57 matches
-
Filip. Orest, București, 1847. Repere bibliografice: Mihai Eminescu, Scrieri politice și literare, îngr. și introd. Ion Scurtu, București, 1905, 329-330; Ion Bianu, Întâii bursieri români în străinătate, „Revista nouă”, 1888, 11; Urechia, Ist. șc., I, 112; Petre Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Alexandru Marcu, Un student român la Pisa și Paris către 1820: Simion Marcovici, Vălenii de Munte, 1929; Alexandru Marcu, Torquato Tasso în romantica românească, I, București, 1937; Ciorănescu, Lit. comp., 154-155; I. Verbină [I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
în model’’, caracteristică oricărei adevărate scrieri de aspect cu bază parodică. Secretul reușitei este de a nu forța în cel puțin două sensuri. Prezența lor constantă face imposibilă alunecarea în artificialitate, în contrafacere. Observând mai bine, putem spune că Poveste, Imitațiune, Lungul nasului și Făt-Frumos cu Moț-în-Frunte inaugurează specia ,,basmului cult’’ tipic caragialian, adică specia ,,basmului’’ circumscris genului comico-satiric, ale cărei prime tentative relevabile au putut fi semnalate mai ales în câteva din ,,scrisorile’’ lui C. Negruzzi. Atât locul, cât și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dramaturgului englez. Reprezentațiile teatrale cu Othello și cu Romeo și Julieta ale trupei lui Matei Millo (1851) foloseau textul lui B. Traduceri: W. Shakespeare, Romeo și Julieta. Othello, pref. și postfața trad., București, 1848. Repere bibliografice: Petre Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, III, 1922-1923; Duțu, Explorări, 254-256; Dicț. lit. 1900, 71. L.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285541_a_286870]
-
Traduceri: Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard III, București, 1884, Neguțătorul din Veneția, București, 1885, Regele Ioan. Regele Richard III. Neguțătorul din Veneția, București, 1892, Antoniu și Cleopatra, București, 1893, Iulius Cesar, București, 1896. Repere bibliografice: P. Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Alexandru Duțu, Shakespeare în România, București, 1964, 27-28; Massoff, Teatr. rom., III, passim, IV, 12; Dicț. lit. 1900, 401. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
de decor, în schimb alte ziare, precum, mai ales, Ghimpele, Sarsailă 12 etc. atacau și ridiculizau în fiecare număr pe Domnitor. Iată câteva probe din această literatură. Sunt documentele epocii. În Ghimpele de la 12 februar 1872. nu! a ta moarte... (Imitațiune) Nu! a ta moarte nu-mi folosește. Nu! astă jertfă eu n-am dorit! Dă-mi numai pacea care-mi lipsește! Adică: du-te cum ai venit! Destule chinuri, dureri amare Și umilințe am suferit, Destul, căci răul va fi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
408 addenda 12. Sarsailă, revistă satirică trisăptămânală editată de opoziția liberală a apărut de la 8/20 aprilie la 6/18 iunie 1871, sub direcția lui G.Dem. Teodorescu și în tipografia lui C.A. Rosetti. 13. Nu! a ta moarte (Imitațiune), Ghimpele, an. XIII, nr. 3, 13 februarie 1872, p. 3. addenda 409 cucuvaia Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat, Și cântarea-i cobitoare Strigă ne-ncetat: „Rău de țara care-și pune În cap p-un străin! Căci străinul îi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cuprind date despre viața politică și socială a Transilvaniei și sunt scrise într-o limbă cursivă și vioaie. Autor a numeroase versuri, P. prefera satira și anecdota în versuri, specii pe care le-a cultivat cu stăruință. Volumul său de „imitațiuni” (1900) este însă firav, încercând să se susțină prin umor, dar unul lipsit de finețe. Ceva mai reușite sunt poemele didactice (Mărul, 1883, Strugurii, 1898), cu atmosfera lor bucolică. Foarte cunoscut era P. ca autor al poeziei Patria română, ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
P. ca autor al poeziei Patria română, ale cărei avântate sentimente patriotice și naționale i-au asigurat o largă răspândire în Transilvania. SCRIERI: Orele libere, Sibiu, 1867; Mărul, Budapesta, 1883; Reminiscentie din anul 1860, Sibiu, 1897; Strugurii, Sibiu, 1898; Dintre imitațiunile lui Ioan de la Buceci, Brașov, 1900; Alfabetul secuilor și slovele cirilice, București, 1905; Notițe despre întâmplările contemporane, pref. Ilarion Pușcariu, postfață Ioan Lupaș, Sibiu, 1913. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, II, 46-47; Curticăpeanu, Mișc. cult., 62-64; Emil Micu, „Stegarul național” de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
