3,483 matches
-
vorbesc, precis, grecește... Una din ele se ridică, strânge un pumn de firimituri, iese afară pe ușa batantă și le aruncă pe mese, în ploaie, vrăbiuțelor, dania ei... Mă ridic și eu imediat, repetând gestul grecoaicei, deși știu bine că imitația nu are valoare. Totuși, depinde ce imiți... Revenind înăuntru, le salut amical cu ce mai știu din grecește. Ele râd și bat din palme bucuroase. Nu știu de ce, dar mă simt ca acasă. În loc de compliment adus lumii din care provenim
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
deficitar este cel al criticii; bineînțeles, vina e a noastră, plătim mizerabil! "Bătrânii" s-au îndepărtat mai mult sau mai puțin de critica curentă - dar nu-i surprindem publicând monografii sau lucrări de sinteze atât de necesare azi, măcar prin imitație a pieții literare franceze ce abundă de astfel de lucrări, pe teme infinit variate! -, iar criticii de vârstă medie, instruiți și cu talent literar - dacă nu totdeauna cu perfecte intuiții! - scriu, mai ales, sau despre grupul căruia îi aparțin plus
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
s-a scris că Dumnezeu e femeie, de ce n-ar fi și Alexandru una? Aristotel mai adaugă o observație care e necesară dacă vrei să transformi un incident într-o narațiune, adică să impui o finalitate unei viniete: Chiar dacă obiectul imitației ar fi să fie nestatornic și să înfățișeze acest soi de fire, încă trebuie înfățișat statornic în nestatornicia lui". Or, Alexandrul lui Stone nu e nici una, nici alta, tocmai pentru că personajul sfârșește prin a fi un container în care regizorul
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
este, neîndoielnic, aceea de manieră, care o fi însemnat, pe vremuri, ca în vechiul manuaria, lucru la îndemînă. S-ar explica, așa, faptul că Vasari o găsește potrivită pentru a numi și stilul bizantin al Renașterii timpurii ("maniera greacă"), și "imitația" infidelă pe care le-o opuneau artiștii de secol XVI marilor modele. E vorba, de fapt, de preluarea unor teme "accesibile", în sensul de vizibile, canonice, cu scopul de-a le oculta. Manierismul "istoric" ținea, așadar, de "îndemînare". Moștenirea lui
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
lucruri "scandaloase" spusese autorul de doar 23 de ani în mult invocata Prefață? Să urmărim succesiunea argumentelor sale. Pentru început, Fundoianu reia afirmațiile referitoare la relațiile dintre literatura română și literatura franceză. E vorba, mai exact, de caracterul de pură imitație a literaturii franceze pe care l-ar avea literatura română. "Descoperirea" acestei dependențe, cum precizează chiar autorul, nu-i aparținea. Fusese pusă în discuție cu... vehemență, de pildă, de una din figurile marcante ale epocii, Nicolae Iorga. în studiul său
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
străin e întotdeauna o primejdie." Lipsiți de "suflet" propriu, în timpul care a trecut de la apariția primului "talent remarcabil", Eminescu, la cel de al doilea, Arghezi, literatura română a reușit un singur lucru: să fixeze limba literară. Ieșind astfel din sfera "imitației proaste" a intrat, "cu toată hărnicia", într-o nouă categorie. în sfîrșit, ajungem la sintagmele incriminate. "Cultura noastră a evoluat, și-a desinat o figură și o stare, a devenit o colonie " o colonie a culturii franțuzești". Iată dar cum
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
imitare a literaturii franceze nu lipsiseră nici pînă la Fundoianu. Nicolae Iorga, pe care, cum am văzut, autorul îl citează, condamnase furtunos aservirea noastră literară. Fundoianu nu merge în direcție opusă, doar că, în locul refuzului screrilor prea... contaminate, consideră că imitația e prea adînc înrădăcinată pentru a o mai putea refuza și că onest ar fi să ne recunoaștem pur și simplu... colonie a literaturii franceze. Tema interpretării era cunoscută și frecventată - Fundoianu o radicalizează... Nici selecția autorilor români considerați de
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
de pildă, în două articole din "Sburătorul literar" Fundoianu își pune problema criticii românești. Pînă la Maiorescu am avut o critică culturală pentru că "critica culturală a trebuit să împotrivească ceva culturei europene revărsate fără măsură în principate: le-a opus imitației literare fără limită un fond propriu: poezia populară; exagerației și isteriei, școala critică i-a împotrivit bunul simț..." De la 1880 însă, acțiunea acesteia a încetat. "Critica culturală, continuă Fundoianu prezentarea lucrării lui Ibrăileanu, observînd că singurul lucru pe care-l
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
Colecția "Opere fundamentale" coordonată de Eugen Simion apare în condiții grafice și tipografice foarte bune. Formatul este asemănător cu al colecției franțuzești "Pleiade", având 10 x17 cm pagina tipărită, iar coperta cu 1 cm mai mult. Volumele sunt legate în imitație de piele de diferite nuanțe de la un scriitor la altul, au supracopertă unitară pentru toate volumele, cu fotografia autorului, într-o ținută sobră și elegantă. În partea de jos a cotorului este reprodusă semnătura clasică a scriitorului. Pentru ținuta grafică
