293 matches
-
al eșecului erotic reiterat. Numai că nimic nu ne asigură că raportul proporțiilor înseamnă și un raport de priorități semnificative. Găci iubirile lui Victor Petrini nu se sfârșesc doar pentru că ar exista relații erotice în care unul din parteneri se iluzionează mereu ci și pentru că în evoluția paralelă sau -împletită a destinelor perechi intervin mereu socialul, politicul ca factori perturbatori ce nu pot fi eliminați, ocoliți. In sensul acesta,nu iubirile și eșecurile erotice ale lui Victor Petrini ,se desfășoară -IN
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
care m-aș putea băga și eu cu cîte ceva, un text de susținere, o critică, o bătaie de idei cinstită, fără măști de protecție. M-aș duce să văd și teatru burghez total, să văd cu ce se mai iluzionează clasa de mijloc, dar mi se pare că a dispărut și bietul slogan modernist „epater le bourgeois”. Tot ce e pe ban public se comportă ca și cum ar lucra pe ban privat. Plus discurs bombastic despre „valori” și „ce contează”. Cine
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/295620_a_296949]
-
Adevărat, dar dacă n-ar fi fost câteva nume mari care să „garanteze” pentru tine și un teatru important care să investească în această direcție, probabil că mulți specialiști nici nu te-ar fi luat în serios. Să nu ne iluzionăm: oricâte onoruri ți se vor aduce, tu vei rămâne un marginal; dar asta nu înseamnă că de pe această poziție nu poți face nimic. Nu mai încape îndoială că spectacolele tale chiar au avut un impact puternic în România și, lucru
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
kinetikos," este, în ultimă instanță, principiul demascator al realului. Secționări succesive până la pragul-limită al tangibilului.(...) Spaimă și neliniștea se permanentizează de-a lungul întregului volum, căci totul se transformă, se "monumentalizează" în tăcere, làsîndu-i ființei doar dreptul de a se iluziona în fața propriului destin.” Cristina Cârstea în Art Panoramă nr. 60 martie 1998. Victor Știr - Cavalerul norilor, Editura TIPOMUR. Autorul bistrițean scrie o poezie (foarte) concentrată, aforistica chiar, el este și "graficianul" care creeaza o stare, un "portret", un "peisaj interior
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
sciziunea, inconsecvențele de atitudine și rupturile îl livrează unei schizofrenii nebănuite. Suferă de o nevroză de tip bacovian, pe care mă mir că nu au identificat-o exegeții de până acum. Primăvara toți nervii îl dor, dar - spre deosebire de Bacovia - se iluzionează că ar putea scăpa de această opresiune și se autosugestionează să iubească viața, deși are sumbre înclinații melancolice. Starea sa dominantă e rezumată în jurnalul propriu din a doua pagină a romanului: "E martie cu pete de nouri, pe ici
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
de bărbatul ei care era de față, ca într-un joc ce reedita parcă în mod straniu situația în care ne aflam noi doi când ea era măritată cu Petrică. Până ce într-o zi îmi dădui seama că nu mă iluzionam. Mă primi ca altădată în orele ei de mare expansiune a sufletului și chiar reedita într-un anume fel scena de pe vârful dealului cu Petrică. Desigur, soțul ei nu se urcă în vreun copac, ci își păstra o impenetrabilă și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gras!), apa fierbinte, ca să zic așa, mă răcori, simțind că alături de seninătatea mea încrezătoare apăruse și o nepăsare senină. Important e, gândii, că îmi place mie (ce-am scris) și de această gândire sânt pe deplin conștient că nu mă iluzionez, restul e aventura ei (a lucrării), care urmează, și nu a mea... IX Deodată auzii dincolo un hohot de râs. Ce era asta? Cititoarea mea râdea. Exista oare în eseul meu vreun pasaj comic? Râsul încetă. Mă ștersei bine și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sângele cu lapte/ și nu-i pasă de nimic/ Andrii Popa cel Voinic/Andrii Popa cel Voinic"... Desigur, totul era subversiv și compensator, în satisfacțiile noastre estetice, așa cum toate lecturile noastre erau viscerale și defulatorii, și libertatea cu care ne iluzionam ascultând muzică era parte a nelibertății de care nu era secundă în care să nu ne dăm seama: "Șapte ani în haiducie/ Și-a bătut joc de domnie." Secvența de care vorbesc e legată de ciudățenia că nu acestea erau
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
