98 matches
-
putea salva fiece suflet, dar trebuie să subliniem tocmai pentru că, sau mai bine zis, în măsura în care nu aplică teoriile panteiste pe care i le furnizează "metafizicul" [267]. E bine să fim atenți să nu aruncăm "insulta de rea credință sau de iluzionare asupra atîtor suflete care au experimentat fapte extraordinare trăgîndu-și de aici o bucurie și o fericire care i-a împins să disprețuiască plăcerile pămîntești în folosul unei vieți mai intense" [268]. Însă și aici trebuie păstrată aceeași rezervă. Cu presupușii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
conduită? Ar fi o consolare: în același perimetru, oarecum balcanic, se situa și înstăritul contemplator, de-atunci, al lui Tonitza, dar se situează și cel de azi, al lui... Val Gheorghiu (scuze pentru eclipsa modestiei). Neavenită consolare, nu? Oricum, prefer iluzionării franchețea refuzului. Nu aș încheia optimist delicata excursiune, dacă nu aș menționa existența totuși a unor personaje situate în zona amintită, de-a dreptul fascinante, mai cu seamă (pentru mine) prin forța cu care își urmăresc strategiile, forță pe care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Contemporains, Jules Lemaître - un critic ce nu poate fi suspectat de simpatii secrete față de dandysm și al cărui impresionism, nedisimulat sub aparențe scientiste, ar trebui să suscite simpatia lui Al. George - propune o interpretare ingenioasă a dandysmului, ca filosofie a iluzionării: „Opera pe care și-o propune dandysmul este foarte paradoxală și foarte dificilă. În mod general, oamenii nu sunt dominați decât prin puterea materială, prin geniul artelor și al științelor, câteodată prin ascendentul virtuții. Agrementele exterioare, eleganța veșmintelor, politețea manierelor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
m(ncăruri ș( apă dar acestea să se (ndepărteze ori de c(te ori el (ncearcă să le atingă. Fericirea este percepută ca atare doar după ce ea nu mai este posibilă, așa cum a fost sesizată după surghiunirea cuplului inițial. Dar iluzionarea este întotdeauna o pseudo-soluție de avut în vedere. Așa că la un anumit moment identitatea începe să fie obiect al atenției ca surogat al comunității, oferind iluzia posibilității regăsirii comunității. Pentru Zygmunt Bauman (2001: 110), "Atrac(ia comunit((ii viselor comunitare
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
implicăm În cunoaștere cu așteptări mai mari, cu atît și deziluziile pot fi mai mari. În general, s-a observat că pe măsură ce ne apropiem de esența unui lucru sau fenomen, adică de adevăr, cu cît sîntem nevoiți să renunțăm la iluzionările sau entuziasmările Începutului - ex: vestimentația impecabilă și manierele civilizate ale cuiva, care ne-au creat o bună impresie la Început, pot ascunde un caracter ipocrit, care apoi să ne dezamăgească. Din fericire, este frecventă și situația inversă: sub o ținută
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
regret: „Ce-a fost verde s-a uscat, ce-a fost copt s-a scuturat”.) Iubire, dragoste - ură, gelozietc "Iubire, dragoste - ură, gelozie" În dragoste, Începutul e frumos. (Pentru că Începutului În dragoste Îi sunt caracteristice stările de speranță și numeroasele iluzionări reciproce.) „Clipele pe care le petrecem În așteptarea fericirii sunt mai plăcute decât acelea care Încoronează dobândirea ei.” (O. Goldsmith) „Așteptarea unei plăceri este ea Însăși o plăcere.” (G.E. Lessing) Uneori despărțirea este mai bună decât dragostea. (Ca, de exemplu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ale persoanei adorate.) „Este adevărat că iubirea te face să te iluzionezi asupra calităților partenerului. Trebuie oare ca acest sentiment să fie repudiat din această cauză și să adoptăm atitudinea «lucidității» reci și raționale? Nu trebuie să uităm Însă că iluzionarea este reciprocă, fiecare din Îndrăgostiți Îl vede pe celălalt mai bun, mai frumos, mai inteligent. În felul acesta, fiecare se vede În ochii celuilalt așa cum ar dori și el să fie, se contemplă În imaginea sa idealizată. Dar a dori
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să credem și să facem orice: „Dragostea a făcut eroi, dar mai ales proști”; „Frigurile te trezesc,/ Dragostele te prostesc”.) Rațiunea e ultima la care apelează dragostea. (Poate pentru că rațiunea, invitând la măsură și la realism, este o amenințare la adresa iluzionărilor din iubire.) „Atât timp cât nu iubim pe cineva decât pentru calitățile sale, nu e grav, dar În ziua când Începi să-i iubești defectele, aceasta este dragostea.” (S. Guitry) Dragostea care corupe adesea inimile pure purifică inimile corupte. (Dragostea Îl poate
