135 matches
-
sau Ilirius (greacă veche: Ἰλλυριός, Illyrios) este strămoșul mitologic eponim al triburilor ilire. Potrivit "Bibliotheca", a fost fiul cel mai mic al lui Cadmos și al Harmoniei care în cele din urmă a devenit strămoșul eponim al ilirilor. Ilirios s-a născut în timpul unei expediții împotriva ilirilor. Potrivit "Războaielelor Ilire" de Appian, Ilirios
Ilirios () [Corola-website/Science/336827_a_338156]
-
eponim al triburilor ilire. Potrivit "Bibliotheca", a fost fiul cel mai mic al lui Cadmos și al Harmoniei care în cele din urmă a devenit strămoșul eponim al ilirilor. Ilirios s-a născut în timpul unei expediții împotriva ilirilor. Potrivit "Războaielelor Ilire" de Appian, Ilirios a fost fiul ciclopului Polifem și al soției sale Galateea, avându-i că frați pe Celtus și Galus. Copiii lui Polifem au migrat din Sicilia și au domnit peste popoare numite după ei: celți, iliri și gălățeni
Ilirios () [Corola-website/Science/336827_a_338156]
-
semnificative, cât și să pătească o indemnizație de război de 85 de milioane. Astfel, Imperiul Francez obținea cedarea următoarelor teritorii: Trieste, Camiola-Slovenia și o parte din Carintia, regiuni care fomau, împreună cu Dalmația, un nou stat aliat al Franței, denumit Provinciile Ilire. Drept urmare, Austria pierdea orice acces la mare. În plus, Imperiul austriac ceda Salzburg și Innviertel (cu Braunau) Bavariei și Ducatul Varșoviei, posesiune a Saxoniei, se mărea prin alipirea Galiției occidentale, inclusiv Cracovia și Lublin. Aliată a Franței, Rusia obține extremitatea
Tratatul de pace de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/316413_a_317742]
-
Imperiului, și geografia economiei agropastorale, cu alte cuvinte proximitatea furnizorilor de materie primă, lâna. În particular, acest ultim factor poate justifica implantarea "gynaeceum"ului de la Aspalathos și vopsitoriei de la Salona: Dalmația este o regiune importantă pentru creșterea oilor — în limba iliră, "Delm" sau "Dalm" înseamnă, de altfel, „păstor”— cu o îndelungată tradiție a realizării țesăturilor de lână. "Gynaecea" sunt în fapt mori de presat lână, care necesită pentru funcționare alimentarea regulată și abundentă cu apă: la Split, aceasta era asigurată de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
pe Leon sub presiune, vandalii și-au extins atacurile lor asupra teritoriilor Imperiului de Est, jefuind Illiricum, Peloponez și alte părți din Grecia. Confruntându-se cu creșterea raidurilor vandale, în 467 Leon l-a numit pe comandantul general al armatei ilire Anthemius ca împărat în Vest. Leon l-a trimis pe Anthemius în Italia cu o armată condusă de generalul comandant al armatei dalmate, Marcellinus, care a fost anterior răzvrătit împotriva lui Ricimer, pentru a-și asigura tronul din Vest și
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
1797 în virtutea Tratatului de la Campoformio care consfințea desființarea Republicii venețiene. Apoi a fost ocupată de Napoleon I în 1805, în conformitate cu Pacea de la Pressburg, devenind parte a Regatului Italiei, iar apoi (prin Tratatul de pace de la Schönbrunn din 1809) a Provinciilor Ilire. După înfrângerea lui Napoleon, prin Congresul de la Viena din 1815, Istria a fost atribuită Imperiului Austriac. La începutul secolului al XI-lea, marca a fost reinstituită, fiind deținută de conții de Weimar Casa de Sponheim Conții de Weimar-Orlamünde Casa de
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
Împreună cu fratele său, Nero Claudius Drusus, Tiberius supune, în anii 15-13, triburile reților și vindelicilor din ținuturile dintre Alpi și cursul superior al Dunării. Între 12-9 î.Hr., cucerește regiunea dintre Alpii răsăriteni și Dunărea mijlocie, populate de triburi celtice și ilire (viitoare Pannonie) și le alipește provinciei Illyricum. După moartea lui Drusus, preia comanda forțelor romane de la Rin, întreprinzând campanii în Germania dintre Rin și Elba (8-6 î.Hr.). Căsătorit, împotriva voinței sale, în anul 12 î.Hr., cu Iulia, fiica împaratului Augustus
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
Teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina a fost locuit în antichitate de către triburile ilire. Statul roman a ocupat teritoriul actual în urma unor conflicte care au durat aproximativ trei secole. În mod cert teritoriul era cucerit de către Imperiu în timpul domniei lui Octavianus Augustus, la începutul primului secol al erei creștine. Teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina a
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
