57 matches
-
cuprind date despre viața politică și socială a Transilvaniei și sunt scrise într-o limbă cursivă și vioaie. Autor a numeroase versuri, P. prefera satira și anecdota în versuri, specii pe care le-a cultivat cu stăruință. Volumul său de „imitațiuni” (1900) este însă firav, încercând să se susțină prin umor, dar unul lipsit de finețe. Ceva mai reușite sunt poemele didactice (Mărul, 1883, Strugurii, 1898), cu atmosfera lor bucolică. Foarte cunoscut era P. ca autor al poeziei Patria română, ale
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
P. ca autor al poeziei Patria română, ale cărei avântate sentimente patriotice și naționale i-au asigurat o largă răspândire în Transilvania. SCRIERI: Orele libere, Sibiu, 1867; Mărul, Budapesta, 1883; Reminiscentie din anul 1860, Sibiu, 1897; Strugurii, Sibiu, 1898; Dintre imitațiunile lui Ioan de la Buceci, Brașov, 1900; Alfabetul secuilor și slovele cirilice, București, 1905; Notițe despre întâmplările contemporane, pref. Ilarion Pușcariu, postfață Ioan Lupaș, Sibiu, 1913. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, II, 46-47; Curticăpeanu, Mișc. cult., 62-64; Emil Micu, „Stegarul național” de pe
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
în colaborare); Istoria criticii literare moderne. 1750-1950, București, 1979 (în colaborare); Eugen Jebeleanu, Groapa cu lei-The Lions’ Den, ed. bilingvă, pref. Lucian Raicu, București 1980; Kostas Assimakopoulos, Omoruri în Sparta, București, 1983 (în colaborare cu Ecaterina Sismanoglu); Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, București, 1992. Repere bibliografice: Nemoianu, Utilul, 130-135; Sorin Titel, Implicare și erudiție, RL, 1977, 44; Sultana Craia, O istorie hieroglifică, LCF, 1979, 37; Mircea Mihăieș, „Ieșirea la țărmuri”, O, 1979, 50; Sorin Titel, Gravitatea jocului, RL, 1980, 4
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
dramaturgului englez. Reprezentațiile teatrale cu Othello și cu Romeo și Julieta ale trupei lui Matei Millo (1851) foloseau textul lui B. Traduceri: W. Shakespeare, Romeo și Julieta. Othello, pref. și postfața trad., București, 1848. Repere bibliografice: Petre Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, III, 1922-1923; Duțu, Explorări, 254-256; Dicț. lit. 1900, 71. L.V.
BAGDAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285541_a_286870]
-
nu l-am găsit acasă și, fiindcă a plecat după aceea la Berlin, am rămas pe deplin în nesigur dacă și când se va mai întoarce prin Viena. Naturile catilinare, de-or fi gata cândva, nu vor putea fi o imitațiune a opului lui Spielhagen din simpla cauză pentru că eu nu cunosc Problematische Naturen decât după nume, și chiar acest titlu l-am auzit pentru prima oară de la d-voastră când mi-o recomandați în anul trecut ca s-o citesc
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
unei epoce interesante a artei moderne”, creditîndu-l cu aceste cuvinte ale lui Goethe: „lăsați mustul să fermenteze, va da vin”. „Exagerările” futurismului rus sînt puse pe seama „imitației” occidentale: „futurismul rus e pornit spre exagerări pentru că încă n-a depășit perioada imitațiunilor. E o copie a teoriilor preconizate în Occident. Totuși, el e caracterizat printr-o frapantă lipsă de omogenitate. Nici o teorie n-a prevalat împotriva diversității de spirit. Cu cît sînt mai în contact, cu atît par că vor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în model’’, caracteristică oricărei adevărate scrieri de aspect cu bază parodică. Secretul reușitei este de a nu forța în cel puțin două sensuri. Prezența lor constantă face imposibilă alunecarea în artificialitate, în contrafacere. Observând mai bine, putem spune că Poveste, Imitațiune, Lungul nasului și Făt-Frumos cu Moț-în-Frunte inaugurează specia ,,basmului cult’’ tipic caragialian, adică specia ,,basmului’’ circumscris genului comico-satiric, ale cărei prime tentative relevabile au putut fi semnalate mai ales în câteva din ,,scrisorile’’ lui C. Negruzzi. Atât locul, cât și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