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sfârșit, de mentalitatea conservatoare sau chiar refractară a persoanei respective, care s-a opus constant schimbărilor ce se impuneau.) „De obicei, viața noastră este tocmai ceea ce facem noi din ea.” (S. Smilles) Fiecare vârstă cu nebunia ei. (Fiecare vârstă are iluzionările și efuziunile ei sentimentale, care ne Încântă, dar care ne fac adesea să exagerăm, să forțăm limitele permise: de exemplu, În tinerețe credem că „tot ce zboară se mănâncă”; la bătrânețe ne iluzionăm În ideea că mai putem spera la
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și tensiuni interioare; exclamativ, specific firilor impresionabile, dar și justițiare, ale căror constatări iau forma unor excesive stări de admirație, bucurie, surprindere sau a unui strigăt de intervenție, de ajutor. Μ Motivul pentru care unii fac apologia „liberului arbitru” este iluzionarea În ideea că, dacă acesta există cu adevărat, atunci destinul ar putea sau ar trebui evitat. Dar neprevăzutul, ca aspect particular al destinului (sau al existenței omului), nu poate fi controlat. Μ Fiecare se luptă, În felul său, cu atotputernicia
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În faptul că viitorul este singurul factor care ne poate confirma În mod real ceea ce noi am putea fi cu adevărat, ceea ce am putea deveni, de fapt. În absența unei confirmări viitoare, totul nu se reduce decât la o searbădă iluzionare de sine, la un steril „bovarism”, impresionant prin construcțiile sale imaginare, dar dezamăgitor prin slaba rezistență În confruntarea cu aspectele realității zilnice. Μ Fiecare are o intimitate de apărat, deoarece nu este om care să nu aibă ceva de ascuns
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de vulnerabilitate psihologică al unor astfel de oameni, mai ales atunci când sunt În fața unor conținuturi artistice care au ca obiect și unele aspecte urâte ale existenței sau ale comportamentului uman (de exemplu, violența, plăcerea senzuală cu aspect de orgie, trădarea, iluzionările alcoolicilor sau ale drogaților etc.). Neputându-se detașa de aspectul urât al acestor realități, astfel de oameni nu pot realiza nici acele emoții sau sentimente prin care ei le-ar putea controla: de exemplu, indignarea, antipatia, oroarea etc. Μ La
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a cunoașterii despre sine și despre ceea ce ne Înconjoară?; un drum al sporirii neîncetate a potențialului creativ individual? etc.). Μ „Dragostea este o prostie În doi” (Napoleon Bonaparte). Poate că Napoleon se gândea la „dragoste” ca la un proces de iluzionare reciprocă, deoarece În realitate raționalitatea bărbatului nu este compatibilă cu sensibilitatea vanitoasă a femeii, care-și face un obicei din a-și savura situația de a se ști iubită (extenuându-și chiar admiratorii). Μ Frumusețea corporală nu reprezintă Întotdeauna un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
suprapun trăsături fictive, derivate din lirica poetului, de unde un serafism romantic patetic, alternând cu sentimentul incompletitudinii ca sursă de nefericire. Dacă orizontul erotic eminescian e unul de lungă așteptare neîmplinită, de perpetue neliniști și exaltări, dacă totul focalizează în perspectiva iluzionării și a morții, Poetul, depășind servituțile omenești, se ridică suveran în etern. Speranțe își punea L. în Mălurenii (peste patru mii de pagini manuscrise), roman nedefinitivat, la care lucrează în ultimii ani de viață; fragmente au apărut în „Vremea” (1941
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
printre ei câțiva agenți. „Nevoia de a face ceva devenise imperativă. Astfel, unii își desfăceau pantalonii și îi coseau la loc, alții învățau limbi străine, iar câțiva se rugau zi și noapte. Fărâmițarea sfertului de pâine nu servea doar la iluzionarea cu o masă mai bogată, ci avea și rol de trecere a timpului, întrucât lua ore întregi. Problema de bază era să știi să-ți asiguri un echilibru interior, altfel te pierdeai: fie deveneai unealta lor (adică o cârpă), fie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
metode specifice de adaptare. Astfel, ca răspuns la lipsa cronică a activității, „unii își desfăceau pantalonii și îi coseau la loc, alții învățau limbi străine, iar câțiva se rugau zi și noapte. Fărâmițarea sfertului de pâine nu servea doar la iluzionarea cu o masă mai bogată, ci avea și rol de trecere a timpului, întrucât lua ore întregi. Nevoia de a face ceva devenise imperativă. Problema de bază era să știi să-ți asiguri un echilibru interior, altfel te pierdeai: fie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
A. Maslow identifică un „autism agitat”, în care subiectul încearcă, în plan imaginativ, experiențe care fie îl terorizează, fie îl aduc la extaz, și un „autism calm”, de tip contemplativ, în care subiectul se complace într‑o situație idilică prin iluzionare sau prin autoconsolare. Această afecțiune este, de obicei, evidentă în jurul vârstei de 3 ani și are o frecvență mai mare la băieți decât la fete. Statisticile arată că aproximativ 5 persoane din 10.000 suferă de autism, indiferent de mediul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
