50 matches
-
să-și Înnobileze jalea printr-o referință din afara spațiului său de meditație. Acela sugera o statornicie, marea (un spațiu străin) dublează sugestia insecurității și limitează perspectiva salvării. VI Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării „În sfîntul meu nesațiu, delirul meu cel mare” Pentru Ion Heliade Rădulescu a scrie Înseamnă, În sensul cel mai plin, a crea, a face. Noțiunea de gratuitate (plăcere) nu intră În limbajul său. Nici aceea de angoasă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
proprii și prin jugul ce Îl purtați singuri, și fiți siguri că prin științele tributare, la vocațiunea voastră de preoți, prin ocupațiunile demne de Înalta voastră misiune, veți face politica cea mai divină.” * Există În toate proiectele lui Heliade o impaciență și o lăcomie a acumulării pe care nu le găsim la alți autori din epocă, un „sfint nesațiu” trece prin versul său și nesațiul ajunge departe, pînă la „scaunul veciei” care este, totodată, și locul genezei. Deschiderea lui este enormă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de originală și nici atît de bogată. Stereotipiile ei fac dificilă cercetarea În această direcție. Comparațiile În stil popular (unele preluate direct din folclor) sînt abstracte și dau acea impresie de indeterminare temporală și spațială specifică artei anonime. A compara impaciența unei fete cu vîntul ce zboară, cu pasărea ușoară și dorul ce omoară (Maghiara) este a plasa subiectul Într-un sistem de simboluri generale În care orice conotație a ideii dispare. Calul aprig ca un leu, calul negru ca păcatul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
soției. Poemul ce sugerează această dulce violență se cheamă Mergînd către preaiubită și merită a fi citat ca document de curaj erotic Într-o epocă În care curajul este să păstrezi tăcere asupra lucrurilor delicate. Conachi nu-și mai ascunde impaciența: „Aleargă, suflet’, aleargă, La soțîia ta cea dragă, Căci te-așteaptă cu dor mare, Ca să-i duci a mea suflare. GÎndule, mergi și-i vestește Că iubitul ei sosăște, Spune-i să se descernească Și să nu mă mai bocească
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a anunța venirea năvălitorului. Aceasta este insă o excepție. GÎndul caută, de regulă, alte dovezi de pasiune, iar privirea alte semne ale feminității. Nurii constituie podoaba cea mai de preț a femeii și pe aceasta o cercetează, cu disperare, cu impaciență, Îndrăgostitul incurabil. Revenind la pasiunea pe care o reclamă versurile lui Conachi, constatăm că ea se menține În sfera sufletului (adică a emoției) și a unei senzualități decente. O deschidere, dar nu prea mare, are spre agape și spre mania
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu milă”; la el „locul securizant (valea tristă și euforizantă) este, În același timp, o sursă de neliniște. Ea ocrotește, dar nu vindecă”. În toate proiectele lui Heliade, „un spirit monstruos sincretic” - Întemeietor Între Întemeietori, Întemeietorul prin excelență - există o „impaciență și o lăcomie a acumulării pe care nu le găsim și la alți autori din epocă”: „Modelul mare al poetului e Dumnezeu Însuși Creatorul”, „Heliade este mai cu seamă un poet al grandiosului ordonat”. „În imaginarul heliadesc există totdeauna un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Poezia ca ușurare a spiritului. O euforie a „dulcelui”. Amorul ca izvor de Întristare. Petrecerea În singurătate. „Valea tristă” și sentimentul securității. O evaziune și un eșec. VI. Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării. Poezia Începe cu treapta zero a existenței. Tema plenitudinii, tema informului. Nevoia de ordine. Scrisul ca datorie sacră. Figura Părintelui și abolirea complexelor. Obiectul supradimensionat. „Sublimul În cele dinafară”. Un obiect poetic „În sfadă” și un subiect
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
firi ale amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după Anton Pann și alții. 3. Amorul și prieteșugul. Simpatia, mila și credința. „Muncile” lui Don Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru culori ale dragostei. 4. Imaginea obiectului erotic la primii noștri poeți. Nurul și duhul „ibovnicii slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un consiliu ad-hoc, din care făceau parte și prelați, își rezerva dreptul de a-i accepta sau nu, și procura importante fonduri din alte părți. Școala avea internat, externe nu se primeau. Când descoperi această instituție, Suflețel intră în delirul impacienței. Școala avea nevoie de o directoare, și postul ar fi fost excelent pentru Aurora, rezolvîndu-se astfel problema locuinței, căci școala era prevăzută cu un superb pavilion pentru direcție. Suflețel întreprinse demersurile într-un secret magnific, ferindu-se în primul rând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
