1,464 matches
-
construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
și balastul ei. De care nu ne putem elibera. Aș spune că în acest spectacol, unul dintre protagoniști este și scenografia lui Helmuth Stürmer. Camera străvezie, cu podele de un alb straniu, filtrat sau, dimpotrivă, foarte lăptos, o cameră goală, imaculată, curățată de urmele altui locatar, întregul comentariu elaborat al luminilor, aducerea fiecărui obiect în parte " expresia trecutului de care vorbeam, populat de obiecte-fetiș, ce se găsesc pe retină și în amintiri " formează o lume care îl definește pe Domnul lui
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
accepta orice, chiar dacă ai pierdut la vot. Dacă Andrei Pleșu ar fi plecat capul înaintea celor două voturi ale lui Gh. Onișoru, chiar dacă el a votat împotrivă ar fi rezultat că acceptă că Vadim Tudor a fost declarat de CNSAS imaculat. Există oameni care își gândesc destinul pe durată lungă și oameni care trăiesc de azi pe mâine, după cum bate vântul. Ca să îți aperi destinul, trebuie ca mai întâi să crezi în el. Probabil că Gh. Onișoru a decis că soarta
Voturile lui Gh. Onișoru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12415_a_13740]
-
se încheie aici." "Careul cu raci" este metafora spațiului interior captiv ("păretare fără de pereți"), al cărui ritm de o lentoare maladivă nu poate învinge inerția unei damnări, a unei stări cvasisufocante prin impuritate. Imaginea nașterii, a spargerii gheții sau a imaculatei zăpezi sunt recurente. Într-un singur poem (La Estul Estului) găsim o posibilă explicație a acestei chinuitoare existențe în mers de rac, și anume în istorie. Altfel, cauza zbaterii rămâne, cum îi stă bine, învăluită într-un expresiv obscur. Dar
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
în perimetrul textelor noastre, că răspundem și pentru contextele în care ne manifestăm. "Închei " subliniază eseistul " cu precizarea, pentru mine, obligatorie: contează unde publici!" Contează, bineînțeles. Nu poți să-ți afișezi semnătura în publicații imunde pretinzând că scrisul tău e imaculat. Ar fi ca și cum auzind țipetele unui om înjunghiat pe stradă ai închide repede ferestrele și ai asculta muzică de Mozart.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
hidalgo" în drum spre Tupilați și bătrînul șofer Anghelache, pe post de scutier), dau piept cu morile de vînt ale absurdului cotidian dintr-un Bugatti 1905. Rabla, surogat de Rosinantă, fusese botezată duios după o Dulcinee la fel de adaptată parabolei, Felicia Imaculata. Pentru a contrazice parcă propria-i notație de jurnal ,Erudiția distruge invenția", autorul face din biblioteca ambulantă care este ,Înțeleptul" o adevărată ,mașină de spus povești". Limbajul în care traduce Anghelache - Panza teoriile eruditului turist dă în ograda paremiologică a
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
versuri, și devenind deodată cumplit când te trezești că trebuie să le arăți, să le dai la citit. Ca și când, citindu-ți-le cineva, ți le-ar șterge cu privirea, ar pulveriza minunea și te-ai întoarce acasă cu caietele golite, imaculate... l Redactorul a întârziat puțin, și fiind în ușoară criză de timp, i-a pus totuși tinerei întrebările care se pun în asemenea împrejurări. Nume, vârstă, studii, de când scrie și cine a îndrumat-o să vină aici? Și, dacă nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
omofonia ori eterofonia dintr-o partitură. Cu atît mai dificil este să identifici una sau mai multe dintre aceste categorii temporale cu un întreg opus. Starea lor de agregare nu este, la modul curent, una veritabilă, cu aspect cristalin și imaculat, ci comportă o tendință puternică spre concatenare și cununare, din mariajul activ al celor patru sintaxe sonore afirmîndu-se explicit în componistica muzicală progenituri complexe, sintetice, de tipul monodiei acompaniate, polifoniei de omofonii, monodiei de eterofonii etc. Timpul s-a dovedit
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
