80 matches
-
Sf. Teodor Studitul (†826), Iosif al Tesalonicului, Clement Studitul (sec. al IX-lea), Nicolae și Antonie Studiții (sec. al XI-lea). Este demn de menționat și Nichifor Calist Xantopol, care a scris Sinaxarele Triodului. Astfel, formarea perioadei liturgice și a imnografiei Triodului s-a efectuat treptat, între secolele VIII-XII. Cele trei săptămâni dinaintea Postului Mare reprezintă perioada pregătitoare Din punctul de vedere al cuprinsului, perioada Triodului se împarte în Duminicile pregătitoare, Postul Mare și Săptămâna Patimilor. Fiecare dintre aceste săptămâni are
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
trebuiau să rămână în afara ușilor bisericii (ca, oarecând, Adam în fața ușilor încuiate ale Edenului) și să-și plângă păcatele până la sfârșitul Postului Mare, când erau reintroduși în ea împreună cu cei care încă nu făceau parte din comunitatea bisericească. De aceea, imnografia acestei Duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam tânguindu-se înaintea porților raiului. Această rânduială explică prezența picturilor reprezentând izgonirea și plângerea lui Adam în proximitatea locului unde penitenții își imitau protopărintele în străpungere și lacrimi, adică în afara bisericii, pe
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
nu știu ce „tradiție orală”, ci este reflectată în: Vechile simboluri de credință și mărturisiri, inclusiv cele ale martirilor; Hotărârile dogmatice și canonice ale Sinoadelor Ecumenice și Locale; Scrierile Sfinților Părinți recunoscute unanim de Biserică; Vestigiile liturgice ale Bisericii: Sfintele Icoane[31], Imnografia ortodoxă și altele; Teologia contemporană care este în consens cu învățătura Bisericii din totdeauna și de pretutindeni.[32] În cele ce urmează includem și teologia contemporană pentru că, așa cum am mai spus, se Tradiția Bisericii este dinamică și ea nu vrea
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
acum, strigau sfinții mucenici, îmbrăcăminte luminată va înflori nouă la înviere" (Stihira, glas 5, de la Stihoavna Utreniei de Joi din Săptămâna Floriilor), înflorirea fiind starea plenară a frumuseții și a bucuriei lumii. De aceea, termenul este foarte des folosit de imnografii Bisericii, termen față de care poporul nostru a fost foarte receptiv folosindu-l, după cum vedem, cu dreaptă socoteală și cu adânc sau profund simț teologic și în denumirea praznicului Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim - Floriile... Dr. Stelian Gomboș https
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
Paștilor, de șapte săptămâni. La Ierusalim, în preajma anului 380, pelerina Egeria amintește chiar de opt săptămâni de post. Tot Ierusalimul este spațiul în care apare și o perioadă de pregătire spirituală liturgică pentru Marele Post și în care ia naștere imnografia Triodului, reprezentată prin Sfinții Andrei Criteanul (†740), Cosma de Maiuma, Ioan Damaschin, Andrei cel Orb, Ștefan Savaitul și Marcu Savaitul, episcopul Idruntului. O altă etapă a dezvoltării Triodului este marcată de imnografia bizantină, cu cele două curente ale ei: cea
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
pentru Marele Post și în care ia naștere imnografia Triodului, reprezentată prin Sfinții Andrei Criteanul (†740), Cosma de Maiuma, Ioan Damaschin, Andrei cel Orb, Ștefan Savaitul și Marcu Savaitul, episcopul Idruntului. O altă etapă a dezvoltării Triodului este marcată de imnografia bizantină, cu cele două curente ale ei: cea catedrală și cea monahală studită. Cea dintâi este ilustrată de compozițiile lui Teofan Graptul (†845), Iosif din Sicilia (†863), Casia monahia, împăratul Leon cel Înțelept, Simeon Metafrast (†970), Tarasie patriarhul și Gheorghe
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Sf. Teodor Studitul (†826), Iosif al Tesalonicului, Clement Studitul (sec. al IX-lea), Nicolae și Antonie Studiții (sec. al XI-lea). Este demn de menționat și Nichifor Calist Xantopol, care a scris Sinaxarele Triodului. Astfel, formarea perioadei liturgice și a imnografiei Triodului s-a efectuat treptat, între secolele VIII-XII. Cele trei săptămâni dinaintea Postului Mare reprezintă perioada pregătitoare Din punctul de vedere al cuprinsului, perioada Triodului se împarte în Duminicile pregătitoare, Postul Mare și Săptămâna Patimilor. Fiecare dintre aceste săptămâni are
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
trebuiau să rămână în afara ușilor bisericii (ca, oarecând, Adam în fața ușilor încuiate ale Edenului) și să-și plângă păcatele până la sfârșitul Postului Mare, când erau reintroduși în ea împreună cu cei care încă nu făceau parte din comunitatea bisericească. De aceea, imnografia acestei Duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam tânguindu-se înaintea porților raiului. Această rânduială explică prezența picturilor reprezentând izgonirea și plângerea lui Adam în proximitatea locului unde penitenții își imitau protopărintele în străpungere și lacrimi, adică în afara bisericii, pe