moartea, lucrul cu toate astea nu-l stânjenea. Îi plăcea să fie asistat de cineva, cât despre competiție, Conțescu adopta generos pe Gonzalv după moarte, pe care, cu toată frecvența accidentelor, n-o vedea așa apropiată, în ciuda unor semne de impaciență pe care le dădea. Gonzalv își zicea că un om lipsit de grai nu mai poate fi o piedică serioasă. Gaittany îi dăduse o sugestie interesantă. - Domnule, ministerul nu poate sili pe Conțescu să-și pună suplinitor. E o chestie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rotunjise bustul de la o biată măsură A, cu care fusese pedepsită de natură, la un remarcabil D; medicul, același care mă reparase și pe mine, îi spusese să mai aștepte o săptămână, dar ea nu mai avea răbdare. Îi înțelegeam impaciența, trecusem și eu prin asta... Pentru tăierea panglicii îi preparase extraterestrului său o cină surpriză; comandase ceva bun de mâncare (încă n-avea curaj să gătească), dar de aranjarea mesei s-a ocupat ea... După ce și-a revenit din șocul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
meu, asta nu se poate. Ești fecior de împărat și ai să fii împărat. Nici inima ta n-are voie să bată cum îi place, nici tu n-ai voie s-o asculți cum bate." Al doilea stîrnește precipitarea mînioasă (impaciența cunoscută, febrila aplecare tiranică): "De ce, de ne-ce...Uite pentru că nu vreau eu! zise împăratul răstit. Ieși afară! ieși, că se-ntîmplă nu știu ce!"(Cititorul știe, deja: al treilea nu mai apucă nici să pună întrebarea.) " Se scoală împăratul necăjit foc și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
noastră: unul material, care ține mai ales de structurile social-economice; altul moral, decurgând dintr-o multitudine de factori. Relația dintre ele, inextricabilă, se înțelege de la sine. Omul de rând se preocupă îndeosebi de primul deficit și manifestă chiar o anume impaciență. Specialiștii din acea sferă de activitate caută desigur rezolvări și să sperăm că ele nu vor întârzia prea mult. Deficitul material se poate acoperi treptat. Însă "ce faci c-un deficit moral?" Întrebarea o găsim în manuscrisul 2257, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
suficient de educată și vorbitoare a limbii engleze, nu ar trebui să fie nici o problemă. Și totuși, probleme apar. Semnele adiționale exclud cumunicarea în detrimentul ambelor părți. Doctorul trimite semnale de tot felul, pe care femeia le interpretează ca fiind intimidante: impaciența lui cînd ea ezită, și riposta lui cînd ea dă un răspuns inadecvat, plus faptul că el se uită la foaie în loc să se uite la partenera de discuție; plus faptul că pune întrebare după întrebare, nelăsînd loc ezitării, apoi mobila
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
servitoarea: Oglinda din salon! ce-ai făcut? trăznit-te-ar Dumnezeu să te trăznească! lua-te-ar hengherul, șoangherița dracului! etc...169 Așa cum se poate observa, ca detaliu al expresiei artistice caragialiene, finalizarea prin "etc", "șcl." sau prin puncte de suspensie indică "impaciența", graba de a ajunge la esențial, măiestria potrivirii procustiene a conținutului la formă prin înlăturarea fără milă a balastului tipografic, stârpirea "spanacului" din propriile texte pândite de pericolul prolixității. Considerăm așadar că aceste expresii ale suprimării poliloghiei sau a "chisturilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în Panteonul marilor descoperiri ale umanității din această epocă de aur, ea trebuind să contribuie a răspunde necesității stringente de rezolvare a problemelor, rămase până acum în zona de expectativă a oamenilor noștri de știință... Profesorul îl întrerupse cu o impaciență evidențiată printr-o mișcarea iritată, ca a unui pretențios dirijor de formație, care nu se înțelege cu instrumentiștii ageamii ai orchestrei simfonice: Colega, îi tăie el discursul cu o vioiciunea ce încerca să mascheze enervarea-i necontrolată, ca o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scrisoare domnitorului Alexandru Ghica) putea, nu-i vorbă, să suscite rezerve atât din partea adversarilor grabei, cât și din aceea a dușmanilor încetinelii. Dar, în condițiile concrete ale timpului, era o tactică adecvată. Școala tranziției alfabetice a fost o școală a impacienței răbdătoare. În primii doi ani de apariție (1829, 1830), Curierul românesc se tipărește cu un inventar grafic de o abundență neașteptată: nu numai o seamă de litere absente din alfabetul lui Heliade (...) continuă a fi întrebuințate, ci chiar semnele prozodice