mi-a mărturisit odată că marea lui fantasmă erotică se leagă de o scenă a ejaculării diluviene, de viziunea unor cearceafuri înecate în viituri seminale care, mai apoi, să dobîndească prin uscare măreția și sonoritatea unor imense folii de tablă imaculată. Ca să nu mai vorbim de haremul privat al fiecărui puștan căruia i s-a revelat abrupt funcția prohabului, harem în care intră cel puțin două generații de vecine, cincizeci la sută din profesoare și învățătoare, soția inginerului agronom, a medicului
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
trupul Desdemonei fecioare ce speră astfel să-și consoleze soțul gelos. Virginitatea e proba inocenței! E ceea ce Desdemona expune și Otello, orb, nu vede. El, eroul, se crede pătat, dar complet manipulat, va sfârși prin a păta de sînge albul imaculat al Desdemonei pentru a-și împlînta apoi în ficat țeapa steagului ce-i desemnează gloria militară de acum definitiv pierdută. El moare în general și nu în amant. „Otello fu” - ultima replică a războinicului ce-și convertește patul logodnei neîmplinite
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
de a-l scrie. Începusem să mă resemnez și odată, după mulți ani, pe cînd așteptam să plec cu avionul în aeroportul din Alger, ușa salonului de la clasa întîi se deschise pe neașteptate și intră un prinț arab cu tunica imaculată a seminției sale, ținînd pe pumnul strîns o femelă splendidă de șoim călător, care în loc de gluga de piele obișnuită la dresarea clasică avea o cască de aur încrustată cu diamante. Mi-am amintit, firește, de Cayetano Gentile, care deprinsese de la
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
sîngele, pădurea, împlinirea, rodul). Buna-i credință îndurerată (factor tradițional) care constituie filamentul incandescent al discursului optează pentru o naturalețe moralizată, sapiențială: “amintirea cu clopoței nu prinde gîndul/ bună dimineața răscruce rea// unde-i dîra de sînge ce fericise/ obrazul imaculat al zăpezilor?/ cine și-a pierdut moartea/ să și-o răscumpere/ altfel nu poate viețui// arborii de sticlă nu alcătuiesc o pădure/ tăcerea se ascunde în nisip -/ în zare se năruie cetatea de os/ în care se păstrau credințele// noapte
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
lentilele încercând să zăresc ziua de mâine, duminică, 3 iulie anno domini 1950. În costum de argintie mătase îngerul străin îmbrăcat ca de nuntă trece fluierând pe sub balconul de la etajul opt: pe umărul drept el poartă o aripă de hârtie imaculată, sub umărul stâng doar o sabie ascuțită ca un creion chinezesc. Alter-ego-ul meu hlizitor Doamne și Tu, nu mă mai lua în balon, nu mai face mișto de mine de parc-ai fi motanul vecinei de la nouă, alter-ego-ul meu hlizitor
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
niciodată. 877. Lasă-ți Destinul să ți se Împlinească până la capăt și nu Încerca să te sinucizi evadând din propria ta lume. 878. Ce minunată poate fi oglinda lacului gândurilor tale care se reflectă În nuferii luminii de un alb imaculat al iubirii. 879. Vântul potrivnic al Destinului, aduce valurile care șterg Întreaga sacralitate a imaginii sentimentelor noastre. 880. Frumusețea speranțelor lumii este spulberată de timpul unor Întâmplări care sunt cel mai adesea nedorite. 881. Imaginea Destinului acestei lumi ne pare
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
ești un învins, ai comis crima și ai devenit chiar tu o casă a răului împotriva căruia crezuseși că ești menit să lupți?! O asemenea faptă nu-ți schimbă pentru totdeauna cursul vieții, nu devii și tu, dintr-un ins imaculat, senin, un ins cu grele vini și cu somn întrerupt de coșmaruri? Ba da, mai cu seamă dacă, încă din copilărie ți-ai propus, la îndemnul tatălui tău, să-i iubești pe semenii tăi ca pe tine însuți. (Fragment din
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
lui Stelian Constantinescu, cofetăria "Peristeri", lipită de un mare magazin de mezeluri, "La Pescaru", în care pătrundeai ca într-un frigider, căldura de-afară invitându-te să-l vizitezi fie doar pentru puțin-tică șuncă de Praga, cu nelipsitul strat alb imaculat de sub șorici, ce ți se topea în gură mai bine decât untul. De coteai spre Calea Moșilor, dădeai de-o mare plăcintărie a unui sârb, care, pe lângă produsele de patiserie, oferea iaurt din oale mari de pământ, iaurt țapăn, de