secretele" acestei cărți? - Aș vrea să fie! Cu acest gând am scris-o, căci vârsta este foarte vulnerabilă și nu mai am timp să-mi corectez erorile. Sper, așadar, să fie cartea cea mai bună de până acum, dar mă iluzionez că voi mai avea șansa să scriu și un alt roman. Raport asupra singurătății este o poveste despre dragoste și moarte, cele două pulsiuni descrise de Freud, despre spaima de timp și, în egală măsură, despre brutalitatea istoriei. Este un
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
mântuire de ce anume, bătrâne Rocambole, știai bine că nu trebuia să Încerci să fii un protagonist! Ai fost pedepsit, și chiar cu mijloacele tale. I-ai umilit pe scribii de iluzii, și acum iată că scrii, cu alibiul mașinii. Te iluzionezi că ești spectator, pentru că te citești pe ecran ca și cum cuvintele ar fi ale altcuiva, dar ai căzut În capcană, iată că Încerci să lași urme pe nisip. Ai Îndrăznit să schimbi textul romanului lumii, iar romanul lumii te prinde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e la fel de intolerant ca și prolecultismul de altădată. Un exemplu edificator în acest caz îl ilustrează intervențiile lui G. Grigurcu, critic ce se ilustrează înainte de toate "prin inaderența funciară la arheul națiunii sale", probând prin totul "un destin mercenar ideologic, iluzionându-se că este Sfântul Gheorghe pus să pulverizeze balauri". Cartea lui Cezar Ivănescu este o radiografie a epocii, severă și neiertătoare, având ca punct de reper un poet al cărui talent nativ unanim recunoscut, îl determină să subscrie afirmația că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mihai Zamfir, profesor universitar și ambasador care crede că intelectualitatea română suferă de "maladia Eminescu", acutizată între timp, precum și de alți "profeți mincinoși" care nu încetează să mărească lista detractorilor. Deși animat de cele mai bune intenții, Theodor Codreanu se iluzionează că prima putere în stat ar fi cartea, Cartea lui Eminescu, desigur. Lucrurile poate ar sta așa, dacă deciziile importante ar veni din partea celor care-l apreciază pe marele poet. Dar într-o țară în care cultura joacă rolul Cenușăresei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
negativului, dar Bacovia n-a fast un nihilist zgomotos de felul lui Nietzsche sau al lui Ivan Karamazov, eroul lui Dostoievski. El a trăit criza omului european prin drama lui permanentă care a coincis cu o conjuncturală depărtare de creștinism, iluzionat de marxismul tinereții. Și e semnificativ că Bacovia reface toate iluziile omului modern, culminând cu ideea că s-ar putea pune în locul iubirii creștine poema roză a iubirii viitoare. Dar el nu pretinde nicăieri că ar fi ajuns să scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că Bacovia reface toate iluziile omului modern, culminând cu ideea că s-ar putea pune în locul iubirii creștine poema roză a iubirii viitoare. Dar el nu pretinde nicăieri că ar fi ajuns să scrie o asemenea poemă, așa cum se vor iluziona noii profeți ai artei moderne. Și, se pare, tocmai prin asta e mai modern decât toți. Marea lui "invenție" în poezia românească (și europeană) e negativul stilistic. Efect a ceea ce am numit "complexul Bacovia"" (ibid., pag. 253). Lamentația universală reprezentată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
returna lui Dumnezeu ca ofrandă" (p. 29). Înlocuirea lui Dumnezeu a însemnat eliminarea oricărei urme de transcendență. Și cu toate acestea, un Heidegger, de pildă, ocolește religiosul spre a se întoarce (fără a conștientiza) la filosofia și teologia Sfinților Părinți, iluzionându-se că Ființa poate fi gândită fără Dumnezeu. Iluzia abandonului transcendentului a condus la iluzia morții artei (și a tuturor sistemelor de valori). Arta "noii antropologii" este privită ca amuzament, joc și/ sau simulacru. Iar meritul lui Theodor Codreanu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
replică la volumul din 1936; dar el împinge analiza până în zilele noastre, dincolo de "fața comunistă", cu știuta exacerbare naționalistă, cercetând transdisciplinar destinul culturii și civilizației românești în "post-naționalism". Criticând vehement pe suport eminescian invazia "prădătorilor", regimul cleptocratic, fără a se iluziona că "botezul magic" (prin aderarea la U.E.) schimbă radical, peste noapte, datele problemei. În fond, ca țară a formelor fără fond (cum sună un vechi diagnostic), România probează, paradoxal, că sarabanda formelor (preluate mimetic) se însoțește cu rezistența fondului. "Schimbările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
