82 matches
-
cât se cuvine, noi nu ne grăbim... Cât ținuse luna aprilie, Kuciuk Selin pașa la două zile venise să-l vadă pe domnitorul bolnav. Nu, categoric boala nu era simulată, dar oare marele vizir va continua să aibă încredere în imbrohorul lui? Pentru că îndeplinirea poruncii de a-l duce pe Brâncoveanu la Edirne întârzia. Din două în două zile plecau de la București spre Înalta Poartă călărași cu informații precise privind evoluția sănătății lui Constantin Brâncoveanu. Erau înștiințați deopotrivă Rami Efendi pașa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care le trimitea regulat la Poartă. Și nu mai știa Selin că Mavrocordat, medic foarte competent, era informat și de Pylarino și de stolnicul Constantin asupra mersului bolii lui Brâncoveanu, că nu se îndoia nici o clipă că veștile trimise de imbrohor erau adevărate. Marele dragoman - ministrul sultanului pentru afacerile externe cu țările creștine - își dăduse seama de la început că voievodul Valahiei contractase o formă foarte gravă de erizipel, dar se bucura la gândul că atunci când se va face bine va fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
creștine - își dăduse seama de la început că voievodul Valahiei contractase o formă foarte gravă de erizipel, dar se bucura la gândul că atunci când se va face bine va fi adus la Adrianopol pentru a fi umilit și mazilit, așa că spaimele imbrohorului erau nejustificate. Un cuvânt, o întrebare și Selin s-ar fi lămurit, dar considera că nu era de demnitatea lui. Se simțea înșelat de cel pe care de zece zile îl credea prietenul lui, exact din după amiaza zilei de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
faci, măria ta? — Să mă spele cu rouă că nu mai pot. Stau aci bolând, cu capul cât banița. — Vin și eu! — Ai curaj să vii singur cu mine, fără gardă? — Cu mine cine ce treabă are? Eu sunt doar imbrohor. Atât! Nu fac voia mea niciodată. Dacă ai curajul măria ta, de ce n-aș avea eu? — Bine, du te și schimbă-ți hainele, îmbracă-te ca un ienicer oarecare sau ca un negustor, întoarce-te pe jos. În fața porții o să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Selin salută protocolar. Pylarino se furișă pe lângă el, se apropie de pat și-l examină pe domn. — Ce-ai făcut, măria ta? întrebă el în șoaptă. Brâncoveanu se prefăcu că nu-l aude pe medic și răspunse salutului politicos al imbrohorului, numindu-l prietenul său și rugându-l să se bucure de însănătoșirea sa. Duse ca din întâmplare arătătorul spre buze și Selin se simți învăluit într-o privire caldă și bună, o privire părintească. Știm că domnia ta, Selin pașa, din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seara, pus să-și pârască tovarășii de dormitor pentru o lingură de pilaf, bătut ca un câine rău, legat de panoul țintă ca să tragă camarazii de instrucție în el, fără ca nici unul să știe că gloanțele erau oarbe, Selin ienicerul, azi imbrohor împărătesc, a ajuns să plângă pentru că un ghiaur l-a înșelat, că a crezut în prietenia lui? Ah, clopotele astea, ce-or mai fi vrând creștinii de la Dumnezeul lor dacă beiul e sănătos? O slugă intră grăbită și evident impresionată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din aceste consfătuiri erau cei doi unchi ai lui vodă, Constantin stolnicul și Mihai spătarul. În seara zilei de 5 mai au poposit la Copăceni în lunca Argeșului. Pylarino hotărâse că nu se poate pleca mai departe a doua zi. Imbrohorul călărea în timpul călătoriei la scara rădvanului domnesc, cina în fiecare seară cu domnitorul, dar nu era admis nici la consiliile din rădvan și nici în cortul în care se odihnea domnitorul. Cât au stat la Copăceni, călărași ștafete au sosit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seama celor doi unchi, Constantin și Mihai Cantacuzino. Selin pașa nu prea înțelegea situația și chiar se simțea depășit de agilitatea politică a marilor boieri Cantacuzini, dar mereu își repeta în gând că nu era treaba lui, el fiind doar imbrohorul care avea misiunea de a-l aduce pe beiul valahilor la padișah. La cină stătea întotdeauna lângă prințul Ștefan, care de la o vreme nu mai scotea nici un cuvânt. În dimineața zilei de 7 mai, primul a pornit rădvanul domnesc cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suitei. A coborât vioi din rădvan și a poruncit să i se dea un cal de călărie. A sărit în șa și, politicos, i-a comunicat lui Kuciuk Selin că dorește să fie întovărășit. Au plecat toți trei alături, domnul, imbrohorul și prințul Ștefan. Au pornit în galop, încălcând recomandările țipate ale lui Pylarino. Soarele ardea neobișnuit de tare. Voievodul, domolind galopul, le-a strigat însoțitorilor: — O să plouă! Și-a înfipt pintenii în burta armăsarului care a zvâcnit în galop. Se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