că parcă n-aș fi existat niciodată” (III, 144). Să fie acesta semnul Indiferenței, al înțelepciunii? Înțelepciunea, în care Cioran speră să găsească o salvare și spre care tinde, e asociată inevitabil renunțării la eu, mortificării. Își spune: „Ama nesciri (Imitațiunea lui Iisus Cristos); să-ți placă să fii neștiut. Nu te simți fericit decât când ești destul de înțelept ca să te conformezi acestui precept” (I, 57). Înțelepciunea e, oricum, primul pas spre sterilitate și nu o dată ea este văzută ca un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Caragiale. Ca și în cazul lui Eminescu sau Creangă, unii critici au manifestat rezerve față de publicarea integrală a operei; dintre aceștia, doi i-au fost foarte apropiați în timpul vieții: M. Dragomirescu care respingea "partea meschină a preocupărilor lui literare: parodii, imitațiuni searbede lirice, glume ușoare tot ceea ce într-o literatură nici nu trebuie înregistrat, necum recomandat și studiat" și Paul Zarifopol care nu l-a acceptat pe fabulistul Caragiale: "Iar fabulele, desigur, cele mai nejustificabile producții literare ale lui Caragiale, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Moldavia nei secoli XVII e XVIII, Roma, 1925, Studii și conferințe, București, 1956, si mai ales, Scriitori străini, București, 1967 ; Marou Beza, Shakespeare in România, London, 1931, completată de Al. Duțu, Shakespeare in Rumania, Bucharest, 1964 ; P. Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, în Dacoromania, 1924 ; Ramiro Ortiz, Storia della cultura italiana in Rumania, București, 1916, Per la fortuna del Petrarca in Rumania, București, 1930, ca și numeroase articole mai mici ; Al. Marcu, Romanticii italieni și România, București, 1924
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
și cu adoptarea muzicii europene în armată (menită a înlocui meterhaneaua și tubulhaneaua), „compozițiunile lăutărești - ne informează N. Filimon - începură a lua un caracter european, amestecat cu cel turcesc; prima și secunda parte a horelor începură a se compune din imitațiunea vreunui vals sau mazurcă, iar finalele era luat din muzica orientală. Acest gust de compozițiune amfibie începu la anul 1830 și dură până la 1858, iar de aci înainte începu a se auzi din timp în timp și cântece de petrecere
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de acum 40 de ani. Influența acestei societăți a produs o evoluțiune sau, mai bine zicând, o revoluțiune în spirite, a modificat gustul publicului și l-a îndrumat spre izvoarele cele curate românești, îndepărtându-l de la obicinuința împrumuturilor și a imitațiunilor străine. Dar "Junimea" n-a lucrat numai pe tărâmul literar și științific; ea număra în sânul ei membri care se ocupau cu muzica și cu pictura, și, dacă aceste două ramuri ale artei n-au dat rezultate comparabile cu acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-mi scrii ce mai faci și ce gânduri te alină. Eu am renunțat definitiv la orice călătorie în străinătate. De acum simt că îmi miroase a pământ, mai ales după boala prin care am trecut. Am ajuns la convingerea din Imitațiunea lui Cristos, că ce vrei să vezi în lume, că doar peste tot îi pământ, apă și aer. Deocamdată toate acestea le am din belșug și în țara mea. Îți doresc toate cele bune, sărbători fericite și rămân al Frăției
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de decor, în schimb alte ziare, precum, mai ales, Ghimpele, Sarsailă 12 etc. atacau și ridiculizau în fiecare număr pe Domnitor. Iată câteva probe din această literatură. Sunt documentele epocii. În Ghimpele de la 12 februar 1872. nu! a ta moarte... (Imitațiune) Nu! a ta moarte nu-mi folosește. Nu! astă jertfă eu n-am dorit! Dă-mi numai pacea care-mi lipsește! Adică: du-te cum ai venit! Destule chinuri, dureri amare Și umilințe am suferit, Destul, căci răul va fi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
408 addenda 12. Sarsailă, revistă satirică trisăptămânală editată de opoziția liberală a apărut de la 8/20 aprilie la 6/18 iunie 1871, sub direcția lui G.Dem. Teodorescu și în tipografia lui C.A. Rosetti. 13. Nu! a ta moarte (Imitațiune), Ghimpele, an. XIII, nr. 3, 13 februarie 1872, p. 3. addenda 409 cucuvaia Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat, Și cântarea-i cobitoare Strigă ne-ncetat: „Rău de țara care-și pune În cap p-un străin! Căci străinul îi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ajuns Europa, și a uitat că ceea ce ne impune nouă în străinătate, ceea ce ne impune atât de tare încât ochii ne apun, nu era decât rezultatul unei munci anterioare pe care noi nu am făcuto și fără de care, cu toată imitațiunea noastră servilă, nu putem ajunge la nici o înflorire. Și, când noi am gândit că libertatea pur și simplu poate crea civilizațiunea, neam înșelat amar, căci civilizațiunea creează libertatea, iar nu libertatea civilizațiunea.<ref id=”1”>P.P. Carp, „Art. 7 din
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în cinci volume. Învățăturile sale erau foarte citite, iar lucrările sale abundă în citate biblice, îndeosebi din Noul Testament. Thomas a Kempis este autorul unui mare număr de scrieri spirituale, dintre care, cea mai cunoscută este "Imitatio Christi" ("Urmarea lui Hristos" / "Imitațiunea lui Cristos"). Această lucrare a avut o răspândire remarcabilă, în limba latină ori în traduceri, în lumea întreagă, mai ales după inventarea tiparului. Viața lui Thomas a Kempis este, fără îndoială, caracterizată prin cuvintele, scrise drept legendă pe un tablou