revistă a fenomenelor politice produse în România duce la concluzia că neotroțchiștii, cum îi consideră Theodor Codreanu pe cei proveniți din noua dreaptă românească, au reușit să pună mâna pe Putere, fiind girați de Traian Băsescu, deși Paul Goma se iluzionează că acesta, adică infatuatul președinte al României, va percepe și pricepe adevărul. De unde și aversiunea cunoscutului disident față de Vladimir Tismăneanu, individul adus din SUA și devenit "dreptaciul de stânga", ori cum îl caracterizează Mircea Platon un "arivist tipic", educat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
om. Această revigorare, pe măsura schimbării orizontului de așteptare, se datorează atât ideației (reverberațiilor) operei cât și ofensivei documentariștilor care, cu zel reconstitutiv-detectivistic, încearcă contextualizând să lumineze chestiuni controversate, încă nebuloase, corectând spectaculos-senzațional statutul și imaginea poetului. Să nu ne iluzionăm că astfel de preocupări de cerc restrâns motivează interesul pentru lectură, reapropierea de text. Idolatria economicului și iradierea subculturală într-o epocă subjugată de ideologia divertismentului ne aruncă, sub vraja relativismului, în haos axiologic și relaxare morală. Totuși, interesul pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
387). Theodor Codreanu caută să surprindă într-o formulă consacrată gândirea efectivă a lui Eminescu și ajunge la o soluție pe care o redăm în propriile-i cuvinte: "Kant abandonase antinomiile găsind soluția în rațiunea pură, iar Hegel s-a iluzionat că poate rezolva antitezele prin sinteză. Eminescu a avut geniul să transceandă ambele ipostaze, vorbind de antiteze împăcate, pe care el le opune "antitezelor monstruoase". Este ceea ce Lucian Blaga va numi transfigurarea antitezelor" (p. 386). Cu această formulare venim, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici când am tras cu tunul, Pe-o tablă caroiată sunt nebunul Ce-și caută, diagonal, refugii. Eu pot da șah, firește, ce uimire, Sunt folosit de piese importante, Figuri regale și interesante Ce-și construiesc, prin mine, fericire. Mă iluzionez de multă vreme Cu gândul că devin irezistibil, Dorit, chemat, cântat și compatibil Sau o soluție a multor scheme. rândul doi scot capul, fac și nazuri, Trezesc resentimente, chiar ranchiune, Eventual pornesc mișcări nebune Spre-a rezolva mult discutate cazuri
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
practica purei plăceri de a exista - tot atâtea maxime simple și teribil de eficace pe teren existențial... -8- îmblânzirea morții. Epicurismul se structurează în jurul acestei evidențe: vom muri. Adevăr banal, desigur, dar ocultat de cei mai mulți oameni, care se mint, se iluzionează, trăiesc ca și cum ar fi eterni, se îmbată în existență zbenguindu-se ca niște ludioni fără moarte, deformează realitatea, practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. în Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
amoroasă. Pe pământ ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
când se aranjase deja căderea zidului, zidul a căzut, umbra a rămas. Estul a câștigat teren prin cedare, pe atunci aveam 15 ani și visam la o vizită de lucru și cumpărături în DDR (Germania Democrată), în RFG nu mă iluzionam că o să se poată ajunge! Acum eram în Vest, dar scopul meu devenise din nou Estul, care acum e terenul principal de joacă al scenei de artă contemporană în Berlin. Cred că Daniel a înțeles mai repede ca noi, cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
infirmă din start pretenția că un singur model ar putea fi adevărul absolut. În altă ordine de idei, v-aș propune să deconspirăm un anumit complex de superioritate pe care riscăm să-l dezvoltăm noi, ca intelectuali. Să nu ne iluzionăm cu ideea că masele largi au fost reeducate, În timp ce noi am scăpat mai puțin reeducați... Desigur, putem vorbi de reeducare În termeni procentuali, constatând că unii au fost reeducați În procent de 90%, alții de 50%... Dar nu cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
practica purei plăceri de a exista - tot atâtea maxime simple și teribil de eficace pe teren existențial... -8- îmblânzirea morții. Epicurismul se structurează în jurul acestei evidențe: vom muri. Adevăr banal, desigur, dar ocultat de cei mai mulți oameni, care se mint, se iluzionează, trăiesc ca și cum ar fi eterni, se îmbată în existență zbenguindu-se ca niște ludioni fără moarte, deformează realitatea, practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. în Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]