117 matches
-
ILUSTRAȚIUNEA NAȚIONALĂ, revistă apărută la București, lunar, din septembrie 1912 până în iunie 1914, din noiembrie 1915 până în iunie 1916, din ianuarie 1922 până în martie 1928 și în ianuarie 1931. Directorul literar al publicației este C. Al. Ionescu-Caion (octombrie 1913 - februarie 1914
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287531_a_288860]
-
redacție este inițial Christea N. Dimitrescu, care semnează Cridim (până în septembrie 1913), iar comitetul de redacție în anii 1921-1928 îi include pe Elena Văcărescu, Simion Mândrescu, I. Bianu, Simion Mehedinți. Din noiembrie 1915 își modifică titlul și subtitlul, numindu-se „Ilustrațiunea. Revistă lunară enciclopedică”. I.n. întrunește condeie de diverse orientări, de la simboliști ca Al. Macedonski și I. Vinea până la tradiționaliștii N. Iorga și V. Voiculescu. Colaborează cu versuri Riria (Adela Xenopol), N. Mihăescu-Nigrim, G. Bacovia (Pulvis, Seară tristă, Serenadă), Cridim, Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287531_a_288860]
-
conținut, Papadopol observă și faptul că unii autori de cărți de școală, „de dragul unor efecte ușoare ca patriotismul ieftin, apelează la anonimi ai scrisului românesc și-și încarcă manualele model cu feldefel de insuficiențe stilistico-gramaticale extrase din publicațiuni, care exploatînd ilustrațiunea, sânt lipsite de cea mai esențială considerațiune literară” (1925: 44), ori „uneori nu oferă lecturi prea amănunțit-științifice, cerînd din partea profesorului de limbă maternă chiar explicarea pe care [în special în cursul inferior] nici profesorii specialiști respectivi nu sînt obligați dă
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
, revistă care a apărut la Sibiu, săptămânal, între 18 august 1877 și 30 septembrie 1880. Anunțată inițial cu titlul „Albina Daciei”, pe care autoritățile austro-maghiare nu l-au admis, A.C., „foaie beletristică, științifică și literară, cu ilustrațiuni”, era editată de Visarion Roman, redactor pentru perioada de până la 8 decembrie 1877 fiind I. Al. Lapedatu. În primăvara anului următor, I. Al. Lapedatu moare și, la 5 iunie, în numărul 40, se anunță suspendarea publicației până la angajarea unui redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285221_a_286550]
-
Ploiești, 1904-1905), unde a lucrat ca secretar de redacție, „Revista idealistă”, „Românul literar și politic”, „Depeșa Prahovei” (Ploiești, 1907-1908), pe frontispiciul căreia figurează ca director-proprietar, „Opinii” (1908-1909), „Minerva”, „Minerva literară ilustrată”, „Seara” (1910- 1916), în redacția căreia a activat, „Presa”, „Ilustrațiunea română”, „Flacăra”, „Rampa”, „Dreptatea”, „Gazeta Bucureștilor”, „Cuvântul liber”, „Hiena”, „Gândirea”, „Ora”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul”, „Îndreptarea” (1926-1928, 1931-1935), fiind angajat aici și ca redactor, „Curentul”, „Vremea”, „Curentul literar”, „Cele trei Crișuri”, „Bis”, „Evenimentul zilei”, „Capitala”, „Curentul familiei” și multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Călin Dimitriu, pref. Victor Tufescu, București, 1973; [Scrisori], în G.T. Kirileanu, Corespondență, îngr. și pref. Mircea Handoca, București, 1977, 629-681. Antologii: De la românii din Serbia, București, 1913 (în colaborare cu George Giuglea). Repere bibliografice: N. Iorga, Cântecele românilor din Serbia, „Ilustrațiunea română”, 1913, martie; Perpessicius, Opere, II, 181-183, X, 29-34; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 60-62; Dragomirescu, Scrieri, 262-263; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 139-142; M.N. Popp, George Vâlsan, „Rânduiala”, 1935, 3; Simion Mehedinți, Profesorul George Vâlsan, U, 1935
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
