42 matches
-
sublinieze ca‑ racterul voios‑erotic al scenelor sale mitologice. O CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... Lumină a lumii 132 caracteristică a acestui pictor o reprezintă frescele vaste care au fost esențiale pentru dezvoltarea picturii de plafon iluzioniste. De remarcat că în multe dintre lucrările sale lumina nu provine de la o sursă naturală ci mai curând emană de la nou‑născutul Cristos, simbolizând calitatea sa de Lumină a lumii. Correggio conferă tehnicii sale chiaroscuro contraste acute de lumină și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
sublinieze ca‑ racterul voios‑erotic al scenelor sale mitologice. O CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... Lumină a lumii 132 caracteristică a acestui pictor o reprezintă frescele vaste care au fost esențiale pentru dezvoltarea picturii de plafon iluzioniste. De remarcat că în multe dintre lucrările sale lumina nu provine de la o sursă naturală ci mai curând emană de la nou‑născutul Cristos, simbolizând calitatea sa de Lumină a lumii. Correggio conferă tehnicii sale chiaroscuro contraste acute de lumină și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
remarcabili ai supra realismului a fost și Salvador Dali, pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, dedicându-se picturii din Renaștere, din care a preluat doar exactitatea desenului și cromatismul, nu însă și măsura echilibrului formal. În picturile sale prevalează efecte iluzioniste și o complexitate tematică care amintesc empfaza și exuberanța barocului iberic. Dalí recurge la spații largi în care include o mare cantitate de elemente oameni, animale obiecte într-o combinație irațională a raporturilor și deformare a realității. În pictura Copil
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-și exprime și opiniile literare. Astfel, în primul număr, comentarile asupra dezbaterii ce se desfășura în acea perioadă în paginile Curentului literar și prin care se punea problema realismului în literatură, devin pretext pentru afirmarea încrederii în direcția realistă, cea "iluzionistă" fiind considerată desuetă. Tot aici, Geo Dumitrescu felicită Curentul Literar, o revistă în care publicase el însuși, cu ocazia sărbătoririi celor 100 de săptămâni de apariție, reproducând chiar textul lui Romulus Dianu și afirmându-și explicit adeziunea la "programul" acestuia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
articulat în zona de argumentare și de contra-argumentare apărută odată cu manifestarea artei minimale ca un nou teritoriu al producerii sensului, fără referință la altceva decât la sine însăși, concentrându-se asupra propriei sale prezențe și realități prin detașarea față de aparențele iluzioniste. Unul dintre cei mai activi artiști minimaliști, Donald Judd, care a abandonat pictura pentru a crea reliefuri și obiecte, afirma într-un eseu din 1965 că arta reprezentativă a acelor timpuri ar fi devenit opera tridimensională, ceea ce presupunea deja adoptarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
efect al unei ideologii. Luând ca punct de reper procesul pe care îl intentează "arta literalistă" picturii, Fried se vede nevoit să reacționeze față de princepalele acuzații aduse anumitor caracteristici ale picturii, respectiv caracterul său relațional și caracterul omniprezent al picturii iluzioniste, ambele legate de organizarea suprafeței tabloului. Constituirea părților într-un întreg, prin adăugarea compozițională, atât în pictură, cât și în sculptură, facilitează o experiență fragmentată a artei și nu una completă, unică și indivizibilă, care integrează subiectul în percepția obiectului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
doi pe dou? niveluri, confer? fă?adelor unitate ?i monumentalitate; c�ț despre colonada tamburului domului, aceasta face trimitere la Tempietto a lui Bramante. �n sf�r?it, siluetele oarecum baroce ale turnurilor fă?adei de vest anun?? unele efecte iluzioniste sau grandilocvente ale interiorului. Aceast? arhitectur?-spectacol, pu?în st�njenit? de dimensiunile sale, este totu?i o verig? esen?ial? �n istoria bisericilor cu dom, de dup? catedrală din Floren?a. Printre construc?iile civile ale lui Wren, bibliotecă
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
perfecțiune a rutinierei ei jonglerii reptiliene. Fascinația cu mișcările dibace ale propriilor mâini îi indusese o toropeală greu sesizabilă, ce semăna la fel de bine și cu viața, și cu moartea. Îi dădea uneori târcoale sumbra bănuială că tocmai ea, neîntrecuta maestră iluzionistă, ar fi putut fi pradă unei iluzii mai ample decât era în stare să cuprindă înțelegerea-i, unei mașinațiuni subversive la care conspirau forțe necunoscute. De ce era mai nesigură care dintre viață și moarte o revendica mai tenace, de-aceea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în poezie. Rămâne ca cititorul să constate dacă Klara aduce cu femeia diavol, așa cum mi-am imaginat-o. Mii de "adolfi" își vor aminti c-au trecut cândva prin patul unei astfel de femei, dar de recunoscut nu vor