151 matches
-
altă circumstanță, La Cathédrale engloutie instalează acea negură sonoră în care cerul și marea sunt unite sub o imagine de brumă omniprezentă, iar impresia confuză derivă din fluiditatea îmbinării celor două elemente vitale, apa și aerul, creând o predispoziție la imaterialitate, la mister. Adept al concepțiilor estetice fundamentate pe adevăr și firesc, ca valori supreme ale fenomenului artistic, Debussy își canalizează demersurile creative în scopul aflării adevărului pur instinctiv. Aflat într-o permanentă căutare a „muzicii pure”, o muzică a simplității
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lasă deoparte nervii și mușchii. Chiar și fotograful este un corp la pândă, prădător al neprevăzutului lacom de capturi. Nu ne implicăm emoțional în operațiunile de calcul, combinări de parametri care exclud hazardul și neutralizează impulsivul. Până la ce prag de imaterialitate și de abstracție poate merge invenția plastică? Odată cu formalizarea crescândă a imaginilor (și a sunetelor sintetice), totul se face la rece și de la distanță, remote control. Într-o filmare de cinema, operatorul-șef controlează camera, in situ. În filmarea video
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Interes general, Universal, Termen lung, Justiție, Stat etc. Piloni "abstracți" (dar odinioară efectivi) ai pseudo-concretului din jurul nostru, dar care nu vor "ieși" pe niciun ecran. Paradoxal, cu cât suporturile de transmitere se dematerializează, cu atât mai puțin loc există pentru imaterialități în viața socială. Singurele noastre imateriale autorizate să fie de ordin tehnic? Toate persoanele noastre juridice sunt în criză. "Franța mea, te văd, ocupi aerul precum femeia pe care-o doresc..."* exemplu de evidență sensibilă ieri, retorică literară azi. Pot
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
le vedem în direct). O întrebare simplă pentru mileniul următor: cum poți vedea bine în jurul tău fără să admiți, alături, dedesubt sau deasupra, niște "lucruri invizibile"? Nu numaidecât îngeri sau corpuri astrale. Realități ideale, mituri sau concepte, generalități sau universalii, imaterialități sau simboluri care nu vor avea niciodată traduceri vizuale posibile, fie ele și virtuale, într-un cyberspațiu. Cum pot exista un aici fără în altă parte, un acum fără un ieri și un mâine, un întotdeauna fără niciodată...? Mediologului îi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Propag?rîi Cre-din?ei (Romă, 1651). Fluiditatea liniilor ?i a contururi-lor, at�ț �n afar? c�ț ?i �n?untru, �nscrie �n fiecare edificiu semne al continuit??îi ?i ale infinit??îi spa?iului. Astfel, arhitectura vizeaz? �n mod paradoxal imaterialitatea. R?sp�ndire ?i diversitate Barocul �n Italia �nseamn? ?i festivit??ile care se ?în la Vene?ia, mai ales �n teatre, �n palatele aristocra?iei, chiar ?i pe str?zi, cu ?i mai mult? somptuozitate ?i cu mai multe
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de venit, socotind cu precizie răgazul ce ni-l lasă spre a ne feri de ea. Cu iuțeala-i neîntrecută, saltul gândului în întâmpinarea ei e cornul viitor de hac celor mai aprige coarne - emolientul lor cel mai pătrunzător în imaterialitatea-i. Mintea noastră ia prima taurul de coarne, și-l conduce către platoșa de bronz fără răsunet a zădărniciei. De faptul că gândul însuși ar putea întârzia fatal, plumbuit de splendoarea formei plonjate în el, meșterul nu pomeni nimic; printre
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
recuzita, din simbolistica vînătorului, a predatorului, a carnasierului, cel care aruncă plasa, cel care țese o „mreajă” pentru a captura, a imobiliza Imaginea eminesciană ,simbolistica gestului poetic de a prinde, de a Învălui, strălucitoare imagine poetică diafană și aeriană ,simbolizînd imaterialitatea, dar și ambiguitatea semantică Între mreajă și vrajă ... cel care țese pînza trebuie să stea la pîndă pentru a-și surprinde victima. Tot la fel procedează și Hyperion ... stă la pîndă, o urmărește...o Însoțește abil pe acest parcurs ideatic
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cuprinde atît Vechiul, cît și Noul Testament; a urmat dialogul Despre caracterul maniheilor (De moribus Manichaeorum), unde polemizează cu ereticii care, în trufia lor, considerîndu-se puri și aleși, disprețuiesc comportamentul creștinilor; a reînceput să discute din punct de vedere filozofic problema imaterialității sufletului în Mărimea sufletului (De quantitate animae), un dialog cu prietenul său Evodius. Bibliografie. Texte: BA 1, 1949 (De moribus Ecclesiae catholicae și altele: B. Roland-Gosselin). Studii: J.K. Coyle, Augustine’s De moribus Ecclesiae catholicae, Paradosis, Fribourg, Switzerland, 1978; ***, Lectio