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Hristos, și pătimirea lui Hristos, și moartea lui Hristos, și învierea lui Hristos le vei cunoaște dacă le trăiești.” (Sfântul Iustin Popovici, Calea Cunoașterii lui Dumnezeu. Trad. din lb. sârbă de Monahia Domnica Țalea. Ed. Egumenița, Galați-2014, p. 356) În Imnografia ortodoxă întâlnim dincolo de inspirația divină a frumosului, slava și binefacerile Mântuitorului. Astfel, în Mineiul lunii Iulie: „Prin Patima Fiului L-am cunoscut pe Făcătorul de bine.” (Can. I, al Născătoarei, oda VI), ori în Triod: „Răstignindu-Te pe Cruce, ai
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
bucurie, iar aceasta din mângâierea Crucii: „Crucea pare chemată să-și împlinească funcția ei providențială, ilustrând printr-o lecție pe viu, printr-o pildă exemplară, asprele, exigentele condiții ale răscumpărării fiecărui suflet în parte.” (Arhim. Benedict Ghiuș, Taina Răscumpărării în Imnografia Ortodoxă. Ed. I.B.M. al B.O.R., București-1998, p. 145) Suferința în rugă și bucurie în trăirea Crucii devine coparticipare la Patimile Mântuitorului. La patimile noastre Hristos devine copătimitor, iar martirii coparticipă astfel, la Patimile Lui, acceptând cu bucurie Suferința, Crucea
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
acum, strigau sfinții mucenici, îmbrăcăminte luminată va înflori nouă la înviere" (Stihira, glas 5, de la Stihoavna Utreniei de Joi din Săptămâna Floriilor), înflorirea fiind starea plenară a frumuseții și a bucuriei lumii. De aceea, termenul este foarte des folosit de imnografii Bisericii, termen față de care poporul nostru a fost foarte receptiv folosindu-l, după cum vedem, cu dreaptă socoteală și cu adânc sau profund simț teologic și în denumirea praznicului Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim - Floriile ... Drd. Stelian Gomboș Referință
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
ei nume, de produsele indigeste ale realismului socialist. Mai rămăseseră, dincolo de hotare, să mențină un prestigiu neafectat, un Victor Brauner și, mult mai încoace, un Horia Damian. În țară, începuseră să prevaleze profitorii graselor stipendii ale propagandei, șmecherii, adulatorii și imnografii. Sindromul duplicitar a marcat importante figuri ale noii generații, determinînd astfel abdicarea cvasigenerală de la menirea artei. Dacă aservirea cohortei de simbriași ai puterii, nume obscure dar și disponibili notorii ca Bălașa, Piliuță, Șetran, Mărginean, nu mai mira pe nimeni, coruperea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și din Israel. Debutează în 1948, în pagina culturală a ziarului „Lupta poporului” din Suceava. Aproape întreaga activitate poetică a autoarei, transpusă în peste douăzeci de volume, se adresează celor mai tineri cititori. Versuri ritmate popular, motive și cadențe din imnografia ortodoxă sunt prelucrate conform imperativelor epocii. Cartea cea mai bună, Prispa cu statui (1969), cuprinde o poezie cu rezonanțe nostalgice, extrase din seva pământului nordic moldav. A tradus, de asemenea, cărți pentru copii din literatura rusă. SCRIERI: Din însemnările unei
BOICULESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285794_a_287123]
-
N. Cartojan, I. încadrează aceste creații în cultura Curții feudale românești și în civilizația mai largă medievală europeană, încercând să demonstreze că „ele reprezintă, în perioada modernă, o mărturie a existenței unei culturi înalte naționale în Evul Mediu românesc, alături de imnografie, istoriografie, carte juridică etc.” Elaborată în colaborare cu Doina Truță, lucrarea Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic (I-IV, 1985-1989; Premiul special pentru studii etno-antropologice „Pitré-Salomone Marino”, decernat de Centro Internazionale di Etnostoria, Italia), impune prin rigoare metodologică, prin
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
aplicată și adaptată la specificul categoriei examinate. În studiile incluse în volumul Sub aripa cerului (1998), autoarea comentează specificul creștin străvechi al culturii populare românești, în speță al colindelor, precum și motivele din legenda tradițională pătrunse în colinde, ca și rolul imnografiei bizantine în configurarea colindelor românești. SCRIERI: Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic (în colaborare cu Doina Truță), I-IV, București, 1985-1989; Cântecul epic românesc în context sud-est european. Cântecele pețirii, București, 1995; Sub aripa cerului, București, 1998; Povestea cântată
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