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
paralel", precum o "copie artificială și palidă" a cosmosului căruia autorul îi aparține pe cale organică. Se iscă prin urmare o tensiune între individul ca exponent holografic al ansamblului din care provine și universul scriptic, intuit ca un spațiu profan, vagă imitație a actului demiurgic, așadar un sacrilegiu. Astfel încît - surpriză! - Amintirile, receptacol, în optica obștească, al bonomiei și al hazului, n-ar fi decît "una din cele mai triste cărți ale literaturii române". în felul acesta jovialul, veselul, ludicul Creangă își
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
experiență literară multiplă, ce ne situa, în sfîrșit, la anumite cote de emulație atinse doar în glorioasa și mitificata noastră epocă interbelică. Iar acel elan nu avea nici o etichetă și încă nu manifesta complexul de inferioritate tipic românesc: cel al imitației tardive. Abia mai tîrziu am realizat ce galinacee aberante au ieșit din incubatoarele teoretice și universitare, încălzite la roșu, în care fuseseră vîrîte, la noi, ouăle conceptului de postmodernism. Am constatat cu stupoare că devenise un Ť must ť ideologic
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Tristan, obiectul dorinței devine chiar mediatorul. Altfel spus, dorința de a poseda obiectul e concurată serios de temerea ca obiectul să nu fie stăpînit de altul. Obiectul seduce mai mult decît dorește subiectul. Dorința se realizează, astfel, prin disimulare și imitație, este deci mediată: ,Este ca și cum am spune că numai un al treilea, amantul în cazul iubirii-pasiune, copilul, în cazul iubirii-agapé, răscumpără banalitatea cuplului, restituindu-l iubirii." În acest caz, sexualitatea se constituie ca ,manipulare a apetențelor într-o rețea de
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
sui generis. El era departe de a adera la ideile altora - fie ele și ale profesorului său, G. Călinescu. Desigur, își dorea a fi un einzelgänger, pe drumuri de cercetare proprii ("autentice", "sincere") - dezlegate de supuneri metodologice anterioare sau de imitații. Era un solitar - poate chiar un narcisist - un om în orice caz izolat și discret. Într-un sens oarecare, un timid, învăluit în politețe socială. De aceea el însuși a simțit, într-un tîrziu, nevoia de a se "explica", scriind
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
și-ar amenaja o locuință? Dacă a indicat de obicei lecturile sale preferate (Helena Blavatsky, Jakob Lorbeer, Sri Aurobindo etc.), nu a declarat explicit niciodată că la originea ideologică a ciclului său Licht ar sta de fapt Urantia Book, o imitație a Bibliei concepută în cercuri spiritiste din prima treime a secolului 20, în S.U.A. Cartea e datată 1934, a fost tipărită în 1955, la Chicago. Scopul ei era să "corecteze" și să "înlocuiască" Biblia și alte scrieri sfinte printr-una
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
că o va lua singur la fugă pe străzi.../ Un poem pulsînd în mijlocul străzii, al orașului, noaptea./ Un poem viu!" (Poezia). Să remarcăm însă că această creație a creaturii care este poetul se arată de la un punct ispitită de demonie. Imitația nu e întru totul pură, atingînd o stare concurențială, dublînd pietatea cu o "jumătate" anxioasă, tulbure din pricina ambiției intervenite într-o astfel de pretențioasă operație: "În fiecare noapte ea se furișează tiptil lîngă mine./ Tiptil, lîngă mine, jumătatea care îmi
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
reușita malefică ucid cu tot mai multă aplicație și inventivitate macabră. O fac pe scară tot mai largă adepții crimei organizate și neorganizate de pretutindeni. Pînă și copiii de școală ucid în lumea de astăzi: din curiozitate, din spirit de imitație, din plictiseală. Și cînd nu ucidem prin mînuirea armei de foc, prin explozie de șarje și mașini-capcană, prin înfometare, strangulare și otrăvire a mediului ambiant, asasinăm cu vorba, cu mica și marea bîrfă, cu fabulațiile veninoase, cu colportările, lăturile și
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
de vitejie, fala și mândrie, / Dulce Românie, ăsta ți-o doresc!”) Iată și o asemănare mai insolita: amândoi dedică frunzei câte o poezie, inspirată din repertoriul romantic al altor poeți. Leopardi scrie, În anul 1818, duioasa poema „Sârmana frunză” (sau „Imitație”) o interpretare proprie a poeziei „La feuille”, a francezului J.V. Arnault („Pe unde-mi zbori, departe/ de creangă ta, sârmana / firava frunză? Vântul / m-a smuls din fagul ce mi-a fost părinte”); Eminescu scrie, În 1879, „Foaia veșteda”, după
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
