2,423 matches
-
-n spațiu grele tăceri tânjind ca din cavou spre existențe noi, dintre zăbrele. Cine Mă gândesc numai la lucruri ciudate la disperarea de-a spune sau de-a nu spune ceva la ființa mea ce se clatină pe picioarele-i iluzorii la nenorocirea de-a regăsi doar ziua de ieri Ordinea lucrurilor e grav viciată așa cum e viciat mersul astrelor atât de grav încât luna îmi cade noaptea-n grădină incendiindu-mi ferestrele Și trebuie să-mi fac o scară de
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
și el niscai filosofie, ajunsese la adevărul că gîndirea categorială te îmbie și la alternative false: să te duci la Manutanța sau s-o pupi în cur pe Tanța? That is the question! O simțise prin stofă. Trupeșă, în ciuda subțirimii iluzorii de femeie-naltă. Șoldul făcea, orișicît, un pliu deasupra strungăreței bucilor, ardente numai în teorie. Dar care nu simțeau, se vede treaba, chiar foame de cucuruz. Chestia era că nu prea știa de ce mîner s-o apuce. Erau din lumi
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Carmen Firan Sfârșitul în Varanasi I nu există dispariții și nici despărțiri doar rătăciri ale minții tot ce rămâne după ce nu mai rămâne nimic e sufletul pulverizat în aer și ziduri neființa la fel de iluzorie ca și trupul II Acolo unde cele începute nu vor fi nicicând terminate Unde soarele iese din Gange pe scut Unde pământul se învârtește pe loc Sub cocoașa secată a vacii de foc Acolo idolii se odihnesc la soare tihnit
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
amănunte, „centrul cunoașterii e pretutindeni”. Ultimul text al volumului, inedit, este un reportaj din Transnistria, o relatare impresionantă care surprinde nud o realitate cu atributele senzaționale ale unei scrieri perfect absurde. Textul este, de altfel, intitulat Postfață sau despre distanța iluzorie dintre ficțiune și realitate. Povestirile sunt în mare parte, așa cum s-a spus deja, antologabile. Remarc și eu, extrem de selectiv, De-a întunericul, Cinci, cinci și jumătate sau Ca de fiecare dată. Deși par scrise alb, direct, la prima mână
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
Borges sunt cel mult niște virtualități. Posibilele sensuri ar putea fi valide (căci, la urma urmei, nu intenția autorului ne interesează - o spune chiar Borges) numai dacă realitatea pe care se pliază ar fi ea însăși autentică. Lucru însă perfect iluzoriu, ne atrage atenția Borges. Povestirile lui sugerează, dar nu sunt decât jocuri de oglinzi, castele de nisip. Simbolul poate decripta ceva, poate sugera o pistă de interpretare, dar poate afirma în același timp și imposibilitatea denotației. Din aceste motive, cel
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
pe jumătate, pentru că orice critică este fie dezavuată de vocea auctorială, fie edulcorată (personajul e nebun!). Și, oricum, "critica este, de multe ori, temporal defazată, vizează evenimente răcite și, de fapt, consumă noi comandamente ale activității politice". e și ia iluzorie, Marin Preda bate, de fapt, pasul pe loc, tăbăcind salteaua burdușită cu mesaje propagandistice a gândirii oficiale. Cât despre obiectivitate, nici nu poate fi vorba de așa ceva! Gurile rele ar spune, iarăși, ca de fiecare dată când e zgâlțâită o
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
socoteală, între a nu descuraja curiozitatea cititorului și a nu mă da definitiv uitării". Ori: "Handicapați celebri au scris aforisme extraordinare. Din fericire ale mele sînt modeste". Sau următoarea scenă caustică a marginalizării date odată pentru totdeauna, în chiar momentul iluzoriu izbăvitor al evenimentelor din decembrie '89, rimînd sonor cu "lipsa de orice încredere în progres, democrație, liberalism": "mari coloane muncitorești coborau dinspre Drumul Taberei scandînd: ŤOlé, olé, Ceaușescu nu mai e!ť. De pe margine, entuziasmat, mi-am ridicat în văzduh
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
care pot compara experiența aceasta este actul sexual cu un necunoscut". Laudanum-ul îi producea lui Thomas de Quincey "plăceri senzuale" în timpul concertelor de muzică. Dintr-o reacție agresivă claustrofobă, Aldous Huxley și Timothy Leary doresc să transgreseze lumea aceasta iluzorie. Exemplele pot continua și cu alte nume la fel de celebre. Toate aceste gesturi ale toxicomanilor, oricât de inteligent sau de idiot ar fi argumentate, calchiază scenariul furibund al disperării. Cu toate că pare subliminală, justificarea autosalvării este cvasiprezentă: neînțelegând conștiința și lumea în
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
