele emblematice pentru poporul romîn
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acoperit cu zăpadă“, arm. char „piatră“ și charg, „stîncă“, celt. carr, alb. karpë, „stîncă“ (de la care s-ar fi putut forma un colectiv *karpate, „stîncărie“), rădăcina i.e. *korpătă „stîncos“ etc. Reflexul a al indo-europeanului o este caracteristic limbilor dacă și iliră, la care se raportează, în ultimă instanță, cei mai mulți cercetători cînd trebuie să stabilească baza toponimului. A fost avansată și originea slavă (horbu, hrb, hrebet, „lanț muntos, coastă, culme“), baza fiind modificată de greci după mo de lul Karpathos (numele unei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în spiritul limbii lor, au transformat forma Kris în Kiris > Keres > Körös). Etimonul formei vechi, preluată de slavi, este nesigur (fie lat. criso, -are, „a se legăna“, fie lat. medieval Crisius, devenit la slavii de sud Kriș, fie o rădăcină iliră, traco-dacă ori slavă), dar limba care l-a preluat și l-a transmis celorlalte este, foarte probabil, romîna. Dîmbovița Este numele rîului, lung de 286 de kilometri, afluent de dreapta al Argeșului, care străbate Bucureștiul (fiind un fel de „senă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al lat. pullus, și anume pullamen, prezent în celebrul tratat de medicină veterinară din secolul 4, intitulat Mulomedicina Chironis (mulomedicina = „tratarea catârilor, medicina veterinară“). Româna este singura limbă romanică în care termenul respectiv, mânz, este de origine preromană (traco-dacă sau iliră). De reținut că mânzat înseamnă „vițel“. capră și țap Această pereche din seria animalelor domestice prezintă un alt tipar: în română, femininul capră continuă lat. capra, transmis tuturor limbilor romanice (fr. chèvre, it. capra, sp., port. cabra), fiind singurul cuvânt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
structurii lexicale, fie ea și heteroglotă, a limbii române, ci cu „învățăturile pe care ni le dă limba românească prin formele și cuvintele ei asupra istoriei poporului român din timpul originii acestui popor” (II, 569). În al treilea rând, zona iliră, unde s-a constituit limba albaneză, care prezintă cele mai mari afinități cu româna, a fost desființată de Philippide ca spațiu romanizat. Astfel s-a încercat minimalizarea rezultatelor celorlalți cercetători care au analizat în manieră neogramatică limbile balcanice. Iorgu Iordan
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii ilirilor menționați în zona respectivă de Herodot. În felul acesta este mascată constituirea acestei limbi în procesul evoluțiilor etnolingvistice generale care au urmat cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. Așa se face că albaneza, considerată continuatoare a ilirei (dialect al limbii tracilor) în aceeași manieră în care româna continuă latina, ar fi singura sursă de informații despre substratul, dispărut lingvistic, al limbii române. „Pentru recunoașterea cuvintelor moștenite de la strămoșii noștri daco-getotraci, arată S. Pușcariu, avem un mijloc mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
forma lor sau considerații de ordin semantic să permită să le considerăm ca împrumutate, avem a face, după toată probabilitatea, cu elemente trace, moștenite la noi și împrumutate de la traci de strămoșii iliri ai albanezilor, sau cu cuvinte de origine iliră intrate în limba traco-geto-dacilor și moștenite de la ei de români” (p. 168). Consecință a inaplicabilității teoriei neogramatice la istoria limbii, perceperea eronată a constituirii peisajului etnolingvistic din jumătatea de est a Europei face ca fiecare cercetător să-și macine energia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
albaneză” (p. 168 urm.). În totalul cuvintelor care prezintă aceste asemănări Pușcariu încearcă să distingă două grupe. Mai întâi el vorbește de cuvinte trace „moștenite la noi și împrumutate de la traci de strămoșii iliri ai albanezilor, sau cuvinte de origine iliră intrate în limba traco-geto-dacilor și moștenite de la ei la români”. Această grupă de cuvinte decurge din impresia că limba iliră și limba traco geto-dacilor, deosebite una de alta, se aflau în vecinătate și astfel au făcut împrumuturi reciproce pe care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vorbește de cuvinte trace „moștenite la noi și împrumutate de la traci de strămoșii iliri ai albanezilor, sau cuvinte de origine iliră intrate în limba traco-geto-dacilor și moștenite de la ei la români”. Această grupă de cuvinte decurge din impresia că limba iliră și limba traco geto-dacilor, deosebite una de alta, se aflau în vecinătate și astfel au făcut împrumuturi reciproce pe care latina lear fi preluat și supus legilor fonetice specifice evoluției sale, rezultând în română forme precum ceafă, grumaz, buză, mugur