Thomas a Kempis () [Corola-website/Science/319967_a_321296]
-
Jean Gerson", cancelar al Universității din Paris, de misticul neerlandez "Gerard Groote". Însă potrivit opiniei care prevalează astăzi în mediile specialiștilor, autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din "Mănăstirea augustină Sfânta Agnes", situată în Țările de Jos. Atribuirea "Imitațiunii lui Cristos" a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui "Jean de Gerson", i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost, fără îndoială, terminată spre anul 1427. În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie "Imitațiunea
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Imitațiunii lui Cristos" a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui "Jean de Gerson", i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost, fără îndoială, terminată spre anul 1427. În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie "Imitațiunea lui Cristos" lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel Gandsfrod (1489); Farinator; Peter Schott; Tritheme; Pirckamer; Martin Simus; biograful anonim al lui Thomas a Kempis; editorul primei traduceri franceze
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Cristos" lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel Gandsfrod (1489); Farinator; Peter Schott; Tritheme; Pirckamer; Martin Simus; biograful anonim al lui Thomas a Kempis; editorul primei traduceri franceze a "Imitațiunii" în 1493. Toți afirmă, mai mult sau mai puțin clar, paternitatea lucrării lui Thomas a Kempis. Lucrarea a fost citită de către Sfântul Ignațiu de Loyola, în timp ce se afla într-o peșteră în Manresa, și a ajutat la conceperea ignațiană a
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
de pietate, ce s-au scris de vreun credincios al Bisericii, ea este socotită drept cea mai bună. Cunoscătorii spun că ei îi revine locul imediat după Sfânta Scriptură, în ceea ce privește puterea de prefacere sufletească, pe care o exercită asupra cititorilor.” "Imitațiunea" cuprinde patru cărți. Trei dintre ele tratează despre viața interioară, făcând apologia renunțării și elogiul sărăciei care permite apropierea de Cristos. Cea de-a patra parte este consacrată "Sfintei Euharistii". Cartea arată o grijă constantă de a face viața spirituală
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
a patra parte este consacrată "Sfintei Euharistii". Cartea arată o grijă constantă de a face viața spirituală accesibilă tuturor. Cartea este unul dintre cei mai buni ghizi spirituali din Evul Mediu și simbolizează idealul nou. Influența sa va fi considerabilă: "Imitațiunea lui Cristos" a devenit lucrarea cea mai citită, în lumea creștină, după Biblie. "Imitatio Christi", „îndată după Sfânta Scriptură, este cartea cea mai citită pe fața pământului, precum și cea care a lucrat cele mai multe întoarceri la Dumnezeu a sufletelor păcătoase.” Cartea
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
ochiul, învățătura și povețele aflate acolo vor folosi sufletului din belșug.” Mai aproape de zilele noatre, Leibniz scria undeva că "Imitatio Christi" este "„una dintre cele mai bune cărți care s-au scris cândva”". John Wesley și Isaac Newton au clasat "Imitațiunea lui Cristos" printre cărțile care i-au influențat cel mai mult. Generalul britanic Charles George Gordon, lua cu el în luptă această carte. Iezuiții oferă un loc de prim ordin "Imitațiunii", în "exercițiile lor spirituale". "De Imitatione Christi" a fost
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
scris cândva”". John Wesley și Isaac Newton au clasat "Imitațiunea lui Cristos" printre cărțile care i-au influențat cel mai mult. Generalul britanic Charles George Gordon, lua cu el în luptă această carte. Iezuiții oferă un loc de prim ordin "Imitațiunii", în "exercițiile lor spirituale". "De Imitatione Christi" a fost o influență timpurie asupra spiritualității Sfintei Tereza de Lisieux, care a folosit-o în viața ei de rugăciune, i-a distilat mesajul și a folosit-o în scrierile sale proprii, care
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
distilat mesajul și a folosit-o în scrierile sale proprii, care au influențat apoi spiritualitatea catolică în ansamblul său. Tereza a fost atât de atașată de carte și a citit-o de atâtea ori încât ea putea să citeze din "Imitațiune", din memorie, pasaje întregi, încă din adolescență. Privitor la citirea "Sfintelor Scripturi", autorul "Imitațiunii" îi recomanda cititorului: „Dacă ții să-ți priască citirea, citește cu duhul drept și cinstit al smereniei și nu urmări să capeți faimă de învățat. Nu
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]