30 matches
-
din Underhill și o afirmație generală comună celor doi. Următoarele două prelegeri sunt, după Marta Petreu, inspirate din capitolul Mysticism and theology al cărții lui Underhill. În realitate ele nu au în comun decât tema. Prelegerea a XVIII-a, Emanatism, imanentism și trinitarism, discută bineînțeles despre emanatism și imanentism ca atitudini fundamentale ale misticii. De aceeași temă se ocupă prima jumătate a respectivului capitol din cartea autoarei britanice, a cărei tratare se resimte de lectura lui Rudolf Eucken. Acesta îi acordase
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
doi. Următoarele două prelegeri sunt, după Marta Petreu, inspirate din capitolul Mysticism and theology al cărții lui Underhill. În realitate ele nu au în comun decât tema. Prelegerea a XVIII-a, Emanatism, imanentism și trinitarism, discută bineînțeles despre emanatism și imanentism ca atitudini fundamentale ale misticii. De aceeași temă se ocupă prima jumătate a respectivului capitol din cartea autoarei britanice, a cărei tratare se resimte de lectura lui Rudolf Eucken. Acesta îi acordase atenție specială întâi în Die Grundbegriffe der Gegenwart
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
într-un succint comentariu la un citat din Wiliam James, înclinația spre pesimism, în timp ce Nae Ionescu se oprește pe larg asupra pesimismului, comparând modul în care el se manifestă în buddhism și creștinism. În cel de-al doilea caz: definirea imanentismului, relația directă om-Dumnezeu și optimismul inerent. Aici Nae Ionescu este foarte succint, spre deosebire de Underhill, care se dilată pe multe pagini. Chestiune de înclinație personală. E adevărat că Nae folosește ilustrația deus- theos pentru cuplul emanatism-imanentism, la fel ca autoarea engleză
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
câștig al filologiei comparate, vechi de o jumătate de secol (de fapt, chestiunea monogenezei celor doi termeni este încă deschisă discuțiilor). La fel, afirmația că creștinismul - prin dogmele trinității și încarnării - reprezintă o poziție intermediară și sintetică între emanatism și imanentism, deci superioară celor două, este un bun comun al teologiei fundamentale, dincolo de frontiere confesionale. E din nou adevărat că Nae Ionescu o citează pe Sfânta Tereza de Ávila pentru viziunea mistică a trinității, la fel ca Underhill. Aceasta o expune
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ipostaze a lui Dumnezeu, puntea de care vorbeam adineaori; nu e mai puțin adevărat că puntea a fost aruncată.“ E evident că nu e vorba aici de asumarea paternității, ci de faptul că dogma trinității, ca punte între emanatism și imanentism, nu a fost istoricește elaborată în mod conștient ca o soluție de mijloc între cele două mai vechi, așa cum o analizează el într-un curs universitar. Nae Ionescu continuă prin a spune că activitatea religioasă, ca și cea metafizică în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]