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scris opera între 468 și 470 și i-a dedicat-o lui Sidonius. Aici, scriitorul expune în treacăt postulatul potrivit căruia Dumnezeu este imuabil și impasibil, care era discutat și în epistola lui Faustus, și dezvoltă în prima carte dovezile imaterialității sufletului. Premisa constă în faptul că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, calitate ce trebuie căutată în suflet, și, ca atare, sufletul nu poate fi într-un loc și nici ocupa un loc în spațiu. O
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tratat științific, fără prea mare adîncime Despre suflet (De anima). Opera se bazează pe tratatele scriitorilor dinaintea lui, de la Tertulian la Claudianus Mamertus, și e lipsită de originalitate, întrucît repetă, inspirîndu-se din filozofie și din Scriptură, obișnuitele enunțuri privitoare la imaterialitatea și libertatea sufletului. Cassiodor o concepe, în esență, ca pe un manual și o structurează în mod limpede și riguros ca atare, „indiciu al unei mentalități necreatoare, organizatoare, practice, înclinate spre ordine și regularitate” (Simonetti). b) Operele scrise la Vivarium
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
hirotonisească, așa cum era obiceiul. Teofil a avut ocazia să se răzbune în timpul controverselor origeniste. Pînă în 399, Teofil fusese un admirator fervent al lui Origen. în epistola sa festivă consacrată Paștilui din acel an, el se declară partizan al tezei imaterialității Domnului și îi condamnă pe antropomorfiți, care, interpretînd ad litteram expresiile privind crearea ființei umane după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, îi atribuiau acestuia un corp cu formă umană. Pe atunci, cei mai mulți călugări egipteni - cu excepția unei minorități origeniste - erau adepți
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vreun fel atitudinea sau discursul de călător pierdut în imensitatea unei lumi de carton. Cina cea de taină îi stoarce lacrimi de admirație (cum se și cade în cazul operei unui geniu!), pe lângă mulțimea vorbelor fără rost, de cumplită banalitate ("Imaterialitatea întregului tablou. Pare că plutește; ai crede că e un vis... Și ce perspectivă [...]! Ce priveliște frumoasă se așterne pe geamul din fund, aceeași priveliște ce se desfășoară în spatele Giocondei, cealaltă capodoperă a lui Leonardo!"), acceptabile doar ca uvertură la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. 6 Moartea morții. În opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de existență socială. Dar ce este spirit și spiritualitate ? În Dicționar universal ilustrat al limbii române (10p.228;229) se menționează: spirit - principiu imaterial, neperceptibil, considerat de esență divină și nemuritoare; suflet. Spiritualitate - calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual; idealitate, imaterialitate. Spiritualitatea sufletului - creație a spiritului; sumă a realităților spirituale. Nichifor Crainic menționează că „Spiritualitate e un termen mult Întrebuințat În cultura românească de după război, mai ales de către publiciștii din generația tânără, În perioada anilor 1925-1929. Termenul e echivoc. El Înseamnă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
cât și Noul Testament; a urmat dialogul despre Moravurile maniheienilor (De moribus Manichaeorum), în care polemizează cu ereticii care, în trufia lor, considerându-se puri și aleși, disprețuiesc comportamentul creștinilor; a început să discute iarăși din punct de vedere filosofic problema imaterialității sufletului în Mărimea sufletului (De quantitate animae), un dialog cu prietenul său Evodius. Bibliografie. Texte: BA 1, 1949 (De moribus Ecclesiae catholicae și altele: B. Roland. Gosselin). Studii: J.K. Coyle, Augustine’s De moribus Ecclesiae catholicae, Paradosis, Fribourg, Switzerland 1978
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a scris opera între 468 și 470 și a dedicat-o lui Sidonius. Aici, scriitorul expune în treacăt postulatul potrivit căruia Dumnezeu este imuabil și impasibil, care era discutat și în epistola lui Faustus, și dezvoltă în prima carte probele imaterialității sufletului. Premisa este faptul că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, calitate, aceasta, ce trebuie căutată în suflet și, ca atare, sufletul însuși nu poate fi într-un loc și nici ocupa un loc în spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fără prea mare adâncime Despre suflet (De anima). Opera se bazează pe tratatele scriitorilor dinaintea lui, de la Tertulian la Claudian Mammertus, și e lipsită de orice originalitate pentru că repetă, inspirându-se din filosofie și din Scriptură, obișnuitele enunțuri privitoare la imaterialitatea și libertatea sufletului. Cassiodor o concepe, în esență, ca pe un manual și o structurează în mod limpede și riguros ca atare, „indiciu al unei mentalități necreatoare, organizatoare, practice, care e înclinată spre ordine și regularitate” (Simonetti). b) Operele scrise