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
istorice și arheologice despre ea dovedesc cel mult faptul că ea a fost și nu mai este. În această situație rămâne loc doar pentru explicațiile privind dispariția limbii autohtonilor: „În fața valului din ce în ce mai mare al populației romane, unele triburi trace și ilire se retrăseseră în munți fără a se putea sustrage complet influenței acesteia. Graiul lor a fost invadat de elemente latine și a dat naștere unei vorbiri mixte care pare să se fi păstrat în albaneza din zilele noastre. Dar în afară de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fenomenul respectiv nu trebuie mai degrabă să fie considerat un împrumut făcut de una din aceste limbi din cealaltă; și numai atunci când faptele exclud o asemenea ipoteză putem admite, cu oarecare probabilitate, că ne găsim în fața unei particularități proprii vechii ilire. Și chiar și atunci trebuie să căutăm în alte elemente dovezi suficiente pentru întărirea unei asemenea supoziții... Înainte de a admite originea tracă a unui fenomen lingvistic din română, filologii nu s-au întrebat întotdeauna dacă o asemenea ipoteză concordă cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
evenimentelor din trecut, inclusiv a celor din perioadele clasică și medievală. De pildă, mișcările naționale moderne ale grecilor și românilor s-au bazat pe rădăcinile lor din Grecia și Roma antică. Albanezii zilelor noastre pun mare preț pe originea lor iliră. Invaziile slavilor dintre secolele al VI-lea și al VIII-lea i-au adus pe aceștia în peninsulă ca locuitori permanenți. Pentru cea mai mare parte a locuitorilor balcanici, trecerea la creștinism și divizarea ulterioară a Bisericii de după 1504 au
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
marea nobilime, care sprijineau de obicei guvernul. Khuen-Héderváry era ajutat de faptul că unioniștii, partidul care era în favoarea cooperării cu Budapesta, au fuzionat în perioada aceasta cu o parte a Partidului Național, al cărui program pusese anterior accentul pe ideea iliră sau pe ideea iugoslavă. Beneficiind de această susținere suplimentară, regimul dominat de unguri a repurtat mai multe victorii succesive în alegerile din 1884, 1887 și 1892. Administrația Khuen-Héderváry a fost întărită și mai mult grație abilității de a profita de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
exemple mai importante, scoseseră în evidență diferențele dintre cele două popoare sud-slave. Implicit, conflictele se puteau sfîrși prin victoria uneia din cele două părți din cadrul ținuturilor habsburgice asupra celeilalte. Coaliția croato-sîrbă a revenit în schimb la ideile inițiale ale mișcării ilire și ale unor oameni ca Strossmayer, susținînd că atît sîrbii cît și croații formau naționalitatea iugoslavă. Programul Coaliției dalmate stabilea: Ambele părți pornesc de la premisa că atît croații cît și sîrbii constituie un singur popor, că ei sunt egali în
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
departe mai dificilă din cauza similarității, dacă nu a identității celor două populații. În secolul al XIX-lea, după cum am văzut, erau exprimate două puncte de vedere în acest domeniu. Majoritatea partidelor politice erau organizate pe o bază națională separată. Mișcarea iliră avansase totuși ideea existenței probabile a naționalității iugoslave, din care făceau parte sîrbii, croații și slovenii. Partidul Național din Croația și Coaliția Croato-Sîrbă sprijineau conceptul cooperării și unele aspecte ale doctrinelor ilire. Dacă sîrbii și croații erau două naționalități distincte
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
erau organizate pe o bază națională separată. Mișcarea iliră avansase totuși ideea existenței probabile a naționalității iugoslave, din care făceau parte sîrbii, croații și slovenii. Partidul Național din Croația și Coaliția Croato-Sîrbă sprijineau conceptul cooperării și unele aspecte ale doctrinelor ilire. Dacă sîrbii și croații erau două naționalități distincte sau una singură divizată în două avea să rămînă o problemă politică extrem de controversată. Este greu de înțeles natura evoluțiilor naționale care a dus la faptul ca, în regatul Ungariei, majoritatea locuitorilor
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
