13,885 matches
-
un actor, este un defect sau o virtute? Totul depinde de estetică pe care o avem în vedere, de sensul pe care il atribuim jocului. Vream că actorul să se piardă pe sine însuși? Fără îndoială, e vorba aici de iluzia pe care actorul de tip romantic continuă să o întrețină. Astăzi, în ciuda indicațiilor brechtiene, toți sînt de acord că fără a te pierde - cu parcimonie, insă - nu există joc. Actorul modern practică uitarea de sine, dar în doze homeopatice [...] Există
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
de făgăduințe, de asprimi, de imaginație dar și de tragică simplitate a unei renunțări, nelăsate să fie renunțare, chiar cu prețul gustului amar al întârzierilor, ca într-o mare scenă a verbului râvnit să mai prelungească viața, condensat într-o iluzie. Mă gândesc la lupta editorilor de a pune în mâinile scriitorului prima lui angajare directă cu viața, volumul de poezie Oră fântânilor, într-o culme a contrasensului existențial. Scriitorul se sfârșește pe un pat al suferinței, cu unică lui replică
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
au condus la această concluzie." Tristan se aliniază astfel la concepția curentă a obiectivității monografice, prin care intervenția personală este limitată la maximum, iar faptele cercetate sunt luminate mai mult din interior (desigur, un asemenea ideal își are riscurile și iluziile sale). în cazul autorului nostru, generalitatea unei atari tendințe este particularizată, desigur, prin tonul de catedră pe care și-l recunoaște de la bun început. Cartea este structurată în trei secțiuni, în funcție de evoluția istorică a problematicii iconografice: "Imaginile simbolice", "Imaginile anecdotice
Metodele lui Frédérick Tristan by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14792_a_16117]
-
fel ("un Bergami"), rezonanțe nobiliare. Sigur, cu excepția celor cîteva, clasice și arhicunoscute, de valeți, cameriste și țărani naționali. Poate pe această prejudecată mizează și autorul, și Pașadia, dar sonoritatea numelui Bergami e pînă la urmă înțeleasă de Povestitor ca o iluzie acustică din moment ce îi atribuie lui Pașadia alte origini decît cele sugerate de acesta. Să lăsăm la o parte ipoteza, prea puțin plauzibilă, că Pașadia folosește numele Bergami ca pe un nume comun și să mai remarcăm că nici Pergami, nici
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
sentimentul că respirația blîndă a transcendentei este consubstanțiala formei și inseparabila de existență ei imanenta. Iar această performanță rară este obținută fără a sacrifică, prin abuz de materie sau prin fugă excesivă, miracolul incarnării, dar și fără a cădea în iluzia că forța plăsmuirii și a fabulației poate mîntui lumea de pleonasmele substanței. Artista și-a găsit un orizont optim de contemplație și de manifestare în acele momente în care nevoia de exprimare și de mărturisire este apanajaul exclusiv al conștiințelor
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
detaliile. El le prelucră, răsucindu-le pînă deveneau de nerecunoscut. Ea era furnică harnica și neobosita, aprovizionînd conștiincios mușuroiul cu hrana spirituală. El era matcă, de care depindeau regenerarea și creația, ca și viitorul. Țîța nu se iluziona niciodată. Vină iluziile, și ale altora, cu o ironie cîteodată foarte malițioasa. În această privință, puteai conta în chip absolut pe luciditatea ei. El se amăgea cu plăcere, inventa, se îmbată uneori cu apă rece. Îmi amintesc cît era de șocat cînd Țîța
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
scrumiere neîncăpătoare. Prin fum și întuneric abia le distingi fețele. Îi așteaptă o mare "bucurie". Realitatea virtuală "autentică" e pe cale de a deveni comercială. Jocurile interactive în lumea preferată de fiecare vor lua locul celor actuale. Vom avea atunci Marea Iluzie în forma ei completă. Drogurile vor deveni îngeri. O altă lume absurdă, doar aparent contradictorie, este cea a producătorilor de viruși, respectiv de antiviruși. Competiția lor turbată este menită să ne mențină în legătură permanentă cu producătorii de soft și
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
de gol și care creează un personaj feminin ciudat în proza românească: o femeie nici frumoasă, nici urîtă, mai degrabă tînără, care nu are și nici nu caută răsfățul și care este într-un mod dramatic, dar nesentimental lipsită de iluzii. Toate aceste trei cărți sînt extraordinar de bine scrise, cu o atenție care ne face să ne gîndim la felul în care sînt scrise cărțile în lumea civilizată: cu ajutorul unui redactor atent, care corijează, dă sugestii, elimină impuritățile. Au o
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
