97 matches
-
o personalitate. Este, probabil, amestecul delicios, inexprimabil, al celor două, Întâlnit o dată În veac. În seara debutului seamănă cu o fetiță fericită, În pofida Înțelepciunii sale rebele și bizare. Subreta mamei tocmai i-a terminat coafura, dar ROSALIND s-a hotărât, impacientată, că se poate coafa mai bine singură. În acest moment este prea agitată ca să stea pe loc. Acestui fapt i se datorează prezența ei În dormitorul nedereticat. Urmează să vorbească. Tonurile de alto ale ISABELLEI seamănă cu acordurile de vioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vederea... Acum te pot săruta, ceea ce am să și fac... S-a aplecat spre ea În șa, dar ea s-a ferit. - Nu pot... nu te pot săruta acum. Sunt prea sensibilă. - Atunci ești și mai proastă, a declarat el impacientat. Intelectul nu te apără de sex mai mult decât convențiile... - Dar ce te apără? s-a aprins ea. Biserica Catolică sau maximele lui Confucius? Amory a ridicat privirea, destul de surprins. - Ăsta-i panaceul tău, nu? a strigat ea. O, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
4 și în cele din urmă se lăsă ușor pe gânduri și robotul TESA Stejeran 1. — Ce ne facem, tovarăși? simți Felix S 23 nevoia să întrebe colectivul. Colectivul tăcea mâlc. — Alo, „Bourul”! se auzi din nou acel glas gingaș, impacientat. Ce faceți, dragă, acolo? Mă lăsați să stau așa, ca proasta-n spațiu? — Să mergem la dânsa și să-i reparăm vehiculul, propuse Dromiket 4. În fond, e o tovarășă de-a noastră, n-o putem lăsa la voia întâmplării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
iarăși completat. -Cum ziceam, pe acolo intru. Și, ca un făcut, clopotele încep să cânte exact când mă aflu în dreptul lor! Iar bucuria îmi este atât de mare, încât aș vrea s-o strig tuturor! -Desigur! Desigur! exclamă subțire și impacientată, parcă, vocea doamnei. -Ei bine, aflați că într-o dimineață, clopotele au făcut să răsune... chiar o melodie de-a mea! -Ei, nu spuneți! Cum așa?! se arătă siderată cealaltă voce. -Da, precum zic. Pesemne că se înregistrase când, trecând
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
se metamorfozară într-un sughiț înverșunat care mă strangula. Intrai într-un acces de panică pe loc. Eram fără speranță, ce mai! Simțeam și ochii cum holbați asteaptau să vină sfârșitul sau ce?! Salvarea îmi veni pe dată de la interfonul impacientat grozav de stăruință. Mă târâi tremurând ca o paiață animată de un păpușar nevrotic, privii ecranul și... Sughițul încetă, căci îl zării pe Arthur! Doamne, un buton din suflet accesat făcu să deschidă ecluza unor lacrimi ce de mult invalida
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
acela într-o dulce toropeală sunt treziți de trompeta unui țigan, secondat de un altul cu o tobă, conduși la rândul lor de un căpitan. Cu o neliniște și agitație ce trădează spaima căpitanului „un fecior de boier velit”, vizibil impacientat, acesta țipă la țiganul trompetist: „-Suflă cigane că te tai! Să vie mai mulci! Să vie toți isnafii. Trâmbițașul începe să-măleze trâmbița, umflându-și bucile și holbând ochii, iar toboșarul bate din răsputeri. Când toată răspântia e plină de lume
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
națiunilor autoarea face și o paralelă între americani și români, ca un fel de meditație cu gust amar : „Mă uitam la americani și la modul lor de viață. Ce oameni așezați, liniștiți.... Trăiesc în naturalețe și simplitate. Românul... este mereu impacientat, săltăreț, imprevizibil, bășcălios și nu de puține ori arogant...” Autoarea ne vorbește cu multă pasiune despre locurile prin care a umblat pe rând în America: Au pornit din nordul Americii cu escală în Atlanta, iar de acolo până în Orlando, Florida
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
dar m-am ales cu o învățătură importantă. Șeful cercetărilor îmi declarase că are mare nevoie de mine, dar că se află în proaste relații cu vicepreședintele companiei care lua decizia finală. Întorcându-mă de la ultimul, șeful cercetărilor, care aștepta impacientat rezultatul, m-a întrebat cum s-a desfășurat întâlnirea. După ce am arătat că nu mi se pusese nici-o întrebare tehnică, m-a întrebat despre ce altceva am mai discutat. Când i-am arătat că fusesem întrebat ce salariu doresc și
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