la începutul primului secol al erei creștine. Teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina a fost parte a provinciilor Iliricum și Dalmația. În perioada administrației romane, pe teritoriul celor două provincii a avut loc un proces intens de colonizare și romanizare a populației ilire. Există anumite teorii care susțin că mulți dintre coloniștii stabiliți în Dacia proveneau din aceste provincii (în special din Dalmația). În anul 395, când Imperiul roman a fost divizat între Imperiul de răsărit și cel de apus, linia de demarcație
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
ei care se afla în apropiere de Epir, spre nord-vest. În mitologia greacă, Illyrus ar fi fost fiul lui Cadmus și Harmonia și ar fi domnit în Iliria; fiii săi ar fi dat apoi nume unor dintre numeroasele triburi considerate ilire (în jur de 100 de triburi: autariați, iapozi, liburni, dasariți etc.), aflate în teritoriul dintre Epir și râul Drava, Marea Adriatică și triburile tracice din Balcani. Teritoriul din urmă corespunde cu aproximație Albaniei actuale și fostei Iugoslavii și a fost bogat
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Bulgariei, parțial și Macedonia, este considerată ca zonă de interferență între traci și iliri. A fost de fapt o regiune populată cu precădere de dardani și paoni, triburi despre care istoriografia nu a reușit să stabilească dacă erau tracice sau ilire. La fel de disputată apartenență etnică au și tribalii, considerați traci de o mare parte a literaturii istorice. Unele triburi ilire (messapii, daunii, peuceții) ar fi trecut în Peninsula Italică, iar despre iapozi, o legendă reprodusă de Appian spune că au migrat
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
regiune populată cu precădere de dardani și paoni, triburi despre care istoriografia nu a reușit să stabilească dacă erau tracice sau ilire. La fel de disputată apartenență etnică au și tribalii, considerați traci de o mare parte a literaturii istorice. Unele triburi ilire (messapii, daunii, peuceții) ar fi trecut în Peninsula Italică, iar despre iapozi, o legendă reprodusă de Appian spune că au migrat spre răsărit, așezându-se în teritoriul tracic. Este cert că ilirii au avut o descendență indoeuropeană și au vorbit
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
între graiurile ilirice și cele tracice, este precumpănitoare concluzia că au fost pronunțat deosebite. Izvoare: scrise romane și grecești (Appian - Ist. romană; Strabon; Pliniu cel Bătrân, Iordanes, Polyainos, Cassius Dio), epigrafie (din perioada romană), toponime, materiale arheologice. Despre formarea triburilor ilire și evoluția lor generală există mai multe teze, care se pot sistematiza în două direcții. Una autohtonistă, care susține că pentru locuitorii teritoriului dintre Adriatica și râul Sava, în timpul epocii bronzului s-a petrecut o ilirizare treptată (A. Benac și
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
direcții. Una autohtonistă, care susține că pentru locuitorii teritoriului dintre Adriatica și râul Sava, în timpul epocii bronzului s-a petrecut o ilirizare treptată (A. Benac și B. Čović din Sarajevo). Pe de altă parte, școala mai veche menține teoria invaziei ilire din centrul Europei spre sud-est și în Peninsula Balcanică. Această invazie s-ar fi petrecut în sec. XIII î .Chr. Numeroasele nume tracice din Iliria ar fi în sprijinul acestei teze, a venirii ilirilor peste locuitori traci care astfel au
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
frigienilor din Tracia în Asia Mică. Ambele teorii au o serie de puncte vulnerabile din cauza studiilor inegale, care ar trebui să fie comparative și care sunt nevoite să se construiască predominant pe sursele arheologice. În sec. VIII-VII î .Chr. triburile ilire au trecut pe la folosirea pe scară largă a fierului, deși continuă să fie producă sau să utilizeze multe obiecte de podoabă și instrumente din bronz. Pentru această perioadă, cercetările arheologice sprijină ipoteză că a existat o expansiune a triburilor ilirice
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Descoperiri precum cele din zona Vraca (Bulgaria de NV), Balta Verde și Gogoșu (Mehedinți) dovedesc, în VIII-VII î .Chr., rituri și ritualuri funerare obișnuite în lumea ilirică - înhumația în poziție întinsă. Din punct de vedere politic, mai multe dintre triburile ilire au încercat să se organizeze, în diferite momente din sec. IV-III î.Hr. Primul rege cunoscut a aparținut dardanilor și se numea Bardyllis (sec. IV). Dardanilor s-au alăturat și alte triburi precum galabrii și tunații, împreună cu care au ocupat un
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
același timp el susține principiul fonetic în scrierea limbii române. Transliterarea textului alăturat, "Călătorii...", scris de Dimitrie Bolintineanu: "Klos vine din Paeonia și din muntele Rodope: taie prin mijloc muntele Hemus și se varsă în acelașĭ fluviŭ. Angrus curge din Ilira spre nord, trece prin lunca Tribalină și se varsă în Brongus și acest din urmă în Ister; asfel" [sic] "încăt" [sic] "Isterul primește tot într’un timp apele a doă" [sic] "rîurĭ marĭ. Karpis și Alpis es" [= ies] "din țară
