594 matches
-
prin forța lucrurilor, a sta în spatele camerei de filmat, ieșind în față. Știința acumulată cu paciență pe spații extinse, scrupulele cercetării parcă niciodată satisfăcute în ochiul unei exigențe insațiabile se asociază cu pulsațiile umorale, precum o integrare a lor în imanența unei ființe: "A fost să fie ca urmașii daco-romanilor, socotește dl. Gheran, să ia viața într-o doară, simțind ancestral momentul cînd să fie serioși, cînd nu mai e de glumă. Din această pricină nu prea mi-au plăcut confrații
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
ca un mare desenator la rîndu-i, dar și ca un la fel de competent analist și experimentator al abisurilor iubirii, și Corneliu Baba a lăsat în urmă cîteva glose, care nu pot fi decît profunde, melancolice și visătoare, pe marginea erosului ca imanență a materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a fecundării și folosindu-și din plin marile sale calități de narator, Camil Ressu a depus, la rîndu-i, în patrimoniul genului, cîteva desene erotice pline
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
pe tot parcursul ei, chiar și când acesta e mai accidentat. Spirit geometric, în descendență barbiană, Ion Mircea translează în poezie un alt univers "de curății și semne": cel al credinței. Într-un câmp cultural ce tocmai descoperise textualismul, autoreferențialitatea, imanența universului ficțional, poetul cu lecturi din René Char și Cartea tibetană a morților operează o deschidere pe verticală, descărcând energiile cuvântului și făcându-l să se ridice până la o maiestuoasă cupolă metafizică. Repulsia față de gramaticieni, cu ingineria lor textuală (Partizanul
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
în ultimii ani și precauția de a nu aluneca în tezism mă fac să nu ofer explicitări acribice. Foarte pe scurt: ce e un fractal? O jucăreauă matematică... O figură care se conține pe sine în orice fragment al său (imanență) (a), având o arie finită dar o lungime infinită (b), și alternând o tendință stabilă (lege) cu hazardul (c). Cu adevărat interesant este că primele asemenea forme au fost descoperite în secolul al XVIII-lea de Cantor, urmat de Sierpinski
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
în spațiu, ele rămîn definitiv pătrate, dreptunghiuri, arcuri de cerc sau unghiuri integrate într-o structură fără precedent și fără consecințe previzibile. Genericul Hyphen, sub care cele mai multe forme spațiale sînt așezate, indică tocmai această punte, această legătură între abstracție și imanență, între tangibil și imponderabil. El conciliază interiorul cu exteriorul, materia cu vidul, gravitația cu starea de plutire. La intersecția picturii cu sculptura, ca un spațiu deschis în egală măsură către amîndouă, se așază desenul, în toate variantele lui. Indiferent dacă
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
așteptare” (Timp în scădere). Dar protestul conținut în versurile lui Alexandru Lungu nu e mai puțin relevant, întemeindu-se pe organicitatea ființei, pe întrepătrunderile sale cu cosmicul. Mizei istorice îi este preferată miza condiției umane. E o revoltă nonviolentă a imanențelor acesteia. Intuitiv, autorul apelează la sprijinul realiilor cu valoare de simbol (sîngele, pădurea, împlinirea, rodul). Buna-i credință îndurerată (factor tradițional) care constituie filamentul incandescent al discursului optează pentru o naturalețe moralizată, sapiențială: “amintirea cu clopoței nu prinde gîndul/ bună
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. III, Edit. Harisma, București, 1994, p. 347. footnote>. Distincția esență-energii nu va distruge simplitatea divină, ci va fi un mod de a ține în echilibru transcendența și imanența lui Dumnezeu, excluzând panteismul și susținând în același timp realitatea directă a comuniunii personale cu Dumnezeu<footnote C. Jones, S. Wainwright, E. Yaruold, Study of Spirituality, University Press, Cambridge, 1986, p. 251. footnote>. Esențialul disputei isihaste s-a purtat în jurul
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
într-un domeniu mai larg. Sensul acestei granițe îl avea porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și al răului, adică de a nu da drumul simțualității, de a nu-i permite să atragă și spiritul exclusiv în imanență. Porunca urmărea ținerea omului în matca ce-i făcea posibilă creșterea, oprirea lui de la revărsarea și împrăștierea haotică. Porunca aceasta constituia în același timp o graniță a spiritului înspre Dumnezeu, și o graniță a simțualității înspre spirit. Constituia o asemenea
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
care o folosea Cioran cînd judeca potențialul unei nații ("în istorie n-au reușit decît popoarele care s-au desfăcut de real", "nu raționalitatea în sensul ei cartezian conferă un sens devenirii umanului, ci ieșirea din real, din cauzalitate, din imanență și din determinații, realizarea saltului într-un dincolo sau dincoace de istorie, în vid, în ideal, în transcendent, în iluzie, în nostalgie, în vag, într-o stare de spleen sau de sublim", ne tălmăcește I. Necula) și, evident, opinia lui
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
cu indefinibilul și indicibilul. Discursul ia turnura murmurului imnic, lăsând limbajul să se contamineze de aceste influxuri tainice și să exulte în peripeția iluminării. Melancolia e ghidată, ineluctabil, spre reverie căci starea de bază a poetului e una a împărtășirii. Imanența iradiază iar iminența fascinează în această poezie de comuniune în care semnele nu sunt atât semnale, cât prezențe efective". Un cald și vibrant La mulți ani!
