28 matches
-
care pot „sparge”, metaforic vorbind, „învelișul” divinității și pot crea o rețea de comunicare permanentă între lume și Dumnezeu. Pe urmele lui Scholem, trebuie făcută distincția netă între mistica iudaică, ce nu afectează transcendența (merkaba), și cea de tip gnostic, imanentistă. * O altă trăsătură specifică a literaturii apocaliptice este reactivarea unei mitologii sincretice și, implicit, recosmizarea imaginarului religios. Profeții accentuaseră caracterul sacru al istoriei; apocalipticii operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e reintegrat planului divinității. Descrierile așa-zise „meteorologice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reapariția aceluiași, a aceleiași idei perimate conform căreia operele se originează În niște intenții clare ale autorilor de care critica trebuie să dea seamă prin răspunsul la “ce a vrut poetul să spună”. Cu alte cuvinte, diversele fundamentalisme formaliste și imanentiste din critica secolului XX care și-a Însușit o panoplie terminologică manipulată fraudulos n-au trecut fără urmări pentru reflecția ulterioară În domeniu. Așa cum nu se poate scrie literatură astăzi ca Înaintea anilor ’60 (ei, vorba vine...), nici critică nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se poate explica fără să se țină seama se concepția gathică a celor două existențe. La o privire mai atentă, o asemenea ontologie consimte, de fapt, prin utilizarea categoriilor unei gândiri nu tocmai conforme cu viziunea originală zoroastriană, o interpretare imanentistă a Heptadei divine (cei șapte Nemuritori Buni ca mainyu prezenți În cele șapte elemente ale lumii create: Boyce, 1992, pp. 68 sqq.). O constantă a Învățăturii zoroastriene, din cea mai Îndepărtată antichitate până În zilele noastre, a fost Întotdeauna convingerea naturală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]