forțat, ca și cum ar fi fost prins pe picior greșit. Înțelesese că mai-marii lui făceau o greșeală încercând să schimbe beiul valahilor și că nimic nu-l mai putea opri pe Brâncoveanu, odată pornit. Avea senzația că nu-l duce el, imbrohorul, pe drum la Edirne, ci invers. Și vodă avea o nemulțumire în suflet. Îi părea rău că-l mustrase atât de tare pe Selin. Ar fi vrut să și-l apropie, dar prea îl enervase faptul că, tot drumul, turcul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
calului pe care încălecase, să vadă care este cortul în care ar putea fi Toma Cantacuzino, întrebă chiar un dorobanț din gardă unde îl poate găsi. Acesta îi arătă un cort aproape tot atât de arătos ca și cel al voievodului, dar imbrohorul renunță să-l caute. Considera că nu este de demnitatea sa. Așa că descălecă și se retrase în umbra cortului. Stând turcește, ienicerii lui jucau zaruri și sorbeau cafea amară din felegene de faianță. Se așeză și încercă să le urmărească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nuc și hotărau cui îi vor aparține paralele adunate în colțul planșetei. Kuciuk Selin nu jucase niciodată zaruri și nu putea urmări jocul... În acel moment, ca din întâmplare, foarte distins îmbrăcat, apăru Toma Cantacuzino. Salută, ienicerii opriră jocul, dar imbrohorul le făcu moale un semn, dându-le să înțeleagă că nu este nevoie să se scoale de la locurile lor. Doar el se ridică, răspunse la salut și-și manifestă dorința de a face împreună cu boierul valah o plimbare călare. După ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
barca pe lac. — Din tabără se aud clopotele? — Nu. Doar de aci. Dangătul vine peste apă, ca și cum l-ar purta vântul. Toaca încetă. Selin își întoarse și-și struni calul pe drumul de întoarcere. Cantacuzinului i se părea stranie purtarea imbrohorului și se întreba dacă nu o fi luat brânca de la vodă, dar nu era treaba lui să-și facă griji cu asta. Trebuia doar să-l însoțească peste tot și să răspundă cerințelor lui. Făcuse bine dorobanțul că-i spusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bei a ridicat în amintirea valahilor căzuți o cruce. Să fie oare drept? Oare nu trebuia să-i pomenească pe toți? Dacă beiul Constantin se va întoarce sănătos la domnie de la Edirne, nu este oare și meritul lui că fiind imbrohorul împărăției a avut încredere în cuvintele beiului? Răsucea în minte fel de fel de întrebări, fiindu-i frică să-și mărturisească atașamentul pentru vodă Brâncoveanu. Nu-l va păzi ca până acum și-i părea rău că nu va mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de boala aceea urâtă pusese stăpânire pe el, nu a căutat să se ascundă, să braveze. Ca un copil, s-a lăsat în seama ocrotirilor celor din preajmă, a beizadelelor, a doctorului, a marilor dregători și chiar a lui, a imbrohorului. Selin își dădu seama că ceea ce-l adusese înapoi nu era grija ca domnitorul să nu fugă, ci pur și simplu prietenia pentru el. Traversarea Dunării la Giurgiu a durat trei zile. Treceau în barje căruțele cu provizii și cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Scoase o pungă de galbeni și o încredință doamnei. Maică, să pornești o ctitorie pentru mine, un schit la Hurezi. Da, Ștefane, pornesc și o să se întoarcă domnia ta sănătos să o termini. S-au îmbarcat ultimii. Vodă, în picioare între imbrohor și cei doi unchi ai săi, spătarul Mihai și stolnicul Constantin, priveau spre malul pe care rămăseseră doamna și mitropolitul. Selin, înviorat se uita când spre un mal, când spre celălalt și un gând năstrușnic îi trecu prin minte. Privi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Selin, merg să am grijă de beizadea, se pare că nu-i priește mersul pe Dunăre. Se apropie de tânăr și-i arătă ceva în apă. De fapt nu era nimic acolo, dar când se aplecară amândoi spre unda fluviului, imbrohorul îi șopti printre dinți prințului: — Te-ai gândit, domnia ta, cum ar fi fost să păzești toți boierii aceștia