Analele literare” (1885-1886), secretar de redacție la „Petrolistul” (1916), redactor la „Binele public” (1882), „Națiunea” (1883), „România literară” (1883-1884), „Universul” (1886-1889), „Moftul român” (1902), „Voința națională” (1908) și, probabil, la „Constituționalul”, „Biciul” (1901), „Moș Teacă”. Alături de Emil Andrieș conduce „Revista ilustrațiunilor române” (1910). Admirator al lui Al. Macedonski și prețuit de acesta, a frecventat cenaclul poetului. Deși a scris numeroase versuri lirice, s-a afirmat mai întâi ca umorist, fiind nelipsit de la rubricile sau revistele de umor de după 1875 și întâlnindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
avea să publice până la sfârșitul vieții), urmat de pezența, în 1912, în revista simbolistă „Insula”. Timid, retras, a colaborat cu versuri, scurte proze, traduceri și la „Noua revistă română” (1912-1913), „Noi pagini literare” (1913), incidental la „Arta” (1912), „Biruința” (1912), „Ilustrațiunea națională” (1913), „Ramuri” (1913). Nu împlinise douăzeci de ani, când se stinge răpus de ftizie. „Literatorul” îl comemorează în 1918, „Facla” în 1922, dar abia în 1930 i se tipărește, cu prefața lui Perpessicius, un volum de poezii, Quasi. Titlul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
versuri și proză în ziarul „Epoca” și mai multe articole în „Ordinea”. Până la primul război mondial, va colabora asiduu la „Arta” (unde semna și cu pseudonimele Terentius, Varro, Vilica, Ion Vilica), la „Convorbiri literare”, „Cosinzeana”, „Cuvântul nostru”, „Gazeta Transilvaniei”, „Rampa”, „Ilustrațiunea neamului nostru” (aici și cu pseudonimele Ion Al. Francesco și Ion Al. Cozia) ș.a. Volumele Aquile (1913; Premiul Academiei Române, raportor Duiliu Zamfirescu) și Domus taciturna (1916) adună poeme din aceste publicații. În 1915, îi mai apăruse comedia Sapho. Era membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
noiembrie 1897; în martie și aprilie 1895, la sfârșitul săptămânii, iese ca număr ilustrat. Gazeta, pe care o conducea ziaristul P. D. Christodulo, a editat câteva suplimente cultural-literare: „Țară. Supliment de duminică”, între 4 aprilie și 11 iulie 1894, și „Ilustrațiunea”, de la 15 ianuarie la 19 martie 1895. Din redacție au făcut parte Panait Macri, Paul Scorțeanu, Eugen Vaian, Lăură Vampa și, probabil, Cincinat Pavelescu. Deși Ț. apăra interesele unei grupări politice conservatoare, preferințele redactorilor, unii dintre ei simpatizanți socialiști (Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290079_a_291408]
-
o remarcabilă disponibilitate publicistică, L., care debutează în 1888 la „Revista societății «Studentul român»”, este redactor la „România literară”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista poporului”, „Arhiva nouă” și „Generația nouă”, unde asigura și direcția literară. Mai colaborează la „Biblioteca familiei”, „Românul literar”, „Ilustrațiunea română”, „Literatorul”, „Liga literară”, „Arta”, „Literatură și artă română”, „Biblioteca modernă”, „Rampa” ș.a. Bună parte din scrieri sunt republicate în „Revista theatrelor” (1893-1903), pe care o conduce. Semna și Lear, Don Livio, Rex. Ca versuitor posteminescian, L. transpune, declamativ și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
vădindu-se apropierea de gruparea simbolistă de la „Vieața nouă”, revistă unde a publicat, între 1910 și 1913 și între 1918 și1919, versuri, proză, traduceri. Numele îi mai poate fi întâlnit în „Versuri și proză”, „Rampa”, „Flacăra”, „Insula”, „La Revue roumaine”, „Ilustrațiunea națională”, „Dreptatea”, „Actualitatea”, „Cugetul românesc” ș.a. În 1912, devenise membru al Societății Scriitorilor Români. Semnalând decalajul dintre o sensibilitate minoră și noutatea unui tip de discurs liric, critica vremii îl plasa pe B. la „remorca simbolistă” a lui I. Minulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