la toate crâșmele și la toate băncile salvării personale! Iubit și urât cu aceeași monedă națională, unică și mioritică (bineînțeles : după mirosul inconfundabil). Într-o zi, Nebunul Satului m-a întrebat dacă am de spus ceva în apărarea mea? Brusc impacientat, i-am arătat cerul , dar el mi-a strigat râzând că nu-i nimeni acasă! Puteam să nu-l cred, tocmai pe el !? Apoi făcu stânga-mprejur și continuă să cânte, încet și dureros : Foaie verde foaie lată, Nici bunica
GRAMATICA AMINTIRILOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357529_a_358858]
-
mai ales pentru cine? Râul care se aștepta să primească mai mult decât un pupic pe obraz, dezamăgit, o conduse spre un bloc cu patru nivele, care de afară nu arata prea de îmbietor. - La ce etaj locuiești? întreba față impacientata. - Ca de obicei, cei săraci la ultimul etaj. - Ce vrei să spui, nu te înțeleg? - Ce ți-am spus: la etajul patru din patru câte are blocul. - Nu, nu, mai înainte. - Ce ai auzit: Că de obicei persoanele fără relații
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
te rog!Dacă te miști medicamentul nu o să-și facă efectul.Auzind vocea caldă,fata se simți mai liniștită și deschizând ochii mai bine,o privi pe persoană căreia îi datora viața. -O,Doamne!unde mi-e rochia?spuse Karon impacientata.Unde ai pus-o? -Linisteste-te.Am pus-o lângă șemineu da se usuce ,pentru că era îmbibata de apă. -Cum ai îndrăznit să faci așa ceva? Și se trase speriata.Cine ești? -Sunt cel ce ți-a salvat viața și care ar
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
voi iubi nici măcar dacă ai fi acoperit cu aur,spuse nervoasă față și ridicându-se de la masă ,pleacă ,trecând furtunos pe langă mătușa și domnul Livingstone care tocmai se întorceau din salon.Vazandu-l pe băiat că se șterge,mătușa impacientata își ceru mii se scuze pentru gestul necuvincios al fetei.Cei doi musafiri se scuză ,spunând că trebuie să plece , și că poate vor mai revenii cu altă ocazie. Văzând trăsura plecând de la fereastra, Karon știa că mătușa ei se
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
voi iubi nici măcar dacă ai fi acoperit cu aur,spuse nervoasă față și ridicându-se de la masă ,pleacă ,trecând furtunos pe langă mătușa și domnul Livingstone care tocmai se întorceau din salon.Vazandu-l pe băiat că se șterge,mătușa impacientata își ceru mii se scuze pentru gestul necuvincios al fetei.Cei doi musafiri se scuză ,spunând că trebuie să plece , și că poate vor mai revenii cu alta ocazie.Vazand trăsura plecând de la fereastra, Karon știa că mătușa ei se
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
cu obrajii roșii și arzând ca o sobiță. Gemea ușor, iar la atingerea bunicii, abia își deschise ochișorii lui frumoși, și cu un zâmbet chinuit, murmură: -Buni, cred că sunt și eu bolnăvior ca mami! Mă doare tare rău gâtulețul. Impacientată, bunica Ioană pregăti rapid leacul cu care își tratase pe vremuri copiii, și care făcea întotdeauna miracole, împachetări cu oțet diluat cu apă. Îl înfășură pe Ionuț intr-un cearșaf umezit în leacul tămăduitor, îl înveli bine și pregăti rapid
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
convins că nu s-a înșelat și a exclamat în sinea ei: „Și asta s-a spurcat și eu o credeam altfel!” * Trecuseră mai bine de 40 de zile și hotărârea de mărire a salariilor nu mai venise. Cel mai impacientat era șeful de cadre, care, revoltat, a mers la director să discute problema, motivând „că oamenii îl tot întreabă și el nu știe ce să le mai spună!” - Tovarășe director, se adresă nea Mitică (așa era alintat de toată lumea din
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
între două vârste, cu părul alb. -Și, ce, n-a fost așa ? Aveți valizele pline cu haine nemțești, răspunse Zdrobea. Veți fi cele mai elegante din oraș, la întoarcerea în țară ! -Dacă a fost făcută din șoareci sau șobolani ? întrebă impacientată o altă profesoară din grup, ceva mai tânără decât prima, negricioasă la piele și cu păr negru-albăstrui. -În niciun caz. Ar fi costat prea mult. Numai prinderea lor cât ar fi fost de scumpă! Iar străinii sunt foarte grijulii, chiar
TEXT UMORISTIC DIN CICLUL ”PROSTIA (R)OMENEASCĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371639_a_372968]
-
o a doua opinie. DISCUȚIA CU MEDICII Când medicul vă înștiințează pentru prima dată că suferiți de cancerul cavității orale (sau v-a diagnosticat cu oricare cancer din teritoriul capului și gâtului), s-ar putea să fiți foarte stresați și impacientați și să nu vă mai amintiți prea multe din acea discuție. Adesea este dificil să luați totul în considerare în acel moment și probabil veți dori să aveți mai multe întrevederi și discuții cu medicul dumneavoastră până să luați o