Aburul alcoolic ce întunecă, dar și stimulează, mințile creatorilor, sexualitatea ostentativă în care au aerul de a se complace, dar mai ales comportamentul lor moral în raporturile cu puterea politică, compromisurile pe care le fac de cele mai multe ori pentru recompense iluzorii le afectează grav imaginea. Nici un om de litere care și-a prostituat conștiința scriind fraze în care el însuși nu credea n-a fost vreodată răsplătit decît într-un mod derizoriu și umilitor. Pe termen lung, cedările morale s-au
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
pe Irving Feldman, Joel & Clementine nu vor cunoaște cumplita zguduire în absolut care va urma apocalipsei memoriei, ci numai fragilitatea care o precede, teribila năuceală a proximității neantizării... Frica de a rămâne singur din nou, căci memoria este un adăpost iluzoriu, dar colectiv. Would you still erase me, my love!? După sterilizarea memoriei, atrași de instincte inexplicabile, fără o istorie perceptibilă mental, ci numai vag emoțional, Joel & Clementine se vor întâlni din nou. Vor reacționa parcă în virtutea predestinării și povestea lor
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
dintre aceste documente inedite și chiar la o stare de insalubritate a detritusurilor memoriei. Curiozitatea (politică, istorică, literară) a obosit sub povara dezvăluirilor de culise, a micilor și înveninatelor adevăruri personale, a demitizărilor, a aglomerărilor de mărunțișuri și a (uneori) iluzoriilor răsturnări de perspectivă. Fenomenul risca să devină nociv prin absolutizare, prin succesul înșelător (câte jurnale sau memorii editate în anii´90 ar mai fi primite astăzi la fel?) și prin complacerea în regimul minor al celei mai slabe estetici (până la
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
legătura cu ceea ce se numește "talpa țării". Am pierdut, așadar, contactul direct și permanent cu evoluția socială a României. Un păcat inadmisibil, recunosc, pentru cineva care s-a angajat să scrie o rubrică despre România reală, nu despre aceea propaganistică, iluzorie, existentă doar în discursurile politicienilor ori în doinele melancolice ale ciobănașilor de anțărț. Nu vă puteți imagina ce fericire m-a năpădit când, la sugestia unor studenți, am început, de câteva luni, să frecventez una din piețele de vechituri ale
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
admirația fără idolatrie și despre curajul fără ferocitate. Oamenii capabili să admire sînt cei în stare să se bucure și să aștepte, cu "sufletul bogat, cuprinzător și cald", un semn care să le arate locul lor rînduit în viață. "Fuga iluzorie spre altceva" este, de fapt, căutarea rostului, în care, "coeurs legers, semblables aux ballons", asemeni drumeților lui Baudelaire, pornesc cei care evită rutina primejdioasă a cărărilor cu urme. Tînărul nu poate fi îndrumat înainte de a-și fi ales singur drumul
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
Acum, semnificația vizitelor întru achiziție de ridichi, roșii, salam sau benzină nu o depășește pe aceea a românilor înșiși care se grăbesc să-și facă plinul atunci când onor guvernul anunță peste noapte "reașezarea" prețurilor la carburanți. E un mic "gheșeft" iluzoriu, o minusculă țeapă trasă statului-balaur. Vă imaginați ce economii se pot face prin umplerea unui rezervor și a două canistre... Prin întoarcerea privirilor spre magazinele românești, ungurii intră în perfectul mecanism de piață: astfel de "migrații" cu scop de măruntă
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
trebuie să aibă în vedere că numai de aici, din acest spațiu devastat de sensuri, dezolant, o poate face." Poezia începe să aibă sens numai după ce a închis toate ieșirile de siguranță, pierzîndu-și tentația de a minți în apărarea unui iluzoriu prestigiu. "Numai poezia?" Firește că nu. Metoda lui L. Raicu seamănă bine cu ceea ce s-a numit new historicism, opunînd ideologia dorită de un scriitor celei pe care i-au dictat-o tendințele vremii, sau fondul operei formei în care
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
meu vrea să răspundă la această întrebare. Să nu crezi că mă laud, că pozez în Prometeu înlănțuit de Caucazul inexprimabilului. Îmi cunosc limitele și încerc doar să le depășesc propulsat de un soi de lene alertă. Experimentez deci o iluzorie dilatare a timpului, în oazele de atemporalitate pe care care ajunge să le decreteze poezia. Cînd pătrunzi în interiorul acestei fenomenale libertăți din care se alimentează energia imaginativă a creației poetice ești, probabil, în starea de beatitudine și de generozitate față de
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
prezentului. Eugen Ionescu și lumea lui interioară: nicăieri mai mult și mai direct ca aici. Cartea se adună în ritm de șuvoi din însemnările intermitente ale unei jumătăți de an - din august 1986, timp petrecut în decorul fantastic, de vară iluzoriu atemporală, al unui castel de țară din Franța, pînă în ianuarie 1987. Căutarea intermitentă e și nu e un jurnal. Eugen Ionescu notează - așa cum se întîmplă în orice carte de acest fel - frămîntări, gînduri și întîmplări ale cotidianului. Dar totul