DONICI, Radu (Rostislav) (1.VIII.1908, Sankt Petersburg - ?), traducător. Este fiul Domnicăi (n. Donici) și al lui Mihail Dobronvarov, secretar al Consistoriului din Chișinău, și frate cu Leon Donici. A tradus mult, îndeosebi din literatura rusă și sovietică, publicând în „Ilustrațiunea română”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul”, „Sfarmă-Piatră”, „Viața Basarabiei”, „Porunca vremii”, „Ideea liberă”, „Vremea”, „Gazeta Basarabiei”, „Universul literar”, „Timpul”, „Seara”, „Viața”, „Papagalul”, „Magazinul copiilor” ș.a. Autorii din care tâlcuiește sunt, printre mulți alții, Arcadii Avercenko, Konstantin Balmont, Al. Blok, Ivan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
ILUSTRAȚIUNEA ROMÂNĂ, revistă literară apărută la București, săptămânal, de la 16 iunie 1891 până la 15 martie 1892. Émile Galli, ziarist cunoscut în epocă, a condus I.r. în calitate de proprietar și editor. Din octombrie 1891 Eugen Vaian a asigurat redactarea revistei, în ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287533_a_288862]
-
Hesperidelor”, iar la Arad înființează și conduce revista „Salonul literar” (15 martie 1925-15 mai 1926). Colaborează și la „Românul”, „Românul literar”, „Vieața nouă”, „Revista idealistă”, „Viața literară și artistică”, „Convorbiri critice”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Scena”, „Ilustrațiunea română”, „Flacăra”, „Sburătorul”, „Societatea de mâine”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Ritmul vremii”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul literar și artistic”, „Litere”, „Însemnări ieșene”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Prima carte, Din trâmbițe de aur, îi apare în 1910. A fost distins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
București, 1880; În pragul scenei, București, 1894. Repere bibliografice: Arutnev [Grigore Ventura], „Hatmanul Drăgan”, „L’Indépendance roumaine”, 1880, 999; Pantazi Ghica, „Hatmanul Drăgan”, „Portofoliul român”, 1881, 1; George D. Nicolescu, Albert Hermely, Deputații noștri, București, 1896, 94; Ioan D. Malla, „Ilustrațiunea națională”, 1924, 100; Nicolae I. Malla, Ioan Dimitrie Malla, f.l., 1957; Dicț. lit. 1900, 548-549. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287972_a_289301]
-
1897), „Evenimentul”, „Secolul XX”, „Moftul român” (seria nouă a revistei lui I. L. Caragiale), „Zeflemeaua”, „Adevărul”, „Cronica”, „România ilustrată”, „Viața literară” și „Viața literară și artistică”, „Foaia interesantă”, „Luceafărul”, „Viitorul”, „Dimineața”, „Minerva literară ilustrată”, „Țara noastră”, „Ramuri”, „Actualitatea ilustrată” și „Actualitatea”, „Ilustrațiunea română”, „Rampa” și „Rampa nouă ilustrată”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Cosinzeana”, „Minerva”, „Universul literar”, „Scena”, „Capitala”, „Solia”, „Revista pentru toți”, „Sburătorul literar”, „România nouă” (supliment literar), „Adevărul literar și artistic”, „Izbânda”, „Poșta țăranului”, „Gloria României”, „Viața literară” (revista lui I. Valerian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
an mai târziu, drama istorică în versuri Domnița Ruxandra, apărută tot acum și în volum (1907). Colaborează cu poezii și piese la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Convorbiri critice”, „Junimea literară”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Epoca”, în 1912 este cooptat în conducerea revistei „Ilustrațiunea națională” (până în 1916), iar în 1914 și 1915 face parte din redacția ziarului „Steagul”, în care publică proză, numeroase cronici dramatice și articole diverse. Ca director al cotidianului „Scena” (1917-1918), dă publicației (și prin propriile texte) o orientare filogermană, fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
cuvinte, afirmă cu franchețe: „Nu avem program, căci de obicei programele nu se realizează. Vom săvârși însă fapte și publicul va aprecia.” Una dintre intențiile ce se vor materializa cu consecvență este aceea de a da, „în fiecare săptămână”, „în ilustrațiuni, tot ce se întâmplă mai senzațional și mai important atât la noi, cât și în străinătate”. Ca urmare, încă din primul an, revista publică un șir de ample reportaje, cum este cel despre scufundarea vasului Titanic, însoțit de o iconografie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287197_a_288526]