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
trăi și altundeva decât în fictiv. Constatăm așadar că în spatele acestor "răsturnări" funambulești, care amestecă planurile într-o asemenea măsură încât nu se mai poate ști despre care mopete ni se vorbește, se află în fapt o melancolică intuiție a imanenței literarului, a faptului că totul a mai fost spus cândva, într-o carte, într-un text. De aceea, la Mircea Ivănescu până și cea mai prozaică însemnare, apare "încadrată" de formule din speța acelui "let's pretend", atât de îndrăgit
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
existența Sa în viața pământeană, precum și mesajul Învățăturilor Sale, folosindu-se de documente biblice și istorice. Nașterea și Botezul lui Hristos sunt anunțate ca o deschidere a cerului. Transcendența divină se deschide și coboară la noi, intră, se întrupează în imanența noastră pentru a-i reda statutul originar pentru a o deschide. Astfel, cerul coboară pentru a ridica pământul, coborârea lui Hristos are drept scop deschiderea noastră și suirea noastră.” Sfinția sa, preotul stavrofor Radu Botiș, accentuează în slovele sale mai mult
ASPECTE PEDAGOGICE ŞI CATEHETICE ÎN LUCRAREA DE MÂNTUIRE A DOMNULUI IISUS HRISTOS” de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/380717_a_382046]
-
să se închege, dacă de închegare poate fi vorba aici, în construcții cu nenumărate subsoluri, etaje și mansarde, vecine cu arhitecturile vizionare ale lui Cervantes. Astfel, Scurtă istorie a umbrei este în același timp o impresionantă istorie a imaginii, a imanenței și a transcendenței ei, și o lungă istorie a umanității, a ideilor, a mentalităților, a mitologiilor și a credințelor, de la primordiala fosă platonică și pînă la postmoderna bosă publicitară. Tot în felul acesta stau lucrurile și cu Instaurarea tabloului. Acestă
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
rămână perdant și după compromisul său cu oficialitatea, care să consemneze oribilul fapt că regimul comunist a alterat până și pactul faustic în înțelesul său originar. Acceptându-l, artistul rămâne cu mâna goală, eșuează atât în transcendență, cât și în imanență. în perspectiva lui Bulgakov, există două feluri de pacturi: unul mundan, pactul cu autoritățile politice, având o alură de suprafață, și pactul cu transcendentul (cu latura sa sumbră), id est cu diavolul care, ce e drept, își respectă cuvântul în
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
ale deplinei libertăți. Asemeni lui Leonid Dimov, dar fără luxurianța imagistică și feeria lexicală a magistrului, Emil Brumaru se îndepărtează programatic de modelul liric abstract al generației lui Nichita Stănescu, deschizându-și universul pe orizontală, într-o consistentă și proaspătă imanență. Lumea e la doi pași de noi, pare să ne spună poetul. Este suficient să o privim cu atenție și să mângâiem ușor suprafața lucrurilor, pielea albă a fetelor, foițele subțiri ale cărnii și sufletului, pentru ca totul să înflorească. Iată
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
o ocolește, aducînd pictorilor cu spiritul ațintit asupra numinosului ofranda propriului său limbaj, conservîndu-i identitatea, în afara căreia am fi avut a face cu un hibrid. Unghiul d-sale de vedere salutar este cel al intuirii unei transcendențe care colaborează cu imanența. Cea dintîi corespunzînd doctrinei religioase, cea de-a doua sferei de imagini de artă în duhul în care un pasaj din Sfîntul Augustin propune însăși înțelegerea lui Dumnezeu, într-un chip ce ar putea sugera o armonizare între imanentismul spinozist
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
a prea-multului care se înalță amenințător în jurul nostru. Dacă o abandonăm suntem sărăciți, periclitați”. Mai mult decât atât, „mintea umană nu se mulțumește cu rațiunea, cu stereotipurile propuse de diversele corectitudini și ideologii, că are nevoie de un eșapament dincolo de imanență, iar la rândul ei această evaziune privește totdeauna și inevitabil spre transcendent și caută să se apropie de el”. Așa se explică, de pildă, succesul literaturii polițiste, de suspans sau a celei fantasy. Medalioanele publicistice din Note de lectură au
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
solide în logica ei interioară, construcții sensibile și simbolice. Atît în pictura în ulei cît și în grafică, pictorul se plasează la distanță egală, dar și cu un interes egal, față de două mari provocări: materia și spiritul, perisabilul și inalterabilul, imanența și idealitatea. Iar aceste binoame nu sînt doar simple artificii retorice ale demersului critic, ornamente analitice cu un presupus potențial metafizic, ci componente intrinseci și explicite ale viziunii plastice a lui Onisim Colta și ale strategiei lui de creație. La