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
un gest la intrarea străinilor În cameră, continuând să doarmă profund. Aceștia o priviră o clipă după care se aplecară deasupra ei, privind-o cu insistență. Fetița se trezi, se Întinse zâmbind, dezvelindu-se. Părul Îi era desfășurat pe perna imaculată, ca o pată de lumină. Vizitatorii o atinseră, de parcă ar fi vrut să se convingă de existenta ei. Atingerea lor o făcură pe fetiță să râdă și să se trezească. Se trezi râzând, privind cu ochii somnoroși la figurile ciudate
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Essai sur la Théologie dʼIrénée, Leroux, Paris, 1908, p. 124; cf. Alexandru Ciurea, „Noțiunea de biserică, rolul doctrinal și sfințitor al bisericii după Sfântul Irineu”, în Mitropolia Moldovei, Anul XVI (1940), Nr. 9-10, p. 541. footnote>. Dacă gnosticii nu sunt imaculați din punct de vedere moral, aceasta din cauză că nu sunt nici din punct de vedere doctrinar, de aici rezultând că Biserica este aceea care deține adevărul și, prin urmare, în mod logic aceea care are misiunea de a răspândi harul lui
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
ghimpată Nu te pot zări încă nu te pot zări. de-a lungul coridoarelor prelungind o răceala aseptică halate albe foșnind a bancnotă în aceste fabrici ale morții zac clienții pe străzi pacienții în mireasma de amurg, șoseaua în salonul imaculat - încă nu te pot zări, și totuși cînd în unele zile te-ndepărtezi mie îmi trec ani pagini albe. cărți frunzărite. nici un șir. și nu moartea mă înspăimîntă, birocrația ei. Într-adevărul nu se poate împărtăși, nu viața mi-o
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
Umbrele dungate precum cămașa deținuților politici. Se aud clopotele din Kabul... Pretutindeni, morții noștri: căruțași, magiștri, măturători de stradă, oameni politici, de stînga, de dreapta, la nord, la sud Estimp, fiul nostru tresare în somn, lunecă în cavoul acestei pagini, imaculat domn...
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
vedetelor hollywoodiene, dar era și un fel de a te goli de a te face nevăzut din locul în care ai rămas mă întorceam spre casă și pe măsură ce privirea ștergea fațadele în locul lor apăreau sentimente de cealaltă parte, din interioare imaculate, mobilate cu încăpătoare aduceri aminte răzbăteau pînă la mine priviri ce rîcîiau pe la colțuri ori se tîrau de-a lungul pereților era o scenă de vînătoare, am făcut atunci un legămînt ce avea să urmeze era doar o lucrare a
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
eu în autocar dar dramaturgul local, de meserie activist de partid, George Genoiu, mi-a pus aprig mâna în piept: "Tu ce cauți aici?! Ia dă-te jos imediat! Aici sânt numai scriitori!". Am coborât rușinat că am atentat la imaculatul nume de scriitor, dar nu imediat și nici atât de jos cât ar fi dorit el - firește, ce căutam eu, cel trimis la reabilitare, printre scriitori? Toți marii scriitori (și erau destui!) dar și cei mai mărunți au înțeles gravitatea momentului
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam. Mierea îi curgea musafirului meu de pe bărbie pe cearșaful imaculat al patului nupțial. Ne încleiasem. Am înțeles atunci că lupta se sfârșise, înainte de a se fi decis un învingător. În curte, lumina întrupată zăcea ca un hamlet fricos. Eu mă adăposteam în tranșeele nopții. E dragostea mea un osuar pentru
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
umblătoare erea întreg orașul. Atunci cînd dîrele de pișat descriau hărț incredibile pe resturile de caldarîm. Atunci cînd nevoile tuturor instauraseră cocina nimănui. O perdițe arhitecturală - infernul unei rase aparte: cei ce se ușurează acolo unde trăiesc. Și între aceste imaculate lepre, grămezi covîrșitoare, gunoaie și-alte scîrbe - Moștenitorul șerpuia grav, onest ca și greața înlăcrimată ce-l sfîșia. Inert. Martirizat. Răpus de-atîta urîțenie. Pe muchea unei borduri, într-o intersecțe, chircită și putredă îl aștepta relicva diformă a unei alge
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]