viață transcendentală<footnote J. A. McGuckin, The strategic adaptation of Deification in the Cappadocians ..., p. 104-105. footnote>. Într-un pasaj paralel din lucrarea sa Despre pruncii morți prematur, către Hierios, Sfântul Grigorie se întoarce la doctrina Μίμησις<footnote Μίμησις = mimare, imitație, artă (mai precis, artele frumoase), apud Francis E. Peeters, Termenii filozofiei grecești, traducere de Dragan Stoianovici, Editura Humanitas, București, 1997, p. 170. footnote>-ului platonician, dar o sudează pe doctrina biblică a chipului - un mod isteț de a conserva rezonanțele
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Coman, „Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul și Filozoful ...”, p. 388. footnote>. Căci un lucru este sămânța a ceva și imitarea acestuia pe cât este posibil și altceva este lucrul însuși la care se participă și este obiect de imitație<footnote Apologia a II-a, XIII, p. 115. footnote>. Dar a trăi după cunoașterea și contemplarea întregului Logos, care este Hristos, înseamnă cu totul altceva. Din perspectiva Sfântului Iustin, filosofii și poeții se poate să-l fi cunoscut pe Hristos
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
protestante germane. 2. Anthem-ul<footnote Cristian Caraman, Genuri ale Muzicii Protestante, “Anthem”, 93-103. footnote>, ca gen muzical este apropiat de motetul francez și cantata germană, forma inițială fiind a cântului alternat, iar scriitura sa se evidențiază prin folosirea frecventă a imitațiilor melodice ale diverselor voci, ca factor de unitate. Termenul de anthem derivă din antifonie, fiind specific englez. Structura anthem-ului este foarte diversificată datorită textului (biblic, psalmi, imnuri, poeme) tradus în limba engleză. Legat de evoluția liturghiei anglicane, anthem-ul va cunoaște
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
enigmă indescifrabilă.) Aparent inocentă, total întîmplătoare e și precizarea temporală, "Cu doi ani înainte". Dar dacă ne gîndim puțin la numerologia mateină numărul "doi" devine mai puțin inocent: căci e numărul dublului, al duplicării și dedublării, al duplicității și al imitației (copie, replică etc.), al primei repetiții și al bipolarității, simbolizînd totodată opoziția și conflictul, dreapta și stînga, și, în particular, masculinul și femininul, diviziunea între cele două sexe. Am putea continua indefinit, dar nu o vom face. (Evident, pornind de la
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
între atitudinea ,vie, dinamică, creatoare și comprehensivă, corespunzătoare vieții" și cea ,statică, sterilă și neînțelegătoare". ,Una e originală întotdeauna, fiindcă pornește chiar din fundul sufletului nostru; alta, închisă inovațiilor celor mai firești, nu face decât să prelungească, osificând-o, o imitație luată cândva de la străini." De asemeni, el distinge între inovația adevărată și modă, între spirit modern și modernism (acesta luat în sensul de împrumut neasimilat): ,Unul ne apare ca o altoire rodnică și necesară oricărei tradiții vii, căci o tradiție
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
împrospătată de forme și de motive noi, generatoare de orizonturi sufletești nebănuite până atunci - ar putea ușor să se transforme în Ťtipěcť steril și să dispară. Pe când modernismul, în sensul Ťismelorť, - simte nevoia să precizeze autorul - nu este decât o imitație superficială, un calc mincinos, care nu corespunde niciodată cu sufletul nostru adânc, o plantă de hârtie fără rădăcini, respinsă de glia ancestrală." Clasic prin structura sa interioară, fără nici o aderență la experiențele poetice ale secolului XX, Ion Pillat consideră, în
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
folclorului și datinelor, și nu printr-un lirism de import. Și dă ca exemplu poezia Peisaj transcendent de Lucian Blaga, care reprezintă ,cea mai fericită sinteză de tradiție adevărată și spirit modern". Oricât de rezonabil și echilibrat (el combate ,jalnicele imitații sterile, fie ele Ťmodernisteť", fie ele Ťpseudo-tradiționalisteť, clișeele, falsul motiv patriotic ,tratat fără talent și versificat fără culoare", semănătorismul minor) Ion Pillat respinge prea categoric ,literatura de import", mai exact, avangardismul, care credea că reprezintă ,un pericol de desnaționalizare, de
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
și proaspete. în Belșug sau Lingoare, ,a știut, păstrând rima și versul popular, să facă o poezie nouă, ca intenție și ca expresie". Un studiu absolut remarcabil din volumul Tradiție și literatură ni se pare acela despre Romantismul român. Teoria imitației servile față de literatura franceză este combătută printr-o analiză la obiect a condițiilor noastre istorice particulare, care făceau ca mișcarea literară de la 1840 să nu fie ,nici reacția față de raționalismul excesiv al secolului XVIII, în forma lui clasicizată din Occident
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]