-mi scrii ce mai faci și ce gânduri te alină. Eu am renunțat definitiv la orice călătorie în străinătate. De acum simt că îmi miroase a pământ, mai ales după boala prin care am trecut. Am ajuns la convingerea din Imitațiunea lui Cristos, că ce vrei să vezi în lume, că doar peste tot îi pământ, apă și aer. Deocamdată toate acestea le am din belșug și în țara mea. Îți doresc toate cele bune, sărbători fericite și rămân al Frăției
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și cu adoptarea muzicii europene în armată (menită a înlocui meterhaneaua și tubulhaneaua), „compozițiunile lăutărești - ne informează N. Filimon - începură a lua un caracter european, amestecat cu cel turcesc; prima și secunda parte a horelor începură a se compune din imitațiunea vreunui vals sau mazurcă, iar finalele era luat din muzica orientală. Acest gust de compozițiune amfibie începu la anul 1830 și dură până la 1858, iar de aci înainte începu a se auzi din timp în timp și cântece de petrecere
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
capacitate descriptivă. A colindat și alte țări, făcând ascensiuni, de pildă, în munții Elveției (Impresiuni de călătorie). O penetrație a fantasticului se produce în câteva nuvele (Cânele Balan, Sfântul Andrei, Andrei Florea Curcanul). Efecte insolite se percep în Hatmanul Baltag, „imitațiune după Dickens”, în colocviul eroului cu sinistra nălucă a disperării și a sinuciderii. Textul a fost prelucrat, într-un libret, de I.L. Caragiale și Iacob Negruzzi. Scriitorul încearcă și o literatură de fiziologii în Agatocle Leuștean, Chip din lume și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
de acum 40 de ani. Influența acestei societăți a produs o evoluțiune sau, mai bine zicând, o revoluțiune în spirite, a modificat gustul publicului și l-a îndrumat spre izvoarele cele curate românești, îndepărtându-l de la obicinuința împrumuturilor și a imitațiunilor străine. Dar "Junimea" n-a lucrat numai pe tărâmul literar și științific; ea număra în sânul ei membri care se ocupau cu muzica și cu pictura, și, dacă aceste două ramuri ale artei n-au dat rezultate comparabile cu acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Țicu Goldstein, București, 2001. Traduceri: Schiller, Clopotul, București, 1869; Shakespeare, Hamlet, prințul Danemarcei, București, 1877, Iuliu Cezar, București, 1879, Regele Lear, București, 1881, Opere alese, I-V, București, 1922-1923; Vasile Alecsandri, Ovid, Sibiu, 1886. Repere bibliografice: Petre Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Alexandru Duțu, Shakespeare în România, București, 1964, 22; Podoleanu, 60 scriitori, II, 297-302; Dicț. lit. 1900, 812; Ov. S. Crohmălniceanu, Amintiri prețioase, RCM, 1989, 672; Horia Nestorescu Bălcești, Ordinul Masonic Român, București, 1993, 540
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
prea altul imită, precum pasere pe pasere stârnește să cânte; așa că - putem spune - din veac în veac și până astăzi, există ca o singură mare și sfântă poezie, compusă din atâtea și atâtea poezii înrudite între ele. Dar o asemenea imitațiune și emulațiune are o limită." Și acea limită este una textuală, arată acest Grigori N. Lazu care știe la 1893 cum e cu literatura mai bine decât Marian Popa aproape un secol mai târziu. Acesta din urmă, deși încă nu
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
era "ahotnic de ahotă"... Domnia ta, domnule Odobescu, îți propuneai să analizezi, luînd ca subiect vînătoarea, "toate impresiunile ce ea produce asupra imaginațiunii și asupra simțimintelor omenești atît prin împărtășirea omului la înseși acțiunile ei, cît și prin descrieri literare, prin imitațiuni armonice sau prin reprezentări plastice ale scenelor de vînătoare". Ceea ce mi-aș îngădui să adaog, cu privire la descrierile literare, este că actul cinegetic în sine, la practicanții lui autentici, se îmbrățișează strîns cu literatura, că este concomitent faptă și poem, că
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
ultimii ani în presă cazurile de sinucidere ale unor oameni de afaceri mai mult sau mai puțin prosperi. Mai toate puteau fi considerate și crime cu aparență de sinucidere. Un ce interes literar mi-a stârnit curiozitatea, nu ideea vreunei imitațiuni lugubre. Nu există, am băgat de seamă, un tipic al sinuciderii omului de afaceri înstărit. Unii se spînzură în camere de hotel, alții aleg varianta înecului, am descoperit și un sinucigaș care și-a luat viața cu un cuțit de
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