filosofi. Actele de magie oficiate au fost, susține autoarea, de o mare diversitate: practici cu caracter oracular, practici de magie meteorologică, trimiterea bolilor, provocarea morții, uciderea simbolică (uciderea prin defixio, prin „învăluire”; directă, înjunghiere-necromanție), farmece de despărțire, luarea manei, metamorfozele, iluzionarea simțurilor, atacarea/mutilarea morților. Cartea este, totodată, un istoric al magiei și vrăjitoriei la asiro-babilonieni, unde această practică ocupa, în cadrul religiei, o „însemnată poziție”, la akkadieni, egipteni, greci, mesopotamieni. Examinarea este nuanțată, fiind consemnate oscilațiile de la o epocă la alta
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
și patologice. Sunt evidente două forme particulare: a) autism agitat - subiectul încearcă pe plan imaginar unele experiențe care pot să-l ducă la extaz sau îl terorizează; b) autism calm - se manifestă prin stări contemplative, subiectul se complace idilic prin „iluzionare” sau „consolare”. Cauzele care determină apariția acestei tulburări nu sunt clar precizate, dar se presupune că poate exista fie o predispoziție ereditară, fie un complex de factori care determină o serie de afecțiuni la nivelul creierului. Se presupune și existența
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sentiment e atât de puternic și prin faptul că obiectul care produce plăcere este o ființă omenească, ea însăși părtașă. Iar "poezia" iubirii vine din faptul că nici un alt sentiment nu este izvor de o așa de mare putere de iluzionare. 12. Iubirea extraconjugală are acest lucru teribil că leagă pebărbat și pe femeie numai prin pasiune, în deosebire de viața conjugală, care-i leagă prin atâtea alte interese - interesele micii comunități care e familia - interese care rămân și compensează scăderile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nota specifică a geniului său. 5. Poezia e mai ales simțire, și simțirea, încă o dată, e lucrul cel mai individual, cel mai cu neputință de împrumutat. 6. Poezia (...) este ca, și cugetarea normală și de toate zilele a omului primitiv, iluzionare și misticism: acesta e un adevăr banal. Poezia e refugiul în cugetarea naturală a omului. 7. Dl Sadoveanu e cel dintâi cântăreț al pământului țării sale,vreau să zic că nimeni nu e legat ca dânsul, prin atâtea fibre tainice
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al priveliștii. La crâșma din Oșlobeni n-am găsit decât una din cele două evreice tinere. Dar mai gravă decât lipsa unei jumătăți a obiectului excursiei noastre a fost surpriza de a descoperi că acum două săptămâni facultatea mea de iluzionare fiind disponibilă, convertisem eminente însușiri biologice în atribute estetice. "Animalul" era în adevăr "superb" - de carnație și de tinerețe. Sculptura era reușită. Pictura, însă, ratată. Femela, fără îndoială, era de primul rang, femeia era oricare. Dar situația mi se păru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sentimentul ei este o simplă iluzie psihică. Adela ia drept iubire sentimentele ei bune pentru mine, din care a făcut un mănunchi legat în voința de a mă iubi. După realizare, s-ar deștepta și, inconștient, mi-ar reproșa mie iluzionarea și decepția ei. Iar în ipoteza, obraznică și absurdă, că Adela mă iubește cu adevărat, fericirea infinită, care ar sfida legile universului, ar fi trecătoare. În ipoteza asta extravagantă, ar trebui să-i cer mâna (din toate expresiile, a cere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prin farsa pe care i-o joacă, făcându-l să creadă că-i apără „onoarea de familist”. Vanitatea Jupânului Dumitrache, încrederea în sine și în categoria căreia îi aparține, excelenta părere despre membrii clanului său, trăsătura de naiv, capacitatea de iluzionare și autoiluzionare, o viziune cu totul falsă asupra realității, minciuna, înșelătoria și autoritatea subminată dau dimensiunile unui comic monumental. Tipul este completat de Pampon și Crăcănel, amanții înșelați din D-ale carnavalului. Din „ambițiul” și „onoarea de familist” a prototipului
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Dar insistând în lectura prefeței sale, altfel destul de indigestă, aflăm explicația exaltării sale nemăsurate, "revoluționare", față de opera lui Jean Genet: cică, chipurile, această lume a pegrei celei mai abjecte, cu care se confundă ca într-o beție, fără posibilitate de iluzionare din partea cititorului că ar fi vorba de vreo parabolă, liricul ei creator, și față de care imprecația și viziunea neagră a lui Celine par de un inocent și roz sentimentalism, ar fi, după domnul Sartre, o contestare. Contestare a cui? A
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]