recunoaște. "Iluzionista Babette" este o altă carte a ta, care continuă discursul și obsesiile din "Ținutul Klarei". Cine e Babette? Te rog să spui povestea acestei Babette (și) pe înțelesul necititorului de poezie. Un răspuns de genul "Babette sunt eu" nu ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care continuă discursul și obsesiile din "Ținutul Klarei". Cine e Babette? Te rog să spui povestea acestei Babette (și) pe înțelesul necititorului de poezie. Un răspuns de genul "Babette sunt eu" nu ar fi nici convingător, nici original, se înțelege...! Iluzionista Babette e mai ușor de "citit", e femeia perversă, femeia curvă, femeia nimfomană, femeia pasiune, ce mai, femeia trăsnet. Sunt convins că încă și acum, după ce-am redat-o cititorilor, mai stă culcușită în sufletul meu, adeseori mă ghiontește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de Cubism, de la articolul criticului Louis Vauxcelles: ""...ei disprețuisc formele, reduc totul - locuri, figuri, case - la formele geometrice elementare, la cuburi"." În realitate, Picasso și Braque încearcă să reprezinte obiectele tridimensionale pe suprafața bidimensională a tabloului, fără a folosi mijloace iluzioniste, să reunească forma și suprafața recurgând la mijloacele unei picturi fără deosebiri între prim plan și fondul în perspectivă. Obiectele se descompun în părți elementare, pentru a fi din nou reconstruite pe suprafața pictată. Începând cu anul 1912, Picasso recurge
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
care e limită - dacă e o limită - între ceea ce trăiesc și ceea ce extrag din ce trăiesc. Mă preocupă contextualizarea, chestionarea critică, felul în care mă raportez la convenție - asta e recurent: contexte educaționale în Dedublarea, convenția și iluzia teatrală în Iluzionistele, contexte care țin de transformări subiective și de felul în care te raportezi la viitor - (anti)aging, apoi contexte care adresează anumite întrebări și raportări sociale: care este rolul artistului în societate, ce pune el la dispoziție, care este „expertiză
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
lucrez cu cuvintele și construcția de text pentru valențele pe care nu le pot regăsi în dans. În special umorul, adresările concrete. Textul este, de asemenea, o verigă importantă într-o zonă mai experimentală de incorporare în planul fizic. În Iluzionistele, de exemplu, care sonda zona imaginarului și a percepției în legătură cu convenția și spațiul scenic, există anumite principii de improvizație tratate egal cu mișcare și cuvânt, în urma cărora se generează text în timp real. E ceva ce faci de fiecare dată
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
Antonio Allegri zis (n. august 1489, - d. 5 martie 1534 "ibidem") a fost un pictor italian din perioada Renașterii, aparținând "școlii din Parma". Picturile sale, realizate cu o tehnică iluzionistă, constituie o punte între operele lui Andrea Mantegna din Mantova și arta Barocului. Creația lui servește ca inspirație multor artiști, de la reprezentanții manierismului până la stilul "rococo" din secolul al XVIII-lea. Pictorul, cu numele adevărat Antonio Allegri, s-a născut
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
The Mothman Prophecies" ("Profețiile omului-molie" - ecranizată în 2002). Keel s-a născut în Hornell, New York, tatăl său fiind liderul unei mici trupe muzicale. Părinții săi s-au despărțit și Keel a crescut alături de bunicii săi. A fost interesat de magie (iluzionistă), iar prima sa povestire, publicată într-o revistă pentru magicieni, a scris-o la vârsta de 12 ani. A renunțat la școală la 16 ani după ce a studiat toate cursurile de știință. Mai târziu a lucrat drept colaborator independent al
John Keel () [Corola-website/Science/333014_a_334343]
-
momentul critic"). Din această metodă au rezultat imagini de o extraordinară fantezie până la stupefacție. Tehnica adoptată este aceea a picturii din Renaștere, din care preia doar exactitatea desenului și cromatismul, nu însă măsura echilibrului formal. În picturile sale prevalează efecte iluzioniste și o complexitate tematică care amintesc empfaza și exuberanța barocului iberic. Dalí recurge la spații largi în care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - într-o combinație irațională a raporturilor și deformare a realității. În 1929 o
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
nonșalante și amintim aici artiști ca: François Boucher (1703-1770), Jean-Honoré Fragonard (1732-1806) și Jean Siméon Chardin (1699-1779). În Germania, stilul rococo este ilustrat de opera pictorului de origine italiană, Giovanni Battista Tiepolo (1696-1770). Frescele sale de tavan, pline de artificii iluzioniste, decorează celebra sala de recepție "Kaisersaal" a palatului episcopal de la Würzburg (Reședința din Würzburg). În deplin sincronism cu evoluția rococo de pe continentul european se află și opera artistului englez William Hogarth (1697-1764), ale cărui picturi moralist-narative satirizau moravurile epocii, un
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]