este posibil ca anumite lucruri care pentru unii au însemnat o importantă miză, pentru cei de peste oarecare timp să devină dacă nu de neînțeles, oricum ceva derizoriu. Citatul pe care îl aduce domnul Manolescu în editorial este destul de dur, despre iluzia scriitorului din anii '60 -'80 care se credea un luptător și care după '89 s-a trezit a nu fi avut resurse reale pentru așa ceva. Nu pot aprecia cât de dreaptă este aprecierea la adresa mijloacelor 'tehnice' ale scriitorilor dar dacă
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
a oferit suficient pentru a hrăni conștiința publică. Și asta s-a văzut limpede din primele zile de libertate, de la 28 ianuarie 1990, zile și zile de-a rândul, chiar până azi în anumite aspecte. Scriitorii trăiesc poate încă în iluzia luptei lor cu formele 'răului', dar numai dacă privim rezultatele și imaginea este foarte tristă. Care este percepția românilor despre proprietate? Cum este posibil ca generații de români să fie educați apelând la clasicele referințe literare ale legăturii cu pâmântul
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
cultural al �Mitteleuropei periferiilor" Cornel Ungureanu își privește cu iubire �personajele", chiar și atunci cînd știe despre ele că au luat-o pe drumuri aberante sau au semnat pactul cu diavolul. Viena începutului de secol este un loc al marilor iluzii, un spațiu al visării în care totul pare posibil. Istoria a infirmat însă brutal toate aceste iluzii. Iar o bună parte din literatura central-europeană își trage seva din rememorarea nostalgică a acestui timp al iluziilor și speranțelor sau din dezamăgirea
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
ele că au luat-o pe drumuri aberante sau au semnat pactul cu diavolul. Viena începutului de secol este un loc al marilor iluzii, un spațiu al visării în care totul pare posibil. Istoria a infirmat însă brutal toate aceste iluzii. Iar o bună parte din literatura central-europeană își trage seva din rememorarea nostalgică a acestui timp al iluziilor și speranțelor sau din dezamăgirea și sentimentul de alienare care au urmat momentelor de destrămare a viselor. Scriind despre visele și amăgirile
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
este un loc al marilor iluzii, un spațiu al visării în care totul pare posibil. Istoria a infirmat însă brutal toate aceste iluzii. Iar o bună parte din literatura central-europeană își trage seva din rememorarea nostalgică a acestui timp al iluziilor și speranțelor sau din dezamăgirea și sentimentul de alienare care au urmat momentelor de destrămare a viselor. Scriind despre visele și amăgirile scriitorilor pe care îi analizează, Cornel Ungureanu intră pentru o clipă în pielea lor. Ajunge să se identifice
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
care îmbrățișează tot, e energizantă și generatoare de flacără: ,, El nu se lasă intimidat de liniște, de indiferență sau de refuz. Știe că, îndărătul măștii de gheață întrebuințată de oameni e o inimă de foc." Utopie alchimică, sau numai generoasă iluzie cristică? Arta marțială a războinicului luminii pornește de la cele cinci reguli ale lui Ciuan Tzu, cele privind credința, tovarășul, timpul, spațiul și strategia. El are rezistența și continența orientalului expert în arte marțiale dar, treptat, disciplina sa lăuntrică e iluminată
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
Intrusul) în reflecții foarte acute și critice. Nu este nici urmă în cărțile lui (inclusiv în cele de articole și interviuri) din optimismul oficial al regimului comunist. Dintre scriitorii mari ai deceniilor de dictatură, Preda este cel mai lipsit de iluzii, cel mai pesimist în considerarea, etică și filosofică a istoriei noastre postbelice. N-a botezat el, cu o expresie deseori folosită pe urmă, anii colectivizării și ai închisorilor politice, "obsedantul deceniu"? Și n-a definit el întreagă această istorie recentă
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
cântece pentru diverse formații de rock, alături de care a străbătut întreaga America - de altfel soundtrack-ul de la "Novocaina.." este semnat chiar de el. În 1991 obține diplomă în regie & scenaristica la Columbia University cu "Arizona Dream", un scenariu despre pierderea unei iluzii, cea a visului american. Celebrul Emir Kusturica, îl citește și, entuziasmat de povestea conținuta, hotărăște să-l aducă pe ecran apelând la o distribuție strălucitoare: Johnny Deep, Faye Dunaway, Jerry Lewis, Lili Tylor și Vincent Gallo. Filmul, devenit imediat pentru
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