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
a coborît minunea transformării demonului în înger?". Întrebare oarecum imprudentă în exaltarea ei. Deoarece, în chip specific, creația literară e purtătoarea unei valori estetice, care nu poate fi pur și simplu nesocotită de cea religioasă, căci ea însăși conține, în imanența ei, un sîmbure de sacralitate camuflată, cum ar spune Mircea Eliade. Aci entuziasmul lui Radu Stanca poate fi retușat. Valoarea unei cărți "contează", indiferent de conversiunea pe care o poate reflecta sau nu, într-o manieră explicită, din simplul motiv
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
livra unicate. Atelierul său era unul tradițional, refractar seriei, standardizării, dedicat produsului artistic, sufletește amprentat, de care pe bună dreptate putea fi mîndru. Caracterizările criticului se sileau a sfredeli aparențele, a depăși situările comode, spre a contacta dansul subtil al imanențelor. Obiectul era mai întîi demontat cu mare dexteritate în toate particulele sale, spre a fi reconstituit într-un mod frecvent insolit. Astfel, Dominic Stanca propune " notorietate - observăm - întemeiată pe un caz rar de divorț între firea omului, șturlubatică, și gravitatea
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
Rousseau și Voltaire), Revoluția Franceză, Hegel, Marx și Nietzsche ("Dumnezeu a murit!") și a continuat pînă la Blumenberg și toți filosofii care au pledat pentru secularizare, laicizare și "izgonirea din religios", semnficație, sens și sacru. Transcendența a fost înlocuită de imanență, libertatea a luat locul religiei, iar gnoza modernă a distrus sinteza antică realizată - cum era de părere Sfîntul Augustin - dintre Atena și Ierusalim, adică marea filosofie greacă și creștinismul. Uimirea, admirația și iubirea au fost înlocuite de teroarea istoriei. omul
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
diafană se zvîntă pe hîrtia de sînge/ în jurul focului dansul ritualul sinteza deșertului din întunericul firidelor/ un ochi adormit își secretă privirea în turnuri de fum/ se scurge prin spații înguste în sofismul geometriei". Ne aflăm pe un tărîm al imanenței care își refuză orice idealizare, izvorînd din sine, insubordonabilă oricărui principiu director. O imanență solară, uscată, "ca un ceas solar în memoria deșertului". Avem a face cu un "realism" lăuntric al viziunii ce reduce totul la tirania contingenței, la infinitul
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
întunericul firidelor/ un ochi adormit își secretă privirea în turnuri de fum/ se scurge prin spații înguste în sofismul geometriei". Ne aflăm pe un tărîm al imanenței care își refuză orice idealizare, izvorînd din sine, insubordonabilă oricărui principiu director. O imanență solară, uscată, "ca un ceas solar în memoria deșertului". Avem a face cu un "realism" lăuntric al viziunii ce reduce totul la tirania contingenței, la infinitul aparențelor, la o exaltare nemijlocită în raport cu ele. Intemperanța verbală, postura "eruptivă" a subiectului, nesațiul
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
exacerbată, până la târzia „conversiune mistică”. Poetul renunță la credința într-un Dumnezeu transcendent și ajunge să creadă că Dumnezeu intervine în destinele oamenilor, cumva în felul expus de Whitehead care afirmă undeva că „Dumnezeu protejează lumea pe măsură ce aceasta trece în imanența propriei sale vieți”. Adică are grijă să nu se piardă nimic din ceea ce trebuie protejat, iar asta o face cu blândețea unui poet: „El nu creează lumea, el o protejează; sau, mai exact, el este poetul lumii, călăuzind-o cu
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
ci simpla experiență trăită în smerenie de academicianul Zoe Dumitrescu- Bușulenga înainte de a deveni Maica Benedicta; „Nu oricine și oricum se poate întîlni cu Dumnezeu. Calea spre El este rugăciunea, dar rugăciunea neîncetată, aceea care-L descoperă în noi, în imanența Sa, prin deschiderea noastră în iubirea desăvîrșită. Această experiență care trebuie să fie ținta finală a oricărui creștin adevărat, nu este descrisă nici de Sfinții Părinți care au trăit-o, ea fiind dincolo de puterile omenești de expresie. Epifaniile sunt covîrșitoare
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]