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-l hirotonisească așa cum cerea practica. Teofil a avut ocazia să se răzbune în timpul contrioverselor origeniste. Până în 399, Teofil fusese un admirator fervent al lui Origen. În epistola sa festivă consacrată Paștelui din acel an, el se declară partizan al tezei imaterialității Domnului și îi condamnă pe antropomorfiți care, interpretând ad litteram expresiile privind crearea ființei umane după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, îi atribuiau acestuia un corp cu formă umană. Atunci, cei mai mulți călugări egipteni - în afară de o minoritate origenistă - erau adepți ai
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
motive lirice, expresii de gând și sentiment ale individului, indiferente realitatea ceremonială. Personajul justițiar are putința dirijării sorții. Constatarea ursitoarei ca prezență nefavorabilă duce la dorința de cunoaștere a ursitei și la contactul cu ea. O primă piedică constă În imaterialitatea ei, imposibilitatea comunicării. Personajul liric solicită protecția mitică, protecția divinității solare și stelare, ca singure oponente posibile ale implacabilei ursite. În condiția neputinței de rezolvare, de cunoaștere, eului Îi rămâne doar atitudinea personală, blândă (limitarea acțiunii el răuvoitoare) sau violentă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
fi natural și imaterial, forma îngerului cunoscut în mod intențional și fără materia acestuia, pentru că îngerii sunt esențialmente lipsiți de materie. Reiese de aici că modul de a fi intențional al unei forme, măi pe scurt intenționalitatea, este prioritar în raport cu imaterialitatea în cazul cunoașterii, căci înge rul este imaterial, iar forma pe care o percepe este, de ase menea, ima teriala, însă nu imaterialitatea este cea care îi permite în gerului să îl cunoască pe celalalt înger. Altfel spus, gândul îngerului
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
aici că modul de a fi intențional al unei forme, măi pe scurt intenționalitatea, este prioritar în raport cu imaterialitatea în cazul cunoașterii, căci înge rul este imaterial, iar forma pe care o percepe este, de ase menea, ima teriala, însă nu imaterialitatea este cea care îi permite în gerului să îl cunoască pe celalalt înger. Altfel spus, gândul îngerului este despre ceva nu în virtutea imaterialității formei, ci în virtutea intenționalității acesteia. Prin mod de a fi intențional (esse intenționale) al unei forme Toma
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
rul este imaterial, iar forma pe care o percepe este, de ase menea, ima teriala, însă nu imaterialitatea este cea care îi permite în gerului să îl cunoască pe celalalt înger. Altfel spus, gândul îngerului este despre ceva nu în virtutea imaterialității formei, ci în virtutea intenționalității acesteia. Prin mod de a fi intențional (esse intenționale) al unei forme Toma înțelege conținutul actului de gândire, proprietatea formei unui obiect de a fi în alt lucru decât cel inițial. Faptul că o formă este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în alt lucru decât cel inițial. Faptul că o formă este în mod intențional în mintea îngerului este ceea ce asigură gândului un conținut. Introducând distincția dintre modul de a fi imaterial și cel intențional al unei forme, si arătând că imaterialitatea nu este cea în virtutea căreia are loc cunoașterea, trebuie refor mulat din nou criteriul cognitiv. Ținând cont de ultimă varianta enunțata a criteriului, un cunoscător se deosebește de un non cunoscător prin aceea că deține pe langă formă să și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
un non cunoscător prin aceea că deține pe langă formă să și o altă formă, care este receptata fără materia inițială a obiectului și care are în cunoscător un mod de a fi intențional, si de nota privitoare la rolul imaterialității, obținem: un cunoscător deține pe langă forma lui și o altă formă, care are în el un mod de a fi intențional; un non cunoscător nu deține decât forma lui, care are în el un mod de a fi natural
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
deține decât forma lui, care are în el un mod de a fi natural. Această poziție a fost împărtășită de mai mulți interpreți ai lui Toma, printre care Anthony Lisska. Acesta definește cunoscătorul accentuând tot rolul intenționalității în raport cu cel al imaterialității, spunând că „un cunoscător are capa citatea sau abilitatea ontologica, înrădăcinată în esență sau natură cunoscătorului, de a dobândi în mod intențional forme sau structuri ale altor lucruri“. Mai mult, Lisska vede în distincția dintre esse intenționale și esse naturale
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]