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
autohtone când drept un naiv incurabil sau idealist anacronic, când drept un cârtitor de vocație ori chiar maniac. Se uită însă prea ușor că o cât de mică eroare poate genera, mai ales când vine vorba de poezie, piste interpretative iluzorii ce conduc la comentarii fanteziste, iar interpretul - acordând credit în alb surselor tipărite - ajunge, el însuși, victimă inocentă a ,partiturii" false ce i-a fost pusă sub ochi de un editor neglijent sau neghiob. Ca să nu mai vorbim de suferințele
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
spațiu dincolo de orice convenție și amprentă culturală, un spațiu suprafantezist al unei pseudomitologii unice, cumva epifanice. Asocierile surprinzătoare, eufonice, viziunile feerice și vaporoase ale imaginarului glacial & incandescent alternează în ritmul unei dense secvențialități care creează, la nivel lingvistic, un efect iluzoriu de sens. Textele trebuie ,decriptate" la un alt nivel, unul profund individual, urmînd logica posibilă a unui subconștient emoțional. Impresia e că în fiecare încheietură a frazelor, deopotrivă muzicale și vizuale, întrezărești ceva din ceea ce pare codul unei minunate irealități
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
domeniul literaturii și artei, insinuând Ťlipsa libertății de exprimareť în literatura noastră. în acest context, referindu-se la programul adoptat la Congresul al XI-lea al P.C.R., arăta că cele ce se spun în acest program despre rolul literaturii sunt iluzorii"... Așadar, până ce ni se va face dovada că Uricaru ,turna" o avem pe aceea că era el ,turnat". Și nu doar omul ci și cărțile lui: ,Aspecte cu conținut interpretativ (sic!) au fost introduse și în volumul Despre purpură, care
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
care dau prilej miresei „să se laude cu rana când primește în adâncul inimii acul dorului imaterial”5. Extazul, sub greutatea acestei prezențe, face ca sufletul să iasă din sine însuși. „Beția trează” sau „somnul treaz” scoate sufletul din visările iluzorii și prezența lui Dumnezeu îl cuprinde în întregime. Iubirea este extatică, „erosul este intensitatea iubirii-agape”, opusă oricărui duh de posedare. În această stare de totală renunțare, sufletul este centrat pe Dumnezeu care-l lasă să-I contemple Frumusețea. Sufletul crește
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
lunile următoare, Alianța are de jucat o carte mare. Și anume, încercarea de a scoate definitiv România din ghearele mentalității comuniste. Cu sau fără Iliescu drept far călăuzitor, mare parte din români trag în direcția stângii imobile, încercând să perpetueze iluzoriile avantaje din vremea comunismului. Nu știu dacă politicienii actuali au suficientă determinare pentru a juca o carte atât de mare. Dacă se vor rezuma doar la a câștiga puterea, riscul l-a care se supun - un risc cât se poate
Tăcerea furtunii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11512_a_12837]
-
să personifice trista paradigmă cu aceeași strălucire întunecată ca Titus Popovici. în cazul de față, ce-i drept, există unele circumstanțe atenuante, pe care istoricul literar le poate lua în considerare. Titus Popovici a apărut în avanscenă purtat de valul iluzoriei "liberalizări" de după moartea lui Stalin: așa se întîmplase în aproape toate țările "lagărului", începînd chiar cu Uniunea Sovietică. La Moscova, sub zîmbetul bonom al lui Hrușciov, poeți de incontestabil talent, precum Evghenii Evtușenko ori Andrei Voznesenski, au accedat peste noapte
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
străină, eram redescoperiți ca popor latin, ne modernizam, progresam în toate. Se scria mult despre noi, aveam nume bun și eram iubiți, mai cu seamă în Franța. Pe când azi... Azi când ne agățăm, pentru a fi luați în seamă, de iluzoria axă transoceanică... Dar să nu politizez abrupt, și inutil, comentariul meu despre Jules Verne și românii, deși ispita e mare. Ion Hobana, Jules Verne. Chipuri, obiceiuri și peisaje românești, Editura PRO, București, 2004. 252 pag.
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
voluptate. Textul însuși e o oglindă. Calamburul, vorba de duh, Witz-ul sînt mijloace de a proiecta materia în limbaj și de a pulveriza eul. Teatrul lumii devine, astfel, un teatru al limbii. Cu cît mai consistentă lumea, cu atît mai iluzorie lumea. Realul e depășit doar prin excesul de real. Limbajul, prin pulverizarea comunicării. Dincolo de aceste excese să se găsească, oare, adevărul?! Dacă adevăr înseamnă conștiință euforică a iluziei, răspunsul e afirmativ. Oricum, adevărul nu e un dat, ci o continuă
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]