81 matches
-
trebuiau să rămână în afara ușilor bisericii (ca, oarecând, Adam în fața ușilor încuiate ale Edenului) și să-și plângă păcatele până la sfârșitul Postului Mare, când erau reintroduși în ea împreună cu cei care încă nu făceau parte din comunitatea bisericească. De aceea, imnografia acestei Duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam tânguindu-se înaintea porților raiului. Această rânduială explică prezența picturilor reprezentând izgonirea și plângerea lui Adam în proximitatea locului unde penitenții își imitau protopărintele în străpungere și lacrimi, adică în afara bisericii, pe
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1455776943.html [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
fiind modul magilor de a arăta că-L consideră pe Iisus nu doar un rege, dar și Dumnezeu. De asemenea, darurile aduse de ei vor să sublinieze diferența dintre popoarele din vechea Mesopotamie și evreii, care aduceau drept daruri oi. Imnografia creștină prezintă semnificația acestor daruri astfel: Pruncului I s-a adus aur ca unui împărat, tămâie ca unui Dumnezeu și smirnă ca unui arhiereu care urma să moară pentru întreaga omenire. După ce magii pleacă din Bethleem, Iosif primește din nou
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1418628111.html [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
fiind modul magilor de a arăta că-L consideră pe Iisus nu doar un rege, dar și Dumnezeu. De asemenea, darurile aduse de ei vor să sublinieze diferența dintre popoarele din vechea Mesopotamie și evreii, care aduceau drept daruri oi. Imnografia creștină prezintă semnificația acestor daruri astfel: Pruncului I s-a adus aur ca unui împărat, tămâie ca unui Dumnezeu și smirnă ca unui arhiereu care urma să moară pentru întreaga omenire. După ce magii pleacă din Bethleem, Iosif primește din nou
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Despre_praznicul_nasterii_dom_stelian_gombos_1387289142.html [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
ține prelegerile în fiecare luni între 10 și 12 în auditorium maximum care încape vreo mie de persoane și e mereu aproape plin.” (Jurnal de poet). Aprofundează opera lui Hölderlin, este tot mai mult interesat de cultura vechii Elade și imnografia orientală. „Hölderlin m-a însoțit în drumul meu spre Elada și pilda lui a fost fecundă pentru mine. Experiența cărturărească, întâlnirea cu Elada și Orientul, pe care le-am străbătut în ceea ce socot necesar mie, egalează întrucâtva experiența copilăriei mele
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
în tainele Isihasmului - ale “Rugăciunii Inimii“ - de însuși starețul Schitului, Ieroschimonahul Daniil, care fusese 10 ani directorul ziarului Credința, scriitor și poet. "“Acesta prețuind râvna mea, mi-a înmânat în manuscris “Imnul Acatist la Rugul Aprins“, o adevărată capodoperă a Imnografiei isihaste, doctrină profundă a imnografiei noastre de sorginte bizantină“". În 1956 părinții vând toată averea (casa din strada Levănțica) și se călugăresc: tatăl - Petre, devine monahul Mina la Mănăstirea Slatina, unde stareț era Arhimandritul Cleopa, iar mama - Victoria, construindu-și
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
Inimii“ - de însuși starețul Schitului, Ieroschimonahul Daniil, care fusese 10 ani directorul ziarului Credința, scriitor și poet. "“Acesta prețuind râvna mea, mi-a înmânat în manuscris “Imnul Acatist la Rugul Aprins“, o adevărată capodoperă a Imnografiei isihaste, doctrină profundă a imnografiei noastre de sorginte bizantină“". În 1956 părinții vând toată averea (casa din strada Levănțica) și se călugăresc: tatăl - Petre, devine monahul Mina la Mănăstirea Slatina, unde stareț era Arhimandritul Cleopa, iar mama - Victoria, construindu-și casă la Mănăstirea Văratec, devine
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
Ferdinand I, în timpul căruia s-a înfăptuit unirea, de "cap al oștirii". O variantă pentru compozitorul actualei melodii a cântecului este Iosif Romulus Botto, organizatorul a peste 30 de coruri și fanfare din Banat și Transilvania din perioada interbelică”, conform imnografiei sale: ""Treceți batalioane române, Carpații, cor bărbătesc, Arad, 1942"." Există mai multe cânturi străine cu melodii similare - una dintre ele fiind cântecul polonez "” (“Infanteria gri”), apărut în 1927 (prima versiune documentată), posibil compusă de Leon Łuskino, cu versuri de Boleslaw
Treceți batalioane române Carpații () [Corola-website/Science/330652_a_331981]
-
melodice care le-au transformat în adevărate strofe poetice. Câteva din aceste compoziții poetice specifice, care se citesc sau se cântă în diferite momente ale cultului liturgic, sunt: condacul, icosul și stihirile. Prin dezvoltarea artei compunerii troparelor s-a născut imnografia bisericească, care constituie astăzi o parte substanțială a cultului Bisericii creștine în general, și al Bisericii de Răsărit în special. La greci, ceea ce românește numim «tropar», se numește «apolytikion» («final»), câtă vreme τροπαριον se folosește pentru orice strofă. Troparul bizantin