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
nici un culoar care să ne permită să mergem mai departe. Eram la mulți metri sub pământ, după cum am socotit eu. Și aveam dreptate, pentru că nu am urcat deloc. Doar am coborât. Vladimir era calm, iar cel din fața noastră nu părea impacientat. Deci nu a greșit drumul. Vechea mea deznădejde reveni și prin minte începeau să-mi mișune scenarii care din care mai diverse: cum că mă vor pune la perete, vor scoate amândoi revolverele și mă vor umple de gloanțe, scăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lăsate. O fi ea mai șireată decât Ulysse, dar și eu mi s vulpoi bătrân. Se abține să nu zâmbească. Cu pleoapele întredeschise, lăsă să-i scape un fluierat ușor, ca un sforăit. — Tu m-asculți, ori ba? îl scutură impacientată Livia. — Da?! Tresare speriat. — Ce s-a întâmplat? Mișcă din mâini dezordonat ca omul trezit brusc când e pe punctul să ațipească. — Ce țipi așa? Unde suntem? mormăie ipocrit, rotindu-și ochii de jur împrejur. — Flaccus mi a povestit că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a învățat pe pielea sa o lecție valoroasă din luptele purtate împotriva lui Sextus Pom peius și Antonius. Și Pollio l-a sfătuit ca din prudență să nu des ființeze flota care i-a adus victoria la Actium... Se răstește impacientat: — Mai pe scurt, la cât se ridică toate astea? Luat prin surprindere, secretarul clipește de câteva ori, ușor descumpănit. — ăă..., există o serie de factori variabili și necunoscuți, răspunde șovăielnic. — Cât? își pierde împăratul răbdarea. Ianuarius se codește. În cele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Trio se codește. Nu așa și-a programat discursul. Ar prefera să înceapă cu faptele... A plasat chipul tău alături de statuile morților din familia lui... Se smiorcăie: — ...de Sextus Pompeius... Augustus rămâne impasibil, deși curiozitatea îl zgândăre. — Numele bărbatului! cere impacientat. Respiră adânc: — E și o femeie în treaba asta, din câte spunea soția mea. Fulcinius trage și el cu putere aer în piept. Acum e acum: Este un complot pus la cale de... — Mai repede, mai repede..., îl întrerupe principele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ave Caesar, cei ce vor muri te salută! — Bravo, băieți! exclamă încetișor Rufus, extrem de emoțio nat. Bateți-vă cu dârzenie și curaj, arătați-le tot ce puteți, chiar dacă sunteți surmenați și neantrenați. — Ce fac acolo? întreabă o voce lângă el. Impacientat, face semn germanului să-l lase în pace. Mai aruncă o ocheadă asupra rândurilor de bănci suprapuse din jurul arenei elipsoidale și, cu părere de rău, se dă jos încet de pe taburet. Dar nu se clintește din loc, deși călărețul treapădă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să mă întrebe dacă ne puteam întâlni și ne-am întâlnit. Mă ținusem la distanță de sectă pentru o vreme și voia să știe ce am mai făcut în ultimul timp. Cu cât vorbea mai mult, cu atât devenea mai impacientat. Vorbea despre un posibil Al Treilea Război Mondial, arme cu laser, arme cu plasmă - părea o născocire desprinsă dintr-un science fiction. Era interesant, ce să zic, dar mă gândeam că puneau ceva la cale. Pe atunci, insistau foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se face aplicarea de către jurisdicțiile naționale, a normelor internaționale din acest domeniu 93. Pe parcursul discutării Raportului, au existat unele incidente, care m-au pus într-o situație mai delicată; pe de o parte, era insatisfacția membrilor Comitetului (unii erau cam impacientați) pe care o riscam ceea ce era un lucru grav și putea compromite acțiunea României; pe de altă parte, nu puteam trece peste ceea ce eram mandatat de acasă să spun; era, așadar, greu de ținut echilibrul (ca pe sârmă). În discuțiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mai multe de ascuns. Cineva a strigat, alarmat: Nu-mi spuneți că e fericitul cuplu! Toți s-au întors să vadă mașina aurie de epocă venind înspre noi. Așa este! Este fericitul cuplu. La fix! —Cum? Deja? au întrebat voci impacientate. Haideți, ar trebui să intrăm. A urmat o miniambuscadă, căci toată lumea a năvălit înspre ușă și s-a înghesuit, cu o grabă nu tocmai rafinată, să-și ia locul. Sala era împodobită cu flori de primăvară - narcise galbene, trandafiri galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]