intriganți când lipsea vodă? Dar așa, unii rămân acasă, cei mai pașnici, iar alții... vin cu noi în alai spre Edirne. Așa că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de călugări credincioși acestui zeu. Eh, Selin aga, ce ne-am face fără cai? — Măria ta, zise Kuciuk Selin și se închină în fața domnitorului, care curtenitor îi răspunse cu un zâmbet sincer, rugându-l pe Ștefan să-l însoțească pe imbrohor până la cortul lui. În picioare, în locul prințului, stătu vătaful primei cete. Dansul celei de a doua cete începu, lumina deveni blândă, vestind venirea întunericului. O să aprindem torțe, n-ai grijă, o să se vadă bine, spuse vodă în românește. — N-am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și a trecut de partea Bălăceanului. Acela a fost pedepsit luându-i-se viața, sus pe deal, la mânăstirea lui Mihai Vodă cel Viteaz. Văzându-l vodă pe clucer, i-a poruncit să-l caute și să-l aducă pe imbrohor. Calul Cioranului fiind tot numai o apă, clucerul, om voinic și mâncăcios din fire, i-a cerut beizadelei să-i dea voie să încalece armăsarul ce făcuse drumul până acolo fără nici o povară. Beizadea Ștefan încuviință și clucerul descălecă de pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Snagov în Ialomița. Te-am simțit așijderea și la târnosire la Hurezi când mi-am zis că neica Mihai a învățat meșterii de mi-au întrecut dorința, și la Sfântul Gheorghe, și la Sfântul Ion grecesc, și peste tot... Armăsarul imbrohorului ajunse caleașca domnească și Selin salută politicos, călărind în rând cu ea. — Constantin bei, este ceva neobișnuit. — Neobișnuit? S-auzim ce nu-i place domniei tale. Nu sunt păsări pe cale, pe unde trecem. — Păsări? — Da, păsări. În Valahia când mergeam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
potolit, printre dorobanții și ienicerii călări care formau avangarda convoiului. Când i-a depășit pe toți și a ajuns la drum deschis, și-a înfipt pintenii în burta armăsarului, care a reacționat imediat pornind într-un galop nebunesc. Vodă și imbrohorul abia se țineau după el. S-a oprit doar când drumul trecea prin vadul unui pârâu. Venind din urmă, ceilalți doi l-au aflat râzând singur. Râdea și arăta spre pietrele din pârâu pe care țopăiau, preocupați să prindă gâze
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care țopăiau, preocupați să prindă gâze, câțiva ciocârlani de munte. — Păsări! Vezi, Selin aga, uite ți s-o fi părut că nu sunt păsări pe aici? se miră Brâncoveanu cu glas tare. — O să poată să treacă rădvanele prin vad? întrebă imbrohorul. — Acu’ da, acu’ o lună nu; noroc cu brânca..., râse voievodul. — Constantin bei, nu-ți este frică să pornești fără gardă așa călare? — Ba mi-e frică, dar... și vodă fluieră scurt. Din tufișurile de pe malul apei răsăriră la început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venirea alaiului. Mai aveau mult până la Inumbari și soarele era sus. — Taică, aș merge călare alături de aga Selin, spuse beizadea Ștefan, îndată ce apăru de după o cotitură a dealului șirul de calești și de călăreți. Vodă se mulțumi să zâmbească doar, imbrohorul însă se închină a mulțumire și spuse politicos: — Ești fericit, Constantin bei, până să te întâlnesc nu am invidiat pe nimeni, acum însă te invidiez și-mi pare rău că nu am și eu un fiu ca fiii măriei tale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe voievod ca pe o rază de speranță în vremuri mai bune. Spătarul era invidios până și pe Selin aga, pentru că reușise să capteze prietenia beizadelei Ștefan și chiar a voievodului. Superiorii lui de la Adrianopol trebuiau să-l prevină pe imbrohor că nu avea voie să se încreadă în vodă, singura prietenie pe care putea să o lege era cu ei, Cantacuzinii, cu marele stolnic Constantin și cu el, marele spătar. Mersese alături de domn în caleașcă, dar știa precis că o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nimeni nu-i tăia curelele de la șa. Eu ce aș avea de spus? — Bine, beizadea Ștefan, dar nimeni de aici nu este vinovat de cele ce s-au întâmplat la Turlac, se grăbi să se apere dragomanul. — Kuciuk Selin aga, imbrohorul care a fost însărcinat să ne aducă aci, și-a însușit vina că nu a fost îndeajuns de treaz ca să preîntâmpine accidentul. Credem, înălțimea ta, că și cei care au pus la cale venirea noastră aci ar fi trebuit să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]