Tropar () [Corola-website/Science/302995_a_304324]
-
aprilie -, precum și în bisericile închinate acestui sfânt): "Ca un apărător al celor robiți și celor săraci folositor, neputincioșilor doctor, conducătorilor ajutător, Purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mantuiască sufletele noastre." - în format audio Studii de imnografie: Tropare în format audio:
Tropar () [Corola-website/Science/302995_a_304324]
-
care lăudau Sfântă Treime antifonic. Sf. Efrem Șirul, supranumit și "alăuta Duhului Sfânt" ne-a lăsat aproape o mie de laude și imne scrise pe glasuri ehurii și podobii. Tot Sf. Ioan Gură de Aur aduce în Constantinopol cântările și imnografia din biserică Antiohiei, cu care poporul credincios s-a putut apară împotriva ereziilor ariene. Sf. Român Melodul, un sirian care a trăit la Constantinopole, ne-a lăsat o mie de laude, adevărate comori, și tot despre el se spune că
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
cu mormântul legendarului mușatin) e definit printr-o metaforă preluată din Eminescu: "Rusalim al sufletului meu"; în imne ca Logos, Psalm, Anastasis, Antimis, Aier, Ectenie se manifestă plenar credinciosul practicant. Dintr-o Ars poetica se reține diferența dintre epistemologie și imnografie: Obiectul științelor cosmosul strigat La viața creatoare Dar al Imnului Logosul întrupat în istorie. Esențială în discursul lui Ioan Alexandru ca imnograf e participarea la o frumusețe multiformă: frumusețe-natură, frumusețe-istorie, frumusețe etică. Timpului care macină cetăți i se opune, existențial
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai mare parte nu ne sînt cunoscute. De obicei, cercetătorii împart în trei perioade istoria imnului bizantin: prima a fost o perioadă de pregătire, cînd producția a fost constituită din așa-numitele tropare (scurte imnuri și rugăciuni), în timp ce perioada apogeului imnografiei este cea de-a doua, care se întinde din secolul al VI-lea pînă în secolul al VIII-lea; acum este creat așa-zisul kontakion, un fel de omilie în versuri. De aceea, analiza noastră nu va merge decît pînă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întinde din secolul al VI-lea pînă în secolul al VIII-lea; acum este creat așa-zisul kontakion, un fel de omilie în versuri. De aceea, analiza noastră nu va merge decît pînă la începutul perioadei de apogeu. Problema apariției imnografiei este foarte dezbătută, nu numai pentru că izvoarele lipsesc sau sînt obscure, ci și pentru că nu s-a ajuns încă la un acord în privința semnificației imnului, în sensul că nu se știe dacă trebuie înțeles ca o compoziție ce respectă normele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trebuie să fie citite cărți ce nu țin de canon, ci doar cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament”. Dacă aceste canoane ale conciliului ar fi fost acceptate în Orientul creștin, ar fi dus la limitarea dezvoltării libere a imnografiei. însă conciliul, puțin cunoscut, nu a avut probabil mare greutate în acea epocă și nici în cele care au urmat. Egeria (pp. 000 și și urm.), de exemplu, în opera sa Pelerinaj la locurile Sfinte, cînd descrie slujbele religioase din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deoarece ne ajută să cunoaștem liturghia Bisericii din Ierusalim și a celei palestiniene în general, care pare să fie înrudită cu cea siriacă: această liturghie conținea deci foarte multe imnuri. Prin urmare, se pare că mediul cultural favorabil prin excelență imnografiei creștine a fost, la început, regiunea siriaco-palestiniană. Acest lucru pare să fie confirmat de mai multe elemente. Unul este faptul că cele mai vechi imnuri creștine ne-au parvenit prin Constituțiile Apostolice, care provin tocmai din această zonă; apoi, de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adunau în jurul lui Auxențiu nu are nimic liturgic: era vorba de reuniuni spontane și improvizate, la care nu participa nici un cleric; inițiativa lui Auxențiu trecuse probabil aproape neobservată în mijlocul mulțimii anonime din Constantinopol. Troparion-ul rămîne așadar o specie marginală a imnografiei, chiar dacă e destul de vechi și el - anterior personajelor ale căror nume le-am menționat: într-un papirus din secolul al IV-lea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt formate din douăzeci de kola, iar refrenul lor este un salut adresat Fecioarei; în cadrul acestor kola se găsesc litanii formate din douăsprezece „heretisme”, „alocuțiuni de salut” care încep cu „salve” (chaire), o formulă care a avut mare succes în imnografia ulterioară. Conținutul imnului constă în evocarea întrupării lui Cristos începînd cu Buna-Vestire și pînă la fuga în Egipt și aducerea în Templu; în a doua parte se găsește un comentariu liric al acestor evenimente, completat cu laude aduse Fecioarei și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