Pierre Ménard, autor al lui Don Quijote. Î.: Și care sunt aceste reguli, catehismul cititorului? R.: Aceste reguli se găsesc tocmai în acele texte. În Pierre Ménard, ideea că cititorul este autorul unui text. Borges sugerează, de exemplu, să se citească Imitațiunea lui Cristos de Kempis, ca și cum ar fi fost scrisă de James Joyce. Asta se poate numi renovarea unui text. Examinând opera lui Herbert Quayne, el propune ideea că prin orice lectură, a oricărei opere, le putem cunoaște pe toate celelalte
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
cele fără gât pare că aveau ceva din armonia pătrunzătoare a vioarelor. Sergentul, care trăsese câteva litrișoare de vin înainte d-a întreprinde expedițiunea, nevăzând acolo decât numai sticle se simți foarte asigurat și începu și dânsul a dansa prin imitațiune. Apoi, din ce în ce mai încurajat de veselia și frumusețea priveliștei, ridică o sticlișoară drăguță cu gâtul lung, cu un fel de vin negru, precum se părea, și pecetluită cu îngrijire cu ceară roșie și o strânse cu iubire la inima lui. Râsete
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu l-am găsit acasă și, fiindcă a plecat după aceea la Berlin, am rămas pe deplin în nesigur dacă și când se va mai întoarce prin Viena. Naturile catilinare, de-or fi gata cândva, nu vor putea fi o imitațiune a opului lui Spielhagen din simpla cauză pentru că eu nu cunosc Problematische Naturen decât după nume, și chiar acest titlu l-am auzit pentru prima oară de la d-voastră când mi-o recomandați în anul trecut ca s-o citesc
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
d-a nu esperia sau d-a nu gusta nimica fără de-a deveni în același timp productiv. Mai precis însă decât oriunde aceasta trebuie sa aibă curs într-o activitate a cărei început e condiționat prin instinctul (înclinarea, înclinul) imitațiunei. Dacă între acest instinct simțit de om și a (iritațiunei) agitațiune[i] (Erregtlieit) sale subiective pe care vrea s-o sensualize prin actiune și între realizarea însuși nu e neci o prăpastie pe care omul să fie nevoit a o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la imitarea realității ordinare. Triumfele cele ieftene ce-i procură reprezintatorului aceste trăsături rupte din viața ordinară și reproduse cu noroc, (încleiate) amalgamizate în genere contra voinței într-un actor pot să nască în el un astfel de gust dc imitațiune încît sacrifică studiul cel serios al reprezentațiunei de caractere unui seceriș atât [de] neostenitor. {EminescuOpXIV 242} a artei cu aceiași ochi cu cari privesc o operă a naturei, adică, daca trebuie să și influințeze asupră-ne ca o operă a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu adevărul grosolan al naturei, Goethe a găsit gust până și în reprezintațiunea rolelor de barbați prin femei, ca în comoediile romane, și el găsește cauza într-asta: "Că la o astfel de reprezintațiune a rămas totdeuna deșteaptă ideea de imitațiune, gândul la arte, și că se producea prin jocul dibaci numai un fel de iluziune conștiută". Opere[le] lui Goethe, XXXVIII, p. 177. Goethe (Opere, XXXXIX, p. 157) zice în această privință: "Mie mi se pare ca o boală a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se câștigă așa de ieften și cari se pun în circulațiune atât de fără osteneală. Cum cutează cineva în artea dramatică să se apuce de lucru fără cultură (preliminară) prealabilă și fără tecnică, sprijinit numai pe un vioi instinct de imitațiune, și cum își espune lucrul său sub ochii lumei, tot așa e și critica teatrală singura activitate științifică în care se consideră mai ca o pretensiune de-a cere mai mult decât o abilitate câștigată prin conversațiune, prin lectura dileginte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei epoce interesante a artei moderne”, creditîndu-l cu aceste cuvinte ale lui Goethe: „lăsați mustul să fermenteze, va da vin”. „Exagerările” futurismului rus sînt puse pe seama „imitației” occidentale: „futurismul rus e pornit spre exagerări pentru că încă n-a depășit perioada imitațiunilor. E o copie a teoriilor preconizate în Occident. Totuși, el e caracterizat printr-o frapantă lipsă de omogenitate. Nici o teorie n-a prevalat împotriva diversității de spirit. Cu cît sînt mai în contact, cu atît par că vor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ani de la cunoscuta formulare maioresciană. Care Își găsește, de altfel, numeroși precursori, unii provenind chiar din rândul celor ce au adus moda Occidentului de la Paris, Viena sau Berlin În București ori Iași. Ei sunt primii care intuiesc pericolul unei „simple imitațiuni”1. Iată-l pe Kogălniceanu afirmând, prin vorbele unui personaj din Tainele inimei, roman neterminat, scris În 1850: „Știu că europenii au multe lucruri bune; știu asemene că românii nu sunt desăvârșiți și că, prin urmare, ei au toată dreptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]