își ridică o armată și pătrunde pentru prima dată în Italia de Nord. La început nu sînt decît scurte incursiuni: armata lui Alaric răsare din senin pe malurile nordice ale Adriaticei, jefuiește cîteva orașe, apoi se retrage la bazele sale ilire. Încetul cu încetul, însă, în timp ce puterea imperială dă dovadă de neputință, instalarea vizigoților se permanentizează. Vandalul Sti-licon, pe care Teodosius îl așezase alături de succesorul său Honorius, pentru a apăra astfel Occidentul, reușește să stăvilească pentru o vreme valul barbar. Dar
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
trăsătură caracteristică și comună tuturor acestor mituri este teama, sau o primă înfrângere a luptătorului. Marduk și Ra șovăie înainte de a da lupta; la început, șarpele Illuyankas reușește să-1 mutileze pe zeu; Typhon izbutește să-i taie și să-i ilire tendoanele lui Zeus. După Satapatha Brahmana (1,6,3-77), Indra, zărindu-1 pe Vrtra, fuge cât mai departe cu putință și Mărkandeya Purănă îl descrie "bolnav de spaimă" și dorind pace33. Ar fi inutil să ne oprim la interpretările naturiste ale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
diez Greacă greacă ένα ena δύο dio τρία tria τέσσερα tessera πέντε pente έξι exi επτά/εφτά epta/efta οκτώ/οχτώ okto/ohto εννέα ennea δέκα deka Armeana armeana meg yergou yerek tchors hink vetss yoteh outeh inneh dasseh Limbi ilire albaneză një dy tre katër pesë gjashtë shtatë tetë nëntë dhjetë Limbi baltice letona viens div trys cetiri penki šeši septini aštiuoni devini desmit lituaniana vienas du trys keturi penki šeši septyni aštuoni devyni dešimt Limbi slave bulgară едно (edno
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
migrînd spre est alături de populații germanice, italo-celtice, baltice etc. S-au învecinat apoi cu strămoșii anatolienilor și grecilor. Notate cu o scriere proprie de origine indiană (brahmi). Limba fără oclusive sonore și aspirate; asemănări cu hitita, traco-frigiana și armeana. - traco-iliro-frigiene: ilira, traca, dacă, frigiana. Unii lingviști asociază albaneză grupului traco-ilir și armeana grupului traco-frigian. Traco-dacă (după unii și ilira) este considerată un substrat al limbii române (între 80 și 200 de cuvinte, unele comune cu albaneză: abur, amurg, baci, balaur, baliga
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Notate cu o scriere proprie de origine indiană (brahmi). Limba fără oclusive sonore și aspirate; asemănări cu hitita, traco-frigiana și armeana. - traco-iliro-frigiene: ilira, traca, dacă, frigiana. Unii lingviști asociază albaneză grupului traco-ilir și armeana grupului traco-frigian. Traco-dacă (după unii și ilira) este considerată un substrat al limbii române (între 80 și 200 de cuvinte, unele comune cu albaneză: abur, amurg, baci, balaur, baliga, baltă, barza, băiat, bordei, brad, brînză, brîu, brusture, a (se) bucură, burtă, buza, căciulă, cătun, cioară, copac, copil
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limba artificială, descendentă din esperanto (ido = fiu/fiica, descendent); creată la începutul sec. XX SVO latină 153. igbo O Nigeria (regiunea Biafra); N Guinea Ecuatoriala familia nigero-congoleză, ramura atlantic congoleza, grupul benue-congolez, subgrupul igboid; tonala latină cu litere suplimentare 154. ilira LM, vestul Balcanilor și sudul Italiei familia indo-europeană, ramura traco-ilirică, grupul mesapiano-iliric; unii lingviști (mai ales albanezi) susțin descendentă directă a albanezei din ilirică; limba centum nu s-au păstrat decît unele cuvinte în texte grecești și latinești 155. ilocană
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ibero-caucaziană 142, 224, 244, 264 iberoromanic 154, 155, 239, 249, 294, 305, 358 ideograma 242, 256, 269, 292 ideolimbă 230 idiș (iudeo-germană) 269, 272, 318, 326, 330, 334, 337 ido 269 igbo (ibo) 212, 228, 269, 324, 329 ignota 230 ilira 145, 149, 270 ilocană 197, 270, 322 ilonggo (llonggo, hiligaynon) 197, 270, 322 indice 63, ~ de aglutinare 63, ~ de compunere 63, ~ de derivare 63, ~ de fuziune 91, ~ de sinteză 63, 91 indo-europeană 39, 71, 92, 119, 121, 122, 128, 135
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Diferențele de interpretare vizează elementul De-, la origine Da-, considerat de unii cercetători nume preelenic al pământului, corespunzând grecescului Gă (gē), "pământ"; alții apropie acest element de radicalul indo-european *gdho-, din care ar proveni grecescul chton, "pământ", sanscritul Kșám, forma iliră dam și latinescul humus 442. Evenimentele esențiale din roman se desfășoară fie în apropierea sărbătorii Sf. Gheorghe (dispariția săgeții lui Lixandru, semn că porțile lumii celeilalte îi sunt acestuia deschise 443), fie aproape de cea a Sf. Dumitru (dispariția lui Iozi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]