capătă pregnanță mai mare decât însăși opera. Veșnicia este efemerul adus la valoarea continuului. Cât mai repede scrie-ți impresiile despre Paris: - fascinantul - curva dulce cu mărgăritărel de Mai - înainte de a te înfășura el cu miere pe la urechi - Sat uriaș - iluzii de becuri, lumini și apă care curg la vale pe albia Sâmbetei - Aseară am făcut o baie de librării. Feerie a cărților și suspendare a timpului. Ieșind dintre cărți, nu mai știam când și unde mă aflu. Ceața de catifea
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
la facultate, dacă ești fată e și mai simplu: câteva partide de sex în cabina TIR-urilor turcești, la marginea șoselei, îți asigură liniștea pentru întreaga sesiune. Nici aceste exemple nu sunt imaginare. Ani în șir, m-am legănat cu iluzia că învățământul va scăpa plăgii mortale a zilelor noastre. Știam, evident, că există profesori care vând lucrări de licență studenților străini. Dar aceste obiceiuri păreau circumscrise zonei medicinei sau politehnicii, universități �cu miză". Mai nou, procedeul a pătruns masiv în
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
Scrisoarea ei adresată președintelui francez a impresionat pe toată lumea prin analiza lucidă a situației din România: Ceaușescu refuză orice concesii, iar criticile americane sunt considerate ca �amestec în treburile interne". Dictatorul român a ales �albanizarea", izolarea totală a țării cu iluzia că va reuși, ca mai înainte, să înșele pe toată lumea. între timp are loc ceva nou pe plan internațional: ameliorarea relațiilor sovieto-americane. Dar Ceaușescu a refuzat categoric perestroika și glasnosti-ul, ca și cum el singur ar putea să se opună mersului istoriei
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
noastră, eforturile noastre de a lua în piept valurile, totul se va sfărâma într-o zi. Altădată avea forța de a trece peste obstacole printr-un curaj admirabil, acum e obosit chiar când soarele apare la orizont cu luciri de iluzii noi. Cuvintele je suis au bout de mon rouleau sunt mereu în gura lui ca un memento pentru inima mea care aude. Se pare că nici iubirea și nici devoțiunea nu sunt de ajuns, ca și cum omul de acțiune trebuie să
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
cumpărat un cal mare de porțelan de la magazinul chinezesc și a scris pe suport o dedicație pentru mine semnând �Charlicante", cu aluzia la �Rosinante", pe care noi toți, Don Quijote în infinite exemplare, trebuie să călărim mai departe - pe spatele calului iluzie. Lucrez din nou la nuvele, în diferitele momente ale zilei, și observ cum textele scrise seara sunt mult mai aproape de ceea ce vreau să realizez, mai concentrate, dense. Din tot ce am scris până acum apare imaginea îmbarcării omenirii într-un
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
corp de păsări, atacându-i pe bărbații rătăciți pe mare. îmi place gravura, e atât de adevărat că sirenele au corp de păsări și nu de pești: dorințele sunt aeriene, zburând cu subtilitate de la un lucru la altul, aiurind cu iluziile aerului la care omul e puțin adaptat. Omul, ca în Psalmii lui David, un vierme care se poate răsuci în apă și chiar în foc, dar căruia îi e refuzată sfera aerului, asta înainte de a se metamorfoza în fluture sau
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
desenele lui stau mereu în atelierul meu ca niște icoane de meditație, mai ales cele cu vizitele la bordel, unde femeile sunt desenate ca îngeri. Primesc de la poetul Jil Silberstein o carte superbă despre Bruno Schultz. Zile fericite, pline de iluzii, în care a apărut și Andonia, fetița lui Vladimir, și Genèvicve, �prințesa elefanților", povestind despre visul ei cu omul de zăpadă îngrijorat că zăpada începe să se topească. Seara citind până târziu Tao-te king despre pierderea bunătății (o bunătate conștientă
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
dezvoltase subtil parcă într-un rasism disimulat prin raționamente logice. Acest chip de înger uman a cărui căldură se consuma numai în afară, niciodată depozitându-se în ascuns, în camerele inimii, pentru a fi dăruite altei ființe, simula acum acea iluzie a strămoșilor ei care făcuseră mereu descoperiri ca să-i civilizeze pe �sălbatici". Am aflat tot aici, la târg, în orașul exilului lui Musil, că există un zodiac al arborilor și că Renè este fag, un arbore superb care vrea să
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
în aceeași măsură, și chipuri, o lume halucinantă de chipuri adormite pe crucile nimănui (,,Arta lui Florin Mitroi nu este un joc secund, fac eu iarăși puțină arheologie în propriile-mi texte, o reprezentare a aparențelor, o simplă flatare a iluziei și a tranzitoriului, ci o formulă de comunicare directă cu arhetipul, de încarnare a ideii pure. Mitroi nu pictează obiecte, el developează noțiuni. Opțiunea sa pentru un atemporal spirit al clasicității, în care importante nu sunt veșmintele realului, ci raporturile
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]