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Locuit în Antichitate de triburile ilire și celtice, teritoriul Sloveniei devine, în secolul II-I î.H., provincie a Imperiului Roman, rămânând după 395 d.Hr între Hotarele Imperiului Roman de Apus. Între secolele V-VII se stabilesc aici triburi ale slavilor, care vor asimila populația
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
dependente de Imperiul Roman, sunt anexate treptat de casa de Habsburg: Steiermark (Štajertska - 1280), Karinthia (Koroška - 1383), Kraina (Kranjska - 1335), Triest (Trst - 1383), Görz (Gorica - 1500), cunoscând, în secolele XV-XVII o puternică colonizare germană. După o efemeră includere în Provincia Ilire, sub controlul lui Napoleon I (1809-1813), Slovenia reintră sub stăpânirea Austriei, statut menținut și după instituirea dualismului austro-ungar din 1867. Mișcarea de emancipare natională, dezvoltată în secolul XIX, impune, dupa prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, la sfârșitul Primului Război Mondial, aderarea la 1.12
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
de limbi. Limba albaneză este una dintre cele mai vechi limbi și se vorbește în Albania, Kosovo, Macedonia, Grecia, Italia, Serbia, Muntenegru, numărând aproximativ 6,5 milioane de vorbitori. Limba albaneză este o limbă indo-europeană și este urmașă a limbii ilire. Există două dialecte oficiale ale limbii albaneze, dialectul "gheg" și cel "tosk". Limba oficială este bazată cel mai mult pe dialectul "tosk", care se vorbește în sudul Albaniei, iar dialectul "gheg" se vorbește mai mult în nord, în Kosovo și
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
drept "Bossina". Rădăcini mai directe ale numelui râului nu sunt cunoscute. Filologul Anton Mayer a propus o legătură cu radicalul indo-european "*bos" sau "*bogh", care înseamnă „apă curgătoare”. Anumite surse române menționează și ele "Bathinus flumen" că nume pentru "Bosona" ilira, ambele cu același sens, de „apă curgătoare”. Alte teorii implică rarul termen latinesc "Bosina", cu sensul de „margine”, și alte origini posibil slave. Originile termenului de „Herțegovina” se pot identifica cu mai multă precizie. În Evul Mediu Timpuriu, regiunea era
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
în 1992, numele oficial al țării a fost "Republică Bosniei și Herțegovinei", dar după Acordurile de la Dayton din 1995 și noua constituție care le-a însoțit, numele oficial este "". Teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina a fost locuit în antichitate de triburi ilire. În perioada Imperiului Român, procesul de cucerire a acestor teritorii, început în perioada Republicii este finalizat și teritoriul este inclus în provinciile române Iliricum și Dalmatia. După divizarea Imperiului român între Est și Vest, linia de demarcație între cele două
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
Krajina; alte orașe mai sunt și Bijeljina și Tuzla în nord-est, Zenica și Doboj în centrul Bosniei și Mostar, capitala Herțegovinei. Prin Bosnia și Herțegovina curg șapte râuri principale Fitogeografic, Bosnia și Herțegovina aparține regatului Boreal, fiind împărțit între provincia ilira a regiunii circumboreale și provincia adriatică a regiunii Mediteraneene. Conform WWF, teritoriul Bosniei și Herțegovinei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec din Munții Dinarici și pădurile de foioase ilire. Bosnia și Herțegovina este
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
fiind împărțit între provincia ilira a regiunii circumboreale și provincia adriatică a regiunii Mediteraneene. Conform WWF, teritoriul Bosniei și Herțegovinei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec din Munții Dinarici și pădurile de foioase ilire. Bosnia și Herțegovina este locuită de trei popoare constituente: bosniaci, sârbi și croați. Tensiunile dintre aceste popoare rămân ridicate și adesea provoacă controverse politice. Conform recensământului din 1991, Bosnia și Herțegovina aveau o populație de 4.377.000 de locuitori
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
de aproximativ 210 familii, 920 de genuri și aproximativ 3.700 de specii de plante. Cele mai abundente grupuri sunt plantele cu flori, cu aproximativ 3200 de specii, urmate de mușchi (350 de specii) și ferigi (42). , Macedonia aparține provinciei Ilire a în cadrul . Potrivit World Wide Fund (WWF) și Hărții Digitale a Regiunilor Ecologice Europene realizată de , teritoriul Macedoniei poate fi împărțit în patru ecoregiuni: pădurile de amestec ale Munților Pindului, pădurile de amestec din Balcani, pădurile de amestec din Rodopi
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]