-
Același cântec. În manuscris a rămas drama Dezordine, cu o variantă intitulată Vârtejul. Preocupat de educația subordonaților săi, B. publică în 1906 volumul Teatru ostășesc și sătesc. Mai târziu, colaborează cu articole, note și impresii, schițe și povestiri la „Universul”, „Ilustrațiunea națională”, „Dimineața”, „Adevărul”, „Ilustrațiunea”, „Gazeta Capitalei”, „Cele trei Crișuri” ș.a. O mare parte din aceste scrieri e adunată în volumele Din virtuțile neamului (1913), Sclipiri patriotice (1914) și Spre lumină! (1939). Piesele care se păstrează - Minorii și Dezordine - se vor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285522_a_286851]
-
a rămas drama Dezordine, cu o variantă intitulată Vârtejul. Preocupat de educația subordonaților săi, B. publică în 1906 volumul Teatru ostășesc și sătesc. Mai târziu, colaborează cu articole, note și impresii, schițe și povestiri la „Universul”, „Ilustrațiunea națională”, „Dimineața”, „Adevărul”, „Ilustrațiunea”, „Gazeta Capitalei”, „Cele trei Crișuri” ș.a. O mare parte din aceste scrieri e adunată în volumele Din virtuțile neamului (1913), Sclipiri patriotice (1914) și Spre lumină! (1939). Piesele care se păstrează - Minorii și Dezordine - se vor satirice, însă inabilitatea autorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285522_a_286851]
-
săptămânalul socialiștilor Zamfir Filotti și Th. C. Mănescu. În 1889-1890 mai colaborează la publicațiile liberale „Voacea Romanului” și „Moldova”. Când, la sfârșitul lui 1890, „Moldova” își încetează apariția, se stabilește la București, unde colaborează sau lucrează în redacția gazetelor „Adevărul”, „Ilustrațiunea română”, „Românul”, „Țara”, „Liga ortodoxă” și „Bucarest”, întreținându-se din scris. În 1896-1897 editează cotidianul politic și literar „Pressa”, după ce în 1893, vreme de câteva luni, scosese alături de soția sa, scriitoarea Laura Vampa, revista „Săptămâna ilustrată”. A mai iscălit cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
ședințele cenaclului de la „Literatorul” (din 1888), conferenția la Ateneul Român despre Poezia decadentă (1890), colabora cu versuri la revista lui Macedonski și la toate publicațiile de orientare modernă ale timpului: „Generația nouă”, „Românul literar”, „Liga literară”, „Revista literară”, „Vieața nouă”, „Ilustrațiunea română”. În 1891 îi succedă lui Mircea Demetriade ca director la „Revista poporului”. Colaborează și la „Convorbiri literare”, „Epoca”, „Luceafărul”, „Masca”, „Evenimentul”, iar după primul război mondial la „Universul” și „Propilee literare”. Este autorul volumelor Spleen (1891), Rondele (1892), Sonete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
București, 1974; Pagini alese, pref. Const. Ciopraga, București, 1988. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Revista critică, CVC, 1910, 12; I. C. Aslan, „Păpușile” la Teatrul Național, RP, 1912, 72; Pamfil Șeicaru, [Poezia lui Mihail Săulescu], „Răsăritul”, 1913, 2; Mihail Sorbul, Păreri literare, „Ilustrațiunea națională”, 1914, martie; G. Topîrceanu, Scrieri alese, II, îngr. Al. Săndulescu, București, 1971, 337-343; Iosif Nădejde, „Departe”, ADV, 1914, 8 830; I. M. Rașcu, Convingeri literare, București, 1937, 50-56; C. A. [G. Ibrăileanu], „Viața”, VR, 1916, 1-3; Ion Vinea, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
purtând titlul de „Album științific și literar”. La 20 ianuarie 1844, apare „Propășirea” , fiind publicația care va duce mai departe, temerar, mesajul „Daciei literare”.Ceva mai târziu, la 1 iunie 1865, apare la Budapesta ca „foaie enciclopedică și beletristică cu ilustrațiuni”, revista „Familia”. Redactorii „Familiei”, deși nu au publicat un articol-program, au încercat să adapteze profilul revistei la spiritul mișcării culturale din epocă.Contribuția cea mai importantă din istoria revistei „Familia” a fost, desigur, aceea a lui Eminescu, care a debutat
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]