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
siècle», «o plagă» a deceniului dinainte și a celui de după 1900, cînd numărul celor «qui vivent sur les nerfs» devine, îndeosebi în Franța, tot mai mare, nu numai în literatură, dar și în celelalte arte. Locul marasmului îl ia, acum, impaciența, al apatiei - sensibilitatea, al castității - luxura, al palorii - fardul etc”. îl citesc și mă întreb de ce l-am abandonat. Pornea abrupt sau mă ducea unde nu trebuie? începea ca o „acută” pe care n-aș fi putut să o susțin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
premieră: la deschiderea "Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii și Tineret", organizat de Teatrul "Luceafărul" din Iași cu finanțarea Consiliului Local și a Consiliului Județean, spectacolul inaugural a fost bisat, jucându-se de două ori. Afluența de public, nerăbdarea copiilor, impaciența părinților și dorința multor ieșeni de a participa la un eveniment a adus o mare de oameni la Teatrul "Luceafărul", care nu au plecat din fața casei de bilete până când nu au primit asigurări că vor vedea cu toții spectacolul, chiar dacă locurile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rotunjise bustul de la o biată măsură „A“, cu care fusese pedepsită de natură, la un remarcabil „D“; medicul, același care mă reparase și pe mine, îi spusese să mai aștepte o săptămână, dar ea nu mai avea răbdare. Îi înțelegeam impaciența, trecusem și eu prin asta... Pentru tăierea panglicii îi preparase extraterestrului său o cină-surpriză; comandase ceva bun de mâncare (încă n-avea curaj să gătească), dar de aranjarea mesei s-a ocupat ea... După ce și-a revenit din șocul despărțirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
După slujbă, în curtea Palatului, regele ciocnește ouă roșii cu membrii guvernului Tătărescu. A fost el, oare,însoțit de Mihai la aceste ceremonii ? ,, Întors acasă, joc rummy cu Mihăiță, așteptând să vină Duduia. Am impresia că Mihăiță o așteaptă cu impaciență”, notează Carol. Nerăbdarea era generată, poate, de faptul că Mihai dorea să primească de la Duduia vestea unei noi întâlniri cu Yvonica Știubei, domnișoara cu care se vedea atunci. Membrii Familiei Regale s-au culcat la ora 5. Duminică, 2 mai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mi se spusese că eram chemat de... altfel nici nu aș fi venit... În fine, dacă sunt aici prizonier, rămâi... dacă sunt liber și nu cer nimic mai mult mă retrag îndată... Tipătescu: (care a tot bătut din călcâi cu impaciență, coboară încet, rar și cu dinții strânși) Iubite și stimabile d-le Cațavencu, nu înțeleg pentru ce între doi bărbați, cu oarecare pretenție de seriozitate, să mai încapă astfel de meșteșuguri și rafinării de maniere, astfel de tirade distilate, când
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
voastră, coană Joițico! Zoe: Ce vrei cu mine? Cetățeanul: Ei! Uite și d. Nae. Salutare onorabile! Zoe: (nervoasă) Ce vrei? Spune ce vrei? Cetățeanul: Ce vreu eu, bine vreu. Eu am o vorbă: o mie de ani pace! (gest de impaciență din partea femeii.) Eu, coană Joițico, am găsit o scrisoare. Zoe: Pe care ai lăsat-o să ți-o fure onorabilul d. Cațavencu... Cațavencu: (zdrobit) Doamnă! Cetățeanul: Las-o aiai;... am mai găsit una!... Zoe: Ei, ce-mi pasă! Cetățeanul: Nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cel mai Înalt fotoliu la care nu e sigur că altcineva poate ajunge. În scopul de a provoca cititorului o senzație mazochistă: vertijul asistării la propria lui dispariție - antropologic vorbind - și jubilării În fața nașterii a ceea ce el tot așteaptă, cu impaciență intensificată la fiecare sfîrșit de secol, adică a Altui Om. Michel Houellebecq scrie cu Înfrigurarea Omului occidental, cu atît mai nervoasă cu cît monopolul imaginarului tern al prudenței și bunăstării devine insuportabil. “La moarte!”, Își strigă el exasperat, iar spectatorii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
repede și salvat, ca să poată dup-aia să moară acasă de cancer”. Ajunsă cu pacientul la al treilea spital (Filaret), asistenta este sfidată în sala de gardă de către o doctoriță impertinentă. Își face apariția și un doctor Mirică. Confruntați cu impaciența asistentei de salvare, care insistă ca medicii să îl opereze pe domnul Lăzărescu, după ce îl plimbase deja de ore întregi între spitale, ei insistă să îl consulte pe pacient, care deja nu mai poate vorbi aproape deloc. Deși nu mai
Moartea domnului Lăzărescu () [Corola-website/Science/303888_a_305217]