excelență), de altfel plină de lucruri incerte, așa cum fusese scrisă de cei ce compuneau calendarele bizantine cu martiri: marea faimă de care se bucurase în timpul vieții sale și care era atestată tocmai de aceste culegeri de biografii fusese umbrită de imnografii ulteriori, iar compozițiile sale fuseseră înlocuite cu altele mai recente și considerate mai potrivite cu vremurile. De aici și conul de umbră în care a intrat opera sa, rămasă aproape necunoscută. Cardinalul Pitra a publicat în primul volum al culegerii
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfintele icoane, nici În lucrările sfințitoare ale Bisericii. Un lucru este greu de contestat fiind chiar apodictic, și anume că, În Întreaga istorie a Bisericii, sfintele moaște sunt o prezență permanentă, ele constituind, alături de sfintele icoane, de slujbele Bisericii, de imnografia liturgică, repere fundamen‑ tale ale credinței noastre. X.7.2. Puterea din trupul sfinților Faptul menținerii osemintelor În stare de nedescompu‑ nere este o arvună a Învierii și a calității distincte pe care o dobândesc aceste trupuri. Înțelegerea acestor probleme
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mult prea puțin și cam nefiresc pentru o discuție care se dorea elocventă pentru peisajul teologic interbelic. Istoric vorbind, această Mărturisire apăruse la jumătatea secolului al XVII-lea, ceea ce însemna că se eluda o întreagă Tradiție: Sinoadele Ecumenice, teologia patristică, imnografia ecleziastică, dimensiunea monahală etc. Dar înainte de codificarea realizată de Petru Movilă, Biserica din Răsărit se sprijinea pe alte codificări ale dreptei credințe: Descoperirea cu deamăruntul a pravoslavnicei credințe a Sfântului Ioan Damaschin, Mărturisirea lui Ghenadie Scolariul - cea mai veche mărturisire
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
inspirația Sfântului Duh, au luat decizii semnificative, valabile de-a lungul anilor. Aceste decizii sinodale constituie tezaurul sfânt al dreptei credințe. La acestea se pot adăuga comorile de înțelepciune ale Sfinților Părinți din pustiu, adunate în Filocalii, Paterice, Limonarii, Lavsaicoane, imnografia patristică și Sfintele Liturghii pentru a avea o imagine completă a Ortodoxiei. Prin urmare, Ortodoxia nu echivalează cu simpla Mărturisire a lui Petru Movilă; ea este mai mult decât atât, ea semnifică învățătura lui Hristos rodită în noi, Evanghelia trăită
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
achiziției auctoriale, ci o mai bună panoramare a sa. Merită amintite și scurtele incursiuni în creațiile unor scriitori români din temnițele comuniste: Radu Gyr, Nichifor Crainic, aspecte exemplare pentru ipostazele artei producătoare de sens, a unei arte spiritualizate, din lunga imnografie a martirajului românesc. Desigur, că toate aceste lucruri ar putea constitui obiectul altor cărți, mult așteptate și necesare în cultura română, încă supusă unor probe de ideologizare. O observație de fond care nu impietează cu nimic asupra valorii și importanței
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nu ne sunt cunoscute. De obicei, cercetătorii împart în trei perioade istoria imnului bizantin: prima a fost o perioadă de pregătire în timpul căreia producția a fost constituită din așa-numitele tropare (adică din scurte imnuri și rugăciuni), în timp ce perioada apogeului imnografiei este cea de-a doua care se întinde din secolul al șaselea până în secolul al optulea; acum este creat așa-zisul kontakion care e un fel de omilie în versuri. De aceea, analiza noastră nu va merge decât până la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se întinde din secolul al șaselea până în secolul al optulea; acum este creat așa-zisul kontakion care e un fel de omilie în versuri. De aceea, analiza noastră nu va merge decât până la începutul acestei perioade de apogeu. Problema apariției imnografiei este foarte dezbătută nu numai din cauză că izvoarele lipsesc sau sunt lipsite de claritate, ci și pentru că nu s-a ajuns încă la un acord în privința semnificației imnului, în sensul că nu se știe dacă trebuie înțeles ca o compoziție care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trebuie să fie citite cărți ce nu țin de canon, ci doar cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament”. Dacă aceste canoane ale conciliului ar fi fost acceptate în Orientul creștin ar fi dus la limitarea dezvoltării libere a imnografiei. Însă acest conciliu, puțin cunoscut, nu a avut probabil mare greutate în acea epocă și nici în cele care au urmat. Egeria (pp. ??? și sq.), de exemplu, în opera sa Pelerinaj la locurile Sfinte, când descrie slujbele religioase din Săptămâna
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]