nu ne sunt cunoscute. De obicei, cercetătorii împart în trei perioade istoria imnului bizantin: prima a fost o perioadă de pregătire în timpul căreia producția a fost constituită din așa-numitele tropare (adică din scurte imnuri și rugăciuni), în timp ce perioada apogeului imnografiei este cea de-a doua care se întinde din secolul al șaselea până în secolul al optulea; acum este creat așa-zisul kontakion care e un fel de omilie în versuri. De aceea, analiza noastră nu va merge decât până la începutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se întinde din secolul al șaselea până în secolul al optulea; acum este creat așa-zisul kontakion care e un fel de omilie în versuri. De aceea, analiza noastră nu va merge decât până la începutul acestei perioade de apogeu. Problema apariției imnografiei este foarte dezbătută nu numai din cauză că izvoarele lipsesc sau sunt lipsite de claritate, ci și pentru că nu s-a ajuns încă la un acord în privința semnificației imnului, în sensul că nu se știe dacă trebuie înțeles ca o compoziție care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trebuie să fie citite cărți ce nu țin de canon, ci doar cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament”. Dacă aceste canoane ale conciliului ar fi fost acceptate în Orientul creștin ar fi dus la limitarea dezvoltării libere a imnografiei. Însă acest conciliu, puțin cunoscut, nu a avut probabil mare greutate în acea epocă și nici în cele care au urmat. Egeria (pp. ??? și sq.), de exemplu, în opera sa Pelerinaj la locurile Sfinte, când descrie slujbele religioase din Săptămâna
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru că ne ajută să cunoaștem liturghia Bisericii din Ierusalim și a celei palestiniene în general care pare să fie înrudită cu cea siriană: așadar, această liturghie conținea foarte multe imnuri. De aceea, se pare că mediul cultural favorabil prin excelență imnografiei creștine a fost, la început, regiunea siriano-palestiniană. Acest lucru pare să fie confirmat de mai multe elemente. Unul este faptul că cele mai vechi texte de acest gen ne-au parvenit prin Temeiurile Apostolice care provin tocmai din această zonă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adunau în jurul lui Auxențiu nu are nimic liturgic: era vorba de reuniuni spontane și improvizate, la care nu participa nici un cleric; inițiativa lui Auxențiu trecuse probabil aproape neobservată în mijlocul mulțimii anonime din Constantinopol. Troparion-ul rămâne așadar o specie marginală a imnografiei chiar dacă e destul de vechi și el, adică anterior personajelor ale căror nume abia le-am menționat: într-adevăr, într-un papirus din secolul al patrulea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt formate din douăzeci de kola, iar refrenul lor este un salut adresat Fecioarei; în cadrul acestor kola, se găsesc litanii formate din douăsprezece „heretisme”, adică „alocuțiuni de salut” care încep „salve” (chaire), o formulă care a avut mare succes în imnografia ulterioară. Conținutul imnului constă în evocarea întrupării lui Cristos începând cu Buna-Vestire și până la fuga în Egipt și aducerea în Templu; în a doua parte se găsește un comentariu liric al acestor fapte, completat cu laude aduse Fecioarei și lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de altfel plină de lucruri incerte, așa cum fusese scrisă de cei care compuneau calendarele bizantine cu martiri: marea faimă de care se bucurase în timpul vieții sale și care era atestată tocmai de aceste culegeri de biografii, fusese apoi umbrită de imnografii ulteriori, iar compozițiile sale fuseseră înlocuite cu altele mai recente și considerate mai potrivite cu vremurile. De aici și conul de umbră în care a intrat opera sa, rămasă aproape necunoscută. Cardinalul Pitra a publicat în primul volum al culegerii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai mare parte nu ne sînt cunoscute. De obicei, cercetătorii împart în trei perioade istoria imnului bizantin: prima a fost o perioadă de pregătire, cînd producția a fost constituită din așa-numitele tropare (scurte imnuri și rugăciuni), în timp ce perioada apogeului imnografiei este cea de-a doua, care se întinde din secolul al VI-lea pînă în secolul al VIII-lea; acum este creat așa-zisul kontakion, un fel de omilie în versuri. De aceea, analiza noastră nu va merge decît pînă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întinde din secolul al VI-lea pînă în secolul al VIII-lea; acum este creat așa-zisul kontakion, un fel de omilie în versuri. De aceea, analiza noastră nu va merge decît pînă la începutul perioadei de apogeu. Problema apariției imnografiei este foarte dezbătută, nu numai pentru că izvoarele lipsesc sau sînt obscure, ci și pentru că nu s-a ajuns încă la un acord în privința semnificației imnului, în sensul că nu se știe dacă trebuie înțeles ca o compoziție ce respectă normele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trebuie să fie citite cărți ce nu țin de canon, ci doar cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament”. Dacă aceste canoane ale conciliului ar fi fost acceptate în Orientul creștin, ar fi dus la limitarea dezvoltării libere a imnografiei. însă conciliul, puțin cunoscut, nu a avut probabil mare greutate în acea epocă și nici în cele care au urmat. Egeria (pp. 000 și și urm.), de exemplu, în opera sa Pelerinaj la locurile Sfinte, cînd descrie slujbele religioase din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]